311 matches
-
loc care nu a mai primit oaspeți de pe vremea când i-a dat mustața lui Bismarck. Am mers la ușa din față, dar era Încuiată. Aplecându-mă, m-am uitat prin gaura de la cutia de scrisori, dar nu se zărea țipenie de om Înăuntru. În vecini, la biroul lui Heinrich Billinger, contabil „german“, cărbunarul livra niște bricheți din cărbune cafeniu pe ceva care semăna cu o tavă de copt pâine. L-am Întrebat dacă-și aduce aminte când s-a Închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
când începuse să se facă frig. Am fost întotdeauna anti-Hamptons, probabil că nu te miră ce spun, dar locul ăsta era altfel: era mohorât, izolat, locul ideal în care să mă încui cu un calculator și nimic altceva. Nu vedeam țipenie de om zile la rând, când — zbang! — apare și soarele o fracțiune de secundă în luna mai și tot Upper East Side năvălește peste noi. — Și-atunci de ce rămâi? E iadul pe pământ acolo în luna iulie, spuse Leigh. — De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
părul scurt Îmbrăcat În cămașa albă. Cobora dealul dinspre păduri cu coasa pe umăr. După o vreme, era amiază, bărbatul ajunse acasă, era o după-amiază de iunie. Îl aștepta nevasta lui care era Însărcinată. Intră În curte, nu era nici țipenie, câinele plecase. Lanțul zăcea În praf, casa era pustie și el se așeză pe lavița de lângă masă. Trecu o vreme, nevasta nu mai venea și, Într-un timp, obosit, fără să se atingă de ciorba de fasole verde care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
se putea ajunge la bufet. Pivnița slab luminată cu pereții ei vopsiți regulamentar În verde Închis și cu tavanul jos acoperit de țevi șerpuitoare și groase Îi făcea lui Ruby pielea găină. Colac peste pupăză, pe coridor nu era nici țipenie de om, era complet gol În afară de câteva cărucioare pentru medicamente abandonate la perete. O luă mai repede grăbindu-se să ajungă cât mai curând la cealaltă scară care avea s-o ducă la bufet. Aproape ajunsese la scară și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
câmpuri de mine. Ținea minte mai ales că aerul era Îmbâcsit și foarte cenușiu, ca Înainte de furtună. În depărtare se auzea un clopot care bătea Încet și rar, iar dangătul lui răsuna peste văile ascunse vederii. Nu se zărea nici țipenie de om În preajmă. Nici un semn al vreunei așezări omenești. Ne-au prins cu garda jos și de data asta. Un convoi de tancuri dușmane se apropia de o trecătoare Îngustă printre munți, un fel de defileu pe care Fima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și coborî În stradă debordând de bucuria responsabilității, sărind scările două câte două. Vioi, sprinten, energic, indiferent la răcoarea nopții, amețit de liniște și pustietate, Fima Începu să mărșăluiască În josul străzii, parcă În sunetele unei fanfare militare. Nu Întâlni nici țipenie de om pe străzile ude. Ierusalimul Îi fusese predat lui, ca să-l apere de sine Însuși. Blocurile de locuințe se Înălțau greoaie și masive În Întuneric. Doar felinarele răspândeau o lumină palidă, gălbuie. Numerele slab luminate de la intrările clădirilor se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
la revedere“. Amurgul Începuse să poleiască norii ușori de deasupra dealurilor Betleemului. Și Fima dintr-odată Își dădu seama foarte limpede, cu o vagă durere, că și ziua aceasta se dusese pentru totdeauna. Pe strada sa nu se zărea nici țipenie de om, În afara unui copil negricios În jur de zece ani, care Îndreptă spre el o mitralieră din lemn și Îl făcu pe Fima să ridice mâinile Într-un gest de predare necondiționată. Gândul la camera lui Îl umplu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pornit așa cum erau, pe cai, echipați de luptă, cu scuturi, sulițe și iatagane. CÎnd au ajuns, după vreun sfert de oră, satul era complet pustiu, au intrat prin case, mămăliga fumega În ceaune, pîinea era pe masă, dar prin jur, țipenie de om. După ce-au mîncat, au aflat ce se petrecuse. În clipa-n care fuseseră văzuți năvălind asupra comunei neajutorate, Într-un nor de praf și sclipiri de zale, țăranii au fost curentați de-o amintire fulgerînd din negura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
era la nord de Oxford Street, Într-un fel de foste grajduri sau curte, dincolo de Rathbone Place. Ea avea un drum al ei, tăind prin străduțele din Soho - o scurtătură bună, rapidă, dacă nu te deranja faptul că nu era țipenie de om la această oră și priveliștea ciudată, cu case distruse, restaurante și magazine fără viață. În noaptea asta nu văzu aproape pe nimeni, cu excepția gardianului ei, Henry Varney, aproape de casa ei. — În regulă, Henry? Îl strigă ea Încet. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
clubul de sport. E pe jumătate o ruină, dar are potențial. Am trecut de port și am intrat În curtea din față a clubului de sport. O singură mașină era parcată la intrare, dar În clădire nu părea să fie țipenie de om. Am coborît amîndoi din Porsche și am luat-o pe lîngă piscina goală, uitîndu-ne la pardoseala Înclinată care-și prăjea la soare dalele prăfuite. O colecție de ace de păr și pahare de vin se adunase În jurul gurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
din cer. Din când în când, se oprea și se așeza pe micile metereze de piatră ale gardurilor. Adierile de vânt aduceau de pretutindeni mirosul de mare. în mod straniu, chiar și pe strada unde locuia, unde nu se vedea țipenie de om, casele fremătau de viață. Era noaptea de înviere. Mirosul de mare se amesteca în aer cu mirosul de cozonaci, friptură de miel și sarmale. Eduard tresări simțind mirosul de sarmale. O amintire pier dută îi reveni în minte
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
se plimbe prin galerie, cercetând tablourile mai întâi cu un aer impacientat, îmboldit de nerăbdarea care o adusese până acolo. Apoi se lăsă însă în mreaja lor. Era o sen zație ciudată să te plimbi într-o sală goală, fără țipenie de om în preajmă, și totuși să te simți înconjurat de ființe care te urmăresc cu gravitate de pe pereți. Cu gravitate și mai ales cu încrâncenare, cu o încordare nefirească, vrând parcă să te absoarbă cu totul. Clara își strânse
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Și pentru că era aproape de Schimbarea la Față a Mântuitorului, strugurii începuseră să se coacă; chiar zări câțiva pârguiți bine și, cum vântul adia spre el, simți în nări parfum de tămâioasă, încât îi lăsă gura apă. Pe acolo nu era nimeni nici țipenie de om... Se gândi să fure... Dar se opri. Un glas și o putere nevăzută îl țintui locului. Cum? Să fure? El?! Îndemnuri ca acestea aude el oare la Biserică? Așa ceva îl îndeamnă „Vestea cea bună” a lui Hristos?! Vai
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
km pe căldura asta! Dacă vom găsi ceva bun..., desigur, dar prefer Sefrou, la Mihai. Taza 5 km, strigăm în cor. Mirarea nu mai are limite. Nu se vede încă nimic. Taza 0 km, în sfîrșit. Ne uităm în jur. Țipenie de om, zare de casă, pustiu cît vezi cu ochii. Opresc mașina, ne uităm înspre toate cele patru puncte cardinale, căutăm vreun drumeag lateral care să ducă la Taza. Nimic, absolut nimic! Copiii scîncesc și începem a cotrobăi prin rezerve
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și faptul că suntem tovarăși cu Hansi și Pepino. Stătea să se Înnopteze când am ieșit și am luat-o Înapoi spre centru pe o străduță În pantă, pavată cu piatră cubică. Ne Întorceam În același oraș părăsit, nu era țipenie de om sau mașină, și totuși am văzut câteva lumini aprinzându-se pe la ferestrele caselor cu trei etaje. Până să ne dumirim bine ce se Întâmplă și Încotro s-o luăm, după colț ne-a ieșit În față un tip
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
duc În sat, poate reușesc să fac ceva, să cer ceva de pomană, să muncesc la țărani, ca să nu murim de foame” - „Hai, măi, c-au să te Împuște” - „Și dacă stau aici nu tot mor? Mă duc”. Nu era țipenie de neamț; În tot satul erau vreo 3-4 jandarmi români. Nici nu veneau ăia acolo. Veneau așa, din când În când, și se uitau de departe. În fine, Într-o dimineață, când nu se sculase Încă nimeni, tata a intrat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
evacuaseră administrația din multe localități ale acestor provincii în interiorul țării, cu două săptămâni înainte de intrarea trupelor sovietice pe pământul românesc. La Suceava, deținuții politici și cei de drept comun au găsit într-o dimineață ușile și porțile penitenciarului deschise, nici țipenie de gardian sau funcționar. Au crezut că sunt atrași într-o cursă. Luând contact cu cetățenii liberi care treceau pe stradă au înțeles că dispun singuri de viața și viitorul lor. Cei de drept comun au plecat care încotro i-
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
era cald și plăcut. Și-a adus aminte de frig și de cerșetoare. Făcându și un proces de conștiință, s-a grăbit să se întoarcă, să-i ofere ceva. Dar femeia nu mai era acolo. A alergat în stânga, în dreapta, nici țipenie de om. Cu multă părere de rău, că n-a știut să folosească prilejul care i se oferise ca să facă un bine, s-a întors acasă decepționat de propria-i condiție spirituală. Chiar atâta egoism? „Fă binele când ți se
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
o să le decoloreze partea de la bază? Azi-dimineață am înotat în ploaie, plonjând de pe plaja stâncoasă. Plaja se află cam la o milă depărtare de casa mea, în direcția satului, așa încât mi-am luat chiloții de baie, dar cum nu era țipenie de om, nu i-am îmbrăcat. Ploaia avea un efect calmant asupra mării, ciupindu-i suprafața dar netezindu-i-o totodată, dându-i un luciu uleios. Nu am întâmpinat greutăți la ieșirea din apă. După aceea m-am dus acasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
minute de precaută cățărare ca să traversez viroaga cu torentul, și pe urmă am pornit să alerg îndărăt, strigând mereu, până când am trecut de casa mea și am ajuns la turn pe drumul de unde puteam vedea luminile hotelului Raven. Nimic, nici țipenie de om. Se întunecase de-a binelea și nu mai avea nici o noimă să mă cațăr iar pe stânci. Să fi ajuns Hartley acasă - sau zăcea fără cunoștință prin vreo râpă dintre stânci - sau poate că și mai rău? Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
a comandat: Dezleagă-l de la mâini. Să știi că dacă nu te faci băiat de treabă aicea termini cu viața... Și m-a lăsat legat la picioare și-au plecat. Ei erau cu mașina... Și-am rămas singur... Nu era țipenie de om pe acolo... M-am dezlegat la picioare și am plecat în oraș. Se făcuse târziu în noapte... Eu deja mă vedeam în canalul colector... Știți cine erau ceilalți care erau cu ei? Colonelul Ruxandra și nu mai știu
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Strugurii sunt mai dulci decât mi-am închipuit eu vreodată că pot fi niște struguri. Sunt din ăia mici. Trebuie să le scuipi coaja. Stăm, mâncăm, scuipăm coji în șanț. Peste un minut mă ridic, mă uit în jurul meu. Nici țipenie. Mă duc și mai rup trei ciorchini. Vin înapoi și mă așez lângă ea. Stăm, mâncăm, scuipăm coji. Ne uităm unul la altul. Îmi zâmbește. Îi zâmbesc. Mă-ntreabă dacă am idee cum se cheamă locul ăsta în care am
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
Era sigură că se va trăda, nu va rezista tentației de a povesti tot ce vedea și auzea din depărtări ascunse. El o luase ușor pe după umeri și cu abilitate o conducea pe aleea principală a parcului. În jur, nici țipenie de om și asta-l bucura, se gândea că succesul va fi deplin. Teodora nu se mai opunea, pășea de parcă era în transă. Matei se grăbea spre locul unde se plimbaseră cu un an în urmă. Teodora accepta jocul, o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
înalt. Doar în depărtare, la ultima linie a orizontului, se zărea o dungă verde marginea unei păduri seculare. Pe acea limbă uriașă de pământ fertil, unduiau în soare lanuri imense de grâu pârguit. În jur, nici urmă de viețuitoare, nici țipenie de om, de parcă spicele dolofane acaparaseră pământul întreg. Cel ce ajungea acolo, aproape de cer, simțea ispita de neînfrânt de a intra în lanuri să asculte foșnetul lor șoptit. Păși pe negândite în holda bogată de grâu. Înaintă neobosit o bună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
burduf, cu care se puteau face numai opt fotografii. Filmul fusese deja consumat, iar noi mimam fotografierea unor case și colțuri din sat, tocmai treceam pe lângă fosta școală, Înconjurată de un parc minunat, În care am petrecut mulți ani fericiți. țipenie de om În tot satul, era după-amiază, toți se odihneau, fuseseră dimineața la cimitir să comemoreze pe cei dispăruți. Și deodată am Întâlnit două persoane: unul din sat, dintre noii ridicați, altul străin de portul și obiceiurile de acolo. „Ce
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]