378 matches
-
Încrederea Înduioșătoare ce le-o inspiră negrilor comandantul lor, se ploconesc Înaintea lui, implorîndu-l să fie lăsați să plece cu vaporul odată cu tovarășii lor. — N-am făcut nimic, șefule! se smiorcăie căpetenia grupului - un fel de cimpanzeu uriaș, negru ca abanosul, atingînd brațul ofițerului: N-avem nimic! — Nu vrem să rămînem În văgăuna asta-mpuțită, șefule! se smiorcăi altul. — Vrem să mergem În Franța cu matale! Nu ne lăsa, șefule! Facem orice dacă ne iei cu matale! Cum mă, cretinilor, palavragiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
albi. La gît și la încheieturile mîinii avea dantele și paftale de argint la pantofi. Pe cap purta o perucă albă ca zăpada și pe ea un tricorn negru. în mîna stîngă ținea o mapă, iar în dreapta un baston din abanos cu măciulie din argint. Fața lui însă îi surprinse mai mult ca orice, pentru că era a lui Munro. — Doctore Munro! exclamă Lanark. — în acest moment nu sînt doctor, ci șambelan. Luați-vă rucsacurile. Lanark își aruncă rucsacul pe un umăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
își plimbă ochii discret prin odaie. Se uită la marina uriașă ― mult violet, alb și albastru-cobalt ― de-o stridență agreabilă, acidulată ca un pahar de șampanie foarte sec, apoi la fotografia așezată pe bar lângă un pur sânge englezesc de abanos. O femeie brună, foarte zveltă, cu bucle paj și un obraz mic triunghiular contempla cu atenție concentrată ceva ascuns altor priviri. Ceva care nu intra în cadrul imaginii și care nu se aflase probabil acum 25 sau 30 de ani nici
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ca o rafală de mitralieră. Fratele se îmbrăcă în grabă și o urmă, târându-și brâul chimonoului. — Mamă, am o veste extraordinară! Mama lor, Shizu, era în camera ce dădea spre grădină și lustruia cu grijă biroul din lemn de abanos la care tatăl lor ținuse foarte mult. — Ce-i cu agitația asta? întrebă ea, privindu-l pe după ochelari pe Takamori care, deși aparent om în toată firea, mai avea în el ceva de copil. Au trecut șase ani de când i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
vremea aceea la gimnaziu, iar Takamori pe punctul de a absolvi facultatea, reușind să treacă cei patru ani fără să repete vreunul. De atunci... Acum, ca și pe vremea când trăia soțul ei, Shizu îi curăța biroul din lemn de abanos în fiecare zi și ștergea de praf rafturile bibliotecii și cărțile. Era singurul lucru pe care nu-l încredința servitoarei și nici măcar fiicei ei. — Brâul! arătă ea spre Takamori. — Ce? — Nu ți-ai legat brâul. După ce i-a atras mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
pe o stradă lăturalnică dintr-un oraș uitat de lume, trăia o familie: soția, Kely, soțul, Filip, și fiica lor de șaisprezece ani, Violetta. Frumoasă, cu ochii albaștri ca cerul senin în zilele de vară, cu un păr negru precum abanosul și un ten măsliniu, rareori reușea Violetta să nu atragă atenția asupra ei. Într-o zi obișnuită, în care nimic nu prevestea vreo schimbare sau ieșire din rutina cotidiană, părinții fetei s-au hotărât fără a sta prea mult pe
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
căldura soarelui. Frumusețea Rahelei era unică și răvășitoare. Părul ei castaniu avea reflexe de bronz, iar pielea îi era aurie, perfectă, ca mierea. Pe acest fundal de ambră, ochii îi erau suprinzător de negri, nu căprui închis, ci negrii ca abanosul sau ca adâncurile fântânii. Deși avea oase delicate și, chiar și atunci când era însărcinată sânii îi rămâneau la fel de mici, avea mâinile puternice și o voce gravă ca ale unei femei mult mai mari. O dată am auzit doi păstori certându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mâna lui Nakht-re într-a lui. Am venit acasă să sărbătorim nu doar majoratul meu, dar și marele dar pe care Kar mi l-a făcut. Profesorul meu spune să merg cu el la sud de Kush, unde comerțul cu abanos și fildeș e în floare și unde vizirul a fost prins furând de la rege. Regele însuși i-a cerut lui Kar să meargă și să urmărească instalarea unui nou supraveghetor, să ia aminte și să-i spună tot ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
la tine stând aici, dormind aici, punând lucrurile la locul lor după cum îți place. După ce m-a găsit Meryt, am făcut asta pentru tine. A luat o cutiuță de lux dintr-o firidă. Era fără ornamente, dar perfectă. Făcută din abanos - un lemn care se folosea aproape exclusiv pentru mormintele regilor - și fusese lustruit până ajunsese să lucească ca o lună neagră. - Pentru trusa ta de moașă, a zis și mi-a dat-o. Am rămas cu ochii la ea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
care am stat la Memfis, dar mi-am ținut nerăbdarea în frâu de dragul lui Benia. Se întorcea din târg în fiecare seară, copleșit de frumusețile pe care le văzuse. Se minuna de catifelarea lemnului de măslin, de negrul pur al abanosului, de cedrul aromat. Aducea bucăți de pin și le dădea fiilor lui Iosif să le cioplească. Mi-a adus și mie un dar, un urcior cu forma zeiței Taweret cea zâmbitoare care mă făcea să râd de câte ori mă uitam la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pe sub piele și iarăși am auzit scârțâitul ăla, probabil că încheieturile-i scârțâiau, fiindcă și-a retras mâna, apucând calul, și abia atunci am observat că și piesele de șah erau cu totul deosebite, negrele erau sculptate din lemn de abanos, iar albele din fildeș, și fiecare înfățișa câte un monstru, albele era toate schelete, iar negrlee, demoni, cu capete de om și trupuri de fiară, care țineau în mâini lănci și săbii și barde și cuțite zimțate, iar ofițerii purtau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
minuscul pîlpîie numărul nostru de acasă. — Bună, zic, apăsînd pe verde. Hei ! aud vocea lui Lissy. Eu sînt ! Ia zi, cum a fost ? Lissy e colega mea de apartament și cea mai veche prietenă. Are păr des și negru ca abanosul și un IQ de vreo 600 și e cea mai drăguță ființă de pe pămînt. — A fost un dezastru, spun supărată. — Ce s-a Întîmplat ? N-a ieșit afacerea ? — Nu numai că n-a ieșit afacerea, dar l-am udat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
-i spuie ceva... simțea că pe gura lui se însăila o întrebare, care părea să spună: ”Fată frumoasă, de ce ești tu atât de fermecătoare ?!”, dar se temea să-și ducă gândul la capăt. Cu părul ei negru și lucios ca abanosul, și bluzița de borangic peste trupul pietros, cu umerii poleți de soare, sânii înalți, sus pe frucă pieptului, coapse trufașe... ți se năzărea că a coborât de pe soclul ei, Statuia Victoriei de la Samotrache. Neam de gruzin de la poalele Caucazului, corcită
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
cu mulți ani în urmă. Era înaltă, trupeșă, cu sprâncene subțiri frumos arcuite, ochii mari, vii, frumoși și umezi, de culoarea murei coapte, nasul mic, puțin cârn, buze frumoase, bărbia energică, iar fruntea albă, înaltă și boltită. Părul, de culoarea abanosului, îl purta strâns pe ceafă, legat într-un coc mare și greu. Avea brațe puternice și mâini delicate.Intreaga-i făptură emana o sănătate robustă. mistică. Nu numai că era foarte frumoasă, dar avea și un mare farmec, care atrăgea
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
spună nici un cuvânt, o pereche de pantofi și dispăru învăluit într-o ceață groasă. Nu se dezmetici bine, cu pantofii în mână, că din ceață apăru o făptură fragilă și gingașă, ca o floare de păpădie. Avea părul negru de abanos, ridicat într-un frumos coc sus pe ceafă, și o față albă ca marmora, sprâncene frumos arcuite, cu un năsuc mic și buze roșii, vioaie și totuși molatecă, îmbrăcată într-un capot argintiu de mătase natural chinezească cu flori mari
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
bucată de acelea din caiete pentru amatori. Cântecul avea oboseli și stingeri grațioase, opriri și reluări de fraze. Cântecul muri într-o notă, semn că se vestise prezența lui Felix. Pascalopol apăru, în mână cu flautul ca un sceptru de abanos și îmbrăcat într-un greu chimono de mătase albastră, brodată cu balauri. Era impresionant. Moșierul vorbi de una, de alta și se vedea că voia să ajungă undeva fără să se bage de seamă, fără solemnitate. Zise, în cele din
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Cheamă văzutul și nevăzutul Și Întreabă-te: unde e spada care să răscolească măruntaiele Înțelesului Care e rostul tău În temnița infinitului cetitorule, [...] Unde sunt clapele din care pipăitul să deștepte răspunsul RĂSPUNSUL ca o melodie Încuiată În lemnul de abanos al flautului. Aceleiași scheme dinamice i se subordonează nenumărate alte secvențe ale operei, argumentînd astfel În favoarea unei „figuri” de relativă stabilitate a imaginarului lui Voronca. „Privirea e un arcuș, deșteaptă viorile depărtărilor”, „Se dilată ca o pupilă rîsul izbește În
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
faci, Că la nimeni nu mai placi. Te-au lăsat toți ș-ai rămas Ca un odorog de vas; CÎt să te dregi la obraz, Te-ai trecut, nu mai ai haz. GÎndeai că chipu-ți frumos O să stea tot abanos. Acum poate să plătești Frumoasă să te numești.” Asemenea parabole sînt numeroase În Povestea vorbii: despre căsătorie, despre nevasta care iubește banul nu bărbatul, despre cadîna care sfătuiește altă cadînă să nu-și cumpere un măgar ci să-și ia
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
nu înțelegea de ce găndurile sale ia o asemenea formă cănd de fapt el simțea altceva. I se părea că această ființă cu ochii ei de ciocolată și tenul alb este cea mai frumoasă creatură iar părul negru un văl de abanos ce îi adăuga o notă de mister în plus nu un minus de vitamine cum găndise inițial. Ștefan! Fiule... Dragul mamei mi-am făcut atătea griji. „Mda acum vor începe să îți spună căt de mult le-a păsat de
Lumi paralele. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
un crater de marmură cu două anse din care ieșeau buchete artificiale de flori de sidef. Pe pereți, printre o sumedenie de mici picturi în ulei, reprezentând peisaje orientale, încadrate în rame combinate din bucăți de fildeș și linii de abanos, tronau două mari portrete de femei, în rame de stuc poleit, prea de tot late și brodate ca ușile de la altare. Femeile pictate în maniera lui Mirea sau a lui Stoenescu, adică cu o mare ușurință a pensulei, dar totdeodată
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
îmi pare mai profundă decât cea a modernilor, care toți mai mult sau mai puțin insinuează că nemurirea așteaptă dincolo de vidul negru". Pentru antici totuși, acest vid negru era însuși infinitul; visele lor iau formă și dispar pe fondul de abanos mat. Nici un țipăt, convulsii, nimic în afară de fixitatea unui chip gânditor. Exact ca atunci când, nemaiexistând zei, iar Hristos neexistând încă, de la Cicero la Marcus Aurelius a fost un răstimp în care singur omul a existat. Odată, sugera Flaubert, câțiva oameni fuseseră
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
înțelege mai bine fenomenele și procesele naturale, atât cele învățate la orele de geografie, cât și cele trăite și simțite zi de zi. Autoarea. Angel cea mai înaltă cascadă din lume: 979 m, situată în Podișul Guyanelor din nordul Americii de Sud. ABANOS arbore exotic din zona tropicală și subtropicală, cu lemn tare, negru, greu; are mare valoare economică, fiind folosit la fabricarea mobilei, a instrumentelor muzicale, a obiectelor de artizanat ș.a.. ABORIGEN autohton, indigen, băștinaș, locuitor ce locuiește în același spațiu în
GEOGRAFIA … PE ÎNŢELESUL TUTUROR (minidicţionar de termeni geografici uzuali) by DANIELA BRĂNICI () [Corola-publishinghouse/Science/1180_a_1955]
-
-i brăzdau fruntea, părea mai în vârstă decât Mura, cu toate că era cu vreo trei-patru ani mai tânără ca aceasta. Tenul închis, de culoarea ciocolatei, ce conține în compoziția ei mai multă cacao decât e necesar, precum și ochii negri, decupați din abanos de un conștiincios ucenic al lui Brâncuși, îi dădea o alură de creolă sau mai precis, putea fi ușor confundată cu Domnișoara Pogany, scăpată din atelierul marelui maestru și rătăcită prin pensiunea lui Nea Laie. Datorită felului ei de a
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
sau o deterioare a stării primordiale. Este expresia unei transformări involutive. Este lumea infernală, haotică și depravată care pătează și maculează albul inocenței și al purității. În schimb, dacă nuanța este naturală și perfectă, așa cum o găsim în onix, cerneală, abanos, devine simbolul purității și al înălțării. La modul general, are o semnificație negativă de cădere, în Occident, iar în Orient una pozitivă de perfecțiune. În vise, este adesea revelator pentru dimensiunea ascunsă a ființei sau a unui element, a neliniștii
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
5); frică (5); păr (5); beznă (4); gri (4); înmormîntare (4); roșu (4); suflet (4); black (3); ca tăciunele (3); drac (3); haină (3); haine (3); liniște (3); mister (3); mort (3); obscur (3); țigan (3); umbră (3); verde (3); abanos (2); cer (2); cîine (2); durere (2); eleganță (2); frig (2); funebru (2); gol (2); mat (2); moartea (2); mormînt (2); necunoscut (2); negru (2); non-culoare (2); om (2); sacou (2); sobru (2); supărare (2); vid (2); ca abanosul; abis
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]