3,981 matches
-
cu duhul. Nici măcar nu chicoteau când le vorbea la Căminul cultural despre binefacerile tovărășiilor și ale gospodăriilor agricole. Unii Îl și numeau „tovarășul părinte”, iar preotul Petridean Îl invita de fiecare dată la masă și, după două, trei pahare de țuică, i se adresa cu „frate Coriolane”, spre mirarea golită de sfânta mânie proletară a secretarului de partid, nelipsit de la petrecerile tovărășești din casa parohială. Teoria lui era simplă: Dacă oamenii vor crede cu adevărat În viața nouă și Îmbelșugată care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
bine ca toți șvabii, ori toți știam ce se Întâmpla la Timișoara. Fiul lui lucra la Comtim. Doar de lucrul ăsta era sigur. Dacă mai și trăia Însă nu putea ști. Cam aceasta era starea noastră de spirit atunci din pricina țuicii care nu lipsește la nici o tăiere de porc. Când a căzut Tovarășul, mai mult din funcție, căci altfel era tot sus, În elicopterul lui, șvabul a aruncat un cuțit, Întocmai ca ăla din „Cei șapte magnifici”, de la șold. Cuțitul s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
altfel era tot sus, În elicopterul lui, șvabul a aruncat un cuțit, Întocmai ca ăla din „Cei șapte magnifici”, de la șold. Cuțitul s-a Înfipt Într-un prun. Și n-o să mă credeți dar din prun a Început să picure țuică cum curge cauciucul din copacii plantați În acest scop. Apoi șvabul și-a terminat lucrul și s-a dus acasă ca să se pregătească de Înmormântare. Fiul lui lucra tot la Comtim dar urma să fie mutat Într-un post mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
lucrări din casa Ster Într-un loc necunoscut și impropriu. Întocmai ca struții pe care Îi văzuse la televizor Într-o fermă din Bihor. Ce să caute ei printre găini, rațe, gâște, bibilici și alte orătănii, obișnuite cu gustul de țuică al ierbii și cu mirosul de borhot care delimita vag suprafața mereu schimbătoare a fermei, spre disperarea Tribunalului din Oradea, obosit până la a regreta repunerea În posesie a fraților Hedeșan, Avram și Domițian, ultimul Învinuit de a fi adus din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
treceau Însă de la o vreme mai ușor, Întrucât pe casetele video, ce nu lipseau din nici o casă, se putea vedea revelionul ce tocmai se Încheiase, cu mortul care Încă mai era În viață. Se Închina mereu În memoria lui, cu țuica ori cu vin, după preferințe, și se spunea: „Dumnezeu să-l odihnească” sau „Să-i fie țărâna ușoară”! Judecând după numărul de pahare golite În această Împrejurare, cei mutați la cele veșnice ar fi trebuit cu adevărat să se odihnească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Închiriat Crăciunul, zău așa, cum unii Închiriază rochii de mireasă ori costume de mire. Când ești pe moarte și cineva donează la tine singe, nu-i tot așa? m-a Întrebat Húnór bácsi În timp ce Îmi mai umplea un pahar cu țuică. Mai puteam eu zice ceva? Am băut țuica și am plecat. Eram Înțeleși. În ajunul Crăciunului mi-a trimis tot ce a spus În două coșuri de nuiele. Nu lipsea nimic și nici nu s-a zgârcit. Ba a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de mireasă ori costume de mire. Când ești pe moarte și cineva donează la tine singe, nu-i tot așa? m-a Întrebat Húnór bácsi În timp ce Îmi mai umplea un pahar cu țuică. Mai puteam eu zice ceva? Am băut țuica și am plecat. Eram Înțeleși. În ajunul Crăciunului mi-a trimis tot ce a spus În două coșuri de nuiele. Nu lipsea nimic și nici nu s-a zgârcit. Ba a mai pus și o dimigeană de vin roșu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
el. Când Luna se albise la față de oboseală, se încumetă și patronul cârciumii de doi bani să descuie lacătul. Îndreptă cu piciorul o bucată de linoleum care deschidea ca un plic vederea spre cimentul zgrunțuros al podelei și turnă o țuică pentru Cargobot, ca arvună a viitoarelor servicii aduse restaurantului și clienților săi aleși: piețari, băutori de carieră, bromfagiii cartierului de pe vremea copilăriei, colorată cu țigări din mătase de porumb, țuică marca Hambârlai, din porumb și foame din zori și până în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
plic vederea spre cimentul zgrunțuros al podelei și turnă o țuică pentru Cargobot, ca arvună a viitoarelor servicii aduse restaurantului și clienților săi aleși: piețari, băutori de carieră, bromfagiii cartierului de pe vremea copilăriei, colorată cu țigări din mătase de porumb, țuică marca Hambârlai, din porumb și foame din zori și până în zori. Cargobot strânse mâinile consumatorilor precum Președintele Republicii, întrebând posac și mecanic pe fiecare de sănătate. Află că încă unul de-al lor a dat colțul la vârsta matusalemică de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în acea zi de toamnă cea mai teribilă experiență a vieții lui de boschetar și de ființă lipsită nu numai de viitor, dar și de grija zilei de mâine, într-un cuvânt exponentul libertății absolute. Începu să aibă premoniții. Ce țuică mi-ai dat, mânca-ți-aș? De ce, Cargobot? Ți s-a sculat? Bă, văd mai mișto! Cred că am furat-o! Dă-mi puțină apă. Nu-i da, face mâna a doua! se ridică un piețar și îi întinse o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
scris ei pe cer. VOM LUA TOT ȘI MAI MULT DECÂT ATÂT! Dar cine să mai citească? Secretara îi mulțumea Primarului din priviri, staff-ul Administrației locale a scos din subsol toată muniția de război: obuze cu șampanie, mortiere cu țuică, rachete cu vin 1001. Muștele s-au întors la locurile lor, adică la nasurile brăilenilor care își energizau lenea căutând noi job-uri pentru strămoși, dar trecuții preferau o moarte prin muncă în slujba comunității. Hai să urcăm până acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mult s-ar bucura bunicul meu , dascălul, care știa pe de rost viețile tuturor călugărilor!” Nerefăcut după noaptea trecută, dar la fel de bucuros, după ce a trecut pe la „Magazin”, fostă...crâșmă, salutându-se și cinstind ceva cu „conu’ Jorj”, pe la „Cazanul de țuică” (numai pentru a constata ordinea și liniștea!) unde l-a cinstit un „chiabur” și pe la Primărie, unde conu’ Arghire, primarul i-a oferit -după un bine stabilit obicei lunar o tărie de Ardeal, cu mărgeluțe Înlănțuite, primind felicitările acestuia, „bine
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
în care locuiește spiritul lui Ion Creangă. Autorul cărții se consideră un ales, dar paginile referitoare la viața lui intimă îi divulgă înclinația către vulgaritate: „Am rugat-o [pe o preoteasă văduvă, n. n.] să mi mai aducă un păhărel de țuică, timp în care eu am întors tabloul cu fața la perete ca să scap de privirea preotului. Biata femeie nu s-a prins de ce eram ezitant. Dezvelirea Evei în plenitudinea ei, amețit cum eram, mi-a dezlănțuit pofta împreunării. Exclamațiile ei de plăcere
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
care eu am întors tabloul cu fața la perete ca să scap de privirea preotului. Biata femeie nu s-a prins de ce eram ezitant. Dezvelirea Evei în plenitudinea ei, amețit cum eram, mi-a dezlănțuit pofta împreunării. Exclamațiile ei de plăcere și efectul țuicii de Teregova au dus în noaptea aceea la mai multe orgasme ale coanei preotese care ar fi vrut să nu se mai termine.” Din nefericire, în Aurel Constantinescu-Severin este încarnat chiar spiritul lui Aurel Constantinescu-Severin, care n-are nici talent
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
pantofii, zîmbește fermecător. Ne descălțam? Cu cîinii ăștia peste tot... Femeia ne pune hainele pe umerașe și soțul le așează frumos. În sufragerie era o lumină abundentă, masa era plină cu de toate și Raul a înșfăcat o sticlă de țuică. Lasă sticla aia. Îți tremură mîinile deja... Dar el nu bea, intervin glumeț. Numai dacă nu are ce bea, decretează acru Diana. În timpul mesei am fost șocați să auzim conversații ciudate. Țigările le-ai strîns la tine. Dacă te serveai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
bună, împărțea banii, darurile și veștile satului. Coletele miroseau frumos: a drojdie, detergent, biscuiți, rahat, bomboane, marmeladă, țigări, parfum... Cam atât puteau trimite tinerii de la oraș. Părinții le expediau în aceleași desage, scrise cu creion chimic, făină, zahăr, ulei, vin, țuică, carne, ouă, fructe. Petru mirosea cutiile de carton, bine sigilate cu bandă P.T.T.R., unul câte unul, și le așeza piramidă în tindă. Vasile era venetic în comună. Oamenii îl respectau, știa cum să-i împace pe toți, dar mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
marginea pustei. Într-o seară de la Începutul anilor ’50, intrase În cîrciuma satului și comandase o pălincă. Bănuindu-l ori chiar recunoscîndu-l, vînzătorul Îi ceruse buletinul. — Ăsta-i buletinul meu, ar fi spus el, trîntind revol verul pe tejghea, toarnă țuica! — Poftiți! — Unde-i telefonul? Deschide ușa de la cealaltă cameră să văd dacă umblă careva la telefon! A băut dețul de pălincă și a trecut chiar el la telefon de unde a sunat la Securitatea din Satu Mare: — Veniți, bolșevici Împuțiți, v-aștept
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Blidaru cu mitralierele și capturarea trupei lui Toma Arnăuțoiu de pe versanții de sud ai Făgărașului au avut loc În aceeași zi, 20 mai 1958. Arnăuțoiu și oamenii lui, vînduți de un consătean de Încredere care le-a adus În dar țuică tratată cu narco ticele Securității, au sfîrșit În fața plutonului de execuție, În Valea Piersicilor de la Jilava. Trupurile lor zac sub stra turi de pămînt pe undeva, prin această vale a plîngerii. — Unde e Îngropat Blidaru? l-am Întrebat pe tata
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
i-ar fi sădit cineva, se chinuiau să salveze satul de lipsa absolută a arborilor rodi tori. Iar vița-de-vie, afară de cîteva bolți pe lîngă case, n-o Întîlneai nicăieri În cîmp pe butuci. În lipsa strugurilor și a prunelor, vinul și țuica se arătau rar, iar băutura de căpătîi stoarsă la fața locului era pălinca de napi, altfel zicînd, sama hoanca de sfeclă, grea, dulceagă și puturoasă, dătătoare de dureri de cap o zi Întreagă și Încă o noapte fără somn, de-
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
avea o poartă. O poartă a lui, ca să știe lumea că e "ograda noastră" și că nu se intră oricum. Acolo te întâmpinau cu pâine și sare și cu apă, dacă era cald, sau cu vin, dacă era nuntă, sau țuică fiartă, dacă era ger, tot de acolo plecau nuntașii, pe acolo intra preotul în sat și când venea întâia dată i se așterneau scoarțe colorate pe drum și oamenii îi ieșeau în întâmpinare cu mic, cu mare, cu flori și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
apoi îl pofti înăuntru. În spatele casei o aflară pe fata țăranului, Leana, care trebăluia de zor, făcând mămăligă într-un ceaun mare, așezat pe un foc de pirostrii, dar fratele ei, Culae, nu se vedea. Ia adu sticla aia de țuică încoace, ca să-l servim pe domnul Stelică, și niște pahare curate! îi porunci Mitică al lui Caloianu fetei, care lăsă făcălețul din mâini și se grăbi să facă ce-i spusese tatăl ei. Nu e nevoie, Mitică, protestă Stelian, asezându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ei. Nu e nevoie, Mitică, protestă Stelian, asezându-se pe un scaun, față în față cu vecinul său. Ce necazuri aveți?... Văd că ești cam supărat! Mitică al lui Caloianu zâmbi trist și așteptă să se întoarcă Leana cu sticla de țuică și cu paharele. Ce necazuri să avem, domnu Stelică, vorbi cu glasu-i trist și blajin omul, turnând țuica în pahare. N-ați auzit și dumneavoastră?... Culae al meu a fugit cu Mituș ăsta al Stancăi la Sabar și nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
necazuri aveți?... Văd că ești cam supărat! Mitică al lui Caloianu zâmbi trist și așteptă să se întoarcă Leana cu sticla de țuică și cu paharele. Ce necazuri să avem, domnu Stelică, vorbi cu glasu-i trist și blajin omul, turnând țuica în pahare. N-ați auzit și dumneavoastră?... Culae al meu a fugit cu Mituș ăsta al Stancăi la Sabar și nu mai știm nimic de ei... Ei, cum așa?! se miră Stelian. Eu nu știam nimic. Uite-așa, domn Stelică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
la față, iar Mitra începu din nou să plângă și să bocească. Mălci, ba, îi porunci el cu blândețe, pe bulgărește, nevestei sale. Taci, că te-aude lumea... Se făcu apoi liniște și, presimțind ceva neobișnuit, Stelian lăsă paharul de țuică pe masă și își ascuți urechile. Cum să se ducă la deadul Vasile de la Gostinari, Leano?! Ce tot spui tu acolo, proasto?... se răsti necăjit Mitică al lui Caloianu la fată aproape cu spaimă, închinându-se. Păi deadul Vasile... Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și i-o scutură îndelung, ca într-o adunare festivă cu activul de partid. Ceva mai târziu, după plecarea celor doi politruci de la raion, grăbiți să ajungă într-o comună învecinată, unde se inaugura un cazan care urma să producă țuică de stat, vicepreședintele îl conduse pe Stelian într-o cămăruță din spatele clădirii sfatului popular, care până atunci servise drept arhivă, și îi spuse că acela era biroul în care avea să lucreze de atunci înainte. Stelian se uită cu oarecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]