1,455 matches
-
complet suspendată în întreaga țară la aceeași oră pentru un minut. Cedările teritoriale din anul 1940 au produs o amărăciune profundă și resentimente în rândul populației românești și a grăbit scăderea popularității regimului regelui Carol al II-lea. El a abdicat și a părăsit țara, lăsând drum liber formării unui guvern al generalului Ion Antonescu și al Gărzii de Fier. Dorința de eliberare a teritoriilor pierdute în 1940 a fost factorul decisiv care a dus la intrarea României în luptele celui
Ocupația sovietică a Basarabiei și Bucovinei de Nord () [Corola-website/Science/308984_a_310313]
-
dată față de Ungaria și Bulgaria, care se bucurau de sprijinul nemijlocit al Germaniei Naziste și Italiei Fasciste - fiind pus în fața unei nemulțumiri generalizate, care putea degenera în orice moment într-o mișcare națională antidinastică, regele Carol al II-lea a abdicat (pentru a patra și ultima oară) în favoarea fiului său Mihai I și a părăsit țara. Regelui Carol i s-a interzis să mai revină vreodată în România. Regele Mihai I îndeplinea doar o funcție strict protocolară, puterea reală fiind deținută
Ocupația sovietică a Basarabiei și Bucovinei de Nord () [Corola-website/Science/308984_a_310313]
-
Dictatul de la Viena și, în continuare, în Ungaria și Slovacia. Pe 6 martie 1945, regele Mihai a fost silit de sovietici să accepte guvernul dominat de comuniști al lui Petru Groza, iar în 30 decembrie 1947 a fost silit să abdice și să părăsească țara. Abdicarea regelui Mihai a reprezentat momentul începerii unui regim care nu avea să se termine decât odată cu evenimentele din decembrie 1989. În 1947, ca parte a tratatului de pace de la Paris, România și Uniunea Sovietică au
Ocupația sovietică a Basarabiei și Bucovinei de Nord () [Corola-website/Science/308984_a_310313]
-
Când Carol al V-lea de Habsburg l-a învins la rândul său pe Francisc I în Bătălia de la Pavia în 1525, nordul Italiei, inclusiv Milano, a trecut în posesia Casei de Habsburg. În 1556, Carol al V-lea a abdicat în favoarea fiului său Filip al II-lea și a fratelui său Ferdinand I. Posesiile italiene ale lui Carol, inclusiv Milano, au trecut astfel în posesia lui Filip al II-lea și liniei spaniole a familiei de Habsburg, în timp ce ramura austriacă
Milano () [Corola-website/Science/296696_a_298025]
-
Berlin și a scris scrisori plin de dorul de acasă. În principatul Hohenzollern a lucrat apoi în adunarea locală a averilor și administrație. După doar putin peste un an de guvernare a micului principat al familiei sale, Karl Anton a abdicat în decembrie 1849 în favoarea vărului său îndepărtat, regele Prusiei iar Hohenzollern-Sigmaringen împreună cu principatul vecin de Hohenzollern-Hechingen, au fost anexate Prusiei. După abdicare, Karl Anton a devenit o figură proeminentă în politica Prusiei. După căderea guvernului reacționar Manteuffel în 1858 și
Karl Anton de Hohenzollern-Sigmaringen () [Corola-website/Science/304488_a_305817]
-
relație sexuală cu aceasta. Astfel Virgil Kerciu, bogat și bine introdus în cercurile legate de palat, era în stare să o propulseze pe ambițioasa Ileana Pociovălișteanu. Însă, la scurt timp după începerea acestei legături, Carol II a fost silit să abdice și să părăsească țara la 6 Septembrie 1940. Ileana Pociovălișteanu era suficient de apropiată de camarila regală încât să plece și ea cu trenul regal. Instalându-se în Elveția, s-a măritat cu Virgil Kerciu, care a murit însă într-
Ileana Pociovălișteanu () [Corola-website/Science/332524_a_333853]
-
dar a fost învinsă în 1796 de către Napoleon și forțată să încheie Tratatul de la Paris (1796), oferind trecere liberă armatei franceze prin Piemont. În 1798, Joubert a ocupat Torino și l-a forțat pe Carol Emanuel al IV-lea să abdice și să părăsească insula Sardiniei. În cele din urmă, în 1814 regatul a fost restaurat și s-a exstins, adăugând fosta Republlică Genoveză prin Congresul de la Viena. În același timp, figurile naționaliste precum Giuseppe Mazzini, influențau opiniile populare. Mazzini a
Casa de Savoia () [Corola-website/Science/330606_a_331935]
-
Sardiniei). În același an, pentru a mulțumi Fecioarei Maria, regele construiește o biserică pe colina care domină orizontul orașului: celebra biserică Superga. În 1798 Carol Emanuel al IV-lea de Savoia a fost forțat de francezii conduși de Napoleon să abdice și să părăsească orașul. În această perioadă, orașul suferă o importantă transformare: au fost demolate, din ordinul lui Napoleon, zidurile ridicate începând cu jumătatea secolului al XVI-lea, care protejaseră orașul vreme de două secole. În 1814, după o serie
Torino () [Corola-website/Science/299924_a_301253]
-
frați. La moartea regelui Géza I (25 aprilie 1077), partizanii acestuia, ignorându-i pe fiii săi, l-au proclamat rege pe Ladislau. Regele Ladislau I (1077-1095) a reușit să-l convingă pe Solomon, care domnea în comitatele din vest, să abdice. În timpul domniei sale, regatul Ungariei s-a întărit și și-a extins dominația asupra Croației (1091), care a devenit provincie a Ungariei. El a încredințat guvernarea noii provincii nepotului său de frate mai mic, Álmos. La 20 august 1083, doi membri
Dinastia Arpadiană () [Corola-website/Science/320566_a_321895]
-
1814), o coaliție formată din Imperiul Austriac, Regatul Prusiei, Imperiul Rus, Suedia, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei și un număr de state germane a învins în final Primul Imperiu Francez și l-a obligat pe Împăratul Napoleon I să abdice și să plece în exil pe insula Elba. După dezastruoasa campanie napoleoniană din Rusia, în februarie-martie se încheagă noua Coaliție europeană, Prusia alăturându-se Rusiei, Marii Britanii și rebelilor din Spania și Regatul Portugaliei. Dupa o serie de victorii ale lui
Războiul celei de-a Șasea Coaliții () [Corola-website/Science/315388_a_316717]
-
Fontainebleau, în timp ce cei doi Marmont și Mortier, împreună cu Moncey continuă să apere cu disperare capitala asediată. Cu toate acestea, Mareșalul Marmont ia inițiativa de a semna capitularea capitalei și se predă cu toți oamenii săi, pe 31 martie iar Napoleon abdică pe 6 aprilie. Neștiind de abdicarea Împăratului, Soult dă o ultimă disperată bătălie împotriva lui Wellington la Toulouse. Viceregele Eugène încheie la rândul său armistițiul cu austriecii la 16 aprilie. Abdicând necondiționat la 6 aprilie 1814, Napoleon semnează Convenția care
Războiul celei de-a Șasea Coaliții () [Corola-website/Science/315388_a_316717]
-
cu toți oamenii săi, pe 31 martie iar Napoleon abdică pe 6 aprilie. Neștiind de abdicarea Împăratului, Soult dă o ultimă disperată bătălie împotriva lui Wellington la Toulouse. Viceregele Eugène încheie la rândul său armistițiul cu austriecii la 16 aprilie. Abdicând necondiționat la 6 aprilie 1814, Napoleon semnează Convenția care îi garanta suveranitatea insulei mediteraneene Elba, iar Senatul francez îl cheamă pe tron pe Ludovic-Stanislas-Xavier de Bourbon, care debarcă la Calais pe 24 aprilie, cu o zi înainte Franța semnând armistițiul
Războiul celei de-a Șasea Coaliții () [Corola-website/Science/315388_a_316717]
-
prima versiune a abdicării, care transmitea tronul fiului său minor, „Regele Romei”, sub regenta Împărătesei Marie-Louise. Cu toate acestea, aflând despre predarea capitalei în urmă defecțiunii lui Marmont de pe 5 aprilie, Împăratului nu îi mai rămâne decât soluția de a abdica necondiționat, lucru pe care îl face pe 6 aprilie. Pe 11 aprilie, după nenumărate tractațiuni, s-a semnat Tratatul de la Fontainebleau cu Aliații, act ce îi acordă lui Napoleon insula mediteraneană Elba, dreptul de a fi însoțit de 1000 de
Abdicarea de la Fontainebleau () [Corola-website/Science/316022_a_317351]
-
Duce de Brunswick, care a fost ridicat la rang de colonel al husarilor, a preluat oficial conducerea ducatului la 1 noiembrie. În timpul Primului Război Mondial ducele a fost promovat la rangul de general maior. La 8 noiembrie 1918 a fost obligat să abdice împreună cu ceilalți regi, mari duci, duci și prinți germani. În anul următor, ducatul britanic al tatălui său a fost suspendat în conformitate cu Legea privind privarea de titluri din 1917, ca urmare a serviciului ducelui în armata germană în timpul războiului, și Ernest
Ernest Augustus, Duce de Brunswick () [Corola-website/Science/321797_a_323126]
-
ei s-a mutat la Altenburg ca urmare a unui transfer de teritorii între diferitele ramuri ale Ernestine Wettins. Elisabeta a luat apoi titlul de Prințesa . În 1834, tatăl ei a devenit Duce de Saxa-Altenburg, dar a fost forțat să abdice în urma revoluției civile din cauza naturii conservatoare, anti-reformă a guvernului său în 1848. Elisabeta și surorile ei (printre care regina Maria de Hanovra (soția regelui George al V-lea de Hanovra) și Marea Ducesă Alexandra Iosifovna a Rusiei (soția Marelui Duce
Elisabeta de Saxa-Altenburg () [Corola-website/Science/322471_a_323800]
-
Mari, care a pierdut fără luptă, în decurs de câteva luni, Basarabia, Bucovina de nord, Herța, Transilvania de nord-est și Cadrilaterul. La 6 septembrie 1940, Carol al II-lea a fost obligat de noul prim-ministru, generalul Ion Antonescu, să abdice și să părăsească țara, tronul revenindu-i a doua oară lui Mihai. Sub statul național-legionar, apoi sub regimul autoritar al lui Antonescu, regele nu avea nici o putere reală de decizie, fiind în permanență sub supravegherea serviciilor de informații. Nu a
Mihai I al României () [Corola-website/Science/296764_a_298093]
-
regim draconic de vizitare, care permitea întâlnirea mamei cu fiul doar pentru o vacanță de câteva săptămâni, o dată pe an. În septembrie 1940, Carol al II-lea i-a acordat puteri discreționare generalului Ion Antonescu, care i-a impus sa abdice in favoarea fiului sau. Mihai (în vârstă de 18 ani) a fost proclamat rege fără depunerea vreunui jurământ pe constituție (abrogată la acea dată) și fără votul de aprobare al parlamentului (suspendat, redeschis abia în 1946). În schimb, Mihai a
Mihai I al României () [Corola-website/Science/296764_a_298093]
-
pe Mihai că «mai presus de orice, un rege trebuie să fie curajos»”. Potrivit propriei sale relatări, regele Mihai nu a avut astfel de intenții de a nu reveni acasă. După întoarcerea sa în România, Mihai a fost silit să abdice la 30 decembrie 1947. Comuniștii au anunțat abolirea monarhiei și instaurarea unei republici populare și au transmis la radio înregistrarea proclamației regelui despre propria sa abdicare. În ședința extraordinară din 30 decembrie 1947 a cabinetului, Petru Groza a declarat următoarele
Mihai I al României () [Corola-website/Science/296764_a_298093]
-
mătușile roșii» ale Regelui". Există câteva relatări asupra motivelor abdicării lui Mihai. Potrivit acestuia, prim-ministrul comunist Petru Groza l-ar fi amenințat cu un pistol și cu șantajul că urma să execute 1.000 de deținuți studenți dacă nu abdică. Într-un interviu din 2007 pentru "New York Times", Regele Mihai rememorează evenimentele: "A fost șantaj. Mi-au spus " Dacă nu semnezi imediat, suntem obligați - de ce obligați, nu știu - să ucidem peste 1.000 de studenți pe care-i aveau în
Mihai I al României () [Corola-website/Science/296764_a_298093]
-
1.000 de studenți pe care-i aveau în pușcărie". Potrivit revistei "Time", guvernul comunist ar fi amenințat cu arestări ulterioare a mii de oameni, nu cu unele anterioare, și că apoi va scufunda țara în sânge, dacă Mihai nu abdică. Pe de altă parte, potrivit unor articole din "Jurnalul Național", din care unul citează arhivele Securității române, abdicarea regelui Mihai ar fi fost rodul negocierilor sale cu guvernul comunist, nu al vreunui șantaj, negocieri în urma cărora i s-a permis
Mihai I al României () [Corola-website/Science/296764_a_298093]
-
pentru mobilizarea a 900.000 de soldați, din care numai o mică parte a ajuns în rândurile armatei imperiale. Împăratul, dându-și în cele din urmă seama de nerealismul schemelor sale, a realizat că situația este fără ieșire. Napoleon a abdicat pe 6 aprilie. Acțiunile militare au mai continuat în Italia, Spania și Olanda în timpul primăverii anului 1814. Învingătorii l-au exilat pe Napoleon pe insula Elba și au restaurat domnia Casei de Bourbon în persoana regelui Ludovic al XVIII-lea
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
fost învins de schimbarea situației politice. La sosirea în Paris la trei zile după Waterloo, Napoleon încă spera într-o rezistență națională concertată, dar populația și Parlamentul nu mai doreau o asemenea luptă. Politicienii l-au forțat pe Napoleon să abdice a doua oară pe 22 iunie 1815. În ciuda abdicării împăratului, luptele sporadice au continuat la granițele de est și în suburbiile Parisului până la semnarea încetării focului pe 4 iulie. Pe 15 iulie, Napoleon s-a predat britanicilor la Rochefort. Aliații
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
germane și a adoptat numele de familie Mountbatten. Nașterea lui Filip s-a produs în timpul Războiului greco-turc (1919-1922) care a mers prost pentru Grecia. La 22 septembrie 1922, unchiul lui Filip, regele Constantin I al Greciei a fost forțat să abdice iar Prințul Andrei împreună cu alții a fost arestat de guvernul militar. Comandantul armatei, generalul Georgios Hatzianestis, și cinci politicieni au fost executați. În decembrie, un tribunal revoluționar l-a expulzat pe Prințul Andrei din Grecia pe viață. Nava britanică "Calypso
Filip, Duce de Edinburgh () [Corola-website/Science/313435_a_314764]
-
Carol I care a fost detronat în 1918. Pentru că forțele aliate se temeau că întoarcerea împăratului ar destabiliza Europa Centrală, au refuzat să-l accepte pe Arhiducele Joseph August ca șef al statului ungar; Joseph August a fost forțat să abdice la 23 august 1919. La 1 martie 1920, amiralul Horthy este ales regent al Regatului Ungariei restaurate. După abdicarea sa, arhiducele Joseph Auguste s-a implicat activ în domeniul științei și dezvoltarea socială. El și-a publicat memoriile și a
Arhiducele Joseph August de Austria () [Corola-website/Science/324040_a_325369]
-
săi sunt alungați de la putere iar suporterii lui Minamoto Michichika sunt instalați la putere. Ținta lui declarată este să readucă guvernarea imperială și diminuarea puterii Bakufu, dar adevarata lui intenție este doar să înlocuiască toți Fujiwara din ministere. 1198 - Go-Toba abdică și devine împărat în retragere. Tsuchimikado, fiul minor al lui Go-Toba, devine împărat titular până în anul 1210. El a fost ales de către Minamoto Michichika moștenitor aparent la începutul anului fără să caute implicarea guvernului de la Kamakura. Minamoto Yoritomo nu reacționează
Cronologia Perioadei Kamakura () [Corola-website/Science/303064_a_304393]