595 matches
-
mintea misionarului încolți cuvântul „eliberare” dublat de un sentiment de bucurie. Încotro mergem? Păstrându-și zâmbetul, misionarul vorbea cu voce sigură, dar picioarele i se poticneau. Cei doi slujbași tăcuți și încruntați mergeau înaintea lui legănându-și umerii. Acest mers țanțoș specific japonezilor îi amintea misionarului de mișcările caraghioase ale copiilor și, sigur de acum de eliberarea sa, misionarul nu se putu abține să nu zâmbească. Uită-te! unul dintre cei doi slujbași se opri busc și întorcându-și privirea îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ca o ceață subțire veni din crângul de bananieri. Se simțea, de asemenea, miros de ars. Nu puteau să vadă prin fum dacă dincolo se ascundeau cumva indieni, așa că Tanaka descălecă, luă o pușcă de la unul dintre însoțitori și merse țanțoș de unul singur ca pentru a le arăta celorlalți vitejia sa. Ceilalți îl auziră tușind. Apoi vocea sa răzbătu gros: N-avem de ce să ne îngrijorăm. E doar un hambar care mocnește. Ardea un hambar mare. Totul înăuntru se făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pot reda prin scris. O caracteristică are că te salută ori de câte ori te-ar întîlni, și te întîlnește de o sută de ori pe zi. Prima dată l-am descoperit pe o bicicletă, cu o cutie de pălării în mână. Era țanțoș, drept, cu o mână abia sprijinind ghidonul. Ce rost o fi avut bicicleta între cele câteva magazii, sau cutia de pălării, rămâne inexplicabil. E gata să facă servicii și, dacă îl iscodești puțin, începe să-ți povestească despre dragostea lui
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
în interiorul lor, un uluitor filon de argint. Dați-mi voie să vă spun, fără să mai fac vreo pauză, ce anume m-a făcut în seara asta să simt că mâine mă voi reapuca de lucru, mai grandios și mai țanțoș și mai contestabil decât am fost vreodată. Aceasta se datorează faptului că, acum vreo două ore, am citit o veche scrisoare - mai exact un lung memoriu -care mi-a fost lăsat, într-o dimineață din 1940, pe farfuria de la micul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
poloneză, să Îi spună că dorește să rămână acolo. — Shula! Du-te! Du-te acum - du-te! Îl ascultă și obrajii ei căpătară un aspect aprins și Înverșunat. În fața lui Lal voia să arate supunere filială, dar dosul ei rămase țanțoș În timp ce se Îndepărta. N-aș fi recunoscut-o niciodată, n-aș fi identificat-o niciodată, spuse Lal. — Da? Fără perucă. Se afișează adesea cu perucă. Se opri. Govinda se gândea. Probabil la cum Își va recupera lucrarea din dulăpior. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
CÎt timp am privit În fereastră, mi-am dat seama că autoportretul de funcționar pe care-l schițasem nu era departe de adevăr. Costumul meu, de o calitate potrivită, nu lăsa impresia unui om ieșit din comun care se plimbă țanțoș, ca un negustor cu ochelari de soare. Da, zău că nici nu părea prea ciudat ca negustorii ce umblau de colo-colo și cei ce lucrau cu publicul să poarte ochelari de soare mai tot timpul... exceptînd momentele cînd discutau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
hotărât. Așa găsesc scris în caietul meu de note de atunci. Era un jurnal pe care-l țineam sporadic. Lung avea atârnate de pereți câteva fotografii de când fusese militar, una făcută după aceea, la nuntă (se admira în ținuta lui țanțoșă de mire cu soția-mireasă alături, înaltă, slabă, cu privirea ușor speriată) și cromolitografii, cu subiecte biblice, una reprezentând raiul cu Adam și Eva, amândoi cu fețe inexpresive, surprinși în momentul în care Eva întinde cu grație ridicolă mărul, iar Adam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
griji ca nu cumva Racey să fi plecat la Marbella și să trebuiască să mă duc și eu. Apoi, la cinci, s-au deschis porțile și apare Racey. Arată bine în carne și oase. Bronzat, ochi de un albastru strălucitor, țanțoș. Din păcate, purta pantofi de mafiot de culoarea oului de rață, cămașă descheiată la guler și un lanț de aur. Arăta ca managerul unei echipe de fotbal, dar mult, mult mai bine decât Mr Big. Ducea în mână un sac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de către Khâli, cu totul patru sute de dinari, cu care am cumpărat patru sute de săbii dintre cele mai obișnuite, exact cum erau cele pe care fasioții le vindeau îndeobște oamenilor din Tefza. Când, înapoindu-mă de la suk, i-am povestit foarte țanțoș tatei despre voluminoasa mea achiziție, a fost cât pe ce să-și sfâșie veșmântul de consternare și de jale: — O să ai nevoie de cel puțin un an ca să poți plasa atâtea săbii într-un orășel! Și, cum oamenii vor afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
am crezut că e vorba de o adunătură de handrălăi struniți de niște cameriste sumar îmbrăcate. Dar nu e așa. Sunt câteva gagicuțe în pantalonași, care dansează pe o scenă din spatele barului: tu stai și bei, în timp ce ele își expun țanțoșe marfa. Eu i-am dat-o înainte cu whiskyul, 3,50 dolari cinzeaca, împingând pileala în partea superioară, vestică. Mi-am lipit și paharul rece de obrazul care pulsa. Ajută sau, cel puțin, așa te face să crezi. E oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
nu mai fusese solicitat să aprobe vreun domeniu de interes. Cel mai adesea dormea, fuma, se plimba prin grădină sau mânca. Viața stârnea în el prea puține momente palpitante, prea puține ambiții. Era păunul și se mulțumea să se învârtă țanțoș. Nu l-ar fi deranjat o moarte normală. Doar teama Irinei de bătrânețe și nevoia ei de companie îl făcuseră să accepte nemurirea atunci când i s-a oferit, iar când societatea pe care o știau începuse să se prăbușească, insula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
deschisă, într-un șuvoi constant de veniri și plecări. Pe piedestalele micuțe din jurul încăperii era o scăldătoare pentru păsări, erau puse tot felul de semințe, iar un bazin de scăldat pentru păsări era piesa centrală a camerei. Niște păuni pășeau țanțoși pe podea. Dar nu toate păsările erau vii. Creaturi împăiate odihneau în vitrine de sticlă peste tot prin jur, imobilizate pe vecie în scene tipice vieții lor: păsări mâncând, păsări curtându-se, păsări împerechindu-se și clocind, păsări în zbor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
biruise iarăși în multilaterala noastră dezvoltată. Am văzut. M-am îmbătat. Pe drumul de întoarcere spre cămin, am nimerit la barul „Melody“. Am plecat de acolo dimineața, mergând, cum îmi place când străzile sunt pustii, prin inima Bulevardului, spre Universitate, țanțoș nevoie mare că am avut puterea să-i refuz pe chefliii care se agățaseră de mine, bându-mă și încercând să mă lege de o curviștină, Conți. Conți venise câțiva pași în urma mea, apoi a renunțat, strigându-mi doar, speriată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
răsar. Gânduri de după-amiază călduroasă, în aglomerația din fața ușii doctoriței, mutându-mi trupul de pe un picior pe altul și întrebându-mă, sacadat, cât mi-o mai găsi tensiunea. Nu tresar când apare încă un fost. Costum, cravată, after pătrunzător, mers țanțoș, autoritar. Privește nedumerit viermuiala din fața ușii. Ridică din umeri. Iese afară. Revine. Se interesează „cine-i ultimul“. Iar iese. Revine. „Sunt și eu după.“ Nu mă observă. Nu-l observ. Ne cunoaștem destul de bine. Am făcut parte din multe birouri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
auzit, sau am văzut, sau am citit - o luptă teribilă cu mine însumi. Să am coșmaruri, halucinații, să fiu în stare de orice pentru un strop de băutură. Visez, e drept, câteodată dolofane sticle de whisky, printre care mă plimb țanțoș, alegând câte una ca și cum aș rupe minunate flori din cine știe ce mirifică grădină. Visez bodegi - culmea, nici una dintre cele pe care le frecventam! - în care lâncezesc fără nici un gând, fără nici o dorință. Doar cu carafe de vin aburite în față și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Democrația mulțimii este doar muzica de fundal a panoramei. Alegerile la noi - spectacolul buletinului periodic, național, prilejuind afirmarea celor mai năbădăioase talente ale mulțimii. Patimi dezlănțuite, certuri adânci, pomeni la tot pasul, ocări și dezvăluiri senzaționale. Păcatele nației ies mai țanțoșe la lumină. Tot ceea ce se făcea până deunăzi se spune acum în gura mare. Fără nici un efect, altul decât satisfacerea chefului nebun de porcăiala românească. Până în 1989, alegerile aveau coordonata pomanagistică bine conturată. În ajun, „se băga“ tot ceea ce lipsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mei pe pavaj mă trădă și Bea Își ridică privirea, zîmbind surprinsă, ca și cînd prezența mea acolo ar fi fost Întîmplătoare. Am crezut că n-ai să vii, zise Bea. — Așa credeam și eu, am replicat. Rămase așezată, foarte țanțoșă, cu genunchii strînși și mîinile Împreunate În poală. M-am Întrebat cum de era cu putință să simți pe cineva atît de departe și totuși să-i poți citi fiecare cută a buzelor. — Am venit fiindcă vreau să-ți demonstrez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
spune că Noimann nu ducea lipsă. Dimpotrivă, exista aici chiar un surplus. De aceea, medicul nici nu se grăbi să ajungă până acasă pentru a pune În practică metoda recomandată de reclama din ziar. Golind ultima halbă, el se sculase țanțoș de la masă și, urmat de câțiva comeseni, urcase treptele, ieșind pe Lăpușneanu. De aici, bombându-și pieptul, pornise cu bărbia avântată În sus spre Piața Unirii. Ajuns În dreptul monumentului, Noimann Își agățase de el cravata (era, de altfel, În afară de ochelarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
oferi să prezinte un alt spectacol de prestidigitație. Și, fără să mai lungească vorba, pocnind din degete, inginerul făcu să se desfășoare În fața lor un covor roșu lat de un metru, cu franjuri aurii pe margini, pe care apăru mărșăluind țanțoș un picior de lemn Îmbrăcat În frac, cu papion, cămașă albă și manșete, ce ducea În lesă o cățelușă sprintenă de rasă (ogar afgan), Înveșmântată Într-o rochie de catifea, cu un decolteu cât toate zilele. „Iată, acum puteți vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
a prezentat în pas alergător, agitat. Ce și-o fi închipuit el? „Să știi că a fost atacat postul de santinelă de la poarta cazărmii!” Când a dat cu ochii de frumusețea de boi înjugați la tun și de mine, stând țanțoș cu biciușca în mână, s-a oprit și, încrucișându-și brațele - a admirație - a început să râdă. Printre hohotele de râs a reușit să îngaime: ― Brava, căprariule! Ai lăsat plugul în brazdă și ai agățat tânjala de tun. Numai că
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
a fiertură de porumb și porc bine prăjit. Sinagoga de vizavi de Hollenbeck Park era acum o biserică catolică. Bătrâneii cu kippa, care jucau șah la umbra copacilor, fuseseră înlocuiți de pachucos cu pantaloni cu manșetele despicate ce se plimbau țanțoși, îmbrăcați de gală, se fâțâiau, unduindu-și umerii, și vorbeau în argou de bulău. Buzz dădu ocol parcului, uitându-se la ei și etichetându-i: șomeri, peste douăzeci de ani, probabil vindeau țigări de marijuana și colectau banii de protecție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Piccadilly se încrucișează puteri moderne, cu un scop bine determinat, ca acela al mașinilor într-o fabrică și chiar și porumbeii grași, cenușii, asemănători șobolanilor. Par să capete un aer imperial și spectaculos, o esență porumbelică, care le potențează mersul țanțoș și curiozitatea pompoasă. La Londra, picăturile de ploaie strălucesc de energii izolate rătăcitoare, iar apa murdară care se scurge în rigole este și ea foarte importantă, pentru că este apa Londrei și duce cu ea imparitățile codului Morse, pliante și ambalaje
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
să semene cu un porc spinos. Alții repară vase din porțelan cu fisuri mici, opera lor fiind la fel de fină ca o broderie. Bărbierii își fredonează cântecele preferate în timp ce își bărbieresc clienții. Copiii țipă fericiți când cămile cu ochi șireți trec țanțoș, încărcate cu greutăți mari. Ochii mei sunt atrași de bețele pe care se află fructe învelite în zahăr. M-aș simți groaznic dacă n-aș vedea un grup de culi cărând pe umerii goi tije de bambus de care sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de cai, ci numai huruitul roților. Cuminți, aproape cu evlavie, se rânduiră de-o parte și de alta a drumului. Carul intră În sat și oamenii se cutremurară și se scârbiră. Mergea singur, fără cai ori boi, cu oiștea Împinsă țanțoș Înainte, ca o suliță pregătită pentru dat năvală. În vârful oiștii, cineva Înfipsese o vioară. În car se vedea o amestecătură de mirare: șapte-opt draci zăceau claie peste grămadă, morți de beți. Nu puteai desluși a cui era cutare coadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În alte părți; iar voi, caprelor, nu-i stârniți, că nu sunteți mai breze; spre case mergeți numai pe trotuar și dați bună ziua la toată lumea. Continuăm data viitoare. * * * În mijlocul satului, pe Înserat, după ce se Întorseseră de la câmp, câțiva bărbați vorbeau țanțoș. Aveau cămășile spălate și scrobite, iar pe capete Își puseseră pălăriile de bun. Așa ceva nu se Întâmpla decât duminica seara, Însă acum un lucru deosebit Îi scosese de prin curți și-i făcuse să uite oboseala de peste zi. Își Încrucișaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]