367 matches
-
știu dacă v-a plăcea? ― Apoi îi mai bun ca Săcărica... - a răspuns Todiriță. Până ce clienții să-și tragă sufletul, crâșmarul a și adus rachiul. ― Să-l beți sănătoși. ― Mulțumim pentru urare, jupâne, și să trăiești - a vorbit Dumitru, ridicând țoiul cu rachiu. Au gustat din băutură. Încet-încet, au golit măsurile. Dumitru s-a uitat poznaș la Todiriță... ― Apoi, măi vere, bun rachiu ai, da’ rar îl dai ... ―Auzita-i, jupâne, ce spune vărul meu? - a întrebat cu glas înalt Todiriță
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
spunea aceste vorbe, a umplut câte o cinzeacă. Când le-a așezat dinaintea lor, a vorbit, cu un oftat adânc: ― Beți de sufletul nevestei mele. S-o stins săraca în toamna trecută. Iaca îi anul.... S-au ridicat, au înclinat țoiurile și au lăsat să cadă picătura „de sufletul morților”... ― Odihnească-se în pace - a vorbit Todiriță. Au dat de dușcă rachiul și, după ce și-au achitat datoria, au pornit spre ușă cu grabă. ― Rămâi sănătos, jupâne, și mulțămim tare mult
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Întâi au adulmecat-o, precum copoiul urma vânatului, ca să-i simtă aroma. Apoi au rupt cu dinții câte o firimitură, mestecând alene, pentru a prelungi plăcerea... După ce s-au convins că Aizic nu are gusturi proaste, au pus mâna pe țoiul cu rachiu. ― Hai să trăiești, băiete, și să ne trăiască și cei de acasă. ― Să deie Dumnezeu - a răspuns Todiriță, cu un oftat scăpat din strânsoarea sufletului. Au gustat din rachiu cu aducere aminte... ― Să știi că Aizic aista știe
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
țuica străbună, să lățim bețivănia peste toată România. Mahmureala-n fine piară, piară vodca din cămară, în vene să nu mai fie decât șpriț și-alcoolemie. Unde-i vin e și putere, dacă nu-i, băgăm și bere, unde-i țoi puterea crește, ici în țara lui nea Pește. Cred, că are mare dreptate poetul acesta, am ajuns drept țara lui Pește, (cine naiba o mai fi și ăla ca să-l prăjim odată!). Țara lui pește, care doar mămăligă prăpădește pe
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
un nes. Ceea ce și făcea. Citiți degeaba, dacă nu beți o cafea ca lumea, zise funcționara și Îl puse să semneze un borderou. Ar fi fost o dimineață obișnuită, dacă nu ar fi fost explozia. Barmanul de la Solferino a scăpat țoiul din mână; chelnerița a călcat strâmb și a căzut În brațele vânzătorului de lozuri; mulți s-au trântit care pe unde, cu fața la pământ; din WC-ul gării au ieșit În grabă câțiva cetățeni Îmbrăcați sumar; șeful postului de miliție TF
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
prindă brațul fulgerului, să și-l pună în moalele capului, să pipăie și dânsul cucuiele cât oul de porumbel. Ba se vârâse și sub pat să aducă de-acolo și cărămida. - Nu te mai deranja, hotărâse trăsnetul, dând pe gâtlej țoiul cu țuică de Fieni. Îmbracă-te de sărbătoare și treci, în pas alergător, să te spiritualizez! Adică tot el domn, îl scotea de-acolo, către poartă, pentru a nu da foc și la casă. - Treci la spiritualizare! își amintea mama-mare
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
sărea în ochi. Lumea începuse să vorbească. Ilie mai glumea la o țuică cu ceilalți, scăpa câte o vorbă. Stere n-avea de unde să știe, degeaba bătea șaua și Spiridon, clătinând din capul său mare și sorbind cu zgomot din țoi. La urma urmei, fiecare cu treaba lui! Cârciumarul intrase în viitoare. Umbla după marfă, prinsese gustul banului. Mai plătise din datorie lui Pandele, mai împrumutase, nu se cunoștea. Vara trecuse. Venea vremea rea. Stere a plecat la Drăgășani, să umple
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de palmele bărbaților, trimiteau fetele de școală sau plozii. Copiii erau desculți și tremurau la ușă. Îi băga vreunul înăuntru. - Al cui ești tu, pută? - Al lui Vasile. Tatăl ieșea din fundul cârciumii, lua odrasla de mină și apuca iar țoiul. In prăvălie era cald. Fumul de tutun înnegrea pereții. Mirosea a unsoare de bocanci și a rachiu. Copilul se uita la mușterii și nu spunea nimic. Câte unul îl îndemna să-i guste țuica: -Ia, zgaibă! Băiatul punea țoiul la
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
iar țoiul. In prăvălie era cald. Fumul de tutun înnegrea pereții. Mirosea a unsoare de bocanci și a rachiu. Copilul se uita la mușterii și nu spunea nimic. Câte unul îl îndemna să-i guste țuica: -Ia, zgaibă! Băiatul punea țoiul la gură și-l dădea peste cap. - Bravo, seamănă lui tat-său! râdeau ăilalți. Se supăra vreunul mai deștept: - De ce vă bateți joc, mă, de sufletul țâncului ăsta? De ce-l otrăviți? - Cine-l otrăvește?! îl învățăm! se făleau ăilalți. - Să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
roșu, parfumate cu odicolon. Mergeau la baluri în Grivița sau la Tarapana. Erau îmbrăcate cu ce aveau mai bun. Își puneau cercei în urechi și mărgele la gât. Voiau să placă bărbaților. Salahorii strigau după ele din ușa prăvăliei, cu țoiurile în mînă: - Un' te duci, fă? - Mă urîto, dă-te alături, hai de cinstește-un rachiu cu noi! - Firo, vezi că-ți cad ciorapii... 320 Ele nu întorceau capul. Glonț mergeau, chemate de viorile lăutarilor. În mahala răsunau gramofoane, și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
braga, cu copii desculți, pășea șovăielnic ca un intrus În halele asurzitoare ale uzinei de autobuze, ale bumbăcăriilor, În aerul greu, irespirabil, al fabricii de anvelope, În cîrciumile mucede de la barieră, unde pe tejghele mai stau și azi Înșirate cîteva țoiuri ciobite pe gura cărora și-au lăsat urma buzele atîția oameni singuri. Spații mizere fără așteptări, fără perspectivă, așa cum bat eu cîmpii acum pentru că mă cuprinde din nou lenea aceea dezgustătoare pe care o simt ori de cîte ori mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
n-ai tăcut... Te-o mâncat limba tocmai când și unde nu trebuia... Acum dacă s-o întâmplat ce s-o întâmplat, lasă-mă să povestesc trebușoara asta”. „N-ai decât...” Bade Prispă, fă bine și mai toarnă câte un țoi de rachiu la gospodarii de la masa asta. Știi tu vorba ceea, Toadere? Care vorbă? Cu răbdarea treci marea. De unde știi mata vorba asta, bade? Păi mai știu și eu câte ceva? Doar pe aici trece și lume subțire. Ca de-o
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
pe fund și care n-o știut de altă mâncare decât borș cu urzici. Pune-l să înhame calul și să vezi cum îl așază cu curu’ înainte... Cei din jur îl priveau pe sub sprâncene, neîndrăznind să ridice nasul din țoiul cu rachiu... Tăceau mormânt! 115 Toadere, băiete, liniștește-te, că nu-i bine să te încontrezi cu aiștia. Ș-apoi nu poți schimba mersul lucrurilor de unul singur. Tu nu ai văzut cum bântuie zi și noapte mașinile cu tot
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
în când afli că o dispărut ba unul ba altul? - căuta să-l tempereze Făcutu. Cum să nu? Da’ ce vrei să fac? Să tac ca mutu’? Nu pot! Nu pot, omule, și pace! Atunci îi mai bine să golim țoiul ista și să ne mai caute pe afară, că pe aici ți-i drumul. Îi mai cuminte așa... Toaibă a pus mâna pe țoi, l-a drămăluit privindu-l prelung cu sprâncenele încruntate, apoi, dintr-o mișcare, l-a dat
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
tac ca mutu’? Nu pot! Nu pot, omule, și pace! Atunci îi mai bine să golim țoiul ista și să ne mai caute pe afară, că pe aici ți-i drumul. Îi mai cuminte așa... Toaibă a pus mâna pe țoi, l-a drămăluit privindu-l prelung cu sprâncenele încruntate, apoi, dintr-o mișcare, l-a dat peste cap. A înghițit cu năduf, și-a luat căciula și bastonul și a ieșit din crâșmă, fără să se uite în stânga sau în dreapta
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
te silești așa? Veneam după matale. De ce? Ca să te întreb... Ce? Dacă te-o pus să dai declerație scrisă. Păi nu m o pus. Atunci îi bine. Ai scăpat ușor. Poate nu te mai cheamă. Poate. Mergi să bei un țoi de rachiu cu mine? Nuuu! Dacă mă vede cineva și mă spune că beau cu dușmanul poporului? O pățesc rău de tot... De unde până unde sunt eu „dușmanul poporului” măi Cotârlă? Așa le spune celor anchetați... Da’ îi bine că
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ferit, ci pentru beteșugul meu de la mână... Nu m-am gândit că n-ai vrut. Am zis și eu așa... Lasă, că nu m-am supărat pentru asta. Ca drept dovadă că nu m-am supărat, am să beau un țoi de rachiu cu tine. Crâșmarul a gustat din țoi, și-a dres mustața și l-a privit lung pe Toaibă. Acesta l-a întrebat din priviri: „Care-i baiul?” Știi tu ce se zvonește prin sat? N-am de unde să
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
am gândit că n-ai vrut. Am zis și eu așa... Lasă, că nu m-am supărat pentru asta. Ca drept dovadă că nu m-am supărat, am să beau un țoi de rachiu cu tine. Crâșmarul a gustat din țoi, și-a dres mustața și l-a privit lung pe Toaibă. Acesta l-a întrebat din priviri: „Care-i baiul?” Știi tu ce se zvonește prin sat? N-am de unde să știu, fiindcă nu prea ies prin sat, iar când
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
de unde a cumpărat pâine, și pe la o dugheană de peste uliță, de unde a cumpărat bomboane. „Să-i îndulcesc sufletul Marandei măcar cu atâta” - gândea în timp ce bodega de peste drum îl atrăgea ca un magnet... Nu a rezistat și a intrat... După primul țoi de rachiu, parcă ar mai fi mers încă unul, dar și-a pus capul în piept și a ieșit cu pas apăsat... Pe drum își făcea socoteala: „Mâine dimineață primul drum îl fac la Prispă, să-i plătesc datoria. Pe
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Bine ai venit, Toadere. Cum văd eu - și cred că nu mă înșel - parcă nu mai ești așa cătrănit și pornit împotriva tuturor. Asta cam așa-i. Și ca să nu vorbesc cu gura uscată, fii bun și dă-mi un țoi de rachiu. Nu te-oi lăsa însetat, că mi-a fi păcat. Prispă i-a așezat țoiul în față și l-a privit întrebător: „Pe unde mi-ai umblat, vere? Ia povestește lui badea Prispă, că tot nu are mușterii
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
așa cătrănit și pornit împotriva tuturor. Asta cam așa-i. Și ca să nu vorbesc cu gura uscată, fii bun și dă-mi un țoi de rachiu. Nu te-oi lăsa însetat, că mi-a fi păcat. Prispă i-a așezat țoiul în față și l-a privit întrebător: „Pe unde mi-ai umblat, vere? Ia povestește lui badea Prispă, că tot nu are mușterii așa de dimineață!” Înainte de a gusta din rachiu, i-a răspuns tot din priviri: „Întâi lasă-mă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
faci tu,Toadere? Apoi nu mă pot plânge, bade Prispă. Muncesc mult, dar am băgat de seamă că oamenii de la gară încep să aibă încredere în mine. Asta-i bine - a apreciat crâșmarul, în timp ce i-a pus dinainte, ca întotdeauna, țoiul cu rachiu. Toaibă s-a retras la masa lui și a început să guste arar, dus pe gânduri. Nu l-a tulburat nici prezența mușteriilor care intrau, beau un țoi-două și plecau în drumul lor... Afară se înserase de multă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
mor de sete. Când ai stat tu cu gura uscată la mine în crâșmă? Asta nu s-o întâmplat niciodată și bine ar fi să nu se întâmple nici de astă dată. În timp ce Toaibă vorbea, crâșmarul i-a umplut un țoi cu rachiu și i l-a așezat dinainte. Ei, asta-i altă gâscă în ceea traistă - a glăsuit Toaibă bucuros, ducând țoiul la gură. Crâșmarul l-a lăsat să se îndestuleze. I-a umplut țoiul din nou, furându-l cu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ar fi să nu se întâmple nici de astă dată. În timp ce Toaibă vorbea, crâșmarul i-a umplut un țoi cu rachiu și i l-a așezat dinainte. Ei, asta-i altă gâscă în ceea traistă - a glăsuit Toaibă bucuros, ducând țoiul la gură. Crâșmarul l-a lăsat să se îndestuleze. I-a umplut țoiul din nou, furându-l cu privirea. Măi Toadere, te aș întreba ceva, dar mi-i să nu te superi. Când m-am supărat eu pe matale? Niciodată
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
crâșmarul i-a umplut un țoi cu rachiu și i l-a așezat dinainte. Ei, asta-i altă gâscă în ceea traistă - a glăsuit Toaibă bucuros, ducând țoiul la gură. Crâșmarul l-a lăsat să se îndestuleze. I-a umplut țoiul din nou, furându-l cu privirea. Măi Toadere, te aș întreba ceva, dar mi-i să nu te superi. Când m-am supărat eu pe matale? Niciodată. Atunci, dă-i drumul! Dumirește-mă și pe mine... Da’ ce nedumerire ai
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]