388 matches
-
de ți se înroșesc și-ți ard, te vorbește lumea. Cînd îți arde urechea dreaptă, te vorbește cineva de bine; cînd cea stîngă, apoi te vorbesc de rău. Cînd îți țiuie urechea, ți-a dat dracul o palmă. Cînd îți țiuie în ureche, te înjură cineva. Cînd îți țiuie urechea, se zice că se rătăcesc morții. Dacă-i țiuie cuiva într-o ureche și pune pe cineva să gîcească în care ureche-i țiuie, și gîcind acela, se crede că cel
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
vorbește lumea. Cînd îți arde urechea dreaptă, te vorbește cineva de bine; cînd cea stîngă, apoi te vorbesc de rău. Cînd îți țiuie urechea, ți-a dat dracul o palmă. Cînd îți țiuie în ureche, te înjură cineva. Cînd îți țiuie urechea, se zice că se rătăcesc morții. Dacă-i țiuie cuiva într-o ureche și pune pe cineva să gîcească în care ureche-i țiuie, și gîcind acela, se crede că cel din urmă are pentru el devotament. Cînd îți
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
de bine; cînd cea stîngă, apoi te vorbesc de rău. Cînd îți țiuie urechea, ți-a dat dracul o palmă. Cînd îți țiuie în ureche, te înjură cineva. Cînd îți țiuie urechea, se zice că se rătăcesc morții. Dacă-i țiuie cuiva într-o ureche și pune pe cineva să gîcească în care ureche-i țiuie, și gîcind acela, se crede că cel din urmă are pentru el devotament. Cînd îți piuie vreo ureche ori lemnele pe foc, atunci să știi
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
a dat dracul o palmă. Cînd îți țiuie în ureche, te înjură cineva. Cînd îți țiuie urechea, se zice că se rătăcesc morții. Dacă-i țiuie cuiva într-o ureche și pune pe cineva să gîcească în care ureche-i țiuie, și gîcind acela, se crede că cel din urmă are pentru el devotament. Cînd îți piuie vreo ureche ori lemnele pe foc, atunci să știi că vrăjmașii te vorbesc de rău. Dacă îi bubuie cuiva în urechea stîngă e semn
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
urmă are pentru el devotament. Cînd îți piuie vreo ureche ori lemnele pe foc, atunci să știi că vrăjmașii te vorbesc de rău. Dacă îi bubuie cuiva în urechea stîngă e semn că va auzi o veste rea. Dacă îi țiuie cuiva în urechea stîngă e semn că va auzi o veste bună. Cînd îți țiuie în urechea stîngă frumos, cu glas deschis, auzi o veste bună; cînd sună cu glas închis, veste rea. Urechea dreaptă cînd țiuie, veste ai să
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
să știi că vrăjmașii te vorbesc de rău. Dacă îi bubuie cuiva în urechea stîngă e semn că va auzi o veste rea. Dacă îi țiuie cuiva în urechea stîngă e semn că va auzi o veste bună. Cînd îți țiuie în urechea stîngă frumos, cu glas deschis, auzi o veste bună; cînd sună cu glas închis, veste rea. Urechea dreaptă cînd țiuie, veste ai să capeți. Celui care îi țiuie urechea dreaptă, oarecine îl vorbește de rău; iar de țiuie
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
rea. Dacă îi țiuie cuiva în urechea stîngă e semn că va auzi o veste bună. Cînd îți țiuie în urechea stîngă frumos, cu glas deschis, auzi o veste bună; cînd sună cu glas închis, veste rea. Urechea dreaptă cînd țiuie, veste ai să capeți. Celui care îi țiuie urechea dreaptă, oarecine îl vorbește de rău; iar de țiuie urechea stîngă, îl vorbește de bine, și atunci să-și muște umărul stîng, ca cel ce-l vorbește de rău să-și
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
e semn că va auzi o veste bună. Cînd îți țiuie în urechea stîngă frumos, cu glas deschis, auzi o veste bună; cînd sună cu glas închis, veste rea. Urechea dreaptă cînd țiuie, veste ai să capeți. Celui care îi țiuie urechea dreaptă, oarecine îl vorbește de rău; iar de țiuie urechea stîngă, îl vorbește de bine, și atunci să-și muște umărul stîng, ca cel ce-l vorbește de rău să-și muște limba și el să nu-l mai
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
țiuie în urechea stîngă frumos, cu glas deschis, auzi o veste bună; cînd sună cu glas închis, veste rea. Urechea dreaptă cînd țiuie, veste ai să capeți. Celui care îi țiuie urechea dreaptă, oarecine îl vorbește de rău; iar de țiuie urechea stîngă, îl vorbește de bine, și atunci să-și muște umărul stîng, ca cel ce-l vorbește de rău să-și muște limba și el să nu-l mai poată grăi de rău. Cînd urechea vîjîie cuiva, să se
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
îmbrace mai bine, să se hrănească mai bine. Acum, domesticim animalele pentru a face din ele mici copii, mici obiecte domestice. Recreăm, pentru animal, un univers asemănător universului omului. Există oameni care își cheamă câinii cu păpușele, cu jucărioare care țiuie când sunt strânse în mână. Câinele a înlocuit copilul, a umplut locul lăsat pentru un copil care nu a mai venit... Există și oameni care își aleg animalele după criterii etnice. Aceștia au nevoie de animale de rasă, bine făcute
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
tare, de parcă-l zghihuia dracul. Și dac-ar fi tremurat numai el, ce ți-ar fi fost? Dar toată suflarea și făptura de primprejur îi țineau hangul: vântul gemea ca un nebun, copacii din pădure se văicărau, petrele țipau, vreascurile țiuiau și chiar lemnele de pe foc pocneau de ger. Iară veverițele, găvozdite una peste alta în scorburi de copaci, suflau în unghii și plângeau în pumni blestemându-și ceasul în care s-au născut. Mă rog, foc de ger era: ce
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
singură, la țară, într-o casă în pereții căreia se adâncesc fisurile, trezindu-se înțepenită dimineața, făcând focul cu surcele și motorină, punând apa în oale, tăind lemne în fața geamului. Sau noaptea, în patul de lemn, sub plapumă, cu țeasta țiuind de singurătate și frică". În oricâte feluri va fi spus, înainte, Ovidiu Nimigean adio dragelor poezii, următoarea sa carte de versuri, Nicolina blues (Editura Cartea Românească, București, 2007) arată că ele s-au încăpățânat să ignore avertismentul poetului și să
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
miezul nopții, când sluga aprinse lumânarea de ceară ca să-l ducă-n odaie, el nu mai stete pe gânduri: tot era mai bine cu ușa încuiată. Ieșind din birt, ei trecură printr-o sală mare unde pașii sunau a gol, țiuia și huruia crivățul prin hornuri, se zgâlțâiau ușile și ferestrele de parcă te aflai într-o corabie purtată de valuri. Urâtă casă! Odaia era mare și goală: un pat, o masă, un scaun, două ferestre, trei uși, una fără cheie. Urât
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
capul aplecat cu grație în semn de smerenie, cu pas vioi și cu o ținută relaxată, dovadă a detașării de cele lumești. Așa se urcase în caleașcă. „Doamne, ce am făcut?” Șirul de întrebări chinuitoare îi asaltau mintea de-i țiuiau urechile. Trecea în urma lui vodă prin cărarea deschisă în mulțimea de credincioși, răspunzând mecanic la plecăciunile ce nu-i erau adresate lui. Acum pasul domnitorului încetinise; după cum boierii plecau grăbiți capetele, înțelegea că erau scrutați de privirea necruțătoare a domnitorului
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
până la Balta Brăilei. Obileștii sunt un ultim pinten, de aci pornind Bărăganul Mostiștei, pustietate de ierburi cenușii și pufoase, pelinuri fel de fel și colilii care sub arșița soarelui se usucă înmiresmând văzduhurile. De cum se opresc ploile Sfântului Ilie, Bărăganul țiuie de greieri, dropii mari și grase ies de nu se știe unde la ceasurile în care soarele la răsărit sau la apus le crește umbrele lungindu-le în continuarea cenușiului penelor, de par arătări de basm. Iarna aci vântoasele se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-atâta amor. Spun: nu mă lăsa să mor ! Iarna, sentimentul în doi e complet. Sunt ca o floare de gheață în fereastră. C-un zâmbet pe o margine de suflet, întreb: iubirea are culoarea-albastră? Adio! Eu tac. Tu taci. Ne țiuie tăcerile-n urechi; ele au devenit de la un timp normale. Pozăm în fața hazardului ca niște perechi inexistente, născute-n ere glaciale. Chiar dacă tu nu suni. Și așteptarea-i un destin ce te -mpresoară c-o aură de egoism. Scrii că
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
glasul. Rămase cu gura căscată și se holbă năuc la căpitanul care, dîndu-și seama cât a fost de imprudent, murmură prostește: ― Iartă-mă, prietene... Am uitat că tu... Sunt un... În creierii lui Apostol însă de-abia atunci începu să țiuie cuvântul de care se spăimântase, ascuțit și sfâșietor, parcă i-ar fi scormonit un pumnal. Se sculă brusc în picioare și alergă de ici-colo, frîngîndu-și mâinile și șoptind disperat: ― Nu se poate... nu se poate,... nu se poate... Klapka, mereu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
orice atingere ochiul produce numai fenomene de lumină (colori), urechea numai sunete, gustul numai gust, pipăitul numai pipăit, mirosul numai miroase. // Limba atinsă de un curent electric simte acru, ochiul frecat noaptea cu mâna produce colori, urechea lovită începe a țiui. Lumea de dinafară dă grăunțele, simțurile dau o făină produsă de ele, cari nu te îndreptățesc la nici o judecată asupra grăunțelor. E evident dar că, neputând omul percepe decât cu propriile sale mijloace, el va rămânea înlăuntrul murilor lui și
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
fără ajutor și toți bărbații din cartier să fie plecați în armată? Vi s-a întîmplat? Ei bine, cam așa eram eu acolo, cu "bunătatea" în mașină și cu inspirația fugită de acasă. Stăteam deja de douăsprezece minute. O Salvare țiuie în față noastră, nu cred că e salvarea mea. Aceasta ridică doar niște pasageri răniți. Cei din troleu s-au împărțit în două tabere: unii că ar fi de vină Daciile, alții că nesimțitul ăsta de vatman, sau ce-o
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
și Auta. Doi, care erau mai tineri, își scoseseră globurile și căutau să respire numai printr-un fel de pîlniuță cu sită, legată deasupra nasului. Al treilea îndreptase un fel de țeavă spre fumul muntelui și asculta un fel de țiuit care ieșea dintr-o cutie. Cei doi mai tineri adunau bulgărași de pământ și pietricele punîndu-le în alte cutii. Cârmaciul se apropie de Auta și Mai-Baka se feri. - Încercăm prima dată, zise cârmaciul arătând spre sita de pe nas. Cred că
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
deschis prima ninsoare. Bănuiesc că oricine a simțit că zăpada și ninsoarea sînt ca un fel de revărsare a liniștii și a păcii, ca un fel de absorbant garantat al zgomotelor. CÎteodată, de atîta tăcere acumulată, ai impresia că Îți țiuie urechile. Asta mi-a amintit poemul Corneliei Conta, care rămîne un reper pentru modul generos În care lucrează omătul: prima zăpadătoate murdăriile acoperite Simțeam aceeași funcție purificatoare În acțiunea zăpezii, dar Într-o altă variantă, aceea de amortizor sonor, de
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
această limbă este, „în partea ei structurală, o limbă onomatopeică și aglutinantă” (p. 101). 1. „Forma onomatopeică, arată el, se constată, între altele, la toate cuvintele care arată în limba românească sunete ca: a șui, a șușui, a scârțâi, a țiui, a zbârnâi, a șopăi, a șopoti, a șuiera, a pocni, a sfârâi, a zurui, a guița, a mârâi etc. fără excepție, fenomen ce cu greu se poate afla în alte limbi. În limba franceză, de pildă, toate cuvintele ce înfățișează
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
ne ține la curent cu tot ce faci, Gunther. Dacă descoperi ceva, orice, absolut orice, să faci bine să ne spui. Că dacă aflu că ne-ai vândut gogoși, te arunc Într-un KZ atât de repede de o să-ți țiuie afurisitele alea de urechi. Se aplecă spre mine și i-am simțit mirosul transpirației când mă Întrebă: — Ai Înțeles, gură-spartă? — Nu-ți scoate prea mult maxilarul la mine, Dietz, că o să mă văd obligat să-l pocnesc. Zâmbi: — Mi-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
bal de sfârșit. Rămas singur, cum fusesem în fiecare seară, am mai stat vreo 119 jumătate de oră, până când singurătatea s-a îndesit și mi-a devenit insuportabilă. Poate că aveam să mai trăiesc încă douăzeci de ani cu acest țiuit în urechi, huietul camerelor goale. Acasă, când nu-mi mai suportam singurătatea, după ce citeam ore în șir până la împăienjenirea ochilor și refuzul minții de a mai înțelege, ieșeam și mă plimbam pe străduțe necunoscute, cu clădiri vechi, năruite, cu ziduri
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
era suficientă pentru a o face pe Ashling să vorbească. Și mă gândeam că și Clodagh trece prin același lucru...? Dintr-odată, Ashling se întorsese în timp, înconjurată de disperarea, de nebunia și de teroarea omniprezentă de atunci. Urechile îi țiuiau de urletele de demult și mușchii gurii ei nu răspundeau dorinței de a vorbi despre asta. Ferm, aproape agresiv, spuse: —Clodagh nu este deloc cum era mama. Nu? Speranța lui Dylan era amestecată cu o curiozitate suspicioasă. Faptul că redecorezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]