2,758 matches
-
e Înăuntru există și În realitate, că adevărul poate sări din pagină În viața de zi cu zi, luîndu-te de guler pe stradă și anchetîndu te: „Cum se spune În germană porumbel?... Dar În portugheză?“ Totuși, am palpat mai mult așternuturile apretate și pernele garnisite cu volănașe, festoane și fundițe din dor mitorul lui Richi. Am mîngîiat pielea ei atît de albă la atingere, că oricînd ar fi putut să devină aurie ca pulpa unui fruct exotic, aromat și de o
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
diavol” cu ideea elecțiunii apostolilor, altfel spus, cu caracterul elitist, în sens teologic, al apostolatului? Ajungem iar la aporia menționată adineaori: dacă Isus știa ce „diavol” alege, atunci nimeni nu poartă responsabilitatea predării Sale vrăjmașilor. Isus și-a pregătit singur așternutul pe care va dormi. Iuda-încarnare a diavolului conlucrează la taina mântuirii? Fixația lui Ioan se conturează deplin în episodul unctio Bethaniae. Așa cum știm, Ioan situează episodul în casa lui Lazăr, cel înviat din morți, și al surorilor sale, Marta și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cuvântul lui Dumnezeu”. Există două tipuri de viziuni - în vis și în extaz -, tipuri moștenite din Cartea lui Daniel: „În primul an al lui Baltasar, regele chaldeilor, Daniel a văzut un vis, și vedeniile din capul său șle-a avutț în așternutul său, și a scris visul” (versiunea lui Theodotion 7,1). Revelații onirice întâlnim și în 4Ezdra (11,1; 12,1; 13,1), în Enoh etiopian (83; 85) și în Enoh slav(on) (1,3). Pentru revelația în stare de „trezie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Nu te teme !"." Ceilalți l-au înconjurat să-l aline, dar împăcarea parcă nu mai venea. A adormit plângând, roșu de rușine, într-o floare de mac. A doua zi, au găsit fiecare, lângă florile luminoase care le serveau drept așternut, o scrisoare. Primiseră rezultatele ! Și textul nenumăratelor scrisori era același: " Fiecare din cuvintele voastre e exact ceea ce trebuie pentru om. Cu ele voi alcătui scrisoarea mea de iubire pentru el". Un singur rezultat suna puțin altfel: "Cuvintele tale le voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ca să pot trage un puișor de somn mai departe așa, ca și când ar mai fi o noapte întreagă de dormit. Zis și făcut. Mă întorsei pe partea cealaltă, dar somnul nu venea. Am stat cât am stat, m-am foit în așternut și pe urmă, nu știu cum, mi-am zis c-ar fi bine să mă scol. Știam de la văru-meu că venise cineva în satul nostru și că dimineața stătea întotdeauna pe malul mării. Singur. Ce-ar fi să mă duc să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
pornit-o la drum. N-am așteptat să se trezească ai casei (asta mi-ar mai fi lipsit, încă o chelfăneală și, mai rău decât toate, să mă închidă în casă), am luat haina care-mi era și pătură și așternut, am înșfăcat ceva din pâinea care rămăsese de aseară și am plecat. Mama adormise într-un colț, acolo unde stătea când m-am culcat, cu ochii la drum: de când murise El, prinsese obiceiul să stea uitându-se pustiu, așa, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
în scena I, dar femeia pare cumva mai în vârstă, părul, la fel de bogat, strâns la spate dar cu șuvițe albe, din abundență, are un sari în alte culori, mai terne, stă în genunchi în fața unei candele aprinse; așezată pe un așternut verde de frunze, în fața candelei, o tavă cu fructe (banane) și un bol cu lapte ; apare spectatorului din profil, cu fața spre stânga scenei. Din partea stângă, din fața ei, vine un tânăr : evident, frumos, cu același tip de pantaloni și tunică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
încetare, toată ziua numai ca să nu mă lase-n colții animalelor din pădure... Mama : Da, te-au adus, ai venit noaptea, cu ei, murdar, flămând, tremurând de frig și oboseala, dar a doua zi nu te-am mai găsit în așternut. Și nici ei nu mai erau acasă. Nevasta negustorului, mama celor trei, plânge și acuma, chemându-și pe nume fiii cât e ziua de lungă, iar negustorul, după ce a lăsat totul în grija fratelui lui, s-a pierdut și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
de Petrică... ― Când am intrat În bordei, nu-mi venea să cred. Era o ordine ca În cazarmă... „Uite, acela-i culcușul tău. Ai grijă cum Îl Întreții! Și acum, stingerea!” - au fost ultimele cuvinte Înainte de a se băga În așternut... Eu n-am avut Încotro și, vrând-nevrând, i-am urmat sfatul... Nici nu s-au ivit zorii, că plantonul ne-a trezit, cu ordin să ne prezentăm la căpitan... Și, cum spuneam. Până să fiu eu gata, camaradul meu, care
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
vânătorului. O vreme se priviră în ochi, fără să-și spună nici un cuvânt. Și unul, și celălalt simțeau că vorbele ar fi fost de prisos. Baba adormise și începuse să sforăie, în timp ce una dintre celelalte bolnave se dăduse jos din așternut și se plimba printre rândurile de paturi, gemând și văitându-se. Victor dădu încet drumul mâinilor fetei și se ridică în picioare. Acum trebuie să plec, îi dădu de veste, privindu-și ceasul de mână. Cât te mai țin aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Felicia. Ticu ridică din umeri și clătină ușor din cap: Se poate, admise el modest. Toți ne tragem de undeva, de pe la țară... Eu nu prea am timp să stau să citesc cărți... 10 Ceasul deșteptător nu sunase. Victor sări din așternut și începu să se îmbrace în viteză, apoi se strecură neauzit afară și o apucă cu pași grăbiți spre stația de tramvai cea mai apropiată. Aici, însă, ghinion: o mulțime de oameni așteptau de aproape o oră zadarnic, fiindcă, după cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Dă să se întoarcă, dar chelnerul care îi conducea, făcând temenele, îl asigură fără echivoc : S-a făcut, șefule ! Mulțam, ați fost foarte generoși !" Victor nu își amintește cum au ajuns în camera aceea scăldată în lumină violet și în așternuturile proaspete mirosind a parfum de brad. Nu va ști niciodată dacă orele sau clipele de dragoste petrecute cu femeia fără nume au fost adevărate sau au fost doar o halucinație, un vis. Dar indiferent ce a fost, senzațiile care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
târziu ne puteam aștepta... În plus sechelele meningitei... Nu, din păcate nu este nimic de făcut..." Apoi crizele au devenit tot mai dese și mai dramatice. Margo nu a putut suporta. Vede în fața ochilor chipul palid abia distingându-se din așternutul alb. Târziu, și atunci ajunsese prea târziu ca să se mai poată face ceva împotriva prea multelor tranchilizante înghițite... Rude și prieteni, nici nu știe exact care anume, s-au ocupat să îl interneze pe Justin într-o casă de îngrijire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
în care intră este spațioasă. Se poate deduce ușor că servește la de toate : bucătărie și sufragerie, dormitor, salonaș și chiar bibliotecă. În mijlocul ei tronează cuptorul țărănesc care se prelungește cu un fel de pridvor larg, pe care sunt clădite așternuturile de pat acoperite cu o scoarță de lână în carouri galbene și cafenii. Ai venit în căutarea altor vremuri, nu-i așa ? În căutarea urmelor lui Simion, care nu a fost un trecător oarecare ? întreabă Teodora în timp ce întețește focul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
îmbată cu apă rece și crede că eu am uitat cât i-a plătit lui Linzy pentru fiecare comandă. Mă ia cu binișoru ca să nu-i spun nimic despre Roza care știe să dea în cărți ca să-l ademenească la așternutul ei parfumat! La asta trebe bine să iei sama că încă-i destul de tânără și odată numai ce vezi că nu mai ai moșneag și îți rămâne gospodăria de izbeliște!.. Fără îndoială că aceste argumente și contraargumente, ipoteze și presupuneri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
acesta odată și odată tot se va întoarce la culcușul lor, dacă nu s-a prăpădit cumva răpus de vreun trăsnet, de vreun fur ori de vreo fiară prin cele tihărăi sau sechestrat de vreo vădană cu ochii verzi, la așternut moale și cald de cergă mițoasă. Noroc de tușa Malvina de la Crasna care, cu cărbunii și cu bobii ei, îți aduce huțănelul acasă chiar și de la celălalt capăt al Huțuliei, numai să fie în viață, că de-o fi mort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
mai cu jumătate de gură, că ar fi lăsat-o groasă, dar Ilaria i-ar fi spus fetei că nu o vrea noră. Că ea își dorește o noră cinstită și vrea ca toți nepoții ei să fie făcuți la așternut, nu printre straturile cu flori sau printre urzicile din dosul șurii. Cică abia atunci Ioana i-a întors spatele lui al Ilariei și s-a măritat, știi dumneata, cu al doilea dintre feciorii bogătanului Olar de la Țigănie. Mamă, că bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
să deschidă o carte, să zâmbească... Al dracului cheferist! Îi arde de picioruș de balerină... Taci tu, că nu-i balerină. Au cules-o de pe... I-a căzut omului cu tronc și gata, i-au și strecurat-o băieții în așternut... Natura ne acordase fericit, se pare, urechile tuturor copiilor din cartier la vibrațiile cele mai sensibile ale Universului. De pildă, la ceas de seară, pe când ne jucam prin preajma blocului, niște domni îmbrăcați cu siguranță la același croitor au sosit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
subțirică și energică, puteam trece ușor peste ea. În realitate, pentru mine era un capriciu, o plăcere la care puteam și renunța fără regrete. Tocmai mă plimbam pe afară, intrasem în casă, unde mă întinsesem la răcoare în pat, în așternuturile moi. Purtam pe mine o rochie albă, curată și proaspăt spălată, însă dacă aș fi știut că în acea zi va veni tata acasă aș fi îmbrăcat rochia nouă pe care mi-o cumpărasem chiar în acea zi. Să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
întind umbrele în linie dreaptă la douăsprezece fix când, Magnolia s-a oprit pe malul iazului să stea la taifas cu broaștele. -Ce ați avut azi noapte, drăgălașelor? Din cauza voastră am adormit târziu. M-am foit ca de moarte în așternut, ascultând concertul vostru. -Iurac, iurac! zise-o broască de pe lac ... -Uf! Uf! Ce năduf! zise alta de sub stuf ... Iar din micul păducel; -Iuroc! Iuroc! zise repede un brotăcel, vremea bună vrea să vină ... de ce stai și te gândești și de
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
decât aceea de a deranja sau supăra. Dar dacă nu am dreptate? Dacă săracul greierul este bolnav? Dacă, ferească Dumnezeu, este mort? Mai bine intru și gata. -Bună ziua, vecine! zise furnica surprinsă, găsindu-l pe greier tolănindu-se în așternut, dar să-i răspundă la binețe nici că se deranja. Stătu furnica și se gândi: -Ce-o fi cu el? Să încerc să-i vorbesc mai de-aproape. -Bună ziua, cântărețule! -A! bună să-ți fie inima! Te rog, vorbește mai
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
legătura aceea la picioare? Și...și te rog vorbește mai încet că mi spargi timpanul. -Iartă-mă, Furnico. Dar așa-i când nu mai ai cu ce auzi. -Cum așa? a întrebat surprinsă furnica. Atunci păianjenul, în loc să-i răspundă, a dat așternutul la o parte și în loc de picioare i-a arătat vecinei niște cârpe în care erau înfășurate ceea ce-i mai rămăsese din membre. -Vai de mine și de mine! Și tu ai rămas fără picioare ca și vecinul nostru cântărețul întunericului
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
nimic de pierdut. Avea să-l abandoneze rapid Arm când avea să-i descopere ologeala? Ei și?... Măcar ea nu-i fusese atâția ani soție ca Irina, ca să-l lase de izbeliște pentru unul mai ochios și mai potent în așternuturi decât el. Pierduse deja destul în viață, ca să îi mai fie teamă acum de asemenea lucruri. Ceasul de perete bătu de câteva ori, prelung și melodios, din pendula aurită. Nu era prea devreme, dormise mult și bine, trecuse de ora
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
specific. Personajele centrale (Afonso al IV-lea, regele Portugaliei și Algarvelor, monarhul înțelept și stoic, prințul Pedro, fiul său, ușuratic și degrabă vărsătoriu de sânge, Constancia de Peńafiel, nevasta clorotică vârâtă cu de-a sila, din rațiuni de stat, în așternutul tânărului armăsar lusitan, Inčs de Castro, galițiana, ,mătrăguna cu ochi alunecoși") sunt unidimensionale. Fiecare are o trăsătură dominantă, pe care o ilustrează necontenit de-a lungul și de-a latul romanului, fără nuanțări și elemente contradictorii. Sub raport psihologic, proza
Smintitul și nebunul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7868_a_9193]
-
vârsta ei, care încearcă să-i explice că gusturile nu se discută, dar că, personal, ar alege un coșciug strălucitor, în defavoarea unuia mat. Bătrânica păre că înțelege ce-i spune femeia și dă din cap aprobator, dar ezistă să atingă așternuturile sicriului. La ultimul stand, o firmă de lux se laudă cu coșcigul dotat cu capac frigorific. ” Prețurile pornesc de la 1000 de euro și ajung la 3500!”, îmi spune domnișoara de acolo, îmbrăcată mai degrabă pentru o expziție de mașini. În
EXPO FUNERARE - Moartea, ca afacere - GALERIE FOTO () [Corola-journal/Journalistic/69965_a_71290]