484 matches
-
Doamne, răstignit, a câta oară smulgi din ziduri scoabe Pământul e-o cămașă ruptă-n poale, la gât, la mâneci, doar la piept e-ntreagă, cum chipul Tău în giulgiu vrea s-aleagă doar sufletul eliberat de carne și de țoale. Doar sufletul întreg în iarba-i mătăsoasă pe care n-o s-o taie nici o coasă, nici un hrisov și nici o vamă, Atotușor, când Dumnezeu îl cheamă. Fericiți Cum a putut să schimbe aceste fiare în miei și aceste lăcuste înfometate să
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/7802_a_9127]
-
toată teapa, însă este clar că legatul revoluționar cu utopismele lui prăfuite nu mai are la dispoziție cureaua de transmisie a unei noi generații. Dragostea pentru Miriam, frumusețea cartierului, curtată de un tânăr din Occident cu o mașină trăsnet și țoale de vedetă hollywoodiană modelează existența „revoluționară" a lui Misha care își face o autocritică apoteotică transportat de imaginea umărului dezvelit al lui Miriam sau își confecționează memoriile de contestatar al regimului care încep cu periculoasa vârstă de 14 ani. Să
Cireșarii de pe Aleea Soarelui by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6021_a_7346]
-
a făcut toate nazurile. Dumnezeu mi-a făcut toate nazurile. Cel bun, cel rîu, cel urăt Sînt Marius Ianuș, am petrecut 30 de ani în viață, iar acum merg pe bulevardul năclăit de ploaie cu cămașa lipită de piele. De parcă țoalele mele ar înainta singure, pe trotuarul desfăcut. Lîngă nimeni. Ce am făcut în 30 de ani? Cine sînt, după 30 de ani de viață? M-au iubit femeile & am scris versuri despre mine, despre femei & despre mama. Dar cine sînt
Poezie by Marius Ianuș () [Corola-journal/Journalistic/10019_a_11344]
-
ideilor goale, ghemuri de carne pîrjolite în pat. Sau proptite de pereți, ca slănina bunicului, sau direct pe covor, niște gîndaci mari care oftează. Și cine sînt băgat și scos prin toată carnea asta? Sînt un om care înaintează spre țoalele mele, în care ceva înaintează spre mine Viitorul? O proiecție a minții sau un urs care are grijă de mine, un vrăjitor bătrîn? M-am simțit apărat toată viața de o forță necunoscută, fără limite. Hainele mele înaintează spre mine
Poezie by Marius Ianuș () [Corola-journal/Journalistic/10019_a_11344]
-
munca dascălilor, care de cele mai multe ori s-a dovedit a fi în zadar. Pus să comenteze un text din “Scrinul Negru” de George Călinescu, un elev din Albă a ales să facă o analiză a stilului vestimentar al personajului descris: “Țoalele astea nu se potrivesc deloc cu ceea e ce cool pentru mine. Auzi, haine gri cu petice, cojocel, gumilastici. Aș purta cel mult un jins cu petice, da să fie Calvin. Merge asta cu bocancii, dar să aibă stil, marca
Bacalaureat 2013: Noile perle de la examenul de Limba română by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/78066_a_79391]
-
o casă, acolo în stepa pustie, erau tot deportați din Banat. Își aduce aminte de o serbare de sfârșit de an, când a spus o poezie pe care a parafrazat-o, pentru că așa i-a plăcut lui ca bănățean „în țoalele lui”. A zis în loc de „Adio Moldovei”, „Adio Banatului” și a continuat: „Scumpă țară și frumoasă... o, Banate, țara mea... A avut succes, cu aplauze la scenă deschisă. „Au tras părinții o spaimă zdravănă”, își amintește el. Dar isprava nu făcuse
Agenda2005-26-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/283871_a_285200]
-
combustibilul, lemne de foc, vreascuri, sau coceni. Pe peretele lateral era o firidă în care stătea opaițul, amnarul cu cremenea și iasca de aprins focul și troaca cu sare. Tot lateral, în stânga și dreapta erau lavițele pentru dormit și păstrat țoalele, sau, la cei mai săraci, doar niște maluri de pământ, lăsate la săpat, peste care se așterneau paie, fân, rogojini sau piei de oaie netăbăcite. Ca învelitoare se utiliza cerga, o pânză mare de cânepă, folosită și la vânturatul boabelor
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
O trupă de bufoni tot timpul se hîrjonește/ în spatele meu, mereu mă-ndeamnă să beau absintul/ dintr-o sită./ Cînd mă-ntorc un semn de mulțumire să le dau,/ Bufonii se evaporă. Himere/ pe care vrei să le îmbraci cu țoale omenești/ și ele chiar de umbra vocii se dezbracă./ Tot ce vrei să prinzi, să apuci, se evaporă,/ se spiritualizează” (Vocile himerelor). În ciuda faptului că este luat peste picior, conceptul metafizic revine obsesiv: „Pregătiți-vă, miros că apar din clipă
Bufonul și nebunul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13472_a_14797]
-
Ioana" (Poză de buletin). "Ioana", în spiritul sincerității care "nu e doar/ ieftin diluant" (Scotch peste luna aprilie), își asumă întregul edificiu de clișee care participă la constructul cultural femeie, cu o atitudine delicat-firească și ușor autoironică: "o să-mi iau țoale/ (...) o să-mi iau ceva la întîmplare/ depresiile-s desigur țicnite/ a mea e vicleană și-mbrăcată-n taior" ( Cînd nu mai e nimic). Tulbură prozaismul ostentativ cu imaginația ei privată, deformantă: Deși vremea demult s-a stricat/ soarele își dă pe răzătoare
"Nevăzutul" Bănulescu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16011_a_17336]
-
și chiar de la intrare te întâmpină gazdele cu zâmbetul ospitalității bănățene. E mic, e mare satul? Nu-l poți cuprinde, firește, dintr-o privire, nici chiar din mai multe, dar cu siguranță, aici te simți ca acasă, cu bănățenii „în țoalele lor”. Sunt oricum mai bine de 17 ha de amenajare, destinată de peste 35 de ani primului muzeu etnografic în aer liber, la liziera pădurii, „satul profesorului Viorel Popescu”, directorul muzeului, care e „omul cu viața și sufletul dedicate acestui unic
Agenda2006-09-06-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284810_a_286139]
-
care să nu calce. Nimeni nu mai vorbește de performanțele lor politice și administrative (sfidarea ar fi prea bătătoare la ochi!), și atunci, în derâdere, presa a început să le monitorizeze gradul de eleganță. Vestimentară, firește! Între materie cenușie și țoale, la vârf, stăm infinit mai bine la capitolul textile. Să recunoaștem: există o distanta enormă între primitivismul anilor '90, '91, cănd delegațiile de parlamentari români se întorceau de la Paris etalând inconfundabilele pungi ale magazinelor "Tați" (având drept client-tintă pe imigrantul
Dulce ca Armani e molozul patriei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18020_a_19345]
-
o mașină a unei firme ("Duminică, 24 ianuarie curent, la kilometrul 11..., neatenția și încrederea la volanul unei mașini de firmă, au fost principalii factori ..." - online.ro /timpolis /498). Circulația sintagmei în limbajul colocvial e confirmată de combinația ironică cu țoale: "Mașini bengoase (că asta-i expresia la modă), sedii ochioase, "țoale " de firmă, aparatură de-ți pică privirile în pantofi" (vlg.sisnet.ro /arhiva/ an2000); "Ei nu au bani, însă visează să poarte țoale de firmă" (ib.). Formula de firmă
"De firmă" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14356_a_15681]
-
11..., neatenția și încrederea la volanul unei mașini de firmă, au fost principalii factori ..." - online.ro /timpolis /498). Circulația sintagmei în limbajul colocvial e confirmată de combinația ironică cu țoale: "Mașini bengoase (că asta-i expresia la modă), sedii ochioase, "țoale " de firmă, aparatură de-ți pică privirile în pantofi" (vlg.sisnet.ro /arhiva/ an2000); "Ei nu au bani, însă visează să poarte țoale de firmă" (ib.). Formula de firmă nu este perfect explicabilă prin evoluție semantică în interiorul limbii române: o
"De firmă" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14356_a_15681]
-
e confirmată de combinația ironică cu țoale: "Mașini bengoase (că asta-i expresia la modă), sedii ochioase, "țoale " de firmă, aparatură de-ți pică privirile în pantofi" (vlg.sisnet.ro /arhiva/ an2000); "Ei nu au bani, însă visează să poarte țoale de firmă" (ib.). Formula de firmă nu este perfect explicabilă prin evoluție semantică în interiorul limbii române: o anume inadecvare separă sensul obișnuit al cuvîntului firmă de cel al construcției prepoziționale. Precizarea de firmă ar trebui să distingă un tip de
"De firmă" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14356_a_15681]
-
din acest moment. Mutul și absentul personaj se însuflețește și se transformă peste noapte în cel mai autentic Colonel, înregimentat al trupelor NATO. Spitalul devine și el o adevărată bază militară, iar toți pacienții îmbracă uniforma elegantă a soldaților, lepădînd țoalele murdare și rupte, ca și năravurile de pînă atunci. În locul dezordinii inimaginabile și a haosului se introduc ordinea și disciplina cazone, în cel mai perfect spirit al armatei nord-atlantice. Colonelul preia conducerea și puterea. Nu se lasă pînă nu pune
Eu sînt un pescăruș! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14067_a_15392]
-
studenți, eu nu voiam sub nici o formă să încerc" (pag 51). În aceeași manieră expeditivă pare să se rezolve și ecuația celeilalte apariții editoriale: "Vara ajunsese la jumătate, iar Diriga își cumpăra acum fuste din acele colțuri ale magazinelor de țoale în care puține femei au curajul să se aventureze, mai ales în micile orașe, începusem să-i scriu poeme lungi și ciudate, bovarice, pornind de la istoria visată a unui tînăr bărbat căsătorit, cu copil, care se îndrăgostește de o poetă
Sociu contra Sociu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8416_a_9741]
-
l-am văzut mai tîrziu..."); disperarea de-a se simți urîtă și nepopulară în adolescență ("dacă te uiți în oglindă/ părul ți-e năclăit/ și pistruii îți mănîncă obrajii/ pielea de celofan ars/ începe să crească/ să se vadă// ai țoale urîte/ singură ți le tragi la mașină/ răzuindu-ți cu lama buricele degetelor/ și pulovărul ți-e galben, demodat/ nimic cu el nu e de făcut"); ambiguitatea sexuală în vecinătatea fraților ("cu ei aceiași pistrui îmbrăcam/ în lumea dosită sub
Istorie literară și istorie personală by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15215_a_16540]
-
pereche de aripi albastre. Acestea învăpăiau aerul neclintit al înserării cu un nimb transparent în spatele său și nu la toți le era dat să le vadă. Alții, cu privirea mai ageră, susțineau cu înfocare una și mai și, că pe sub țoale, pe trupul lui, zăriseră unduindu-se și străfulgerând în razele lunii ceva ce aducea cu niscaiva solzi tot din aur curat. Făcute ferfeniță, hainele îi răspândeau o mireasmă reavănă de vie înflorită, zăpăcindu-i și mai rău cu vâltoarea ei
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
Deși nici să-i arzi cu bricheta n-ar recunoaște că-i luna din fier cornier și-au atîrnat-o pe cer, cîndva. Mimi Mimi și-o trage cu arăbanii și turcaleții, pe-autostradă. Dar arată trăznet, are craci pînă-n gît, țoale de la Unirea Shopping Center și miroase-a parfumuri de milioane. Numai smacurile de pe ea fac cît leafa lui taică-miu pe un an, ce să mai zic de dresuri, de lanțuri și de inele. Numai cu ce are pe ea
Poeme în proză by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/8706_a_10031]
-
le pipăie între picioare, cu examenul de la pedagogie, cu castingul de la TV și cîte și mai cîte. Cîte femei, atîtea probleme. Și vise. Dactăr Nicu e-n toate. Le dăruiește buchete de flori, parfumuri franțuzești, ciorapi lycra, sutiene cu buret, țoale de seară. Dactăr Nicu le scoate la o-nghețată, la o pizza, la discotecă, le invită la recepții și vernisaje, dactăr Nicu e politicos și culant, le scapă de soții geloși, de violatori, de prietenii violenți. Dactăr Nicu, Omul Păianjen
Poeme în proză by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/8706_a_10031]
-
-ți fure țiganii mobilul, să te pătezi cu înghețată pe cămașă, să te înșele la rest în piață, să-ți sară berea în față cînd o deschizi, să calci în căcați de cîine, să-ți sufle gagica un expirat cu țoale de firmă și mașină de o sută de mii de parai... Numai crap-uri și crap-uri, zi de zi, ceas de ceas. Cîteodată te trezești ca din pumni și-ți spui "Stai așa! Io-s din alt film!" Și
Poeme în proză by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/8706_a_10031]
-
aducem în locul unde ne întâlneam cărți, discuri cu cântecele romantice ale lui Charles Trenet! Mobilasem încăperea cu o măsuță șchioapă, cu o lampă fără abajur, cu niște fotolii zdren țuite, luate de mama de prin pod; pusesem pe jos o țoală cu mai multe pete bizare pentru a ascunde podeaua urâtă, de piatră. Cu toate astea, pentru mine nu a existat nici odată o cameră mai frumoasă. Cu ce emoții descuiam 96 IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE ușa! Eu eram
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
dulăul alb le ținea isonul. Varvara se apropie de fereastră, dădu la o parte perdeaua și printre mușcatele înflorite se uita în curte. Un bărbat închidea grajdul la vite, iar o femeie alerga prin curte după păsări, după oale, după țoale și alte câte trebuiau puse la adăpost. Ar fi vrut să iasă afară să îi ajute, dar cum să le zică? Era la ei în casă de mai bine de trei săptămâni și nu le-a spus în nici un fel
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
am zis, măi omule, nimic... Pe jumătate adormit bărbatul încerca să mănânce. Cât intra în gură, cât dădea pe el. Nu mai știa și nici nu avea să vadă a doua zi când nevasta lui strângea totul și îi pregătea țoale noi. O săruta rușinat de durerea ei și își urma treaba prin ogradă sau la câmp. Viorica era la dulap, încercând să mai scoată ceva de mâncare. Auzi cum strachina era trântită pe masă, dar nu apucă să se întoarcă
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
dătătoare astăzi de amintiri calde, dragi, cu bunici blânzi, ierni aspre și povești frumoase. Un brad cu turtă dulce, nuci și mere, curat, simplu și fără sclipici, tronează în mijlocul poveștii din care nu lipsesc colacii și cârnații afumați, busuiocul sfințit, țoalele de colindat, totul încadrat de o superbă colecție de vechi icoane pe sticlă. Expoziția poate fi vizitată până după ziua Sfântului Ion. Tot la secția de Etnografie, în galeria cu vânzare, veți găsi ulcele de vin, străchini de sarmale, fluiere
Agenda2004-52-04-cultura () [Corola-journal/Journalistic/283194_a_284523]