1,028 matches
-
Deși poate că Anna a rămas gravidă, pentru Rainer - căruia îi vine să vomite - totul este o curiozitate biologică de prim rang. Acuși vin acasă tati și mami și găsesc aici un prieten nedorit. Intră mami și iată că tati țopăie și el în urma ei. Nu‑mi dai tu un pupic, mie, care sunt tatăl tău, îl provoacă acesta pe fiul său preferat. Fiul se înroșește și spune că nu, știi tu de ce. Ei, de ce nu? Fiindcă mătușa a spus nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
a fi. Tata zbiară imediat ca un taur furios și spune că‑i rupe picioarele dacă mai vorbește așa necuviincios. Atunci fiul o să fie olog de‑a binelea și o să se târască pe jos, în timp ce el tot o să poată măcar țopăi într‑un picior. Mai spune că‑l poate retrage oricând de la liceu, fiindcă el este capul familiei. Mama pune pe masă piureul și compotul și spune că tăticul va trebui să recunoască apoi în fața lumii că și‑a dat fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
spună și ea ceva. Cei doi bărbați tineri, care clocotesc pe dinăuntru de atâtea seve și energii, sunt gata să se încaiere. Un profesor prevăzător îi desparte, invocând disciplina și religia. E chiar profesorul de religie. Anna ajunge chiar să țopăie puțin de nerăbdare, ca să arate că vrea și ea să spună ceva. Vrea să spună că Hans e al ei și al nimănui altcuiva. Chiar dacă se pare că lucrurile stau altfel. Rainer îi spune Sophiei, apropiindu‑și gura de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
îl scotea Tarzan. Brusc, pe ușa luminată a stației năvăliră două femeiuști verzi de 1,20 m, care erau atât de drăguțe încât păreau de 1,80. Omulețul le șopti ceva pe limba lor și femeiuștile deveniră zâmbitoare, se apropiară țopăind de oaspeți și-i înconjurară cu părintească grijă. Îi apucară pe Dromiket 4 și pe Stejeran 1 de mâini și porniră cu toții spre ușa stației. Ușa despre care pământenii bănuiau că dă într-o încăpere dădea, de fapt, într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
sară cu genunchii la piept, numărând cu glas tare: „Unu, doi, trei...”. — Extraordinar! șopti Getta 2. — Ce trebuie să mai facem? întrebară ei după a zecea tumbă. — Mai faceți zece! le strigă Felix, ca să câștige timp. Tălâmbii, fericiți, începură să țopăie. În vremea asta, de pe plaiurile învecinate curgeau spre navă alții și alții, femei, copii, bătrâni. Ajunși lângă tovarășii lor, întrebau ce trebuie să facă și porneau și ei să salte care cum puteau. Pământenii îi priveau fascinați. — Ăștia ne linșează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
nevăzuți coborâseră prapurile înstemate și una câte una se stinseseră cele șapte candele de la altar. Și plecam tustrei pe un pod aruncat spre soare-apune, peste bolți din ce în ce mai uriașe în gol. Înaintea noastră, în port bălțat de măscărici, scălămbăindu-se și schimono-sindu-se, țopăia de-a-ndaratele, fluturând o năframă neagră, Pirgu. Și ne topeam în purpura asfințitului." Da "asfințitul Crailor"; dar în cealaltă parte, odată cu stelele Scorpiei, răsăritul unui sens tragic și nou, pentru această Vale. Ultima oră, 1 mai 1929 SALUT ÎN NOVALIS (Al.
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
se prezenta acasă cu un buchet de flori și cu bani în podul palmei. Ea bucuroasă îi sărea de gât și urma dulcea împăcare. Curgeau vorbe dulci din gura ei. -Cocoșelul meu, pinguinul meu și numele multor animale care parcă țopăiau prin fața ei. El mulțumit o strângea în brațe, arzând de dorință. -Căprioara mea, lebăduță, veverița și privighetoare! Peste câteva zile erau invitați la o petrecere și când se întorceau, ea îi reproșa geloasă. -Toată seara te-ai uitat la tipa
EL ŞI EA de SILVIA KATZ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364437_a_365766]
-
ea îi reproșa geloasă. -Toată seara te-ai uitat la tipa de lângă mine și i-ai făcut ochi dulci, armăsarule! Crezi că mai ești în tinerețe când erai necăsătorit și îți spunea lumea taur comunal? -Zău, tu vorbești care ai țopăit toată seara dansând cu prietenul meu, capră ce ești! Parcă erai o iapă în călduri! -Da ce vroiai animalule dacă tu te miști ca o gorilă? Nu vezi ce burtă ai făcut, parcă ești un broscoi! - Ba tu arăți ca
EL ŞI EA de SILVIA KATZ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364437_a_365766]
-
înțeleg că ai anticipat evenimentele? - Cam așa ceva. Însă poți folosi și expresia „ai exagerat evenimentele”. Bogdan intră în cameră, în vârful picioarelor. Își luă laptopul și coborî în hol. De acolo se întindea terasa, plină de flori. Prin iarba pufoasă țopăia un iepure de casă... „Ba trei!” remarcă acesta în gând. Au comandat încă două cafele, iar Ștefan și-a aprins o țigară, atent la reacțiile doctorului care începuse să citească. Ajunsese la capitolul cu sanatoriul, când a fost întrerupt de
PROMISIUNEA DE JOI (XVIII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363869_a_365198]
-
obliga să-ți revizuiești inițiativa imediat. Și n-ai încotro, circuli nonstop de la o extremă la alta, să nu care cumva să te calce aproapele pe bătătură . Iar aproapele la rândul său belește ochii cât cepele și, ca și tine, țopăie prin viață: din lac în puț, din puț în lac. Sarabandă pe verticală! Mai ai timp să eziți înainte de-a face următorul pas? Te va înghiț abisul viitorului ori vei rămâne împotmolit în mlaștina trecutului! RĂBDARE. RĂBDARE! RĂBDARE? Însă
DEŞERTUL DE CATIFEA (68-70) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 909 din 27 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364011_a_365340]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > IUBIREA Autor: Cristina Mariana Bălășoiu Publicat în: Ediția nr. 2042 din 03 august 2016 Toate Articolele Autorului * Iubirea încinge piciorul și arde podeaua, accelerează sângele în vene, îmbujorează obrajii-n mere, țopăie în tropote de cai. Pe alei lustruite de fericire aprinde felinare, pe retine unește două inimi îndrăgostite. * Regăsirea Îmbrăcați în roșu, galben și albastru, ne-am desprins din același trunchi. Bătuți de vânt în direcții opuse, lame lucioase ne-au
IUBIREA de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/362796_a_364125]
-
Aplaudat de fani - Un jder, un sconcs și-un biber - Ar vrea să ... facă bani, Visând, lâng-o artistă Pe-o scenă-n aer liber Un teatru de revista! LOVE STORY (II) O elegantă porumbiță Zâmbea spre-o jună turturică Ce țopăia pe-o rămurică Dând grațioasă din codiță; Deși era cam mărunțică, Se unduia ca o domniță Și-i promitea chiar o guriță Desigur, de nu are frică ... Urmă o dragoste fierbinte, Cu fantezie și metodă, Dorind cu zel să se
SONETE (3) de EUGEN DEUTSCH în ediţia nr. 966 din 23 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362843_a_364172]
-
croită pe fapte.- Ce făcuși Tino, de curg apele de pe tine?!... X. IUBIREA, de Cristina Mariana Bălășoiu , publicat în Ediția nr. 2042 din 03 august 2016. * Iubirea încinge piciorul și arde podeaua, accelerează sângele în vene, îmbujorează obrajii-n mere, țopăie în tropote de cai. Pe alei lustruite de fericire aprinde felinare, pe retine unește două inimi îndrăgostite. * Regăsirea Îmbrăcați în roșu, galben și albastru, ne-am desprins din același trunchi. Bătuți de vânt în direcții opuse, lame lucioase ne-au
CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU [Corola-blog/BlogPost/362809_a_364138]
-
vânt în direcții opuse, lame lucioase ne-au fost treptele vieții, doar Dumnezeu ne-a fost scut! Doborâtă la pământ am plâns. Când mi s-au limpezit ochii ... Citește mai mult * Iubireaîncinge piciorulși arde podeaua,accelerează sângeleîn vene,îmbujoreazăobrajii-n mere,țopăie întropote de cai.Pe alei lustruitede fericireaprinde felinare,pe retineunește douăinimi îndrăgostite.* Regăsirea îmbrăcați în roșu, galben și albastru,ne-am desprins din același trunchi.Bătuți de vânt în direcții opuse,lame lucioase ne-au fost treptele vieții,doar Dumnezeu
CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU [Corola-blog/BlogPost/362809_a_364138]
-
săracul, ce nu poate un mort. Ne vin pisici din Flandra, garoafe din Capri, m-aplec, îi spun lui Bobi , poetule, merci, cu ocheanul caută un vers, vei fi avar, vei fi vandal ori gotul săltat pe-un armăsar. El țopăie, el râde de toate și de tot, Primarul îl întreabă cât cere pe un tort Făcut cu miere groasă adusă din Tashkent, Ne-afumă cerșetorii cu Vogue, Camel și Kent. Din Kentucky revine , repatriat, un om, El poartă-n brațe
DRACUL ROŞU de BORIS MEHR în ediţia nr. 1069 din 04 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363053_a_364382]
-
arc. Ca o statuie gata să sară în aer , să explodeze! - Cum așa ? - Păi, parcă era tăiată în piatră : o piatră intangibilă! - O statuie... - O statuie intangibilă! - O piatră în creștere... - O statuie în devenire!...O piatră, o statuie care țopăia toată ziua! Ca o vrăbiuță! Vorbele bunicii îmi aduc din memoria afectivă pasărea măiastră a lui Brâncuși. Și, în același timp , vorbele : - J`ai senti que j`ai touche la au neant! Costel Zăgan, DEȘERTUL DE CATIFEA (121) Referință Bibliografică
CONSĂTEAN CU O ZEIŢĂ (5) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363076_a_364405]
-
doi pui stătea ziua ascunsă sub două bărci folosite altădată de fotografii de ocazie. Cățelul gri era mai curajos, venea pe lângă oameni; cel negru stătea mai tot timpul ascuns, de teamă. Într-o noapte, l-am văzut singur pe plajă, țopăind vesel în tot imperiul rămas doar al lui. Plaja pustie- un cățelandru negru zburdă sub lună Sejurul era fără cusur. Îmi lipsea totuși ceva, marea mea de altădată, plimbările pe faleză, Cazinoul, Ovidiu privind de pe soclul său de poet exilat
HAIBUN: TU, DACĂ TRECI PE-ACOLO... de GABRIELA GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362423_a_363752]
-
ajute la fiecare Crăciun! Tu nu te descurci singur! Crăciun râdea și plângea, copii știau să fie mici hoțomani, atunci când își puneau ceva în minte. -Până la anul mai vedem ... iar dacă meritați.. -Suntem cei mai cuminți copilași din lume! țopăia fetița. -E timpul, să plecăm! Orele trec iute și mai avem daruri de împărțit. Omul le luă mânuțele în palmele lui mari: -Copiii sunt lumina lumii! Voi doi sunteți speciali. El va fi un mare violonist iar tu un om
MAGIA LUI MOŞ CRĂCIUN de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360791_a_362120]
-
Terminați cu prostiile!” ne zicea...ca după despachetarea cumpărăturilor să scape vreun porumbel...” Auzi tu, și cu Rodica de la Cec o umblat ăla. În cine să mai ai încredere azi?” “...și cu Rodica de la Cec ? Și cu Rodica de la Cec?” țopăiam noi și ea se făcea că ne fugărește pe după masă. “Aici rămâne vorba asta!” “Aici!” ziceam noi, făcând semnul crucii peste gură...dar consemnul ținea până...la prima vecină. Am surâs trist...”Rodica de la Cec” era în excursie, cu nepoțelul
DRUMUL SPRE ACASĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360866_a_362195]
-
se-ndură Și iarna să dea căldură, I-a fost dată melodia Pe o stâncă-n Paralia, De o mierlă cântăreață, Gratis, într-o dimineață. Acum, cântă-n ram și joacă De se-aude pe toloacă. Veseli, puii de găină Țopăie după grădină; Sturzul cântă, cântă, cântă, Ei mai tare se avântă, Bat din aripi și picioare, Parcă-ar învăța să zboare! Referință Bibliografică: SIRTAKI / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1590, Anul V, 09 mai 2015. Drepturi de
SIRTAKI de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368029_a_369358]
-
a început spectacolul, a spus rolul cursiv și a rămas la locul lui, i se făcuse somn. Și-a pus capul pe umărul fetiței de lângă el și-a adormit, visa, dar s-a trezit, când toți copii au început să țopăie pe scenă. Asta îi place cel mai mult. După ce au terminat rolurile, copiii s-au amestecat cu părinții. Bunica l-a sărutat veselă și au plecat acasă. De ce niciodată nu vine bunicul să-l vadă țopăind ? Referință Bibliografică: Micul actor
MICUL ACTOR de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 160 din 09 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367218_a_368547]
-
copii au început să țopăie pe scenă. Asta îi place cel mai mult. După ce au terminat rolurile, copiii s-au amestecat cu părinții. Bunica l-a sărutat veselă și au plecat acasă. De ce niciodată nu vine bunicul să-l vadă țopăind ? Referință Bibliografică: Micul actor / Aurel Avram Stănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 160, Anul I, 09 iunie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Aurel Avram Stănescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
MICUL ACTOR de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 160 din 09 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367218_a_368547]
-
Acasa > Stihuri > Semne > VLADIMIR Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 1301 din 24 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Vladimir Țopăie morții în cimitir, Sus e statuia lui Vladimir, Oasele urșilor saltă-n cavou, Umblă Columb, în mână c-un ou. Dansează beat bietul Falstaff, El nu e fals, nu este grav, Capul ce joacă nu e tăiat, Milă îmi este
VLADIMIR de BORIS MEHR în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349490_a_350819]
-
devenit unitate de măsură, cu dreptul de a cântări fără represiuni. Decât să ne întristăm, mai bine ar fi să ne întoarcem la prunele noastre, eroinele afirmației , „Nici nu știe câte prune are în straiță”. O lăsăm pe fetița care țopăia mereu într-un picior, plină de energie, să mai joace tupu. Mai bine să ne fie dor de ea decât să ne plictisească, îmi recomandați de zor Cascăliformi Malflorieini Și Arțag. Să mergem mai bine spre cea care împreună cu surioara
MIGDALE DULCI-AMARE (7): „ÎN FIECARE ZI MI-E DOR DE MINE, SAU CUM SE PREPARĂ SILVOIŢUL!” (PAMFLET) de FLORICA BUD în ediţia nr. 2174 din 13 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349685_a_351014]
-
Scumpo! Platforma asta a plutit din Japonia ... - Plictisitor ... eu vreau ..., dar dorințele-i sunt luate de vânt... - Nu mai întrerupe, Scumpo ... a plutit mai mult de un an de pe cealaltă parte a oceanului, până să ajungă pe plajă aici. Scumpa țopăie pe plajă și sare printre dune, ignorând ceea ce-a făcut știrile principale pe coasta de vest a Pacificului; urmărește și se holbează la o macara uriașă care a fost adusă pe plajă pentru a ridica platforma japoneză. Persoane cu
PLATFORMA JAPONEZA DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350288_a_351617]