1,267 matches
-
-n a lor sfada Vor să-mi țină Destinul scurt, pe vârful lor de coadă. Veniți, dar, după mine, Că-s nebunul, Curtat și de regine, Cănd surghiunul Îmi bate-n palme cuiele divine! TRIBUTUL Vin hienele să rupă Trupul țintuit pe cruce, Mustul încă fierbe-n cupă Învierea la răscruce. Orbii sunt pătați cu sânge De pe litera Scripturii, Iar icoana Maicii plânge Când se ceartă Dioscurii. Trup de sfinți într-un masacru Crește-n cer pâinea și vinul Și-mbătat de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
cinstiți", ar fi trebuit să-mi fure casetofonul și alte obiecte personale cu destulă valoare bănească". Chiar după trecerea cîtorva ani îmi amintesc că prozatorul se mișca cu greutate, marcat la vedere de consecințele indenegabilei răfuieli politice care l-a țintuit timp de multe luni de un pat de spital și care era să-l coste viața. Drept care nu cred a exagera socotind că în cerneala cu care au fost așternute textele sale se află și stropi de sînge, la propriu
Un martor incomod by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10926_a_12251]
-
înveșmîntă în simbol, se răsfrînge în radicalitatea interogațiilor legate de sensul existenței. Teroarea, foarte probabil istoricește determinată, se proiectează la o scară universală: Se clatină/ se surpă, se prăbușește cripta cosmică// arde/ timpul arde/ cu ale sale trei împletite șuvoaie// țintuind întunericul// clipa/ clipa crește cristal monstruos/ se dilată cuprinde privirea oarbă a lumii/ fața ei devastată// clipă ultimă patrie/ îngroapă-mă-n tine/ pășind cu tălpile goale/ vom arde în Clipă" (patrie cosmică). Un "conformism non-conformist" cum zice poeta însăși
Poeta față cu epoca by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10762_a_12087]
-
la sexualitatea Fridei), fundalul tenebros fiind același din tabloul original. Vitalitatea acestei picturi născute din pasiune și trădare, din voința de a învinge un destin ce i-a fost fundamental potrivnic (a murit la 33 de ani, bolnavă de poliomielită, țintuită la pat, cu coloana vertebrală frîntă în urma unui teribil accident de circulație), nu poate să nu fascineze, iar filmul Juliei Taymor și magnifica interpretare a Salmei Hayek au făcut ca notorietatea Fridei Kahlo să treacă dincolo de spațiul foarte îngust al
Being Frida Kahlo by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10798_a_12123]
-
nomazii traversează deșertul”. Acest teritoriu vid, insurmontabil, este și „spațiul pe care Kafka ar fi vrut să-l depășească pentru a se îndepărta de casa părintească, de acel «unic organism» familiar și de acea «papă amorfă a originilor » care-l țintuia în mod vinovat legat, cum singur îi scria Feliciei, logodnica ce nu-i va deveni niciodată soție.” (Danubius) Karl Rossmann, spre deosebire de ceilalți candidați la burlăcie, are șansa să fie alungat de acasă chiar de ai săi. De la atotștiutorul unchi Jakob
Portret de grup cu Statuia Libertății by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3992_a_5317]
-
în viitorul Legislativ nu-i va periclita activitatea societății. Dacă o să fiu în Parlament, nu înseamnă că o să fiu șomeră, societatea mea o să meargă în continuare. Poate funcționa și fără mine", a mărturisit democrat-liberala, recunoscând nu poate sta opt ore țintuită într-un scaun. "Mă vedeți pe mine stând cuminte 8 ore pe scaun? S-a demonstrat, că n-am putut", a justificat ea.
De ce vrea autoarea expresiei "Ciocu' mic" încă un mandat de parlamentar () [Corola-journal/Journalistic/41658_a_42983]
-
gemetele ei sînt pașii mei nefăcuți printre saloanele albe pline cu resturi de oameni întregi în acea singurătate vidă care te face să te întrebi oare cîți oameni mănîncă ciocolată în timp ce tu îmbraci cămașa cu umeraș cu tot o găsesc țintuită în mizeria de peste noapte veghindu-și în grimasă propria oboseală o potcoavă cu 32 de copci îi încoronează creștetul capului o ridic pe marginea patului mă aplec și îi spăl picioarele de fier povestește strigă ea povestește povestește povestește de
Vîntureasa de plastic by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/10718_a_12043]
-
ea să curgă netulburat în marea clocotitoare de vise Până azi cicatricea din degetul arătător E mărturie că totul s-a întâmplat de-adevărat într-o noapte cu stele și cruci Când animale neinventate forfoteau în grădina din spate Și țintuindu-mă cu ochii lor fosforescenți Mă obligau să le admit existența Să le fac loc în camera strâmtă unde toți abia așteptau Să se termine tot circul acela și să treacă la masă Le-am văzut: fiare cu chip omenesc
Carmen Firan by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/10406_a_11731]
-
preponderența cântecelor interpretate, Orchestra de muzică populară a Filarmonicii de Stat „Transilvania” din Cluj-Napoca, unde i-a avut colegi pe Maria Marcu, Dumitru Sopon, Felician Fărcașu, Ilie Muțiu etc.). La 16 aprilie 1986 se pensionează, fără a se retrage, rămânând țintuit cu ținte de argint spiritual în primul rând în cea de-a doua sa vitalitate, cântecul. A fost căsătorit cu actrița Valeria Matei Cristoreanu, fostă crainică la Radio București. Împreună cu ea are o fiică, pe, Ioana, profesoară de engleză la
ION CRISTOREANU. I-AU PLĂCUT SOARELE, PĂDUREA, CÂNTECUL ŞI OAMENII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384690_a_386019]
-
forță înăuntru. Nu e atât de mult schimbat ,parcă doar părul la fel de blonduț, s-a dat puțin la o parte, făcându-i loc frunții ce urcă încet ,dar sigur,către creștet. Aceeași ochi negri, pătrunzători,cu care încearcă să te țintuiască. - Mihaiii..... - Răzvaneee... Se îmbrățisează lung ,umpluți de bucuria regăsirii. Până la urmă, sângele băut ,nu prea se face apă. - Uită-te la tine,să nu te mai cunosc ! Parcă ai mai încărunțit. Și ce-i cu ridurile astea ? - Acum că te-
VIATA LA PLUS INFINIT (2) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384687_a_386016]
-
Și sfânt, doar nunta, începutul. În fața dragostei și-a morții Noi toți redevenim copii! Hai nani, nani, Lumina mamii... „Pe cine-ngropi, părinte, azi ?” „Pe-un om de omenie!...” .......................................... TESTAMENT: Pentru sângele neamului tău curs prin șanțuri, Pentru cântecul tău, țintuit în piroane, Pentru lacrima soarelui tău pus în lanțuri, Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Purcede drept și biruie-n furtună! Tot ce e românesc nu piere Și nici nu va pieri! Și-apoi (...), când fi-va liniște și pace
PARTEA A IV.A de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385293_a_386622]
-
va fi să mă-nconvoi... În seara asta voi vorbi mai mult Și poate lăcrima-voi cu fruntea la pământ... Din lacrimile mele, Doamne, fă o cruce, Și-ascultă-mi, Sfinte , fiece cuvânt! Pe cruce, Tu să pui al meu păcat, Să-l țintuiești acolo cu răbdare, Să-așezi deasupra lui orice oftat, Ce am scăpat cât am trăit sub soare... În seara asta, Doamne, stăm de vorbă, Vom bea în doi o cană cu răbdare, Tu , Doamne, să mă cerți de vei voi, Eu
ÎN SEARA ASTA, DOAMNE, STĂM DE VORBĂ de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384336_a_385665]
-
cu vorbe murdare: - Uite, bă, că bucățica-i bună! - Mișto fătuca! Ce i-aș face, cum stă ea aplecată! Chiar dacă plânge. - Ia suflă-i, bă, pe sub rochiță, să vedem un bulănaș! Uite-așa, pezevenghii nespălați, înlănțuiți în cercurile de foc, țintuiți în zidurile de granit, râdeau în hohote și o batjocoreau. O, în ce mocirlă înjositoare fusese aruncată! Necugetat părinte care, în ambiția ta prostească, ai săvârșit o faptă blestemată! Biata prințesă plângea cu lacrimi șiroaie, dar lacrimile ei se transformau
MĂRŢIŞOR-15 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382317_a_383646]
-
umbresc, Aș vrea o floare să-ți pețesc. Apoi s-o pun să-ți fie-aproape Sărut pe mână și pe pleoape. Și ca descânt să te feresc De cei ce vraja-ți risipesc. Din ea vor răsări agale, Puteri ce țintuiesc pe cale, Pe toți acei ce clevetesc Povești ce-n suflet te rănesc. Apoi voi pune-al meu amor Ca pavăză și ajutor. Și-aș vrea iar floarea să-ți pețesc Când nori privirea îți umbresc. *** odrasle muguri privirea lunecă-n
DRAGOSTEA de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382415_a_383744]
-
48. Reperaj: vedem o imagine în care degete crispate de om strâng cu putere roasele gratii de fier, mâna este, surpriză, a maimuței gentilom, iar fotografia ce premiu-ntâi a luat, e făcută de un isteț vier. 49. Reperaj: girafa țintuită în mijlocul șoselei, uimită nu știe încotro să fugă, lumea e prea largă, are o privire împiedicată, languroasă, de vită, iar capul, pentru a înțelege, lunecând e gata să și-l spargă. 50. Reperaj: iaci dormind printre corturi din piele de
POEME (4) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382459_a_383788]
-
Am fost un ghinionist o viață întreagă în privința femeilor. Trei zile am trăit într-un adevărat rai cu Adina. A patra zi, o ușoară indigestie determinată probabil de la somonul consumat cu o seară înainte într-un restaurant select m-a țintuit la pat. Adina a vrut să rămână alături de mine dar - vremea era superbă - am rugat-o să plece singură pe plajă, să nu piardă o zi de bronz. M-a ascultat până la urmă și a fost ultima oară când am
FERICIREA ESTE UN CĂLUŢ DE MARE NEGRU de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382590_a_383919]
-
că sunt. „Mai trebuie ceva. Nu pot să apar în halul acesta în public. Mai mare râsul, la vârsta mea! În plus, sunt foarte ușor de recunoscut”, meditam eu în gând, analizându-mă. Când am revenit în cameră, am rămas țintuit în pragul ușii. În mijlocul încăperii, împodobită elegant, o țigancă foarte frumoasă m-a primit cu reverență. Silvia se echipase perfect. Fusta înflorată, largă și lungă până la pământ, extrem de bogată în falduri, o făcea mai înaltă, în timp ce bluza îi scotea în
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383818_a_385147]
-
mai aproape! Elena se strecură tiptil în spatele soțului tremurând ușor. - Iubito, tu stai în casă, zise bărbatul, și se apropie cu oarecare reținere. Cine ești de mă deranjezi în plină noapte? - întreabă deschizând poarta. Doi ochi ca două făclii îl țintuiră de stâlpul porții. - Nu te speria, sunt dracul! Nu te holba așa la mine că mă deochi! - rânji diavolul cu satisfacție. Ne-am întâlnit și cu alte ocazii când făceam pe sperietoarea pe la ferestrele tale la doleanțele Buhei! Ha, ha
IX. UN MUSAFIR CIUDAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384104_a_385433]
-
da seama că sunase deja de 10 minute și că pauză era pe sfârșite. Noi, care îi dădeam afară pe profesori înainte ca să se facă măcar auzit clinchetul zglobiu al clopoțelului, am stat o recreație întreagă, încremeniți pe locurile noatre, țintuiți pe loc de cuvintele istoricului nostru și niciunul dintre noi nu se îndura să se ridice și să părăsească clasă. Deodată, ca prin vis, am auzit frază clasică, care apărea în romanele foileton, în josul unui episod care te pasiona: - Iar
PROFESORUL MEU de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384114_a_385443]
-
demiuri, scurteici, taioare, vestoane, cu toate dau roată, purtate în ritm de blues, tango, cha-cha ori samba de nămet de pantofi pentru domni, doamne, fini balerini, escarpeni, botine, chiar cizme... Zvăpăiatele umbre sunt filtrate de privirea-mi, avidă să le țintuiască prin textura opacă și laxă din draperii și perdele. Urechea-mi le simte, și-s gata să jur că dansul aici e în toi, stăpânii pierduți, iar tot ce-i rămas e nepăsător de griji, de nevoi! Către zori, când
INTRIGA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382831_a_384160]
-
nu unul negru. Io mi-s negru, aș vrea să fiu reprezentat mai cromatic în operele de hartă. Pe lângă asta, lipsește celebra coroană, că doar este făcută din galbeni nituiți cu capse din alea cu care în anii 90 se țintuiau gecile de rockeri. Și galbenii sunt prezentați în poza de avertizare. Inventivitatea țiganilor nu are margini. Să iei numele domnului Cioaba în deșert este blasfemie și LAJ-MAIESTATE. Nuuu, nu lezmaiestate, LAJ! Trăiască regele, masa de Crăciun și purcoiul aferent de
METODA POMANA REGELUI CIOABĂ- POLIȚIA NE AVERTIZEAZĂ! de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382877_a_384206]
-
păsărilor (r. Klara Trencsenyi, Vlad Naumescu - Best Romanian Documentary la ASTRA 2009). În Delta Dunării, la Periprava, bătrânii mor, iar tradițiile se pierd. Comunitatea de lipoveni, alcătuită din credincioși de rit vechi, a rămas fără preot. Bătrânul preot e bolnav, țintuit de mult la pat, iar cel tânăr, ales de săteni, nu își poate îndeplini misiunea fiindcă nu e însurat și nici nu se mai găsește o fată dispusă să devină preoteasă. Înmormântările sunt oficiate de diacon în lipsa preotului, și tot
Nomad IFF – cel mai în vogă cinematograf în aer liber își deschide porțile în centrul Timișoarei [Corola-blog/BlogPost/93487_a_94779]
-
Dică. Aveai buzunarul plin. - Hââ! Nu eu, nu eu, domnu Arsu, a început să se smiorcăie Dică. Vă spun cine a început. - Spune, Dică, spune! Cine a început? Și Dică a început să toarne. După fiecare turnătură, domnul Arsu îl țintuia cu privirea pe cel turnat, șuierând: - Ieși la tablă! Cine a mai fost, Dică? Îngrozit, Dică s-a oprit la al treilea. Știa ce-o să-i facă cei turnați și a riscat: - Nu mai știu, domnu Arsu! - Nu mai știi
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
De câteva ori se aplecase să-și spele fața plânsă cu zăpadă. Hanoracul ei cel verde, pe care nu știu din ce motiv și-l dezbrăcase, îi rămăsese pe sania abandonată. Îmi venea să alerg după ea, dar ceva mă țintuise locului. Trebuia să arăt tuturor că eram străin de problemele ei. Numai că lucrurile se brodiseră până la urmă altfel. La înapoiere, Adina nu se mai așezase în tren lângă Hodoșan. Mai mult, băgând de seamă că locul de lângă mine în
POVESTE DE IARNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383142_a_384471]
-
supremă a Comunei? Oare instrucția criminală nu ține de funcția dumitale? — Da, firește... dar... ce mai Încoace și-ncolo, aș prefera să vezi cu ochii dumitale. Te rog. Această din urmă solicitare părea să-l fi costat mult. Dante Îl țintui cu privirea, În timp ce o grimasă Îi Încrețea colțurile gurii sale subțiri. Nu cu ochii se vede, Bargello, ci cu mintea. De mintea mea ai dumneata nevoie. Dumneata, ca și ceilalți orbi. Ai făcut bine că ai venit la mine. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]