2,335 matches
-
a apăra libertatea simplilor ei membrii sau populației în general. În România, Biserica Ortodoxă a fost alături de guvernele fasciste ale perioadei intebelice, tot așa cum în Rusia ea a fost instrument de propagandă și control al populației de iobagi ai regimului țarist, ratând astfel să perceapă însăși esența libertății, anume aceea de calitate exclusivă a opozantului; sensurile sintagmei Rosei Luxemburg, care zicea ca libertatea este întotdeauna libertatea celui-care-gândeste-diferit (de guvern sau partid), par a fi fost bine înțelese doar de către Biserica Catolică
Biserica Ortodoxă Română și drepturile omului () [Corola-website/Science/330479_a_331808]
-
înscrie la studii, în anul 1914, la Seminarul Teologic din Chișinău. Însă, după izbucnirea revoluției bolșevice în anul 1917, este încorporat ca elev al Școlii de ofițeri din Kiev. În același an, este avansat la gradul de sublocotenent al armatei țariste și este repartizat în Regimentul 116 Infanterie, cu care pleacă pe frontul Kareliei. Este grav rănit pe front, fiind evacuat într-un spital de campanie. După refacere, este avansat la gradul de locotenent și decorat cu Ordinul „Sfânta Ana”, fiind
Victor Siminel () [Corola-website/Science/308085_a_309414]
-
într-un protest social fecundat de idealurile pozitive ale libertății, ale dreptății și egalității dintre oameni. Alte poezii: “Meditație”, ” Te-apasă greu urâtul...”, “îmi port pustiu prin noapte pasul...” În ultimii ani ai vieții 1840-1841, conflictul dintre poet și despotismul țarist se ascute la maximum. Scandalizat peste măsură în momentul plecării în al doilea surghiun - unde, ca și marele său premergător Pușkin, își va găsi moartea într- un duel absurd - poetul este copleșit de amărăciune, luându-și rămas bun de la acea
Mihail Lermontov () [Corola-website/Science/304263_a_305592]
-
scopuri medicinale. Prima utilizare scrisă a cuvântului „votcă” a fost descoperită într-un document oficial rus, decretul Împărătesei Elizabeta din 8 iunie 1751, care reglementează posesiunea asupra distileriilor de votcă. Taxele votcii deveniseră un element-cheie ale finanțelor guvernamentale în Rusia Țaristă, aprovizionând atunci 40% din beneficiile statului.Până în anii 1860, datorită politicii guvernului de promovare a consumului de votcă produsă de stat, a devenit băutura preferată printre mulți ruși. În 1863, monopolul guvernului asupra votcii a fost revocat, făcând prețurile acesteia
Votcă () [Corola-website/Science/313208_a_314537]
-
ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, autoritățile țariste au sprijinit începând din anul 1812 stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. În perioada 1829-1830 a avut loc un exod în masă al bulgarilor din satul
Vaisal, Bolgrad () [Corola-website/Science/318292_a_319621]
-
din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din sud-vestul Basarabiei (cunoscută sub denumirea de Cahul, Bolgrad și Ismail). Satul Golița s-a aflat pe teritoriul rămas Rusiei. În vara anului 1871, autoritățile țariste au desființat privilegiile coloniștilor bulgari din Basarabia, ceea ce a schimbat structura administrativă a coloniilor bulgare. În ianuarie 1918, activiștii bolșevici au preluat conducerea în sat. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Golița a făcut parte din
Golița, Bolgrad () [Corola-website/Science/318263_a_319592]
-
Un soviet (rusă: сове́т) a fost la origine un consiliu local al muncitorilor în ultimele zile ale Imperiului Țarist. Aceste consilii și termenul prin care erau numite au fost adoptate de bolșevici care le-au văzut ca pe unitatea fundamentală de organizare a societății. La început sovietele au fost o încercare primară de a practica democrația directă. Marxiștii ruși
Soviet () [Corola-website/Science/298173_a_299502]
-
1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Cișme făcea parte din Ocolul Chiliei a Ținutului Ismail . Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, autoritățile țariste au sprijinit începând de la începutul războiului stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari și găgăuzi din
Cișmele, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318485_a_319814]
-
Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Cișme făcea parte din Ocolul Chiliei a Ținutului Ismail . Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, autoritățile țariste au sprijinit începând de la începutul războiului stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari și găgăuzi din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. Satul Cișmele a fost fondat în anul 1818 de către cazacii de la gurile
Cișmele, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318485_a_319814]
-
pielării. În 1842 se deschide o școală parohială, în 1871 - un dispensar. Proprietatea pământului era inegal împărțită : astfel la sfîrșitul sec. XIX moșierul Nicopul posedă 3284 desetine, pe când restul populației - doar 580. Apar și gospodării țărănești, și argați. În perioada țaristă era centrul administrativ al volostei cu același nume. În 1902 în Fălești erau 803 case, cu o populație de 3993 persoane, inclusiv 870 evrei veniți din Galiția ; o biserică, trei sinagoge ; un dispensar ; 2 școli elementare rusești. Țăranii români împroprietăriți
Fălești () [Corola-website/Science/302750_a_304079]
-
III-lea Belarus. Operațiunea s-a încheiat cu una dintre cele mai grave înfrângeri ale armatei germane ("Wehrmacht Heer") din tot războiul. Numele de cod al acestei operațiuni a fost dat în cinstea prințului georgian Piotr Bagration, general al armatei țariste mort în Bătălia de la Borodino. Grupul de Armate Centru s-a dovedit un adversar redutabil, după cum arătase și înfrângerea lui Jukov în Operațiunea "Marte". Dar situația Grupului de Armate Centru se înrăutățise până în iunie 1944 în ciuda scurtării liniei frontului. Presiunea
Operațiunea Bagration () [Corola-website/Science/310620_a_311949]
-
un voiaj printre insulele care compun Antilele, iar America de Sud este descrisă în "Cultimele două romane permițându-i autorului să aducă în discuție disputele științifice ale vremii cu privire la cursul și izvoarele acestor fluvii. În Asia sunt prezentate preponderent trei regiuni: Rusia țaristă (în romane precum "Claudius Bombarnac", "Mihail Strogoff" sau "César Cascabel"), India Britanică (în "Ocolul Pământului în 80 de zile" sau "Casa cu aburi") și China ("Aventurile unui chinez în China"). Australia și Oceania sunt explorate și ele în romanele a
Voyages extraordinaires () [Corola-website/Science/315104_a_316433]
-
evenimente istorice reale, au existat și situații în care el a inventat anumite conjuncturi politico-istorice menite să justifice demersul acțiunii anumitor romane. Un exemplu elocvent în acest sens în constituie rebeliunea mongolă care ar fi fost pe cale să distrugă Rusia țaristă în secolul al XIX-lea, prezentată în "Mihail Strogoff" și care nu are nicio bază reală. În afara explorărilor făcute pentru a permite cititorilor să se familiarizeze cu geografia și istoria diverselor locuri de pe glob, seria "Călătoriilor extraordinare" s-a făcut
Voyages extraordinaires () [Corola-website/Science/315104_a_316433]
-
valutei naționale în Rusia și în republicile autoproclamate și nerecunoscute internațional Abhazia, Osetia de Sud și Transnistria. Rubla a fost de asemenea moneda națională a Imperiului Rus, a fostei Uniuni Sovietice și a altor țări aflate în sfera de influență țaristă sau sovietică. Rubla are ca subdiviziune copeica ("копе́йка", plural " копе́йки "). O rublă = 100 copeici. Codul ISO 4217 pentru rublă este RUB. Vechiul cod, RUR, denumește rubla rusă de până în anul 1998, când s-a făcut denominarea
Rublă rusă () [Corola-website/Science/303411_a_304740]
-
în ciuda faptului că unele dintre ele poartă gravat anul „1997”. De la disoluția Uniunii Sovietice din 1991, bancnotele și monedele rusești au o caracteristică specială: lipsa chipurilor unor personalități imprimate pe una dintre fețele lor, așa cum era cazul atât a banilor țariști cât și a celor din perioada sovietică. În parte, acest fapt a fost remediat prin imprimarea pe bancnota de 500 de ruble a imaginii statuii lui Petru cel Mare, iar pe cea de 1.000 de ruble a statuii lui
Rublă rusă () [Corola-website/Science/303411_a_304740]
-
din populația armeană din Persia a fost însă încurajată să se repatrieze în teritoriile armenești istorice de către Rusia, în urma păcii de la Turkmanceai de dupa razboiul ruso-persan din 1826-1828. Majoritatea armeană relativă a fost consolidată decisiv în zona Transcaucaziană de către intervenția Rusiei Țariste, deloc lipsită de interes în guvernarea unei zone în mod definitoriu majoritar creștine. Astfel s-au pus bazele unei inamiciții viitoare între cele două populații diferite ca origini, limbă și credință religioasă. Evoluțiile istorice ulterioare au dus la încercări reciproce
Azerii din Armenia () [Corola-website/Science/304345_a_305674]
-
orașul Minsk. În același timp, la Minsk, funcționează "Societatea Culturală Moldova-Belarus", condusă de medicul Valiko Antonina Nikolaevna, care organizează de câteva ori pe an acțiuni culturale. Românii din Kazahstan și Kârgâzstan sunt urmași ai țăranilor ce au emigrat din vremurile țariste și ai deportaților din Basarabia, Bucovina de Nord, Ținutul Herța, Bugeac și ținuturile din stânga Nistrului. Sunt organizați în următoarele asociații: "Asociația Româno-Moldovenilor din Kazahstan", "Societatea Culturală Română DACIA" și "Societatea Culturală Română Bucovina". În Kazahstan trăiesc, pe lângă kazahi 102 de
Românii de la est de Nistru () [Corola-website/Science/319524_a_320853]
-
1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Slobozia-Varticăuți făcea parte din Ocolul Mijlocului a Ținutului Hotin . După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Slobozia-Varticăuți (Varticăuții de Mijloc) a făcut parte din componența României, în Plasa Chelmenți a județului Hotin. Pe
Slobozia-Varticăuți, Chelmenți () [Corola-website/Science/315922_a_317251]
-
Herson, în Imperiul Rus, azi în Ucraina ca mezinul dintre cei trei copii ale unei familii de evrei asimilați. La naștere a fost înregistrat sub numele de Volf Evnovici Jabotinski. Odessa făcea parte din zona din imperiu permisă de regimul țarist pentru domicilierea permanentă a evreilor. Mama sa, Hava născută Zak (Eva Markovna Zak,(1834 - 1926)) strănepoată a Maghidului din Dubna, provenea dintr-o familie înstărită din Berdicev. Tatăl, Evno (Yona) sau Evgheni Grigorievici Jabotinski, originar din localitatea ucraineană Nikopol, era
Zeev Jabotinski () [Corola-website/Science/308661_a_309990]
-
în scenă la Odessa piesa sa „Sânge”, o creație pacifistă antibritanică centrată pe evenimentele Războielor Burilor. Spectacolul s-a bucurat de o primire entuziastă în rândurile publicului și criticilor, dar a fost suspendată după numai două reprezentații, cdin ordinul autorităților țariste. O a două piesă,„Ladno”, care ,însă, nu s-a bucurat de succes, ataca problema individualismului, sub inspirația filozofiei lui Hegel. În anul următor Jabotinski a publicat poemul „Sărmana Charlotte” despre Charlotte Corday, asasina lui Jean Paul Marat, lucrare care
Zeev Jabotinski () [Corola-website/Science/308661_a_309990]
-
Pretutindeni își punea în valoare talentul retoric și cel de om al scrisului, străduindu-se să combată ispita ideologiei socialiste și comuniste asimilaționiste și a celei bundiste autonomiste, care rivalizau cu cea sionistă în rândurile tinerilor evrei, frustrați de opresiunea țaristă. El a scris chiar o piesă, „Admat nehar” (Pământ străin) în care a profețit eșecul militantismului revoluționar din rândurile tinerilor evrei în rezolvarea problemei naționale a poporului lor. După pogromurile din 1903 Jabotinski a întâlnit pe Bialik, precum și lideri ai
Zeev Jabotinski () [Corola-website/Science/308661_a_309990]
-
și care nu a mai fost niciodată returnat în întregime. El includea tezaurul Băncii Naționale a României, valori aparținând unor diverse bănci românești private, societăți comerciale, persoane particulare, colecții de artă, bijuterii, arhive, etc. Toate acestea au fost transportate din România spre Rusia țaristă în timpul primului război mondial, cu scopul de a fi adăpostite de armatele Puterilor Centrale, care ocupaseră o parte însemnată a României și amenințau să ocupe întreg teritoriul național. După Marea Revoluție din Octombrie și preluarea puterii de către comuniști, sub conducerea
Tezaurul României () [Corola-website/Science/305918_a_307247]
-
Statele Unite ale Americii. Costinescu menționa și varianta transferării tezaurului la Londra, dar considera că drumul ar fi fost prea periculos, dată fiind și amenințarea suplimentară pusă de submarinele germane. De aceea, soluția preferată era depunerea tezaurului laolaltă cu tezaurul imperiului țarist, la Kremlin. La 12 decembrie 1916, Consiliul de Miniștri aproba transferul tezaurului în Rusia, după ce ministrul Rusiei la Iași, generalul A. Mossoloff comunicase, la 11 decembrie că este autorizat să semneze protocolul relativ la încărcarea într-un tren special al tezaurului
Tezaurul României () [Corola-website/Science/305918_a_307247]
-
în URSS în calitate de secretar general al Partidului Comunist Român. Reacția sovietică a fost însă brutală; potrivit declarației lui Leonid Brejnev, conducătorul de atunci al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, problema era „veche de 50 ani”, „ținea de raporturile dintre Rusia țaristă și România regală” și că aurul fusese transportat în 1918 la Perm, Omsk, Saratov și Kazan pentru a se păstra, informațiile din acest punct lipsind. În plus, Brejnev invoca faptul că România regală avea și ea datorii față de Rusia în
Tezaurul României () [Corola-website/Science/305918_a_307247]
-
și, pentru prima oară în istorie, aducea în discuția identității naționale și religioase printre etnici turcici. Până în acel moment, aceștia din urmă erau doar supuși musulmani ai Imperiului Rus, iar rușii au continuat să îi considere astfel până la dispariția statului țarist Ca urmare a intensificării colonizărilor rusești în regiunea Volgăi la sfârșitul secollui al XIX-lea, mișcarea socială jadidistă s-a îmbogățit cu ideile luptei de eliberare națională. Înăsprirea vieții politice din Rusia după 1907 a provocat emigrarea a unui număr
Panturcism () [Corola-website/Science/326875_a_328204]