631 matches
-
visezi, îți trebuie doar puțin timp și ceva suflet, dar acestea nu sunt oricum de vânzare; dacă ar fi fost, mulți ar fi cumpărat secole și în egală măsură, mulți și-ar fi vândut sufletul pe un bănuț, zisese mătușa abătută, cu siguranță, necăjită de situația mea. - Mătușă! Parcă vorbești din cărți! am adăugat eu repede, impresionată de cuvintele ei. - Deloc! Vorbesc din viață! Înțeleg că nu a venit? Nici nu a sunat? se interesase mătușa, fiind convinsă chiar de miercuri
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 4 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2217 din 25 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371668_a_372997]
-
viață. Dintr-o dată, nu îmi era clar viitorul relației noastre. Dar care relație? Poate venise timpul să vorbesc la trecut de ea, sau să nu mai vorbesc deloc. Cât de ușor se poate nărui totul într-o clipă! Chibzuiam acum, abătută fiind, că acel aforism celebru, “carpe diem”, este cel mai profund și realist îndemn din câte am auzit, în ciuda faptului că nu-l agreasem în trecut, neaflându-se pe lista preferințelor mele, deoarece găsisem în această maximă ceva provizoriu, fără
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 1 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371670_a_372999]
-
spunea: "dacă vreți să vedeți un tip de om bine făcut mergeți la țară" au trecut. Pe toate fizionomiile, copii, bătrîni, se citește doar oboseală fizică, lîncezeală, apatie, cloranemie. Acești oameni sînt îmbătrîniți înainte de vreme și au un moral foarte abătut. Am încercat să aflu cauza și peste tot am văzut mizeria. Toți au atîtea datorii că nu știu cum să le plătească". În 1886, călătorul francez Émile de Laveleye notează în legătură cu locuința țărănească: Aproape nici un mobilier, cîteva taburete, dar totdeauna o ladă
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Abisurilor, odátă bucuria-i cea mai luminoasă. Căci Urizen privi grozăvniciile Abisului cînd rătăcit-a printre Spiritele ruinate, cîndva copiii săi și-ai lui Luváh copii. Speriate de propriul lor suspin, ce pare-a zgudui noianul, 90 Fără de Țel și Abătute rătăcesc, în a lor inima un soare, o înfricoșătoare luna, Un Univers de-nvăpăiate constelații-n creier Și un pămînt de-nfrigurată suferință sub a' lor picioare, și-n jurul pîntecelor Ape sau vijelii sau nori sau fulgere-amenințătoare și groaznice urgii. Dincolo de
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-și încînte-ascunșii fii și fiice 105 Care departe-n tainițele-ascunselor palate Văzut-au vastă războire și bucuratu-s-au dorind să prindă viață În lumile lui Enitharmon. Cu putere vînturile-asurzitoare, De nori împovărate, mugesc în jurul Scaunului de domnie. Oile lînoase, abătute, Prin bătălie umblă. Întunecat și fioros Taurul furia 110 Și-o varsă 226 prin Pămîntul ce se lúptă. Leii urlînd în flăcări, Tigrii în fum ce se revarsă. Șarpele codrilor Și-al apelor, si scorpia pustiei cu aspru cîntec Necăjesc
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
o Inspiră, răsunînd tare; par unii altora 120 Oameni spăimîntători ce groaznic rîd printre stindarde. Și cînd, acum că revoluția zilei lor a bătăliilor trecut-a, Căzînd din nou în groaznic chin se-ntorc în chipuri de durere, Cu fețe abătute, fără țel, ne-nsuflețiți, deși-nfuriați, Nemaistînd drept, desi puternici, atunci lungiți tînjesc 125 După nesăbuita mulțumire, și fetele și le împing nainte, Si se teșesc deasupra, dedesubt, si se întind în lung că fiara. Slăbiți se-ntind peste-a
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
comme des cendres [...]. " (Tămâie și fulgi) (Miclău, 1978 : 231) ; " Vino, sfârșit, așterne cenușă peste lucruri. " " Viens, ô fin, recouvre de cendre leș choses. Un om se-apleacă peste margine/Un homme se penche sur le bord) (Miclău, 1978 : 267) ; " scrumul abătut pieziș din alte zări " " [leș] cendres obliques des horizons " (Sfanțul Gheorghe bătrân/Saint Georges vieux) (Miclău, 1978 : 439) ; " scrum de clorofila " " cendre de chlorophylle " (Portret/Portrait) (Miclău, 1978 : 519). On observe que le terme générique " cendre " couvre le sémantisme des
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
îmbrăcat în straie de sărbătoare, apoi la namiază era scos în bătătura satului, salutat cu respect de săteni. Fiul lui, o rudă apropiată sau un cetaș din neam îi punea un drob de mălai copt pe cap și în liniștea abătută a celor de față îi spunea : „Nu te omorâm noi, ci mălaiul ăsta” și brusc, fără să aștepte un răspuns sau să schițeze un gest de șovăială, zdrobea capul bătrânului cu un fier de plug. Practici rituale similare sunt atestate
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Poftim, prietene, răspunse Dauriat, care se Îndulcise mult față de poet. Lucien luă sulul fără să se uite În ce stare se află sfoara, Într-atâta avea Dauriat aerul să fi citit Margaretele. Ieși cu Lousteau fără să se arate nici abătut, nici nemulțumit. Dauriat Îi Însoți pe cei doi prieteni În prăvălie vorbindu-le de ziarul lui și de al lui Lousteau. Lucien se juca neatent cu manuscrisul. Crezi că Dauriat ți-a citit sonetele, sau că a pus pe cineva
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
zic Într-un final. Probabil că vrea să facă un comentariu satiric asupra... culturii moderne. Eric nu pare cîtuși de puțin impresionat. — Rebecca, planul ăsta al tău ne costă deja mult mai mult timp și bani decît am prevăzut, spune abătut. Bani care s-ar fi putut duce pe marketingul convențional. Sper din suflet să meargă. — O să meargă! Îți promit că o să meargă! — Și dacă nu merge? Simt o Împunsătură de frustrare. De ce trebuie să fie atît de pesimist? — Atunci... demisionez
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Reacția păgânilor, atenuată de multă vreme, dar încă vie mai ales în cercurile intelectuale atât din Roma, cât și din Africa, se făcuse din nou simțită prin reluarea vechii acuzații, care circulase deja pe vremea lui Tertulian, conform căreia nenorocirile abătute asupra oamenilor erau dorite de zei, supărați din cauza răspândirii noii religii. Deși aceste acuzații erau lansate de păgâni, e posibil ca ele să fi făcut să se nască îndoieli și printre creștini, obișnuiți cu ideea opusă de origine constantiniană și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
gânduri goale, dintr-o fotografie, Doar nesărutul cere, amarnic, îndurare Căpruiului din ochii întorși către visare. Eu mă ascund, iubite, ca într-un câmp cu maci, La pieptul tău, pulsând de dragoste, când taci, Precum un porumbel de-o ploaie abătută Peste secunda-nchisă în inima nevrută. Încătușând ispita în trupul omenesc, Cu lanțuri încă-n flăcări, ți-am spus că te iubesc? Citește mai mult Atunci când ochiul nopții își înfășoară visulPe tâmpla unei Eve, nemăsurând abisul,Amorul ce tronează peste
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
și nereușite. Ca sentiment sau ca experiență sufletească și morală, regretul are două aspecte: aă Un aspect exterior, comunicabil și, prin urmare, transmisibil, putând a fi Înțeles de ceilalți, manifestat printr-o stare de dezolare, tristețe, inactivitate, mimică ștearsă, privire abătută, voce stinsă, verbalism tematic legat de acțiunea care a declanșat regretul. bă Un aspect interior, incomunicabil și, implicit, netransmisibil, care rămâne de neînțeles pentru ceilalți, Întrucât este o experiență sufletească strict personală și interioară a individului respectiv, care este trăită
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Sunt numeroase cuvintele venind din slava veche, datorită cohabitării îndelungate cu o populație obișnuită să trăiască pe lângă ape și să le folosească divers. În această categorie intră cuvintele gârlă (grulo); baltă (blato); răstoacă de la rastokŭ = un curs de apă derivat, abătut; iaz (iazu); râmnic, un lac de pește, de la rubnikŭ; crac, de la krakŭ, braț de râu. Cuvântul viroagă ar putea veni de la slavul virŭ, dar și mai plauzibil de la latinescul vorago = prăpastie, precum burugă, un loc mlăștinos, o turbărie instabilă, de la
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
cățîn - farfurie. Tot din latină vine și cuvântul "chei" din clavem și "vad" din vadum. Pentru "grind", popular "adausătură", avem latinul adauctus, iar în Țara Făgărașului, unde se irigă pășunile cu pomi prin derivare, "abături" sau "bătătoare" sunt mici canale abătute, de la latinul abductum sau abitus. Am menționat mai înainte evoluția interesantă ce a avut cuvântul latin rivus, atât în limba italiană cât și în română. Pe lângă sensul de curs mic de apă a avut și pe acela de "canal", de
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
închisă în toamna lui 1938 la închisoarea Butîrki, făcuse deja un an și jumătate de închisoare preventivă fără haine corespunzătoare. NKVD-ul o arestase vara, în saboți, cu picioarele goale, cu o rochie subțire și fără palton. Iarna, ea rămânea abătută, în aceeași ținută, într-o celulă neîncălzită ș...ț. Poți asasina și prin foame, murdărie și frig. Cine a cunoscut Kolîma, în extremul nord siberian, știe că noaptea polară înghețată este una dintre armele ucigașe cele mai sigure!”14. În
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
schimbă: mersul vremii nu se domolește. Iar la noi, de când aleargă timpul mult mai sprinten ca odinioară, a rămas un singur anotimp: anii noștri, toți, sunt primăvară”. FURTUNA „Vântul zboară-ntins ca un arcuș, creanga se frământă parcă-i strună: abătută pale de furtună, norii de pe zare, În urcuș. Răbdător, pământul Își Întinde pieptul Însetat În ploaia rece: știe că furtuna; care trece, arc de curcubeu, curând, aprinde”. MUGURUL „Abia crescut pe creangă, ești sol prospețimii care-și taie drum harnic
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
arzi scriind literatură! E drumu-nainte-ți. Ai de mers. Fii timpului de azi, măsură. Ți-e alta suferința trează? ... A, spui că vor să te doboare? Cutare nici nu te citează? Prea rău te-a scărmănat cutare?(...) Nu sta cu fruntea abătută. Știu, calde critici juste, deci Și-acelea mult mai mult ajută... Nu-s juste criticile reci. Tu-mi spui că unora, săracii, Li-i vorba rece ca securea. Așa vor, retezând copacii, Să vadă în sfârșit pădurea?(...) Sunt grădinari și
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
se puteau desprinde nici o frumusețe. Un trist, un urât oraș [...] Din primul ceas, străzile scoase din obișnuitul vieții erau cuprinse de agitație și forfotă. Deodată, clopotele bisericilor începeau să sune și vaierul lor părea că anunță cea mai mare nenorocire abătută cândva asupra lumii. Din toate părțile soseau trăsuri, cu femei palide, aproape leșinate, ținând la nas sticluțe cu eter. Oameni străini, ciudați și ceremonioși, luau în primire porțile îmbrăcându-le în pânze de doliu, transformându-le în negre, spăimântătoare arcuri
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
și nereușite. Ca sentiment sau ca experiență sufletească și morală, regretul are două aspecte: aă Un aspect exterior, comunicabil și, prin urmare, transmisibil, putând a fi Înțeles de ceilalți, manifestat printr-o stare de dezolare, tristețe, inactivitate, mimică ștearsă, privire abătută, voce stinsă, verbalism tematic legat de acțiunea care a declanșat regretul. bă Un aspect interior, incomunicabil și, implicit, netransmisibil, care rămâne de neînțeles pentru ceilalți, Întrucât este o experiență sufletească strict personală și interioară a individului respectiv, care este trăită
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
ori. Ieri le-ai spus perfect... ― Te rog, poți să nu mă bâzâi un minut? mă repezi Obiectul. Încerc să-mi intru În stare. Îmi aruncă o privire fioroasă. Apoi se Întoarse și plecă. Stăteam și mă uitam la ea abătută, urându-mă. Faină? Eram orice, numai asta nu. Deja făcusem ca Obiectul Obscur să fie dezgustată de mine. Pentru că simțeam că eram gata să izbucnesc În plâns, am apucat una dintre draperiile negre și m-am Înfășurat În ea. Stăteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
o vră jitoare care se laudă că poate schimba legile naturii, o ființă care pretinde că zeii din ceruri știu și pot mult mai puțin decât cei de sub pământ. — Știu și pot la fel, că doar tot zei sunt, suspină abătut principele, doar că noi îi implorăm prin rugi și sacrificii să ne acorde sprijinul lor, în timp ce decăzuții ăștia folosesc ritualuri coercitive pentru a-i sili să le îndeplinească dorințele nesănătoase. Nesănătoase! urlă Livia isteric, gesticulând alandala din brațe. Nesănătoase, ăsta
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
loc într-altul mult mai frecvent decât pe vremea predecesorilor săi. — Chiar și în provinciile senatoriale e uneori nevoie de ele, bombăne împăratul. Secretarul nu are nimic de spus. — Trimit legiunile unde am mai multă nevoie de ele, mur mură abătut bătrânul principe. Trece la reproșuri: — De gura ta, am ajuns să le mut de colo-colo, ca un copil care se joacă cu soldățeii de plumb. Tot timpul mă bați la cap: nu sunt bani! nu sunt bani! Izbucnește enervat: — Fă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
oricând să încerce să aducă egalitatea - fie ea iluzorie - între cei pe care banii îi despart. Vorbe-n vânt! Tânăr fără minte! Își imaginează probabil că așa o va impresiona pe fetișcana aia. Sau, mai degrabă, pe părinții ei. Oftează abătut. O extravaganță periculoasă, și inutilă pe deasupra. Niște patricieni ca aceștia n-o să accepte în ruptul capului să aibă vreo relație cu el, nici măcar din politețe. El e om bătrân și are experiența vieții, pe când Narcissus refuză să priceapă că Plautii
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fi apreciat finețea și măiestria urmelor de pensulă. Acum însă, capul i s-a golit de orice frântură de gând coerent. Se lasă tăcerea. După un timp, împăratul adaugă cu un oftat: — Eu nu vreau să le mai tulbur odihna. Abătut, își târșâie picioarele înapoi spre catedră și se lasă, istovit, să cadă. Trio face eforturi disperate să se adune. Scormonește cu min tea căutând de ce să se agațe. Aceasta era piesa lui de rezistență. A lăsat-o înadins la urmă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]