1,909 matches
-
Cu prilejul sărbătorilor bicentenarului Revoluției Franceze, în prezența lui François Mitterrand, președintele Republicii Franceze, rămășițele pământești ale lui "Marie Jean Antoine Nicolas de Caritat, marchiz de Condorcet" au fost transferate, "în mod simbolic", la Panteonul din Paris, odată cu cele ale abatelui Grégoire și cele ale lui Gaspard Monge, la 12 decembrie 1989. În fapt, sicriul care ar fi trebuit să conțină rămășițele pământești ale lui Condorcet era gol: înhumat în groapa comună a vechiului cimitir din "Bourg-la-Reine", dezafectat în secolul al
Nicolas de Condorcet () [Corola-website/Science/311919_a_313248]
-
pretențiile sale teritoriale. În același an, el l-a recunoscut pe noul rege ales al Germaniei, Henric "Păsărarul", pe atunci duce de Saxonia. În schimb, Henric i-a acordat lui Burchard drepturile de taxare și de învestitură a episcopilor și abaților din Ducatul de Suabia. În 922, Burchard și-a căsătorit fiica, Bertha cu fostul inamic, Rudolf de Burgundia și a încheiat cu acestă o pace pe trei ani. Mai mult decât atât, el l-a însoțit pe Rudolf în campania
Burchard al II-lea de Suabia () [Corola-website/Science/325290_a_326619]
-
de la Fécamp. Ctitorii importante din timpul domniei lui Richard I au fost mănăstirile de la Fontenelle și Mont Saint-Michel. Richard al II-lea s-a folosit în mod sistematic în exercitarea stăpânirii sale de această consolidare, susținându-l de exemplu pe abatele din Guillaume de Volpiano, a cărui mănăstire din Fécamp dobândise exempțiunea, în impunerea reformelor de la Cluny. Acestea au fost favorizate de creșterea demografică și economică în ținut între finele secolului al X-lea și începutul secolului al XI-lea. Aristocrația
Normandia () [Corola-website/Science/307827_a_309156]
-
centrul naosului cu ghirlande de cranii ce drapează bolțile. Alte lucrări precum piloni și monstranțe flanchează altarul, în timp ce un blazon al Casei de Schwarzenberg, și semnătura Rint, realizate tot din oase, se află pe peretele de lângă intrare. În 1278, Henric, abate al mănăstirii cisterciene din Sedlec, a fost trimis în Țara Sfântă de către regele Otakar al II-lea al Boemiei. El s-a întors cu el o cantitate mică de pământ scoasă din Golgota și a răspândit-o peste cimitirul abației
Osuarul din Sedlec () [Corola-website/Science/336225_a_337554]
-
misiuni cu caracter defensiv în Holstein. El a fost comandant al fortăreței din Segeberg, unde a murit în 1137 sau 1138. Moartea sa a fost menționată într-un document referitor la familia care a întemeiat abația de Reinhausen, scris de abatele Reinhard cândva între 1153 și 1156. Reinhard însuși a murit în 7 mai 1156 și a fost înmormântat în biserica acelei abații. Herman a fost căsătorit în două rânduri. Prima sa soție a fost o contesă de Everstein, al cărei
Herman I de Winzenburg () [Corola-website/Science/328556_a_329885]
-
perioadă, Kogălniceanu și-a dezvoltat o pasiune pentru istorie, cercetând vechile cronici moldave. Ajutat și de prințul Sturdza, Kogălniceanu și-a continuat studiile în străinătate, inițial în orașul francez Lunéville (unde a fost îngrijit de fostul tutore al lui Sturdza, abatele Lhommé) și mai târziu la Universitatea Humboldt din Berlin. Unul dintre colegii săi a fost și viitorul filozof Grigore Sturdza, fiul domnitorului. Șederea să în Lunéville a fost întreruptă de intervenția oficialităților ruse, care implementaseră în Moldova "Regulamentul Organic" și
Mihail Kogălniceanu () [Corola-website/Science/297269_a_298598]
-
însemnând că ducele Richard a fost naș al unui fiu al lui Cnut și al Emmei. Nepotul său, Thorfinn, nu a fost acceptat ca rege al scoților, iar regele a ales unul din fiii celeilalte fiice, Bethóc, căsătorită cu Crínán, abate secular al Dunkeldului, și posibil mormaer al Athollului. Posibil doar ca o coincidență, în 1027 analele irlandeze relataseră arderea Dunkeldului, fără însă a detalia circumstanțele.Analele Ulsterului și Analele din Loch Cé, s.a. 1027. Moștenitorul ales al lui Máel Coluim
Casa de Alpin () [Corola-website/Science/331044_a_332373]
-
, Marin Mersennus sau Abatele Mersenne (n. 8 septembrie 1588 - 1 septembrie 1648) a fost un călugăr francez, filosof, matematician și teoretician al muzicii, supranumit „părintele acusticii”. s-a născut într-o familie de țărani, lângă Oizé, pe valea râului Sarthe. A fost educat la
Marin Mersenne () [Corola-website/Science/313586_a_314915]
-
Mesajul a fost primit de Papa Urban al II-lea la Conciliul de la Piacenza; în același an, în noiembrie, Urban a cerut Conciliului de la Clermont să discute chestiunea mai pe larg. Când a convocat conciliul, Urban a cerut episcopilor și abaților cărora li s-a adresat direct, să vină împreună cu cei mai de seamă nobili din provinciile lor. Conciliul a durat din 19 până în 28 noiembrie, și la el au participat circa 300 de clerici din toată Franța. Urban a discutat
Conciliul de la Clermont () [Corola-website/Science/324309_a_325638]
-
-i cu poporul lui Amalec. Violența cavalerilor o dorea înnobilată de slujirea lui Hristos în apărarea bisericilor Răsăritului ca pe o mamă. Baldrick afirmă că Urban, acolo pe loc, l-a numit pe episcopul de Puy în fruntea cruciadei. Guibert, abatele de Nogent scrie și el că Urban a pus accent pe recucerirea Țării Sfinte mai mult decât pe ajutorul dat creștinilor de acolo. Acest accent, ca și în cazul lui Robert și Baldrick, poate fi datorat influenței relatării din Gesta
Conciliul de la Clermont () [Corola-website/Science/324309_a_325638]
-
Însoțiți de muschetarii Athos, Porthos, Aramis și d’Artagnan, cei patru își asumă personalități nobiliare specifice epocii și pornesc în căutarea unei comori. La hanul lui Papa Pillard, ei iau contact pentru prima oară cu oamenii cardinalului Pauvrelieu, conduși de abații Michelet și de l'Âme Grise. În confruntarea cu aceștia, muschetarii și cei patru sunt ajutați de Moș Lapin, un braconier impresionat de trucurile pseudoștiințifice la care apelează Mary folosindu-se de proprietățile ciudate ale planetei ale cărei râuri curg
Planeta Umbrelelor Albastre () [Corola-website/Science/327409_a_328738]
-
doar în chestiunile ecleziastice. Adalberon a scris un poem satiric sub forma unui dialog, dedicat lui Robert al II-lea al Franței, în care se poziționează împotriva reformei episcopale și monastice din vremea sa. El își demonstrează antipatia față de Odilo, abate de Cluny, și a susținătorilor acestuia, ca și obiecțiile sale față de accederea persoanelor de joasă condiție la funcții episcopale. Se pare că Adalberon a devenit celebru în istoria Franței datorită unui poem în care face trimitere la cele trei ordine
Adalberon de Laon () [Corola-website/Science/328580_a_329909]
-
mare prestigiu, îndeosebi în domeniile filosofiei și în domeniul teologiei. Constituită ca o asociație a tuturor colegiilor pariziene situate pe malul stâng al Senei, ea asigura formarea personalului din instituțiile regale (consiliul de stat, parlamente, tribunale, fisc) și ecleziastice (episcopi, abați, personal didactic, medici, cler superior). , după o lungă perioadă de declin în epoca modernă, a fost suprimată în 1793, în timpul Revoluției Franceze, și înlocuită prin "școli superioare specializate" în drept, medicină, inginerie, pedagogie etc. Peste puțin mai mult de un
Universitatea din Paris () [Corola-website/Science/320280_a_321609]
-
Lucca, dedicată lui Alexandru în sec. al XI-lea, cu însoțitorii Evențiu și Theodolus, cu care conform tradiției - eronate - a fost martirizat. Apare în relicviarul de argint bătut de la Godefroid de Huy, relicviar executat la cererea și indicațiile lui Wibold, abate de Stavelot, în sec. al XII-lea. O pictură din sec. al XIV-lea, păstrată la Pentina în Abruzzo, îl reprezintă pe fundalul unei mari mantii înflorate, susținut de doi îngeri; la picioarele lui sunt îngenunchiați comes-ii. În Colegiul din
Papa Alexandru I () [Corola-website/Science/303750_a_305079]
-
numit co-principe din 1042), pe care normanzii l-au trecut sub protecția lor. Al treilea fiu a fost Landulf, senior de Policastro. Al patrulea, Guy a fost un aliat al normandului Robert Guiscard. Cel de al cincilea a fost Ioan, abate de Curte. Cel mai tânăr, Guaimar, l-a sprijinit să guverneze pe fratele său Gisulf. Fiica cea mai mare a lui Guaimar a fost Sichelgaita, care va deveni soția lui Robert Guiscard. Cea mai tânără fiica a fost Gaitelgrima, pe
Guaimar al IV-lea de Salerno () [Corola-website/Science/324570_a_325899]
-
Ana de Austria. După ce în românul "Cei trei muschetari" cei patru prieteni se despart, Athos devine contele de La Fere, moștenește o moșie lângă Blois (moșia Bragelonne) și înfiază un copil pe care il crește - Raoul (vicontele de Bragelonne), Aramis devine abatele d`Herblay și are o mănăstire, Porthos își cumpără trei castele (din banii soției procurorului) și devine domnul Porthos Du Vallon de Bracieux de Pierrefonds, iar d`Artagnan devine locotenent de muschetari.
După douăzeci de ani () [Corola-website/Science/313170_a_314499]
-
parcurge înot, luminându-și drumul cu o simplă lumânare, o galerie de 150 m la nivelul Lacului aproape de punctul terminus actual pentru turiști. Armând Viré descoperă, la 200 m, o galerie afluența care îi poartă numele. Pe 14 aprilie 1899, abatele Edmond Albe și Armând Viré escaladează marea barieră și lărgesc cu ciocanul și cu dalta trecerea îngustă din vârf. Râul adânc își continuă cursul și dincolo de barieră. Pe 9 mai, ei ajung chiar deasupra "Terrasses (Teraselor)" , o enormă îngrămădire de
Avenul din Padirac () [Corola-website/Science/328856_a_330185]
-
Raymund Netzhammer a electrificat ceasul mănăstirii și clopotul. Existând niște probleme speciale cu privire la domeniul mănăstiresc, a studiat topografia și cartografia. Și-a publicat realizările științifice în periodicele tehnice ale vremii. Proaspăt întors de la Expoziția Mondială din Paris, în august 1900, abatele Columban l-a trimis la București ca profesor la Seminarul Arhidiecezan de acolo. Înaltul prelat catolic a fost numit ca director al Seminarului Catolic din București (1900-1902) și a studiat posibilitatea să înființeze mănăstiri benedictine în România. Dar problemele religioase
Raymund Netzhammer () [Corola-website/Science/305070_a_306399]
-
Arhidiecezan de acolo. Înaltul prelat catolic a fost numit ca director al Seminarului Catolic din București (1900-1902) și a studiat posibilitatea să înființeze mănăstiri benedictine în România. Dar problemele religioase din România l-au făcut să eșueze în demersul său. Abatele l-a trimis apoi în anul 1903 la Roma, unde a activat în cadrul Ordinului Benedictin Central ca profesor și director economic. La scurt timp a fost numit ca rector la Colegiului Pontifical Grec din Roma. Arhiepiscopul romano-catolic de București Francisc-Xaveriu
Raymund Netzhammer () [Corola-website/Science/305070_a_306399]
-
Apahida (în , în , în , în trad. ""Podul Abatelui"" sau ""Podul Abației"") este o comună în județul Cluj, Transilvania, România, formată din satele Apahida (reședința), Bodrog, Câmpenești, Corpadea, Dezmir, Pata, Sânnicoară și Sub Coastă. Pe teritoriul comunei Apahida s-au făcut importante descoperiri arheologice, între care cimitirul celtic din
Comuna Apahida, Cluj () [Corola-website/Science/299568_a_300897]
-
liber și un moralist independent, ceea ce îi aduce statutul de liberal moderat. Se opune ferm ordinii morale, în special prin romanul "Cucerirea orașului Plassans" ("La Conquête de Plassans"), interzis la vânzare în gări de către comisia de colportaj , și prin "Greșeala abatelui Mouret" ("La Faute de l'abbé Mouret"), un atac împotriva dogmei castității, consolidată atunci de Biserică prin taina căsătoriei. De asemenea, Zola ia apărarea comunarzilor grațiați prin legea amnistiei, evocându-i pe paria Revoluției din 1848 în "Pântecele Parisului" ("Le
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
ani. Cu o regularitate nezdruncinată, Zola scrie de la trei la cinci pagini pe zi, ceea ce reprezintă un roman cu două volume pe an. Șase romane apar între 1871 și 1876: "Averea familiei Rougon", "Haita", "Pântecele Parisului", "Cucerirea orașului Plassans", "Greșeala abatelui Mouret" și "Excelența sa Eugène Rougon". Dar acestea nu aduc încă succesul scontat. Zola este în mod evident un scriitor cunoscut, dar nu la nivelul pe care și-l dorește. Perseverența îi aduce o nouă izbândă prin "L'Assommoir", un roman
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
credincioși ». Scopul romancierului este de a alcătui « un bilanț religios, filozofic și social al secolului », prin intermediul unui roman, apoi a două, apoi, într-un final, a trei romane, intitulate fiecare cu numele unui oraș: Lourdes, Roma și Paris. Eroul cărților, abatele Pierre Froment, personaj sceptic și cinic, traversând o criză religioasă, servește drept fir de legătură între cele trei părți ale ciclului precum și drept purtător de cuvânt al autorului. Acesta este noul suflu pe care îl caută Zola, pentru a se
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
Jean-Felix Picard, cunoscut ca abatele Picard, (21 iulie 1620, La Flèche - 12 iulie 1682, Paris) a fost un astronom și un geodez francez. A fost primul care a calculat, cu precizie, rază Pământului. A studiat în orașul natal, La Flèche, la colegiul iezuit Henry-Le-Grand. În
Jean Picard () [Corola-website/Science/333246_a_334575]
-
agrement pentru locuitorii orașelor mari din apropiere, Köln, Bonn, Düsseldorf și regiunea Ruhr. Din anul 1974 Bad Münstereifel este recunoscut ca o „localitate balneară”. „Academia Kurt Schumacher” (academie politică a partidului SPD) are sediul în oraș. În anul 830, Marquard, abatele abației benedictine din Prüm, a înființat aici o mănăstire numită "Neumünster". Datorită poziției sale geografice, mănăstirea s-a numit, mai târziu, "Münstereifel". În anul 844 au fost aduse în mănăstire moștele matirilor romani Chrysanthus și Daria (+ 268 n.Chr.). În
Bad Münstereifel () [Corola-website/Science/309191_a_310520]