4,216 matches
-
șoricelul?! Înfuriat? Zemos?! se auzi dinspre Diplomat curiozitatea pseudo-amicală. Cu lehamite, Papa apucase căpșuna-șoarece de un picior-scobitoare și-o introdusese în întregime în gură, începând s-o mestece răzbunător. Flower-Power se alarmă din ochi, dar gestul i se termină în țipătul lui Papa: -Ce e asta?! M-ai otrăvit?! Nu era destul atacul vizual? -La cât ești tu de veninos în grai, nu te teme, nu mori! îl zgândări Babacul, care-și mutase pisica portocalie pe farfuria proprie, admirându-i codița
CAP.6 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377157_a_378486]
-
în râpă. În alunecare s-a agățat de o viță, din rădăcina prunului și striga disperată la Dragoș să o salveze. Era murdară de mâl din cap până în picioare, iar Dragoș se lupta din toate puterile să ajungă la ea. Țipetele ei disperate îl panicau și-i rupeau sufletul... Chiar a reușit de câteva ori să o prindă de mână, însă mâna-i aluneca din mâna lui și din nou o scăpa. A reușit, în cele din urmă, să o prindă
ÎN MÂNA DESTINULUI...(9) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377168_a_378497]
-
la cap, că... -Î-hââ! mormăiam noi. În biserică era o masă mare așezată în naos, împodobită cu sfeșnice și odoare. Pe sub masă, copiii treceau în liniște, dar se mai auzeau din când în când înghionteli, bușeli, scâncete, bâzâituri, completate cu țipete și „aoleu!”. Însă, toate astea erau rapid înnăbușite: -Ssst!..Ssst!..sâsâiau mamele și părintele Băluță. Când ajungeam acasă începeam să jucăm, sărind într-un picior: mămica vopsește ouă, mămica vopsește ouă! Dar mămica ne repezea: hai, hai, dezbrăcarea! Când ne
POVESTIREA CÂŢU-MÂŢU (PARTEA-NTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377171_a_378500]
-
se părea absolut imposibil să-i desfacă vreun nod. Văzu la un pas de ea un păianjen și la câțiva pași un șobolan, care se mișca pe loc. Încercă să țipe, dar o bucată neagră de bandă adezivă îi înghiți țipătul. Referință Bibliografică: Răpirea (1) / Mihaela Moșneanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1614, Anul V, 02 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihaela Moșneanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
RĂPIREA (1) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377194_a_378523]
-
geruri” și „cratime de vifor” întăresc ideea unei lumi interioare reci, care aspiră la împlinire: „Nu știi ce vrei! Te-agăți cu mâini de gheață/ De marginile verii din cuvânt,/ Dar scrii prăpăstii zilnic în prefață/ Și-apoi arunci cu țipete în vânt/ Ca încrustarea lui să te întoarcă/ Din nou în iarna ta de răzgândiri/ Să-ți ningă iar cu dacă și cu parcă/ Pe buzele rostirii și-n priviri.// Nu știi ce vrei! Ți-s drumurile toate/ În rame
AURA POPA, ÎN VÂLTORILE INIMII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377253_a_378582]
-
ochi, fără să le vezi. La început a ezitat să urce, dar, cum era hotărâtă să colinde, își zise: -Hai, fricoaso, nu știi unde-ai plecat?! La etajul unu, ca dintr-o grotă fără fund, răbufneau dintr-un apartament niște țipete disperate, de femeie îngrozită, însoțite de bufnituri și bușituri. -Aoleo! Ajutoor, oameni buni, ajutoor! Mă omoară bețivul! Aaau! Aaau! -Taci, nenorocito, că te gâtui dacă mai țipi! răcnea o voce de gorilă turbată. Din întunericul holului nu se deschise nici o
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
lumină sau speranță pentru nenorocita care țipa. În acest infern de smoală, albul crizantemei din mâna Floricicăi nu putea să rupă nici o felie, cât de subțire, din grosul de întuneric. Nicidecum să aducă vreun strop de alinare pentru a răcori țipetele sfâșietoare care răzbăteau din înfricoșătorul apartament. Se întoarse rapid ținându-se de zăbrelele balustradei și coborî scările, fără să se oprească, până jos. Răsuflă ușurată când ajunse la lumină. Respiră adânc aerul curat, tonifiant. Scăpase de duhoarea infernului. Privi spre
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
fără să se oprească, până jos. Răsuflă ușurată când ajunse la lumină. Respiră adânc aerul curat, tonifiant. Scăpase de duhoarea infernului. Privi spre etajul cu pricina, aflat tot în beznă. Nu se auzea nimic. Probabil că zgomotele de afară acopereau țipetele și urletele din apartamentul blestemat. Era derutată...dezorientată. Dar a mai căpătat o experiență. Trebuia să evite blocurile cu scări neluminate, deși...tocmai acolo ar fi fost nevoie de colindele ei. Intră într-un bloc arătos cu lumină pe scară
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
copiilor răi care aruncaseră lângă ea pocnitoarea. A-nceput să țipe și să alerge înnebunită până s-a împiedicat și a căzut. Noroc că zăpada era pufoasă. A-nceput să țipe și mai tare, în neștire, să se înece cu țipetele...Apoi, nu și-a dat seama ce se întâmplă cu ea. Referință Bibliografică: FLORICICA MAMEI-3 / Năstase Marin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1442, Anul IV, 12 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Năstase Marin : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
trei cărți, trei romane distincte și bine conturate, al căror autor este colegul nostru de cenaclu literar - ing. Ioan SAIMAC. Titlurile componentelor trilogiei DESTIN, sunt: „Misterele literei V” - tipărită în anul 2004 la Slatina, fără editură înscrisă în pagină, „Dincolo de țipătul pescărușilor”, Slatina, 2004, fără editură menționată și „Călugărul” - Editura Fundației „Universitatea pentru toți”, Slatina, 2005. Afirmam anterior că este vorba de trei romane distincte, dar care formează un tot unitar prin menținerea acelorași personaje și prin legătura directă, cu caracter
ROMANUL VIEȚII ÎN TRILOGIA ”DESTIN” de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382110_a_383439]
-
s-a înregistrat un grav accident de circulație, în urma căruia autoturismul OT 4563 a fost catapultat în albia râului Olt. Mașina a fost scoasă din apă, dar victima nu a fost găsită. Era mașina inginerului Ion Samoilă (nea Sami)... ”Dincolo de țipătul pescărușilor”, cartea a doua, potrivit precizării făcute în prima pagină, este inspirată din jurnalul adolescentin al fiicei autorului - Lorena, ca personaj, din varii și întemeiate motive abținându-mă să-i înscriu numele real - scris în perioada 24.12.1989 - 21
ROMANUL VIEȚII ÎN TRILOGIA ”DESTIN” de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382110_a_383439]
-
final fericit, cel puțin de moment. Cei doi protagoniști se simțeau stăpâni, în dragostea lor, pe mare, plajă, cer și soare. Lorena menționează în jurnalul său: „ Eram fericiți. Râdeam... și glasurile noastre se auzeau ca un ecou, undeva departe... dincolo de țipătul pescărușilor.” - ”Călugărul”, partea a treia a trilogiei oferită de prozatorul Ioan Saimac, pe care eu continui să o numesc DESTIN, se pare că „le depășește în complexitatea pe primele două” afirmă cu just temei domnul Nicolae Zărnescu, redactorul cărții și
ROMANUL VIEȚII ÎN TRILOGIA ”DESTIN” de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382110_a_383439]
-
treia, care se dovedea cea mai isteață dintre cele trei iele. - Grăbește-te, spuseră toate trei odată, ne e foame! Mira râse ușor și se apucă de lucru. Cele trei iele părăsiră casa și începură să se hârjonească printre copaci. Țipetele lor se auzeau în căsuță și rățoiului cel bătrân îi luă ceva vreme să se hotărască să riște să iasă din ascunzătoarea lui. - Vai de mine, strigă sora ielelor când dădu cu ochii de el, cine ești tu și ce
ÎMPĂRATUL PĂSĂRILOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382185_a_383514]
-
doar Sfântul Închisorilor ci, sensibil trăind exodul mistic la cea mai înaltă intensitate. Valeriu Gafencu a devenit Poetul închisorilor prin poezia lui de un lirism autentic de diament șlefuit în focul suferinței gulagului communist. Deși modernâ, poezia lui nu e țipătul material al lui Munch ci “Îngerul a strigat “.(pg.84 ). Scrise în perioada detenției de la Aiud, poeziile lui V. Gafencu surprind procesul psihic prin care suferința se decantează în spiritualizare prin convingerea sinceră a victoriei binelui și adevărului împotriva răului
DR.IONUȚ ȚENE- VALERIU GAFENCU. O BIOGRAFIE TEOLOGICĂ A SFNTULUI ÎNCHISORILOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382256_a_383585]
-
unui adevăr fundamental și anume lupta pentru o adevărată mântuire este o eliberare de sub domnia răului materialic, față de duhurile rele, practic eliberarea oamenilor de sub teroarea istoriei.Pentru el libertatea nu avea o dimensiune politică și socială ci una spirituală “un țipăt lăuntric de eliberare către Dumnezeu. “ Gestul lui Valeriu Gafencu de a salva viața pastorului Richard Wurmbrand, aflat în închisoare, pe motivul propăvăduirii comunismului în timpul lui Carol al II-lea, dăruindu-i medicamentele primite de la mama sa, îl ridică pe Sfântul
DR.IONUȚ ȚENE- VALERIU GAFENCU. O BIOGRAFIE TEOLOGICĂ A SFNTULUI ÎNCHISORILOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382256_a_383585]
-
eul subiectiv al poetei și realitatea care o provoacă. Expresia din limba franceză tălmăcește ce a văzut și ce a trăit, trecute prin filtrul simțirii și al conștiinței poetice, devenind o platoșă a supraviețuirii. Ileana-Lucia Floran recunoaște că „poezia vindecă” (Țipăt de fum), iar „Iubirea/ din cufărul amintirilor” e vindecătoare, când „Colind aduceri-aminte/, iar întâmplări simple/ devin sărbători,/ care țâșnesc din calendarul vechi,/ cu zilele rupte/... iar demonii singurătății/ mă ispitesc/ cu o depresie.../ Singură, poezia mă susține în cuvinte” (În
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93258_a_94550]
-
buletinele, după cum le primim sub imediata impresiune a catastrofei. Un membru al teatrului ne narează: ,,Eu mă aflam jumătate îmbrăcat în coridorul scenei, când, la al doilea semnal de începere, 5 minute înainte de 6 și trei sferturi, se auzi un țipăt de groază pe scenă. Alergai pe scenă, care era în foc și de unde toată lumea fugea. Un lucrător apropiase prăjina cu flacăra de spirt prea mult de o perdea, care îndată fu în flacări. Focul se urcă îndată până la tavanul scenei
Un reportaj ocazional: Eminescu descrie incendiul unui faimos teatru din Viena [Corola-blog/BlogPost/93225_a_94517]
-
până la loje. Fugii în stradă și întâlnii pe directorul Jauner. Ajungând în fața teatrului, se părea că publicul a ieșit deja și, nemaivăzând pe nimeni ieșind, credeam că toți au scăpat. Știam că gazul ardea pretutindeni și că, 5 minute după țipătul de groază, casa era toată iluminată încă. Mă întorsei și intrai iar în partea din dos a casei, de unde se auzea strigăte de ajutor. Se vedeau flacări colosale plecând din garderobe. Câteva dame cari, jumătate îmbrăcate, strigau după ajutor, fură
Un reportaj ocazional: Eminescu descrie incendiul unui faimos teatru din Viena [Corola-blog/BlogPost/93225_a_94517]
-
cu familia sa. Nevasta cu copiii erau în galerie, de unde și Nitsche i-a condus jos prin flăcări și fum. În fine, garderobele se goliră de tot. Alergai prin foc înainte. În vestibul dau peste o îmbulzeală nedescriptibilă și aud țipete sfâșietoare. Toți se împing spre balconul deschis din front. Pompierii veniseră deja. În mijlocul mulțimei grămădite în fața teatrului se întinde pânza de scăpare și din balcon sare un om în pânză. Acest esemplu fu imitat și de alții, chiar și de
Un reportaj ocazional: Eminescu descrie incendiul unui faimos teatru din Viena [Corola-blog/BlogPost/93225_a_94517]
-
ficțiune și cea de scurtmetraj de animație. Astfel, Emanuel Pârvu a primit premiul pentru cel mai bun scurtmetraj, pentru "Pui, cartofi prăjiți și o cola", iar premiul pentru cel mai bun film de scurtmetraj de animație a fost acordat producției "Țipătul/The Scream" de Sebastian Cosor. Fundația Anonimul a oferit premiul "Ovidiu Bose Paștină" filmului "Fulgenzio", în regia lui Aldo Iuliano, iar bloggerii acreditați la Anonimul i-au acordat un premiu special Florinei Dumitrache, pentru filmul "Reuniune de familie".
"Toată lumea din familia noastră", distins cu trofeul Anonimul () [Corola-journal/Journalistic/82276_a_83601]
-
actul fondator al suptului, adică al candidei mozoliri a sfîrcului matern, se naște la intersecția principală a nevoii oarbe de a te hrăni cu impulsul surd de a te reproduce. Indiferent dacă este așa sau nu, vreau să zic dacă țipătul sugarului este simptomul unei colici precoce sau al unei ejaculări apriorice, rămîne hotărît că arealul fantasmării erotice seamănă leit cu o stepă rusească: este profund, panoramic și cu orizonturi joase. Adică numai bun pentru călătorii interminabile, ca în Jules Verne
Artistul și fantasmele sale erotice (o scurtă divagație estivală) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8272_a_9597]
-
competenți de ceremonialuri artistice și de reverii subtile. Aici, în zona erosului deposedat de povara cărnii, a libidoului mistic în care bărbatul și femeia, omul și fiara, linia statică și cea dinamică se armonizează în tremoloul unei muzici care transportă țipătul acut al orgasmului occidental în melosul gregorian al liturghiei răsăritene, este de consultat exclusiv hieraticul Sorin Ilfoveanu. Dar cum despre fantasmele translucide și despre senzualitatea sa isihastă poate vorbi calificat doar un singur om, adică Ștefan Agopian însuși, cel care
Artistul și fantasmele sale erotice (o scurtă divagație estivală) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8272_a_9597]
-
prin șarjă. }ipătul isteric al fetei din mașină la vederea fructelor mălăețe din pomi, spînzurații din Princeton, unde se află și una dintre cele mai respectabile universități americane, are acea doză de isterie din filmele B ale anilor '50 unde țipătul era menit nu numai să scoale tot cartierul în picioare, ci să exprime și groaza profundă și contagioasă că spectatorul n-ar fi suficient de terifiat. Aproape de fiecare dată cînd neurotoxina lovește, oamenii încremenesc pentru o clipă, excepție făcînd tocmai
Ce va urma? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8319_a_9644]
-
E miezul nopții și e liniște, seniori!" Astăzi, sufocate de cacofonia traficului haotic, de amplificarea demențială a zgomotelor de motociclete, de boxele din mașini date la maxim, de schelălăiturile tramvaielor pe șinele prost întreținute, de frânele și accelerările isterice, de țipetele și urletele cetățenilor ce-și trăiesc dramele în plină stradă, clopotele s-au scufundat într-o stranie muțenie. Trebuie să fii în preajma lor, ca la poalele unor vulcani noroioși, pentru a le auzi sunetele. Născut și crescut în apropierea unor
De ce trag clopotele? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8486_a_9811]
-
Sebastian e mult prea tare pentru adevărul textelor prezentate drept probe. Gesticulația violentă a tânărului de douăzeci și ceva de ani nu poate fi echivalată în întregime cu inflexibilitatea discursului ideologic al lui Nae Ionescu. E vorba, mai degrabă, de țipetele, pe jumătate isterice, pe jumătate histrionice, ale unei întregi, nefericite, generații de scriitori, de la Eliade și Noica la Belu Zilber și Petre Pandrea, prinse în roata dințată a unei istorii ucigașe. Dar există și testamente trădate - așa cum ne învață Kundera
V-ați făcut testamentul? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8507_a_9832]