647 matches
-
alteori este provocatoare, agresivă, se împotrivește acestuia în așa fel încât este respinsă în mod sistematic. I se prescrie un nou tratament cu neuroleptice (haloperidol, cyamemazină) dar Jeanne, deși aparent este mai puțin delirantă, se închide în sine, rămâne angoasată, abătută, agitată uneori și, puțin câte puțin, refuză orice alimentație, refuză să mai vorbescă. Părinții, care până în acel moment au fost relativ ținuți la distanță, protestează și solicită o consultație la un alt medic. Jeanne a fost supravegheată într-o clinică
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
După 10-12 zile de umblat prin țară am ajuns la părinți, la Rânmicelu. Se vede că eram obosit. Mămica a apreciat că sunt îngrijorat pentru că aș avea greutăți materiale, m-a luat deopate și mi-a zis: Te văd cam abătut. Se vede că ai cheltuieli mari cu copiii și cu mașina. Eu am ceva bani la CEC pregătiți pentru înmormântare. Dacă-ți trebuie, îi scot de la CEC și ți-i dau. înmormântarea se poate face și cu mai puțini bani
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
ele.” (M. Eminescu, I, p. 172) sau, la nivelul frazei, prin conjuncția decât sau adverbul cum, precedat de prepoziția de: „Situația e mai gravă de cum mi-am închipuit.” Gradul de intensitate relativă se exprimă prin adverbul-morfem cam: „Te văd cam abătut.” și prin locuțiunile adverbiale devenite morfeme destul de, deajuns de (îndeajuns de), suficient de: „Are o viață destul de chinuită.” Superlativul se exprimă prin mai multe mijloace: • sufixe (rar): -isim: produs rarisim, critic inteligentisim; • prefixe; unele marchează varianta superlativului excesiv: arhi-, răs-
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și nereușite. Ca sentiment sau ca experiență sufletească și morală, regretul are două aspecte: aă Un aspect exterior, comunicabil și, prin urmare, transmisibil, putând a fi Înțeles de ceilalți, manifestat printr-o stare de dezolare, tristețe, inactivitate, mimică ștearsă, privire abătută, voce stinsă, verbalism tematic legat de acțiunea care a declanșat regretul. bă Un aspect interior, incomunicabil și, implicit, netransmisibil, care rămâne de neînțeles pentru ceilalți, Întrucât este o experiență sufletească strict personală și interioară a individului respectiv, care este trăită
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
am certat cu persoana respectivă și suntem supărați. Nu întrerupem o persoană care vorbește. Așteptăm să termine ce are de spus (chiar dacă durează destul de mult) și numai după aceea vorbim. Când un coleg, un prieten, cineva din familie este necăjit, abătut sau trist, trebuie să-i fim alături și să-i vorbim. Câteva cuvinte calde și sincere sunt bine venite în asemenea situații. Când suntem într-o vizită, vom avea grijă să nu tăcem prea mult. Gazdele ar putea crede că
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2270]
-
am certat cu persoana respectivă și suntem supărați. Nu întrerupem o persoană care vorbește. Așteptăm să termine ce are de spus (chiar dacă durează destul de mult) și numai după aceea vorbim. Când un coleg, un prieten, cineva din familie este necăjit, abătut sau trist, trebuie să-i fim alături și să-i vorbim. Câteva cuvinte calde și sincere sunt bine venite în asemenea situații. Când suntem într-o vizită, vom avea grijă să nu tăcem prea mult. Gazdele ar putea crede că
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2278]
-
vreme, am continuat să o visez pe mama, pe care o vedeam printre lacrimi, în timp ce mă îndreptăm spre o singurătate infinită. Iar când viața îmi brăzdase deja chipul cu suferințe, de multe ori, pe o bancă din piață, trist și abătut, așteptăm din nou un tren de întoarcere"20. Pasionați neliniștiți, Cioran și Sábato scriu pentru că "altfel, nu se poate trăi", dar scriu și pentru noi toți, nu spre a ne justifica, prin considerații confortabile, ci, dimpotrivă, spre a ne trezi
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Ați legat vreo prietenie cu colegii de clasă sau cu copiii de prin cartier? R. R.: Da, eu am fost un copil sociabil. Noi ne întâlneam toți copiii vecini, jucam mingea când eram copii. L-am văzut pe unul mai abătut și l-am întrebat: "Aureliu, dar ce-ai pățit?" "L-au arestat pe tata". Pe tatăl lor, că erau doi frați, îl arestaseră și l-au ținut 7 ani la închisoare ca să depisteze până la urmă că nu este deținut politic
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
mai bune avioane, i-a format cei mai buni piloți, i-a fondat cele mai bune universități etc., au descoperit un univers obscurantist și corupt, departe de prosperitatea și modernitatea la care i-ar fi deschis accesul ploaia de petrodolari "abătută" asupra sa, o țară în care se spală bani, bani care finanțează rețele teroriste și organizații care fac din ura împotriva evreilor și a creștinilor un obiect de studiu pentru tînăra generație. Astfel, nu întâmplător, acest maestru al haosului, numit
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
Reacția păgânilor, atenuată de multă vreme, dar încă vie mai ales în cercurile intelectuale atât din Roma, cât și din Africa, se făcuse din nou simțită prin reluarea vechii acuzații, care circulase deja pe vremea lui Tertulian, conform căreia nenorocirile abătute asupra oamenilor erau dorite de zei, supărați din cauza răspândirii noii religii. Deși aceste acuzații erau lansate de păgâni, e posibil ca ele să fi făcut să se nască îndoieli și printre creștini, obișnuiți cu ideea opusă de origine constantiniană și
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cincisprezece ani, era aproape pustiu. M-am aflat în fosta Piață a Libertății la exact ora în care se trăsese în urmă cu ani: 15.20. Târâsem după mine o fostă studentă, acum prietenă, care îmi cunoștea metehnele etice. Eram abătută și destul de înnegurată. Un domn însingurat ne privea cu atenție. M-am gândit că ar putea avea legătură cu cei care muriseră împușcați acolo în urmă cu cincisprezece ani. Așa și era: domnul respectiv era (fusese) prieten cu unul dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
Învățătură nu am cunoscut aceste cazne, dar pentru purtare le-am cunoscut În câteva rânduri. Prin anul 1947, când a plecat regele Mihai din țară, fiind expulzat la ordinul rușilor, țin minte că Învățătorul nostru a intrat În clasă foarte abătut și, după ce a dat jos de pe perete portretul regelui și al reginei-mamă Elena, ne a spus doar atât: de acum, dragi copii, vor veni vremuri grele. Prin anul 1949 a fost silit să facă drumul pe jos, tot ca dascăl
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
mai e pe- acolo, poate ne amețim împreună. — Du-te și amețiți-vă. Și Pribeagu trântește ușa, mâhnit că nu l-a putut scoate pe amicul său din starea inexplicabilă pe care-o avea de când plecase din București. — Pari cam abătut, Bibi, ești bine ? îl întreabă imediat Pițu, care stătea chiar vizavi de el, la geam. Relația dintre cei doi frați era într-o permanentă schimbare, ba se certau ca la ușa cortului, ba se împăcau și plângeau împreună, nemaiștiind și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
fi chiar și temporar privați de afecțiunea părinților, a fraților, a rudelor, constituie un element perturbator extrem de puternic în calea desfășurării normale a proceselor de dezvoltare. Simțindu-se mai puțin iubiți, copiii sunt în permanență preocupați de acest fapt, devin abătuți și nereceptivi la ceea ce se întâmplă în jur și mai ales la eforturile care se fac în școală pentru dezvoltarea lor intelectuală. Lipsa de afecțiune are un rol demobilizator, tot așa cum afecțiunea părintească bine dozată mobilizează energiile copilului și-l
Abecedarul părinţilor by Elena Bărbieru, Xenofont Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/766_a_1573]
-
atât de „pitoresc“? Poate că da. Gândul acesta mă întristează acum, în timp ce scriu, mă străpunge ca o durere pătrunzătoare. Nu, tata nu se sinchisea de bunurile lumești dar, deși nu a arătat-o niciodată, se poate să se fi simțit abătut, tot de dragul meu, că nu era și el o „figură“ mai impunătoare. Poate că mama i-a intuit acest regret (sau poate că față de ea l-a și exprimat), fapt care contribuia la irascibilitatea ei, nu întotdeauna bine strunită, ori de câte ori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
petreceau atâtea evenimente despre care ea nu știa nimic. Trebuia s-o informez la ce decizii ajunsesem. Mi-am dat seama că, acum, n-ar mai fi avut nici un sens să-i dau o întâlnire în sat, întrucât era prea abătută și prea speriată ca să mai vină. Explicația vitală trebuia să aibă loc în scris. La început, presupusesem că, necunoscându-mi intențiile, lucrul de care se temea cel mai mult era dragostea ei. Din câte presupunea, eu puteam avea alte angajamente
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
tristă și puțin apăsătoare. În Grădină, la ora aceea aproape pustie, era o liniște ca de cimitir... Doar câțiva bărbați, cam la vârsta senectuții, să i numeri pe degetele de la o singură mână, în picioare sub „Teiul lui Eminescu”, stăteau abătuți și triști ca niște cocori rămași de cârdul lor, care s-a călătorit... Erau... foști elevi, ai fostului Seminar „Veniamin Costache” din Iași... Printre ei mă număram și eu. Cu o seară înainte, fusesem chemat la întâlnirea de comemorare a
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
prin minte. Era o zi frumoasă și caldă, cerul avea o limpezime cum rar s-au mai văzut. Sus, sus pe cer, doar câteva scame de nori, pluteau încet ca niște grămezi de puf alb. Foștii seminariști, în poarta școlii, abătuți și triști ca niște cocori rămași de cârdul lor, care s-a călatorit, încă se mai uitau cu jale și tristețe peste gard... în urmă cu șaizeci de ani... Rememoram, pentru încă, a câta oară, amintirea tuturor visurilor născute între
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
vezi pe omul ce-l iubești că le îndură”.. Au stat în rada portului Istanbul toată ziua. Abia la ora 1 noaptea au plecat spre Izmir. Vineri, 28 iulie. Au ajuns la Izmir (ora 8). „Mihăiță a fost, toată ziua, abătut și trist. Seara, după masă, a avut o foarte lungă conversație cu Duduia și cu Urdăreanu. A pus întrebări și s-a clarificat. „Avem impresia că la el se face o transformare de sentimente. Sigur că durerea acută persistă, dar
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
toată lumea s-a înfruptat din bunătățile puse pe masă. Apoi lumea a plecat, iar în casă au rămas părinții mei și trei copii: Mircea, Lică și Titi. Două ființe dragi ne părăsiseră pentru totdeauna. Stăteam în pridvorul casei singur-singurel, trist, abătut și neconsolat, strângând cu putere la piept pernuța mică și frumoasă de catifea, care nu mai ajunsese la surioara mea pentru a-și demonstra puterile miraculoase... "Și cum ședeam... departe, un clopot a sunat Același clopot poate în turnul vechi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
luminând cu razele-i jucăușe, strecurate printre frunzele mișcătoare ale copacilor, rafturile pline de cărți ale bibliotecii. În apropierea clădirii, cufundată parcă într-o liniște desăvârșită, șerpuia neobosit râul tumultuos. Bibliotecara, femeie trecută puțin de vârsta tinereții depline, aștepta privind abătută crestele înalte ale munților. Și când lanțul amintirilor nu prea îndepărtate, care o țintuiseră locului ca un magnet, se rupse pe neașteptate ca și cum pe ecranul memoriei apăruse o defecțiune sau, pur și simplu, gândirea ei atinsese un punct peste care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
cu o dorință nemărginită". Iscălitura lipsea, obișnuiam să mă iscălesc numai pe o parte a tabloului. L-am pus cu grijă la locul lui, pe perete. Așteptam să vină mătușa, dar ea întârzia. M-am așezat în fotoliu și priveam abătut ceasul demodat cu limbile negre uriașe, întipărite parcă pe cadranul alb. Ticăitul nu se mai auzea, auzeam doar liniștea din jur. Prin ferestruica deschisă vedeam cerul luminos și coroanele verzi ale copacilor. Mă gândeam să petrec un concediu aici, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
își arăta goliciunea sa: crengi negre, răsucite și noduroase, în contrast cu zăpada curată; vântul îl apleca la pământ, ramurile arcuite și rupte se rugau parcă să aibă cineva milă și de ele, să îngrijească pomul ori să-l răpună. Bătrâna privea abătută pe fereastră și neavând ce să facă se gândea la el. I se făcea milă de măr ca de un copil neajutorat și atunci și-l imagina cum arăta în urmă cu patruzeci de ani când fusese sădit. Era ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
viață, Dumnezeu s-o odihnească. Ce inspecție riguroasă îi făcea ea înainte ca el să plece undeva! Chiar dacă trebuia să meargă doar până la piață, cale de o stație de tramvai, el trebuia să arate impecabil. Uneori, când era grăbit sau abătut, refuza să-i accepte pretențiile și atunci se iscau discuții și reproșuri. I se pare că și acum o mai aude: „Că așa ești tu, încăpățânat și neglijent. Puțin îți pasă dacă arăți ca un salahor și nu ca un
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
-mi închipui...nimic! Poate că și ei merg departe și pe același ,,calapod’’ cu gândurile: își fac speranțe de însănătoșire căci de aceea au venit, își concep certitudini deja sunt vindecați și pot reveni la casele lor. Sunt și oameni abătuți, absenți, aproape invizibili nu numai pentru ceilalți dar și pentru ei înșiși... Nici unul nu comentează ordinele unora dintre infirmiere ori asistente cu aere de binefăcători; se conformează regulilor o parte dintre ei cred cu tărie în victorie alții se gândesc
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]