708 matches
-
uită surprins la mine. Pentru că Încerca să mă privească prin ochelarii ce-i alunecaseră pe nas, fața Îi părea oarecum mai ridicată și cîteva fire de barbă pe lîngă care doar trecuse aparatul de ras ieșeau În evidență, ca niște țepi, deasupra mărului lui Adam. — Da, așa-i, spuse el coborîndu-și glasul, oarecum ușurat, dar parcă aștepta ceva. Uitați! CÎtă lume pleacă tot timpul undeva. Fiecare are un țel... un număr fantastic de țeluri... De aceea Îmi place să stau aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ochii ei mari nu se oglindea nici o gândire. Vra să zică aceasta e femeia care a înșelat pe Dragoș! Nu puteam înțelege cum poate o asemenea femeie să înșele pe Dragoș. După ziua arzătoare de vară, prăfuit și plin de țepi, mă întorceam, iar vătaful mergea în pasul calului lângă mine. Un gând mă necăjea; voiam să-mi lămuresc într-un fel oarecare nedumerirea, și mă-ntorsei c-o întrebare spre Neculai Dragoș: Ian ascultă, Neculai, ce-mi spuneai tu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Franklin - un băiat slăbuț cu ochi alunecoși, care poartă blugi cu talia indecent de joasă, lăsând să se vadă un abdomen subțire, arcuit. Are părul șuvițat în nuanțe de bej, argintiu și galben ca mierea și o tunsoare trăsnită, cu țepi, pe care și-o face la Frederic Fekkai. Nu lucrează, probabil pentru că îi ia atâta timp să-și îngrijească părul. Franklin îi finanțează toată ferchezuiala, dar uneori Henk lipsește nopțile de acasă și merge în oraș să se joace cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
sofisticat, ca între tineri, dar s-a dovedit a fi o strângere de mână fără fasoane. Ceilalți ar trebui să ajungă în curând. Acest Nicholas era slab și deșirat - blugii stăteau să cadă de pe el - și avea păr negru cu țepi, teniși roșii deasupra gleznei și un tricou pe care scria „Nu te teme. Nu te teme deloc“. Purta mai multe brățări împletite, încolăcite la încheietură, și avea cel puțin trei inele masive de argint și un tatuaj pe antebraț, unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
spre sud, ca să facă joncțiunea cu trupele de Întărire trimise de sultan. În urma lui, la doar câteva ore de marș, soseau luptătorii Îngrozitorului Dracula, pe care Mihaloglu Îl cunoștea din campania anului 1462, când toți marii viziri fuseseră ridicați În țepi, pe drumul Bucureștiului. Și când Mahomed Însuși se retrăsese, cutremurat de curajul sau de furia nebună a acestui voievod crud, trist și fără seamăn. Era o confruntare stupidă, la care nici unul dintre ei nu se aștepta. Era o luptă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
care trece. Vânătorii, mai ales cei din clica prințului Firoz, răspund chemărilor imperioase ale naturii. Alții își încearcă brusc puștile, în momentele mai explozive, surprinși de jungla atât de plină de viață. Așezată pe vine într-un tufiș plin de țepi, direct pe linia puștii lui sir Wyndham, Imelda realizează de câte ore n-a mai stat pe o toaletă civilizată și începe să plângă. Sir Wyndham, care în treizeci și cinci de ani de serviciu în străinătate n-a văzut o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
când de parcă s-ar fi făcut țăndări. Omul gâfâia, sudoarea Îi opărea ochii, mintea i se oprise din pricina trudei, mâinile Înțepeniseră pe coarnele ruginite, gura și nasul i se uscaseră, dinții se Încleștaseră amarnic, făcând să se ridice pe obraz țepii bărbii nerase de multe zile. Roata din față era strâmbă, avea câteva spițe rupte, făcea opturi prin praf și zgomot mare când se lovea de frâne. Câțiva săteni Îl priveau pe Îndrăzneț de pe coasta dinspre Dunăre a satului. Văzut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Întorsese la ele și le găsise străine. Ajunsese un om singur și ascuns. Chiar și așa, Însă, Îi băteau În poartă destui clienți. Din apa tulbure a Eleșteului ieși alene și apoi se scufundă o spinare neagră și plină cu țepi ca de nisetru. Pe Cap de Șobolan nu-l Încercă nici o mirare. Simți, numai, mirosul greu al mâlului răscolit. Fioroasa spinare Începu, ridicându-se și coborând cu clipocituri moi, să dea ocol ochiului de apă Într-o Învârtire fără rost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ce În ce că vina se ascundea În altă parte, În altcineva. Șarpele Își potrivea la loc fălcile fără țâțâni și broasca Înghițită Înainta Încet prin trupul negru și solzos ce se odihnea acum la soare, Îndestulat. Fioroasa spinare cu țepi Își iuțise rotocoalele În jurul Eleșteului și apa, neliniștită, scotea bolboroseli aproape de amenințare. Își Întoarse capul către culmea dealului spân pe care fusese cândva conacul boieresc. De-acolo cobora, cu pași Înfrânați, nea Mitu Păcătosul. Tălpile gumarilor alunecau tot timpul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nimic pe mine; nu știu și nu vreau să știu.” „Păi bine, bre, mata nu vezi cu cine Îți duci viața pe umeri?” Iedul căscă a plictiseală de-i trosniră fălcile. Apoi se arătă deosebit de interesat de spinarea neagră cu țepi ce da ocol Eleșteului. Făcea valuri mari care goneau vietățile spre adăposturi. Bolboroselile apei ajunseseră plescăituri de fiară care se linge pe bot. „Nu duc pe nimeni În spinare. Sunteți voi nebuni. Lăsați-mă În pace!” Iedul scuipă firul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nu le zărească ăilalți. Se bucurase când vițelul o luase la goană și-l Înspăimântase iureșul care urmase. Apoi i se strânsese inima și pentru zornăitul unei ditamai legături de chei a Directorului pe chica gălbuie și tunsă scurt, cu țepi, a lui Baronu. „De ce dă, mă?” se oțărâse pedepsitul la Ectoraș, În timp ce se mângâia pe cucui. „Dacă nu taci din gură, de-aia!” „Ție acasă tot așa-ți face?” „Eu nu vorbesc aiurea și nu-i Întorc vorba.” „Așa e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și cu mirosul târâtoarelor strivite În palmă - era cu neputință să te cațeri În pom, cu o găleată atârnată de gât, fără să-ți proptești mâna În omizi - și cu măruntaiele lor mucioase. Ce-l supăra cel mai tare erau țepii otrăvitori din spinările lor, care se Înfigeau În piele și o bășicau. Ectoraș avea o urticarie dureroasă și care-l mânca mai ales În palme și pe dosul lor, pe brațe și chiar pe față și pe ceafă, căci, neatent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Într-o clipită că acel băț de corn Îndruma Înălțarea și lățirea ciupercii. Îl mișca ușurel de colo-colo și umflătura o lua și ea când la stânga, când la dreapta, făcând să se unduiască grădinile, casele, gardurile cu uluci ascuțite - precum țepii vineți și veninoși de pe spinarea unui balaur. Dacă Împungea țărâna Într-un anume fel, putea - din legănările Întregii clopotnițe - să Înșire melodioase dangăte de bronz În tonuri grave. Abia când Începea a se obișnui cu mânuirea toiagului spre Înrâurirea tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Înconjura colțul de rai vegetal printre copacii căruia se aflau barăcile pușcăriei-balamuc părea nespus de pașnic. Iedera și alte buruieni cățărătoare Îl acoperiseră cu desăvârșire. Nu se mai zăreau - Înăbușiți de acel dezmăț de tulpini, frunze și flori - nici măcar fioroșii țepi ai sârmei ce făceau gardul și mai Înalt și cu neputință de trecut. Bătrânul armăsar Canafas pândise o zi Întreagă - ascuns În niște tufișuri de la marginea pădurii din apropiere - poarta mare de fier și băgase de seamă cu ce prilejuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
actuale sau așteptările sale. Orice-ar fi fost, acele idei îi ocupau gândurile, între vis și realitate. Acel fenomen părea să fie nu atât un obicei, cât o capacitate înnăscută. În copilărie, fusese întotdeauna un visător extraordinar. Dar spinii și țepii realității - mai ales date fiind nașterea și creșterea lui - nu-i permiteau să trăiască numai într-o lume a viselor. Lumea adevărată avea dificultăți peste dificultăți și îl învățase plăcerea de a-și croi drum prin ele. În perioada de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
talap prin curtea plină de praf, după rațele și găinile speriate, despre data de 25 decembrie, care în copilăria mea, cădea fix de Crăciun în fiecare an, dar ca urmare a citirii presei, mă trezesc imediat cu nervii zburliți ca țepii ariciului, și-mi vin idei din cele mai vindicative. Păi, spune și dumneata domnule, cum ar trebui să mă simt eu ca persoană, ce se dorește imparțială, când citesc de exemplu despre Paris (nu de cel din Troia, ci de
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
să mai bat cu unghiile mele lungi În măsuța minusculă de machiaj din culise și m-am uitat la ea. Nu o cunoșteam foarte bine. Abia dacă ne vedeam În afara orelor de antrenament. Părul scurt și blond Îi era făcut țepi si purta o rochiță neagră aproape indecentă. N-aș fi putut să spun ce ochi avea, culoarea irisului era imperceptibilă din pricina tonei de dermatograf cu care fusese machiată. ― Ai emoții? mă Întrebă. ― Da, am răspuns cu voce slabă. Tu nu
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
ciuperci să nu-mi aduci acasă! Mama scăpase de procesul ei nesfârșit și tot nu se dădea dusă de-acasă: Eu n-am, dragă, bani de călătorii, las’ că eu am călătorit destul, vă rog (începe să vorbească răspicat „din țepi“), dacă vreți să nu ne certăm - uite, eu sunt foarte calmă - nu-mi mai vorbiți de concedii, plecări, eu oricum nu mai am mult și trebuie să plec, așa că... În dimineața plecării nici nu ieșise în geam să mă petreacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
acești zece ani, pentru a face dreptate acestei țări. * 5 octombrie 1976, dis-de-dimineață. Bate un vânt puternic, împrăștiind frunzele în aer. Peste noapte, verdele grădinii imperiale se transformă în galben. Trunchiurile dezgolite ale copacilor se înalță spre cer ca niște țepi. În Sala Portului Pescarilor, Doamna Mao Jiang Ching găzduiește o petrecere de adio. Lămpile din bronz în formă de torță luminează puternic sala. E trecut de miezul nopții. Doamna Mao își delectează oaspeții cu o cină bogată și cu filmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
cu gândurile aiurea, teribilă încleștare, Turnirul lor sângeros și inutil îmi stârnește reacții neînțelese de gelozie, încè nu-mi dau seama care dintre cei doi adolescenți rèzboinici va fi învingètorul, sè fie oare bèiatul cu ochelari, cel pe care niște țepi rèzleți din barbè îl amègesc cu o bèrbèție neatinsè încè, sau bèiatul cel blond, măi copilèros în expresia fetei, dar trèdând de pe acum un viitor cuceritor? Ea stè pe banca de sub nuc, în locul în care mașinile, la vremea aceea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
în fundal de argint. Deasupra porții, un cavaler în armură având în dreapta lui steagul albastru iar în stânga vulturul negru. Privi, mai ales, cavalerul în armură, deasupra căruia strălucea coroana comtală, un cerc de aur ornat cu pietre scumpe și nouă țepi din aur susținând tot atâtea perle, sub deviza virtus. Clucereasa Elenca se simți cu adevărat mândră. Era vorba de o mândrie așezată, îndreptățită, cu totul demnă. Iancu, fiul ei, înscris pe una dintre frunzele acelui arbore, se dovedise cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
-i spune și nu-i transmite nimic din focul ei. Fără chiloți, goală de la brâu în jos, e chiar o catastrofă. Nu prevestește nimic bun locul viran de la împreunarea pulpelor - ruinele unor cărnuri printre care crește un buruieniș aspru, ca țepii de pe greabănul unui mistreț, și mirosul greu de sudoare dospită al muncitorului cu brațele, care trage din greu pentru viața lui, mirosul hăituielii și al apăsării chinului și al spaimei animalului care aleargă zi și noapte să-și agonisească hrana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
care reprezintă povara unui măgar. Încerca să mă Învețe: — Unitatea de bază este djaw-ul, care reprezintă un bob de orz de greutate medie și cu coajă cu tot, dar căruia i se vor fi tăiat, la cele două capete, micii țepi care trec de margini. — Foarte riguros, am spus eu râzând. Profesorul Îi adresă elevului o privire de reproș. Ca s-o dreg, mă crezui obligat să-mi dovedesc silința: — Djaw-ul reprezintă, așadar, cea mai mică unitate de măsură. — Deloc, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
întrecând măsura, ca de obicei, se apucă să-l frece cu peria de sus până jos, lăsându-i urme roșii pe picioare, asta simți, tati? Gata, lăsați-mă în pace, izbucnește el, mă înnebuniți cu prostiile voastre! Ea își înfige țepii periei în palma moale ca o pernuță, voiam doar să vedem dacă simți, el deja regretă, simt ceva, slab de tot, însă nu pot să mă mișc, este ca și când mi-ar fi adormit picioarele și nu pot să le trezesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mai deschide. Dezamăgită, mă sprijin de balustrada rece a scărilor, incapabilă să-i suport absența, aud o mișcare ce mă face să tresar, care îmi dă speranțe, ușa se deschide încetișor, nu este el, aproape că nu l-am recunoscut, țepii ascuțiți ai bărbii îi împung obrajii, părul în dezordine, pantalonii descheiați, un maiou negru peste pieptul lat și brațele musculoase, așa cum nu mi le-aș fi imaginat. Te-am trezit, mă scuz eu, ești bolnav? El zâmbește, acum sunt bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]