469 matches
-
mă duc să văd. Ritchie-Smollet plecă printr-o ușă din colț. Grant și Lanark se uitară lung unul la celălalt. Grant părea să aibă treizeci de ani, deși avea riduri adînci, verticale, în obraji și pe frunte. Părul scurt și țepos îi era pieptănat cu grijă, și era îmbrăcat într-un costum albastru curat și o cravată roșie. — Te cunosc, zise el. Cînd eram tînăr, bîntuiai pe la Elite, cu șleahta lui Sludden. — Nu mult timp, spuse Lanark. Cum măsori timpul? Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
văzu mașina mergînd alături de conducătorul grupului. Acesta era îmbrăcat în haine de piele cu un craniu și insigne cu svastică. O fată ca domnișoara Maheen, îmbrăcată în piele, se ținea de el în spate. Apoi vruum! - o săgeată strălucitoare și țepoasă țîșni dintr-o latură a mașinii lui Macfee și izbi corpul motociclistului pe la subsuoară. Roțile scrîșniră și mașina viră și trecu peste grup. Scena de-afară începu să se deruleze cu încetinitorul. încetul cu încetul, motocicliștii urlînd zdrobiți erau zvîrliți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mai poate fi apărat acum, aud cum vine apa, spuse Lanark. Se auzea un iureș depărtat amestecat cu țipete slabe. Merse șontîc-șontîc între două monumente pînă la marginea pantei și privi jos cu mare interes, ținîndu-se de creanga unui arbust țepos și strîmb. O pală puternică de vînt rece împrospătă aerul. Iureșul se transformase în talazuri și gîlgîituri, și în drumul dintre necropolă și catedrală gonea o spumă albă, urmată de vălurele și valuri puternice, cu pescăruși care se scufundau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
îmi refuză această victorie. Și nu mă pot lupta cu el. Cum să te lupți cu un om care nici măcar nu-ți mai opune rezistență? E total absent. Am cerut unui îngrijitor să-l radă. Îi crescuse o barbă mare, țepoasă. 21 decembrie Ar fi trebuit să mă bucur, dar am simțit cerul căzând pe mine. Într-adevăr, roșcovanul nu era nebun! Am făcut o gafă care mă compromite ca medic. Fără să vreau, m-am purtat abject, dezgustător, cu el
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
în spatele lor, după care îi urmă prin arcadă, cu ochii în jos, jucându-se nervos cu telefonul. —Bine, oameni buni. Vă rog să ascultați cu toții. Mulțumesc, spuse ghidul turistic - un american în jur de treizeci de ani, cu o barbă țepoasă și ochi luminoși, strălucitori. Bătu de trei ori din palme și așteptă să se facă liniște. —Perfect. Mulțumesc. Mă numesc Josh și voi fi ghidul vostru în acest tur prin tunelurile Zidului de Vest - și în această călătorie printre moștenirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ca pe un gândac. Uitase cât de frig Îi fusese și cât de udă era. Curioasă, Îl măsură din cap până-n picioare: avea În jur de patruzeci de ani, părea destul de tânăr și de În formă, cu părul lui blond-cenușiu, țepos, nasul mic și ascuțit și fruntea Înaltă. Purta o haină neagră, pantaloni negri de piele și teniși roșii, moderni, care păreau prea mari pentru picioarele lui. Nu râse de asta, cum ar fi făcut În mod normal. Cântări, În schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
prea mult, pronunță numele ales, Găsit. Câinele își ridicase capul când îl văzuse, și acum, ascultând în sfârșit numele pe care-l așteptase, ieși cu totul din cușcă, nu era nici mare nici mic, un animal tânăr, svelt, cu blană țepoasă, într-adevăr cenușiu, într-adevăr bătând în negru, cu o îngusta dungă albă care îi împarte pieptul și seamănă cu o cravată. Găsit, repetă olarul, înaintând încă doi pași, Găsit, vino aici. Câinele rămase pe loc, își ținea capul sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
îmi refuză această victorie. Și nu mă pot lupta cu el. Cum să te lupți cu un om care nici măcar nu-ți mai opune rezistență? E total absent. Am cerut unui îngrijitor să-l radă. Îi crescuse o barbă mare, țepoasă. 21 decembrie Ar fi trebuit să mă bucur, dar am simțit cerul căzând pe mine. Într-adevăr, roșcovanul nu era nebun! Am făcut o gafă care mă compromite ca medic. Fără să vreau, m-am purtat abject, dezgustător, cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
țîșnind, și șerpi, și șopîrle și păianjeni. Și mai sînt javelinas, niște porcușori peccari dolofani, de vreo treizeci de kile bucata, tăvălindu-se În mîlul unui arroyo. Aude urletul unui coiot. Poteca urcă pe perete unui canion plin de cactuși țepoși; ocotillo, „gardul viu“; tufișuri; și covoare de gălbenele, verbină și sacra datură, „trompeta Îngerilor“. Un miros de slavie și creozot plutește peste toate. Șoimi și vulturi se rotesc pe cer. Împușcătruile se aud la intervale regulate, dar nimeni nu trage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Paolo, și că Faroald i-a poruncit să mă slujească. Vorbea molcom, găsindu-și cu greu cuvintele. I-am cerut o oglindă, și mi-a adus una mică de argint, veche, dar bine polisată. Mi-am ras barba neagră și țepoasă, care îmi făcea pielea feței și mai oacheșă. Eram deosebit de mândru de părul meu des și negru, pe care-l aranjam după moda romanilor din Cividale: scurt și încrețit cu fierul cald. Din pricina necazurilor prin care trecusem revenise la cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
niciodată sau nu dăduse atenție faptului... I se păru dreptunghiulară - cu siguranță, meritul ultimelor descoperiri ale tehnicii: un tratament cu laser eliminase firele de păr care erau În plus, lăsând pilea moale ca obrazul unul copil. Nici urmă de perii țepoși ai femeilor dotate doar cu foarfecă sau aparat de ras, care-l iritaseră de atâtea ori. Atinse de mai multe ori zona aceea rasă, până când sexul i se Întări, dar ea nu se trezi. Somnul ei liniștit și profund Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mâine e sâmbătă. Îi răspunse DJ-ul - Radio Globo, radioul dumneavoastră. Prieteni, este patru mai, vineri, ziua lui Venus. Își săpuni obrajii. Ce vrea Rupert Murdoch? Pisoiul se strecură afară din coșul de rufe - cu părul drept și cu coada țepoasă ca o sârmă ghimpată. Clopoțelul de la ușă Îl speriase. Cineva suna la ușă. La ora asta? Cu obrajii albi de spumă și cu aparatul de ras În mână, cu pași moi, Sasha se Îndreptă spre ușă. Prin vizor zări un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
masa lor. Erau trei persoane tinere, un bărbat gras și alte două femei. Nu cunoștea pe nici unul. - Uite, ea este Maria Sandu, poetă și eseistă, scrie la revista Tomis. Maria zâmbise reținut și-și trecuse repede amândouă mâinile prin părul țepos. Iar ea este regizoarea Cecilia Bălan, scrie și scenarii, iar acum montează un spectacol în Green Hours. Pe el cred că îl cunoști, e dramaturgul Dan Vintilă. Acesta întinsese mâna peste masă, fără să se miște de pe scaun. - Cât despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Am privit uimiți Cum soarele s-a lăsat După dealurile fierbinți. Doi amici Doi amici, Așa, mai mici, Stăteau la soare, La taclale: Iepurilă, ce mai faci? Bine, uite, culeg maci. Dar tu, cu ce vânt pe-aici, Bătrâne și țepos arici? M-am rătăcit Și m-am gândit, Să stau la soare, Lângă tine frățiore! Mă bucur că te-am revăzut, Dar buchetul l-am făcut Și trebuie să merg acasă Să-mi pun florile în vază. - Bine! Iți urez
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
îmi place. Îmi zâmbește. Mă rog. Uite și rozmarinul tău. Scoate o pereche de foarfece de grădină dintr-o chestie veche de piele care arată cam ca un toc de pistol și începe să taie dintr-un arbust verde închis țepos. Inima începe să-mi bubuie tare. Trebuie să-i zic ce-am venit să-i zic. — Deci... îhm... e foarte ciudat, încep cât pot de relaxată, mângâind cu degetul frunzele parfumate ale unui arbust. Dar se pare că lui Trish
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
nu se Îndepărta de pat decât când veneau tehnicienii pentru radiografii sau când i se lua sânge. Din când În când, Îmi lăsam mâna pe capul chel al prietenului meu. Am fost surprins să constat că avea o invizibilă miriște țepoasă pe cap. Se pare că preferase o chelie totală decât un păr rărit, și Își rădea capul ca și obrajii. În orice caz, și capul i se rostogolea către groapă. - E Întuneric afară sau sunt eu Într‑o dispoziție sumbră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
mea. Existența este - sau a fost - Însăși această meserie. Așa Încât Îl urmăresc cum stă Înfipt În scăriță - Îi privesc umerii aduși și spinarea lată. Pe urmă coboară și Își mută scărița la alt stâlp. Alte ghirlande de beteală și verdeață țepoasă. Afară, pe hol, se plimbă un alt pacient, un bătrânel, scund, nervos, lipsit de astâmpăr, care se fâțâie În sus și În jos, În niște papuci de pâslă. E vecinul meu. Locuința lui se deschide la capătul camerei mele, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
H2O rezultate din miliardele de focuri aprinse prin celule, cu filamentele de condens care-i umezesc mustața moale, crescută anume ca să acopere o cicatrice urâtă pe buza superioară, de când a căzut într-un ciob de la o sticlă spartă, cu bărbia țepoasă și teșită, cu obrazul flasc, cu fruntea descrețită, cu nasul lătăreț, apoi cu gâtul care îmbătrânește primul demonstrând precaritatea punților, cu umărul drept purtând un semn din naștere, cu pieptul, ridicându-se și coborându-se ritmic, pe care părul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
I-am bătut cu 21-2, 21-1, 21-0. De multe ori istoria merge mână-n mână cu sportul. Kraft avea o tablă de șah. Am aranjat piesele mele pe ea și am început să jucăm. Și acea gogoașă groasă, cu păr țepos, de un oliv-maroniu, pe care mi-o construisem ca o larvă, s-a ros puțin, s-a subțiat îndeajuns pentru a permite să pătrundă în interiorul ei o lumină palidă. Mi-a plăcut jocul, am reușit să vin cu destule mișcări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
se miră de toate, ai să mă întrebi până la urmă dacă și eu am fost cândva. Cum mă întreb eu de când te-ai întors, dacă ai fost tu pe-aici vreodată? Așa cum mă-ntreb chiar și acum când te simt, țepos, rece, încordat, cum ești în clipa asta... Porniră spre orășel. Același drum pe care, de ani și ani, îl făcuse când pleca sau venea spre casă. Când pleca, zorea spre vaporul care avea să-l ducă în drumul lui. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
al telefonului, Hugo s-a gândit că niciodată nu fusese mai încântat să primească vești de la Rottweiler. Sentimentul lui de ușurare n-a durat însă decât aproximativ trei secunde. Ca de fiecare dată, Rottweilerul trecea direct la subiect și era țepoasă și terifiantă. — Domnule Fine, v-aș fi recunoscătoare dacă ați veni și l-ați lua pe Theo imediat. Are o erupție suspectă pe piept. Dar când l-am lăsat eu nu avea nimic. Se poate. Dar acum are ceva. —Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ținea pasul cu ursulețul. În vreme ce râul se apropia de un cot, lui Hugo au început să-i crească speranțele că jucăria avea să se oprească în mal împinsă de forța apei. Apoi s-a lovit, violent, de ceva dur și țepos. — Fir-ar al dracului! a înjurat Hugo, țopăind de durere și dându-și seama că se lovise, întâi cu picioarele, de un gard din sârmă ghimpată pusă pe trei rânduri, care făcea separarea dintre parc și câmpul din vecinătate. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
l-am zărit plim- bându-se nestingherit prin Piața romană. mergea nervos, fărĂ să privească În jur, ca Într-un tunel, ghidat de vocile din capul lui. Își lăsase barbă și purta acum o șapcă albă peste părul scurt și țepos. Probabil nenorocita mamă dăduse de vreun judecător care se milostivise să accepte banii sau jumătatea de apartament care-mi fuseseră propuse și mie. Transparența acelui proces la care nu fusesem vreodată chemată spuneau totul despre locul acela cotropit de nedreptate
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Canada, l-am zărit plimbându-se nestingherit prin Piața romană. Mergea nervos, fără să privească în jur, ca într-un tunel, ghidat de vocile din capul lui. Își lăsase barbă și purta acum o șapcă albă peste părul scurt și țepos. Probabil nenorocita mamă dăduse de vreun judecător care se milostivise să accepte banii sau jumătatea de apartament care-mi fuseseră propuse și mie. Transparența acelui proces la care nu fusesem vreodată chemată spuneau totul despre locul acela cotropit de nedreptate
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
dormitorul și Pinky, decent, se feri s-o privească. Dar și a doua cameră era tot dormitorul, fiindcă aici sfârâiau și se întorceau mulțumite, pe spate, teancuri de perne. Pe perete, lâncezeau pozele mai multor bărbați. Erau domni antediluvieni și țepoși, care, și-n aceste condiții, găseau parcă puterea de a-și amenința fotografii; fiecare avusese prevederea de a-și potrivi sub nas mai multe perechi de mustăți. Erau încrîncenați. Și agrementau niște doamne. În pieptul unora dintre ele, mai rele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]