1,168 matches
-
de lac, lângă pădure,Pe undele ce poartă crește surePrintre -adieri albastre, fericite,Îmi duc cu mine umbrele-alungite.Sunt umbrele de gânduri și de vise, Sunt drumuri către răi cândva promise,Cănd luntrea de argint se legănaPe lacul unde luna ațipea.Atâtea năvălesc în mine sparte,Ca valurile-n luntrea ce desparteUn mal de altul, vis promis de fapteși-un lac imens de stelele din noapte...12 April 2008... III. ROMÂNUL DIANEI -CONTINUARE, de Gigi Stanciu , publicat în Ediția nr. 1941 din
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/384774_a_386103]
-
trece. Leopold se scoală dimineața mai obosit decât atunci când s-a culcat, nu are răbdare nici măcar să citească ziarul, mănâncă fără poftă, uneori se plânge de dureri de cap și când i se pare că ar putea, în sfârșit, să ațipească, imediat după prânz, începe să latre tănguitor, să schiaune de ți se rupe inima, cățelul lui Simon Șeinerovici. Sper că ați înțeles, nu Gurnișt schiaună, ci cățelul lui Șeinerovici!!! Cu Simon Șeinerovici e altă poveste. E un holtei îmbătrănit. Nu
SCHIŢE UMORISTICE (74) – SUBIECT CANIN de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384987_a_386316]
-
se auzea din ce în ce mai departe. Mușchii membrelor superioare și, mai apoi, ai celor inferioare s-au destins complet și respirația a devenit uniformă, în timp ce ochii s-au liniștit total sub pleoape. Nu ar fi putut aprecia cât a dormit ori a ațipit până în momentul în care telefonul mobil așezat în apropiere, pe noptiera de lângă pat, a început să trepideze puternic. A întins mâna într-o mișcare specifică roboților, a apucat micuțul aparat încercând să descopere tasta de oprire, fără să deschidă ochii
EPISODUL 7, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384500_a_385829]
-
se apropiase vijelios, nu fusese decât sărmana musculiță. Amărâtă și ca vai de ea o apucă amețeala și în stomac simți un leșin. Se afundă pe spate în fân, ca să nu cadă din fânar, și cu privirea spre bolta cerului ațipi... Pătru descalecă la poartă și pătrunse în curte. Era îngrijorat de starea nevestei, mai ales că în gospodăria sa nu simți nici o mișcare. „Unde o fi? La vreun vecin?... Dacă i s-a făcut rău?” Ca un uragan pătrunse disperat
XII. PARADIS ÎN INFERN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384620_a_385949]
-
căuta acolo, apoi din câteva salturi fu lângă ea. - Vai de mine, e dimineață! - exclamă Elena buimăcită. Dar ce-i cu mine aici? Te-ai întors de mult, dragule? - Liniștește-te, iubito! - o mângâie Pătru ca să n-o sperie. - Am ațipit, dar nu-mi amintesc cum am ajuns aici... - Ești încă somnoroasă... Bărbatul o cuprinse în brațe și o sărută cu patimă. Amândoi se afundară în fânul a cărui aromă îi copleși... Unul lângă altul, cu fața în sus, priveau cu
XII. PARADIS ÎN INFERN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384620_a_385949]
-
jos, ei stau agățați în pom ca fructele coapte, poziție care pentru specie, e de mare folos. 54. Reperaj: femeia, albindu-se la față chiar dacă-i de culoare, cu frica în ochi și parul de acacia în mână, pândește felinic, ațipind uneori în picioare, feroce apărându-se de fiarele ce noaptea vin pe la stână. 55. Reperaj: femei tinere, bătrâne, copii și bărbați sunt chipurile Africii vii îmbrăcate atât de colorat încât te tulbură și-ți vine viața s-o accepți așa cum
POEME (4) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382459_a_383788]
-
luase a munte.Și ei i se păruse că a trecut o zi...Se simțea mai puternică, măi lucida. Ei unde mergeau? A deschis ochii , femeia de alături i-a spus: -Dormiți, copilul e bine, trebuie să vă odihniți, ați ațipit doar zece minute. Și ei i se păruse că a trecut o zi Se ismtea tot mai puternică, tot mai lucida...Trebuie să meargă la puiul ei.s-a ridicat și s-a îndreptat iar spre acel perete rece, insensibil
ROMANUL DIANEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383759_a_385088]
-
o zi întreagă... Vai, dar mâine lucrez! Dimineață mă învoiesc la șef sub motiv că a apărut o situație neprevăzută și sunt nevoit să rămân acasă. Am o nevastă puternică și cu siguranță va face față situației.” Într-un târziu ațipi într-un somn fără vise. Referință Bibliografică: COMOARA BLESTEMATĂ - IX. Un musafir ciudat / Ion Nălbitoru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1405, Anul IV, 05 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ion Nălbitoru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
IX. UN MUSAFIR CIUDAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384104_a_385433]
-
cu doar șase locuri în compartiment, exact ca la clasa I a așa cum am mai spus, însă inconvenientul era că nu exista ușă care să-l închidă iar luminile rămân pe tot timpul călătoriei permanent aprinse, chiar dacă ai prefera să ațipești câteva minute. Mai erau doi călători, doi moldoveni de undeva de pe la optzeci de kilometri de Focșani unde trebuiau să coboare după cum am aflat mai târziu și apoi să aștepte un alt tren sau autobuz, n-am înțeles ce, până în localitatea
SUB TEIUL LUI EMINESCU, A RĂSĂRIT IUBIREA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383438_a_384767]
-
un spațiu din care-mi doresc să ies cât mai repede. Trecem și de Vâlcea și o pornim la drum spre Sibiu, pe Valea Oltului. Acum soarele e sus, în toate drepturile sale. La TV, în autocar, rulează un film. Ațipesc. Mă trezesc într-o conversație în arabă , a colegei mele de călătorie. Îmi plac acele cuvinte consonantice , alambicate. Bravo ei ! a reușit să învețe arabă, gândesc. Observ că are în mână un curs în engleză, cu formule matematice complicate. 15
ROUA ȘI ROAA de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383493_a_384822]
-
se pronunță aproape identic cu '' roua'', Roaa și „roua„ ce rezonanță! Are 26 de ani și studii universitare. Îmi vorbește despre cutumele musulmane. Neostentativ. Înțeleg și respect. Trecem de Sebeș și de Albă. Ne îndreptăm spre Turda .Roaa citește, eu ațipesc și tresar... 20,15. Într-un sfert de oră intrăm în Cluj. Roaa începe să se pregătească, își adună cursul, îl pune în dosar. De ce n-o fi spus ea nimic ălor săi când a mușcat-o câinele acela în
ROUA ȘI ROAA de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383493_a_384822]
-
sa. Nora săraca a lucrat / Cu mare spor. Trează a stat Pân’ după miezul nopții. Ea, / Înspăimântată, când simțea Că somu-n gheare o înhață, / Cu apa rece-și da pe față. În felu-acesta s-a trudit, / Dar înspre ziuă-a ațipit. Abia sărmana ațipise / Că soacră-sa se și trezise - Căci cu găinile deodat’ / Hoașca bătrână s-a culcat - Și-ncepe-a face gălăgie, / Prin casă, cum numai ea știe. Nora atunci sare speriată / Din somnul dulce, rușinată Că soacră-sa
SOACRA CU TREI NURORI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383007_a_384336]
-
a lucrat / Cu mare spor. Trează a stat Pân’ după miezul nopții. Ea, / Înspăimântată, când simțea Că somu-n gheare o înhață, / Cu apa rece-și da pe față. În felu-acesta s-a trudit, / Dar înspre ziuă-a ațipit. Abia sărmana ațipise / Că soacră-sa se și trezise - Căci cu găinile deodat’ / Hoașca bătrână s-a culcat - Și-ncepe-a face gălăgie, / Prin casă, cum numai ea știe. Nora atunci sare speriată / Din somnul dulce, rușinată Că soacră-sa o dibuise / Tocmai
SOACRA CU TREI NURORI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383007_a_384336]
-
-sa se și trezise - Căci cu găinile deodat’ / Hoașca bătrână s-a culcat - Și-ncepe-a face gălăgie, / Prin casă, cum numai ea știe. Nora atunci sare speriată / Din somnul dulce, rușinată Că soacră-sa o dibuise / Tocmai când biata ațipise. Pe urmă nora - cât de voie, / Precum apoi cât de nevoie - A babei mână-a sărutat / Și-i arătă ce a lucrat. Încet încet, baba cea gazdă / Își dete dar nora pe brazdă Și mulțumită se vădise / De nora pe
SOACRA CU TREI NURORI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383007_a_384336]
-
Acasa > Strofe > Atasament > RĂSFĂȚ DE FULGI Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului După drum lung și strașnic zgribulit, Am ațipit pe canapeaua veche Și rătăcesc prin lumi fără pereche, Purtat de vis, mă simt parcă vrăjit. Mă ia în brațe vântul jucăuș, În horă printre nori apoi mă-mpinge, Prea prinși de joaca lor, doar unul ninge Și-i fur
RĂSFĂŢ DE FULGI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383117_a_384446]
-
cerul în tonuri de galben roșiatic. Îi plăcea să privească norii pufoși de diferite forme și culori. Aerul devenea plăcut sub adierea ușoară a vântului. Toată lumea era obosită. Ziua a fost plină de întâmplări neprevăzute, pentru unele personaje. Mătușa Annie ațipise cu tâmpla sprijinită de fereastra trăsurii. Pălăriuța îi stătea într-o parte. Bolborosea ceva. Probabil, visa. Alma zâmbea privind-o cu simpatie. Annie a fost pata de culoare a acelui picnic. Lady Abigail era tăcută. Încerca să-și țină pleoapele
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
cerul în tonuri de galben roșiatic.Îi plăcea să privească norii pufoși de diferite forme și culori. Aerul devenea plăcut sub adierea ușoară a vântului.Toată lumea era obosită. Ziua a fost plină de întâmplări neprevăzute, pentru unele personaje.Mătușa Annie ațipise cu tâmpla sprijinită de fereastra trăsurii. Pălăriuța îi stătea într-o parte. Bolborosea ceva. Probabil, visa.Alma zâmbea privind-o cu simpatie. Annie a fost pata de culoare a acelui picnic. Lady Abigail era tăcută. Încerca să-și țină pleoapele
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
făloși arbori, sunt bătrâni, coaja este brăzdată de șanțuri adânci, mușchiul mare, crescut pe partea de nord, ne arată că stejarul meu, nu este chiar la prima tinerețe. Simt pleoapele din ce în ce mai grele, somnul vine pe furiș, mă cuprinde fără veste, ațipesc cu gândul la frumusețea pădurii. Într-un târziu, când soarele scăpăta pe cer, m-am trezit odihnit și plin de viață; aerul se răcorise, la orizont o mare roșie indica că în curând, va începe să se însereze. Fără grabă
O EXCURSIE LA MUNTE. de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385340_a_386669]
-
Craiova. Ilustrat cu gravuri din anul 1625 de Cesare Ripa, ce par descinse dintr-o lume ezoterică, înrudită cu aceea a cărților de tarot, volumul FiinD are ca moto un citat din marele Nichita Stănescu: ,,M-am trezit fiind, voi ațipi nefiind!’’. Aserțiunea lui Nichita este una de liber-cugetător, deoarece - în gândirea creștină - moartea nu este decât un prag, urmat de nașterea în cer, nu de trecerea în neființă (concept al celor ce nu cred în Dumnezeu). Fascinat de Victor Eftimiu
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
E CU NOI”. Tatăl meu, un bun român și creștin, luptător în viață și pe front pentru demnitatea românească și pământul românesc, ne povestea când eram mici despre eroismul și tragedia neamului românesc în speță cel „neaoș”, și noi copiii ațipeam și dormeam, știind că ele sunt doar povești. Iată, că azi, îmi dau seama că ele nu au fost povești, că au fost realități, și ceea ce este mai grav, este că ele se repetă, și noi copiii, nepoții și strănepoții
„ONOARE PATRIEI!” „A FOST TĂIAT UN BRAD BĂTRÂN…” [Corola-blog/BlogPost/92989_a_94281]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > APRILIE Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 2284 din 02 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Se deschid cu bucurie Sus, pe ramuri, în platani, În cântec de ciocârlie, Mugurașii dolofani. Munții ațipesc ca moșii, Câmpul se aprinde-n flori, Clămpănind din ciocuri roșii, Șiruri, șiruri vin cocori. Clopoței cu trei petale Sună pe aripi de vânt, Soarele se plimbă-agale Cu o aură de sfânt. Referință Bibliografică: APRILIE / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN
APRILIE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2284 din 02 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383233_a_384562]
-
a deschis la culoare. Și prin urmare, fulguiala imaculată a sărutat pomii, clădirile și toate corpurile statice care ne înconjoară. Dunării i-a dat o culoare gri, unindu-se și făcând legământ cu apa, ca în fiecare an. Viscolul a ațipit puțin, dar suflarea sa gerul, asprește aerul pentru a curăța microbii adunați din timpul anului, care a plecat în trecut. Unii oameni stau în casă, privind pe geam cum alții au ieșit să se bucure de doamna iarnă, musafira așteptată
COCOSANA ŞI ANOTIMPUL ALB de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383245_a_384574]
-
păcate, ceea ce ar spune specialiștii În aramaică este complet irelevant, dat fiind faptul că Evanghelia lui Filip - ca și textele celorlalte pergamente scoase la iveală la Nag Hammadi - este scrisă În limba coptă! Asta e: până și bunul Homer mai ațipea uneori și mai scăpa câte-o perlă. Dan Brown picotește și el destul de frecvent... Dar nu despre inadvertențe sau forțări ale interpretărilor e vorba acum, ci despre faptul că majoritatea aserțiunilor „inedite” din Codul lui Da Vinci - ca să nu spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
aerul condiționat avea proprietăți odorifice, pe care nu le sesizasem de la Început. M-am relaxat, lăsând la o parte orice gând privitor la prezent, trecut sau viitor. O dulce toropeală a prins să-mi dea târcoale și cred că am ațipit puțin - câteva minute, probabil. Eram convins de asta pentru că, atunci când am deschis ochii, am realizat că Încă nu intrasem În Paris. Pentru rigoare, m-am uitat, totuși, la ceas - gest aproape mecanic, cu care, În amfiteatru, din când În când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Cele spuse de Metodiu părură a-l interesa pe Sima-Vodă. Fără să-și dea seama, căzu pe gânduri. Vârsta înaintată, oboseala, tracasările zilnice, incursiunile cazacilor peste Nistru, tinerețea nepotolită a Ruxăndriței, junghiurile din șale și masa copioasă îl făcură să ațipească puțin. într-un târziu, deschise ochii și-și aduse aminte de ceva. Se întoarse spre Ximachi vistiernicul: — Ei, ce zici? — Ei, ce zici? - făcu și papagalul. — Date fiind împrejurările în care ne aflăm și întrucât Papa nu oferă nici o garanție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]