276 matches
-
iar omul n-ar fi știut nici ce e iubirea și nici ce e moartea. N-ar fi conștientizat valoarea niciuneia dintre ele. Mă bucur că aud cornul. Sau măcar ecoul lui... - șopti ea și mimă doar cu buzele naiv țuguiate iubitule, te pup de treizeci de mii de ori și jumătate. Și eu mă bucur, chiar dacă la capătul iubirii nu ne poate aștepta nimic altceva decât moartea, doamnă contesă. Nu există iubire fără moarte, domnule Mihai. Nu dumneata o spuneai
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
nici ce e iubirea și nici ce e moartea. N-ar fi conștientizat valoarea niciuneia dintre ele... Mă bucur că aud cornul. Sau măcar ecoul lui... - șoptește cealaltă voce cristalină, de femeie și pare că mimează doar cu buzele naiv țuguiate: iubitule, te pup de treizeci de mii de ori și jumătate. Și eu mă bucur - îi răspunde vocea de bărbat chiar dacă la capătul iubirii nu ne poate aștepta nimic altceva decât moartea, doamnă contesă... Nu există iubire fără moarte, domnule
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Trenul avea deja o jumătate de oră Întârziere și nimeni nu Începuse Încă verificarea bagajelor sau controlul pașapoartelor. Câțiva oameni urcară până la linie și traversară peste șine, sperând să găsească bufetul gării. Un german Înalt și subțire, cu un cap țuguiat, se plimba fără Încetare În sus și-n jos. Coral Musker Îl văzu pe doctor părăsind trenul, având pe el pălăria lui moale, balonzaidul și o pereche de mănuși gri, de lână. El și cu germanul trecură prin fața geamului, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
În prosopul de baie. Nu mai nimerea să-și descheie nasturii la cămașă. Era cu pantalonii-n vine și de-atîta bîțÎială - amfitrioana Îi vîră grațios În gură o măslină - i se Încurcau picioarele În bretele. Să-i fi văzut burta țuguiată și buricul ieșit În afară ca o suzetă, se tîra pe labele alea păroase, mușca franjurile cuverturii, Îi pupa ciorapii - amfitrioana Îi vîră În gură o jumătate de ou cu maioneză - leit Emil Jannings În Îngerul albastru, demență curată...“ Sună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
un marș în mare parte tăcut, meditativ, care ne chinuia picioarele. În jurul orei șase după-masa, Scout hotărî în sfârșit să ne oprim și ne pregătirăm pentru noapte. Ajunseserăm într-un depozit părăginit, unul dintre cele cu acoperiș sprijinit pe stâlpi, țuguiat, ruginit, cu două rânduri de panouri mate pentru a lăsa lumina să intre. Mare parte din sticlă fusese spartă, lujeri ca niște degete verzi târându-se în jos pe stâlpi și pe ziduri până departe, în celălalt capăt al clădirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
despre filosofie sau literatură, iar din ea însăși vorbește limbajul tonurilor emise de pian. Odată, într‑o excursie cu școala, toate fetele din clasă s‑au fotografiat pupând un poster cu Peter Kraus din BRAVO. Opt fețe zâmbitoare cu buzele țuguiate fac bezele și râd înspre obiectiv. Anna, singura care n‑a vrut să‑și țuguiască buzele, a fost luată peste picior. Dar adevărata bătaie de joc a urmat puțin după aceea, când una dintre fete i‑a spus: Hei, Anni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
așa că n-am nici o șansă să mă lămuresc. Beau, Îmi mai torn un pahar, aud urletele apropiindu-se, Andreea intră În bucătărie. - Nenorocitul! Nenorocitul! Vede el! Dracu-l ia! Eu sunt deja liniștit, spectator. Fac cercuri de fum cu buzele țuguiate, Îi zâmbesc Andreei, sticlos, nerușinat: - Să-l snopesc? Dacă vrei mă duc dincolo, Îl fac salată. Andreea e aplecată peste bufet, Îmi aruncă o ocheadă, râd, are o bancnotă vârâtă În nara dreaptă. - Du-te dracului! Mă duc. În camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Un mesaj de la Ionică Roja, incredibil! Deschise attachment-ul. Îl downloadắ. Era o fotografie cu două bătrâne. Una avea țeasta alungită, ca o minge de rugby, cealaltă purta ochelari cu lentile groase cât fundul unei sticle de whisky. Cea cu capul țuguiat ținea în brațe un pechinez cu privire fixă și blană jerpelită. De fapt nu-l ținea propriu-zis în brațe pe el, ci o scândură pe care băbuțele păreau lipite cu aracet. Făcu click pe butonul de zoom in și, mărind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
în concediu de odihnă, neefectuat pe ultimii patru ani, și deja își luase în primire noul post la Serviciul producție din IUGC Basarabi. Nevastă-sa nu făcea reclamație, dacă el nu își băga nasul între sânii casierei, care erau prea țuguiați și hotărâse să își ridice numai el, direct salariul însă asta va fi altă poveste! La o margine de lume Avea obiceiul “ ’’urât’’ și între orele 12-13 în pauza de masă, fugea cu Radu șoferul lui de pe autobasculantă, să admire
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
trăi Într-o lume atît de ciudată, de avidă de suprafețe și miorițe. Cu portretul Înțepenit de două mii de ani, pentru că-n urmă cu cinci, pe vremea cînd Imhotep inventa medicina, de pildă, n-avea nici măcar portret, scurma din profil țuguiat pămîntul fără nume după rîme iar puțin mai tîrziu, pe vremea bibliotecii din Alexandria inutile deoarece a ars, fura indicatoarele rutiere puse de romani, care, nemaigăsind drumul spre coloanele bojdeucilor de celibatari decorate-n ton cu moda autohtonă, au făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
la țară, la bunica. Întâmplarea face să fie sărbătoarea de Hallowen, pe care fetele o sărbătoresc încă de când erau la grădiniță. Au și costume și le-au luat cu ele: Lucy are costum de vrăjitoare, negru, cu pelerină neagră, pălărie țuguiată, la care adaugă mătura; Shelley are un cearșaf alb tăiat așa încât să imite o fantomă. Seara, pe la nouă, fetele se hotărăsc să meargă pe la case cu „Ne dați ori nu ne dați”. Și pentru a-i pedepsi pe cei care
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3086]
-
spusele, dar strigătul îi rămase în gâtlej, căci, în locul chipului mamei, dădu peste ochii iscoditori ai lui Șofronică. Flăcăul vru să strige din nou, căutând din priviri basmaua înflorată a Auricăi, dar văzu crescând în fața lui gaura ca o peșteră țuguiată a urechii lui Șofronică, în care nu doar șoaptele, ci și gândurile se auzeau asurzitor, lovindu-se de pereți și întorcându-se în ecouri. „De ce să te temi, cumetre ?“, auzi vocea lui Fandarac, atât de aproape, încât nici nu mai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
trepte ale demisolului, pregătit să asculte tăcerea mai largă, a străzii. Este, de fapt, o alee, mărginită de garduri joase, în spatele cărora se întind petice de curte, cu copaci răzleți și case vechi, dinainte de război, cu un cat și acoperiș țuguiat, învelit cu țiglă. Pe vremea aceea, oamenii care își ridicau case erau înstăriți, locuințele aveau camere mari și înalte, cât să încapă candelabre bogate, și odăi pentru servitori, fie la mansardă, fie la demisol. El însuși locuia într-o asemenea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
își culegea de pe jos fesul care sărise odată cu pleasna de pe țeasta cheală. Apoi se întoarse la mormanul care se ridica, în toată măreția lui. — E ceva de lucru aicea... — Vai de capul meu, se tângui chelul iar, trăgându-și fesul țuguiat ca pe un ciorap întors. Pârnaie se întoarse și ridică palma. Iadeș ! răcni celălalt, ca din gură de șarpe. — Așa că vezi, zise Pârnaie, lăsându-și palma jos și evaluând grohotișurile. Chisăliță întoarse pe verticală ceva ce odinioară fusese un sertar
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ce-și aduce aminte, răspunse la repezeală, sigur pe el, Iadeș. — Ba io zic că ăla care se uită ca prostu’... i-o reteză Pârnaie. Atunci te pomenești că io-s ăla... conchise Iadeș, fără să trădeze vreo surpriză. Fesul țuguiat, cu pompon multicolor în vârf, și-l trase adânc pe frunte, de parcă ar fi vrut să se ascundă. Apoi întinse brațele în lături, lovi ceva, se sprijini în cot, încercând să înțeleagă. Se ridică în șezut, crezând că asta o să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
privirile înjumătățite ale lui Isaia presimțirile morții mici de care pomenise Bunelu și se așeză, cu năduf. Iadeș își goli buzunarul de semințe, le vărsă în fes și începu să le crape. Mierlă veni lângă el, privindu-l, cu buzele țuguiate. Sparse cu îndemânare semințele pe care le primi, apoi, după ce termină miejii, începu să mestece cojile pe care le scuipase cu grijă în căușul palmelor. Magdalena începu să tușească uscat, sufocându-se. Lucică o strânse în brațe, dar mai rău
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nou Capra cu trei iezi, ca să-ți dai seama cât de crudă este. Tili trase adânc aer în piept, îl păstră îndelung, de parcă voia să-l lase să cotrobăie prin toate firidele corpului, apoi îi dădu drumul încet, cu buzele țuguiate, șuierând. Maestrul începu să-și adune cutiile. — Bine că s-a terminat pe ziua de azi. Cine știe ce grozăvii îți mai treceau prin minte. — Grozăviile sunt în mintea ta. Numai că n-ai curajul să duci lucrurile până la capăt. Trage și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
o acțiune, o ripostă zdrobitoare a lui Basarab împotriva armatei regești. În cele din urmă, campania regelui Carol Robert sfârșește într-un dezastru: astfel, într-un defileu îngust, cuprins între stânci împădurite, la o posadă (trecere), "ostași cu lungi căciuli țuguiate, sarici întoarse pe dos și opinci prăvăleau bolovani sau trimiteau o ploaie de săgeți, după cel mai bun sistem tătăresc, pentru ca apoi să lovească cu măciucile. Singura cale de retragere era tăiată cu garduri de mărăcini. Se produce o învălmășeală
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Geo Șerban, EPL, 1967, p. 255. 5. „Pe lîngă plopii fără soț...”, în Poezii, ediția cit., p. 129. 6. Iată două exemple scoase din literatura epocii: „Plopii din marginea drumului își plîngeau frunzele în vînt și triști își încovoiau vîrfurile țuguiate” (Ion Popovici-Bănățeanu, „în lume”, în Muncitorul în literatura romînă, p. 90); „Și cu cît mă duce gîndul/ Peste vremuri înapoi,/ Tot mai suflă-n vînt icoana/ Unui car cu patru boi./ Uite-l cît de-ncet coboară,/ încărcat cu galbeni
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Dar un năzdrăvan din zonă a cărui latrinitate ținea să iasă ca păduchele în frunte a tăiat-o scurt: semnele de pe tăblițe nu sînt o formă de scriere! Așa da cultură la neamul mioritic nord-dunărean. Și un altul cu mintea țuguiată ca un stei a mai constatat că datările stratigrafice ar fi eronate. Iar un țîvlitor din cele școli pretinse academice ne zicea cu multă condescendență că tăblițele de la Tărtăria ar fi urmele unor negustori sumerieni, rătăciți pe meleagurile noastre pline
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
Turnul Milenei se face abuz de monstruos și lugubru. Abia Golia cuprinde câteva interesante colori grotești pe tema unui azil de bătrâne, supravegheat de un Quasimodo ghebos, "spîn și palid ca scopiții", cu "mască morbid mongolică, dominată de o frunte țuguiată, creață", cu mâini ca niște "lăbuțe de liliac", la picioare "cu tocuri femeiești, din cale-afară de înalte". Aci sunt plafoane cu belciuge sinistre și clopoțelul are răsunetul "acelor clopote care vestesc în Evul mediu trecerea leproșilor". În majoritatea romanelor se
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
sau profiluri de balene cioplite din nobilul lemn războinic din Mările Sudului pot fi găsite adesea la teuga unei baleniere americane; unele din ele sînt de o remarcabilă acurateță. La intrarea unora din casele de țară mai vechi, cu acoperișul țuguiat, veți vedea cîte o balenă de aramă atîrnată de coadă, în chip de ciocan de sonerie. Cînd portarul moțăie, balena cu cap de nicovală îl trezește. Dar aceste balene-deșteptătoare sînt rareori verosimile. Pe clopotnițele anumitor biserici de modă veche veți
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
era o cămașă de in, lungă până la genunchi, strânsă cu o cingătoare peste mijloc. Purtau ițari largi, legați la glezne cu sfoară sau vârâți În opinci, iar pe deasupra o manta lungă, fără mâneci, prinsă pe umăr. Conducătorii purtau o căciulă țuguiată, cei de jos umblau cu capul descoperit. Femeile erau Înalte, mândre la port, cu multă blândețe și duioșie În chipul lor frumos, În ochii lor mari, galeși, umbriți de gene lungi. Purtau o rochie ușoară până-n călcâie, pe deasupra o haină
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
normal în formele ușoare de boala În BPOC se pot intalni următoarele anomalii: - obezitate sau hipoponderalitate - semne de obstrucție: expir prelungit (durata auscultatorie a expirului este egală sau mai lungă decât a inspirului), raluri sibilante și ronflante, expir cu buzele țuguiate - semne de hiperinflație: torace "în butoi" (diametru anteroposterior mărit), hipersonoritate la percuție, diminuarea murmurului vezicular, atenuarea zgomotelor cardiac) - semne de cord pulmonar cronic: galop drept, edeme gambiere (până la anasarcă), hepatomegalie de stază, jugulare turgescente - semne de insuficiență respiratorie: cianoză centrală
EUR-Lex () [Corola-website/Law/229235_a_230564]
-
datează de 20.000 vechime (ibidem, p. 97). 313 Larousse. Istoria artei, Univers Enciclopedic, 1995, p.1138. 314 Ibidem, p. 1139. 153 Până la Începutul secolului al XX-lea, arhitectura elaborase un stil indigen bazat pe fermele din tufișuri, cu acoperișuri țuguiate și galvanizate și cu verande umbroase. Casele orășenilor aveau etaje reduse, decorate cu balcoane din fontă, ce se mai Întâlnesc În suburbiile orașelor Melbourne și Sydney. În 1959 arhitectul danez Joem Utzon câștigă competiția pentru proiectarea Casei Operei din Sydney
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]