7,946 matches
-
că Stelian Tănase conduce TVR cu subiectivism și autoritarism și că pentru el a fost o mare deziluzie. Cât despre plecarea din TVR și discuția dinaintea ei cu Stelian Tănase, Liviu Mihaiu spune că "Stelian Tanase nu discută. El acuză, țipă și ia decizii viscerale, nu există vreo perspectiva rațională într-o discuție cu el. La ultima mea discuție telefonică m-a amenințat că-mi scoate emisiunea dacă nu scot un invitat de pe post cu cinci ore înainte. Nimeni, niciodată nu
Liviu Mihaiu, dezvăluiri despre Stelian Tănase by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/24719_a_26044]
-
și au plecat. Nu înainte de a mai striga puțin la noi. Unul dintre ei m-a luat în colimator și urla la mine, care voiam să filmez cu telefonul, momentul istoric. Din păcate, uitasem să apăs pe record. Când a țipat la mine, mi-am adus aminte de Adevărul, de Melania Vergu, care, la ruptură, a fost la fel de isterică precum băiatul ăsta acum. “Ce ne filmați? Ce suntem noi, maimuțe? Și de ce ne întoarceți spatele? Cine vă credeți?. Deja tensiunea era
Corina Drăgotescu despre cum a trăit ruptura de la Realitatea TV: M-am dus în cabina pustie şi m-am machiat singură. L-am machiat şi pe Striblea. Regia de emisie din hală s-a golit () [Corola-journal/Journalistic/24847_a_26172]
-
că întreg scandalul a pornit din cauza unui proxenet care a scuipat un operator de la Antena 3. "Proxenetul acela a devenit extrem de violent, l-a scuipat pe operator iar noi l-am reținut. Atunci au început fetele să urle și să țipe. Ele nu au nimic împotrivă să fie filmate, ba chiar de obicei spun "lasă, să mă filmeze că sunt frumoasă". Acesta a mai adăugat că în urma prostituatelor de obicei rămâne un adevărat dezastru, pentru că locația de umple de purici, iar
Le convine bucureștenilor că se face sex oral pe băncile de la Gara de Nord, întreabă Poliția Locală? () [Corola-journal/Journalistic/24992_a_26317]
-
O femeie din localitatea ieșeană Țigănași trebuie să plătească o amendă de 100 de lei, pentru că a țipat de durere în timp ce soțul o bătea cu o furcă. Oamenii legii din comuna Popricani i-au amendat pe amândoi, și pe agresor, și pe victimă, pentru tulburarea liniștii publice. De asemenea, femeia a declarat că a contestat amenda primită.
Amendată pentru că a ţipat de durere în timp ce soţul o bătea cu o furcă () [Corola-journal/Journalistic/25099_a_26424]
-
mașini de tocat carne, aspiratoare din Cehia, mobilă din Iugoslavia, covoare persane din RDG -, toate le treceau prin mână și puteau flecări despre ele ore în șir, inspirați, în așteptarea unui nou transport. - N-am mai văzut aspirator din Cehia, țipa mama, și nici inginer care să se laude cu o asemenea muncă! Și înainte ca tata să apuce să iasă din casă, mama adăuga că degeaba au venit în orașul ăsta, degeaba cărau după-amiaza moloz de la ruine, degeaba îl reconstruiau
Pawel Huelle - Eram singur și fericit by Radoslawa Janowska- Lascăr și Mihaela Cornelia Fis () [Corola-journal/Journalistic/2549_a_3874]
-
luat// În stăpânire Viena cu miile/ Au strigat au scandat/ împotriva guvernului.// Guvernul sa făcut nevăzut./ Copiii au strigat în fața clădirii din Hochburg apoi/ Au dat-o pe bere pe vin pe tării au coborât în metrou au continuat să țipe să vorbească tare foarte tare// De parcă nu toată lumea ar fi a lor” (p. 34). Există în acest volum destule poeme capabile, fiecare în parte să precizeze esența (sau natura) poeziei lui Andrei Bodiu. Mă opresc asupra unuia singur, intitulat Viața
Automobilul și căprioara by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2450_a_3775]
-
deschis, iarăși, calculatorul, însă, al Olesyei era tot închis. Câteva clipe mai târziu, mi-a venit ideea să o sun pe Yanina. Unde ești? - am întrebat-o imediat cum a deschis telefonul. Au Doamne, Doamne ... La Cernăuți - mi-a răspuns țipând. Convorbirea mi s-a întrerupt. Am încercat din nou să o prind însă în zadar. Aproape fără să știu, m-am îmbrăcat, am luat actele, banii, apoi am pornit la drum. Timp de peste două ore, am condus aproape năuc. M-
De sărbători, dulcele plâns. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Journalistic/87_a_47]
-
avut ce-i trebuia, o putea întoarce spre expresionism, căci se pronunță destul de elansat, cu patos participativ chiar și-n „meditații”: Ca marea frămîntată de valuri spumegate,/ Așa se sbat gîndurile aprinse și severe,/ Erau lung timp supuse, prizoniere,/ Acum țipă de dorul libertății” etc. (Evadare). Oximoroanele sunt și voluntare și involuntare (dar mai mult de primul fel, căci pe rețeta lor merge imaginația Anei), iar fondul din care scoate versurile e cu sfîșieri și dureri, cu zăvoarele elegiace slobozite de
Fete pierdute - O celebritate necunoscută (Ana Carenina) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2380_a_3705]
-
puțin pe oameni providențiali de țeapă Iliescu, Român, Constantinescu, Diaconescu și mai mult pe atingerea unor scopuri pragmatice. Straniu e doar că politicienii care în 1990 au câștigat o imensă glorie de patrioți urlând din răsputeri " Nu ne vindem țară!" țipă astăzi disperați că nu vin investitorii străini! La așa nesimțire, așa destin național! Intrăm în al zecelea an postcomunist, însă nu ne-am dat seama că alunecam pe un tobogan circular, la capătul căruia se află, cu gurile larg deschise
Bilant (la mâini si la picioare) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18192_a_19517]
-
că oricând, dacă deranjați, vi se pot lua casa, jobul, viitorul. 4. Regimul acesta încearcă una dintre cele mai crunte dezbinări naționale. 5. DOVADA: oameni care n-au citit UN RÂND din motivele mânărite pentru care un om face pușcărie țipă că noi sfidăm statul de drept. De ce? Pentru că am citit și am văzut mizeria. Pentru că vorbim despre ea. 6. Clasa politică din România este, cu excepții dramatic de puține, vizibil șantajabilă ca să sperăm că va apăra dorința noastră de a
Manifestul Danei Grecu. "Niciun rău nu e veșnic" by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/21330_a_22655]
-
anul 2000, care a oferit Premierul României, a câștigat de două ori funcția de Președinte și de trei ori pe cea de Primar General al Capitalei, și-a pierdut în întregime busola și recunoștința și a îmbrățișat doctrina PSD — Voiculescu, țipând din toți rărunchii 'Jos Băsescu!'", adaugă partidul lui Traian Băsescu. Partidul Mișcarea Populară subliniază că "în ceea ce privește măsura reducerii cu 5 puncte procentuale a CAS, PMP consideră că aceasta poate avea un caracter pozitiv asupra economiei naționale doar în condițiile în
PMP: Klaus Iohannis și Vasile Blaga "nu au niciun Dumnezeu" by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/21727_a_23052]
-
sale: „Ascund în suflet un tâlhar / pe care îl admir cu brio / Că prea se nasc poeții rar / Și prea le spuneți des: ADIO” (Portretul numelui, Om de povară) Într-un comentariu versificat, referitor la scrierilor sale, George Filip răspundea țipând în gura mare: „Nu-s George Filip, ăsta-i doar un nume, bătut cu fierul roșu, un stigmat, / să nu mă rup de cârdul meu prin lume, / Când pe idei mă vreau crucificat.” (De ce scriu, Și toamna vine) Ținuta lui
O nuntă literară. In: Editura Destine Literare by Victor Roșca () [Corola-journal/Journalistic/85_a_465]
-
străduim să împăcăm verzele personale cu caprele din jur... (Nae Cernaianu). · Să-ți scrii memoriile... Ca să le vinzi!? Un prost aruncă o piatră în fântână. De câți prosti e nevoie ca să o scoată?! E mai greu să taci decât să țipi (Eva Defeses). · Când lovești puternic, ori dai în plin, ori sună a gol. · Sunt greu bătrânii de pornit, dar de-i pornești sunt greu de oprit (intrată în folclor). · Cel bun, cel rău și cel urât (analiza pentru colesterol). · Rău
O aventură spirituală Expoziția Baruch Elron în România. In: Editura Destine Literare by Dorel Schor () [Corola-journal/Journalistic/85_a_466]
-
răsfrîngerile acesteia, într-un joc cu realul în beneficiul evocării ambelor entități. Aidoma unor baterii, obiectele se încarcă de viață, iar eul poetului reflectă viața obiectelor, într-un circuit baroc al existenței diversificate: "Cea mai nervoasă era mașina de lux/ țipa cînd se-apropia vreun nuntaș/ îi venea stăpînul/ o făcea să tacă/ Tenebroasă, nunta nuntea înainte// Instrumentiștii instrumentau o horă de cantină/ Era un duh de rezona/ o duhoare de dărîma borna// Și nici nu m-am mai dus acasă
Analiză lirică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16713_a_18038]
-
mai sensibili? Una din amintirile neșterse ale anilor mei de formație a fost secvența dintr-un film documentar în care un șarpe înghițea ritmic o broască rămasă doar cu capul afară din fălcile reptilei. Cu ochii încă mai bulbucați, broasca țipa cumplit. N-am tras din crunta priveliște învățătura că impactul violenței se înscrie plat și firesc la capitolul cotidianului, n-am ajuns la concluzia - și ea dramatică în sine - că întâlnirea cu moartea altuia își are corolarul într-un spor
Despre violență, câte ceva by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16728_a_18053]
-
Da' eu n-am putut să mă scol de-acolo. S-o dus la sobă și-o pus pe o lopată jeratic. Eu atîta m-am gîndit: "Doamne, scapă-mă, nu mă omorî!" Și s-o-ntors cu jeraticul și l-o țipat în sobă-napoi. Ș-apoi m-o luat din picioare, unu' de colo ș-unu' de colo și m-o bătut. Și dacă m-o bătut, n-am putut să mă scol. "Scoală-te, f... dumnezeii mă-tii care te-
Rescrierea istoriei by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/16763_a_18088]
-
merge la școală, și-a dat singur diplome felurite și-acum conduce cum îl taie capul și e foarte încîntat de sine. Și totuși e nesigur de scaunul pe care șade, face legi peste legi, își înmulțește paznicii, constrînge, înăbușe, țipă, combate fantome, exaltă virtuți de carton, vrea să fie adulat - dar toate strădaniile sale se pierd în gol, pentru că adevărul e în altă parte, în adînc, într-o realitate dramatică, amară, ce nu se lasă răstălmăcită". Ori această patetică dezicere
Jurnalul lui Victor Felea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16799_a_18124]
-
pași:". O altă baladă, poate cea mai frumoasă din volum, dezvoltă aceeași stranie seducție născută, ca la Ion Barbu, din întîlnirea livrescului, a cerebralului, cu o amețitoare lume mediteraneană: "drum la cordoba prin cretă/ și izvoare vii sub moarte/ nu țipa cînd apa-n tine/ se strecoară de departe:/ flori de portocal îți smulge/ vie moartea ți-o împarte/ și-ajunăm avînd uitarea-n/ ceașca sînilor o noapte:/ ay ce drumuri ni se-mbie/ către cordoba din vale:/ trupul tău e
Poemele cărturarului by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16821_a_18146]
-
otrăvitor mi-ar fi pătruns în intestine iar până să mă dezmeticesc, să accept că eu, fără niciun preaviz, am devenit victima acestei agresivități interioare, un alt spasm, cerebral de astă dată, de o violență insuportabilă, s-a declanșat. Am țipat de durere, dar mai ales de spaimă și m-am sprijinit cu spinarea de perete, pentru că simțeam că leșin". Ce urmează este un lung proces dezaxator, antrenând alterarea tuturor funcțiunilor ființei biologice, căderea "din rău în mai rău", până la "epuizarea
Cronica unei nevroze by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16844_a_18169]
-
rațiuni îi rămân necunoscute, teroarea pe care o are de suportat este dublată de absența unui scop al acestei înscenări. Evenimentele se succed într-un ritm și cu o intensitate care ajung să o copleșească pe eroină: "...Am vrut să țip, să mă ridic, dar n-am reușit să articulez nici un sunet măcar și nici să mă mișc n-am putut, dominată deodată de senzația că devenisem lichidă și dintr-o clipă într-alta o să mă vărs pe podea, iar de
Fluxuri epice by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16893_a_18218]
-
putrede ce-i sufocă posteritatea." Orice posteritate nu poate fi decît critică. Fronda tinerilor din faimosul număr al DILEMEI ("unii dintre ei interesanți, alții doar scandalagii") nu este pentru Gelu Ionescu lipsită de semnificație, iar reacțiile vehemente, "de țațe care țipă ca înjunghiate cînd văd un gest mai șocant", sînt tipice pentru mentalitatea provincială. În fine, colegul nostru nu se sfiește să mărturisească: "pentru noi, români care trăim în străinătate, lectura unei poezii de Eminescu poate declanșa emoția dorului. E normal
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16885_a_18210]
-
care cer din rărunchi demisia guvernului" (Academia Cațavencu = AC, 1997) ș.a.. Apare însă și o modificare a construcției care poate trezi o oarecare perplexitate: formula din toți rărunchii - " Aflat în pragul unei crize de nervi, Viorel Lis a început să țipe din toți rărunchii, în prezența a zeci de persoane" (Evenimentul zilei, 2 iunie 2000); "atunci caft să fie, a strigat din toți rărunchii" (AC, 23, 2000, 3). Construcția conține o improprietate logică care îi conferă un aspect comic: chiar dacă cuvîntul
"Din toți rărunchii"; "din toți bojocii" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16931_a_18256]
-
puternic marcat decît rărunchi, mai ales în expresii ca a-și vărsa bojocii, a se umfla în bojogi etc. Și bojoci e folosit astăzi în expresii care indică intensitatea, mai ales în complemente ale unor verbe ca a striga, a țipa. Și în acest caz apare contaminarea care atestă pierderea conștiinței etimologice; plămînii sînt tot doi, deci ar exclude determinantul toți; acesta e însă folosit, ca un banal mijloc de întărire, în construcția din toți bojocii. Am găsit de curînd chiar
"Din toți rărunchii"; "din toți bojocii" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16931_a_18256]
-
a frumuseții naturii înconjurătoare și a lor înșile se dublează cu imaginile crude ale experiențelor individuale privite de acum din unghiuri opuse. Fiindcă viața îi desparte: fata în lagăr, băiatul pe front. Cea care fusese gata să-și renege originea, țipând " Nu mai vreau să fiu japoneză!", se maturizează rapid și îi citește mamei cu glas tremurând, dar ferm scrisoarea de adio adresată iubitului american. Adolescentul ce tocmai se confrunta cu apocalipsa războiului. Terifiantă este secvența debarcării ratate când, după o
Adevăr și prejudecată by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16970_a_18295]
-
expresiva decât altă. Este a doua secvență de capodoperă: "Toți morții din mormânturi,/ Cu ghearele-ncleștate,/ Că frunzele uscate/ Ce zbor când sufla vânturi,/ Spre Mihnea alerga;// Iar vârcolacii serii,/ Ce chiar din luna pișca,/ Când frunzele se mișcă/ În timpul primăverii/ Țipând, acum zbura// Șoimanele ce urlă/ Că vijelii turbate,/ Coloase deșirate/ Cu forma că o turla,/ Din munți în vai calcă." Poetul recurge, după morții în mișcare din tradiția universală, la chipuri de teroare din imaginarul satelor românești: vârcolacii și șoimanele
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]