1,407 matches
-
1799 și-a însoțit tatăl în exil la Viena, apoi în principatele pe care le-a primit drept compensații pentru pierderea Marelui Ducat, Salzburg și Würzburg. S-a întors în Toscana cu tatăl său la 15 septembrie 1814, după prima abdicare a lui Napoleon, bine primit de către supușii săi pentru politica tatălui său, care nu a efectuat epurări asupra celor care au colaborat cu guvernul francez. Tânărul moștenitor al tronului a fost iubit de toscani pentru caracterul lui informal, și chiar
Leopold al II-lea, Mare Duce de Toscana () [Corola-website/Science/322953_a_324282]
-
ulterior a ajuns tribun. În 284-285 a fost "praeses" (guvernator de provincie subordonat unui "consularis") al Dalmației. A fost prefectul pretorian al împăratului Maximian în 288-293. La 1 martie 293, a fost promovat la rangul de "caesar". În 305, după abdicarea lui Dioclețian și Maximian, Constantin se alătură tatălui său, în partea apuseană a imperiului. La moartea lui Constantius I, la Eburacum, în Britannia (25 iulie 306), Constantin este proclamat împărat de către armată. În aceste împrejurări, Galerius, personalitatea dominantă a celei
Constantin cel Mare () [Corola-website/Science/297914_a_299243]
-
a Columbiei Mari. Câteva evenimente din Europa au pregătit terenul pentru "Declarația de Independență Venezueleană". Războaiele Napoleoniene nu numai că au slăbit puterea Imperiului Spaniol, dar au pus neoficial Marea Britanie de partea mișcării de independență. În mai 1808 a cerut abdicarea lui Ferdinand al VII-lea al Spaniei și peste câteva luni al tatălui său, Carol al IV-lea al Spaniei. Napoleon l-a pus pe tronul Spaniei pe fratele său, Joseph Bonaparte cu numele de José I al Spaniei. Încoronarea
Războiul de Independență al Venezuelei () [Corola-website/Science/327990_a_329319]
-
Perioada Statelor Combatante (Zhanguo Shidai chin. 战国时代/戰國時代, Zhànguó Shídài) (475 - 221 î.Hr.). China Imperiala a durat timp de 2.133 de ani până la declararea Republicii Chineze, la 1 ianuarie 1912 de Sun Yatsen (chin. 孙逸仙/孫逸仙, Sūn Yìxiăn) și abdicarea ultimului împărat chinez „Pǔ Yí, la 12 februarie 1912. Al doilea președinte al Republicii Chineze, Yuan Shikai, se va declara însă împărat (in 1916) restaurând (intre 22 decembrie 1915 - 22 martie 1916), o monarhie mai puțin importantă din punct de
Dinastiile Chinei () [Corola-website/Science/310396_a_311725]
-
a învins și respins în numeroase rânduri armate mult superioare numeric. În cele din urmă, în ciuda acestor victorii tactice, înfrângerile anterioare suferite de Napoleon în Rusia și Germania s-au dovedit a fi fatale, iar aliații au ocupat Parisul, forțând abdicarea acestui la 6 aprilie 1814 și restaurând dinastia Bourbon. Tratatul de la Paris de la 30 mai 1814 reduce Franța la frontierele din 1792. După dezastruoasa retragere din Rusia, resturile "Marii Armate" reușesc să treacă fluviul Niemen pe 13 decembrie, urmăriți de
Războiul celei de-a Șasea Coaliții () [Corola-website/Science/315388_a_316717]
-
Mortier, împreună cu Moncey continuă să apere cu disperare capitala asediată. Cu toate acestea, Mareșalul Marmont ia inițiativa de a semna capitularea capitalei și se predă cu toți oamenii săi, pe 31 martie iar Napoleon abdică pe 6 aprilie. Neștiind de abdicarea Împăratului, Soult dă o ultimă disperată bătălie împotriva lui Wellington la Toulouse. Viceregele Eugène încheie la rândul său armistițiul cu austriecii la 16 aprilie. Abdicând necondiționat la 6 aprilie 1814, Napoleon semnează Convenția care îi garanta suveranitatea insulei mediteraneene Elba
Războiul celei de-a Șasea Coaliții () [Corola-website/Science/315388_a_316717]
-
a câștigat” detașat, iar 1947 a marcat interzicerea și decapitarea Partidului Național Țărănesc, prin „înscenarea de la Tămădău”. La sfârșitul anului a venit rândul instituției monarhice să fie înlăturată: pe 30 decembrie 1947 regele a fost constrâns să semneze decretul de abdicare, în aceeași zi fiind proclamată republica populară. În ianuarie 1948 a plecat în exil, unde a încercat să pledeze cauza țării sale, însă s-a izbit de un zid al obtuzității. S-a căsătorit cu principesa Ana de Bourbon-Parma și
Mihai I al României () [Corola-website/Science/296764_a_298093]
-
la acea dată) și fără votul de aprobare al parlamentului (suspendat, redeschis abia în 1946). În schimb, Mihai a fost încoronat cu Coroana de Oțel și uns rege de patriarhul României Nicodim Munteanu, în catedrala patriarhală din București imediat după abdicarea lui Carol al II-lea, la 6 septembrie 1940. Legal, însă, Mihai nu putea exercita prea multă autoritate, în afara prerogativelor de a fi șeful suprem al armatei și de a desemna un prim-ministru cu puteri depline, numit „Conducător”. Regele
Mihai I al României () [Corola-website/Science/296764_a_298093]
-
a nu reveni acasă. După întoarcerea sa în România, Mihai a fost silit să abdice la 30 decembrie 1947. Comuniștii au anunțat abolirea monarhiei și instaurarea unei republici populare și au transmis la radio înregistrarea proclamației regelui despre propria sa abdicare. În ședința extraordinară din 30 decembrie 1947 a cabinetului, Petru Groza a declarat următoarele: "Doamnă și domnilor miniștri, vreau să vă comunic că actul acesta s-a făcut prin buna învoială. Regele a constatat - așa cum este scris aici - că instituția
Mihai I al României () [Corola-website/Science/296764_a_298093]
-
țara, urmat la peste o săptămână, de principesele Elisabeta de România și Ileana de Habsburg, care, potrivit ziarului The New York Times, "au colaborat atât de strâns cu rușii, încât au devenit cunoscute drept «mătușile roșii» ale Regelui". Există câteva relatări asupra motivelor abdicării lui Mihai. Potrivit acestuia, prim-ministrul comunist Petru Groza l-ar fi amenințat cu un pistol și cu șantajul că urma să execute 1.000 de deținuți studenți dacă nu abdică. Într-un interviu din 2007 pentru "New York Times", Regele
Mihai I al României () [Corola-website/Science/296764_a_298093]
-
cu arestări ulterioare a mii de oameni, nu cu unele anterioare, și că apoi va scufunda țara în sânge, dacă Mihai nu abdică. Pe de altă parte, potrivit unor articole din "Jurnalul Național", din care unul citează arhivele Securității române, abdicarea regelui Mihai ar fi fost rodul negocierilor sale cu guvernul comunist, nu al vreunui șantaj, negocieri în urma cărora i s-a permis să plece din țară însoțit de bunurile solicitate și de o parte din suita regală. Potrivit cărții , autobiografice
Mihai I al României () [Corola-website/Science/296764_a_298093]
-
solicitate și de o parte din suita regală. Potrivit cărții , autobiografice a fostului șef al serviciului de spionaj sovietic NKVD, generalul maior Pavel Sudoplatov, ministrul adjunct de externe sovietic Andrei Vâșinski ar fi purtat personal negocieri cu regele Mihai în vederea abdicării, garantându-i o parte dintr-o pensie ce urma să-i fie plătită lui Mihai în Mexic. Referitor la episodul controversat al amenințării cu pistolul de către prim-ministrul de atunci, Petru Groza, regina-mamă Elena ar fi declarat, conform arhivei fiicei
Mihai I al României () [Corola-website/Science/296764_a_298093]
-
pistolul de către prim-ministrul de atunci, Petru Groza, regina-mamă Elena ar fi declarat, conform arhivei fiicei lui Petru Groza, că acesta s-ar fi comportat cu familia regală „mai bine ca un părinte”, iar că la 30 decembrie 1947, ziua abdicării, „poporul a făcut un divorț - și decent și elegant - de monarhie”. Potrivit liderului comunist albanez Enver Hodja, care rememorează conversațiile avute cu liderii comuniști români privind abdicarea regelui, Mihai ar fi fost amenințat de către liderul PCR Gheorghe Gheorghiu-Dej cu un
Mihai I al României () [Corola-website/Science/296764_a_298093]
-
regală „mai bine ca un părinte”, iar că la 30 decembrie 1947, ziua abdicării, „poporul a făcut un divorț - și decent și elegant - de monarhie”. Potrivit liderului comunist albanez Enver Hodja, care rememorează conversațiile avute cu liderii comuniști români privind abdicarea regelui, Mihai ar fi fost amenințat de către liderul PCR Gheorghe Gheorghiu-Dej cu un pistol și nu de Petru Groza, pentru a determina abdicarea. Regele ar fi fost apoi lăsat să plece din țară însoțit de câteva persoane din anturaj și
Mihai I al României () [Corola-website/Science/296764_a_298093]
-
de monarhie”. Potrivit liderului comunist albanez Enver Hodja, care rememorează conversațiile avute cu liderii comuniști români privind abdicarea regelui, Mihai ar fi fost amenințat de către liderul PCR Gheorghe Gheorghiu-Dej cu un pistol și nu de Petru Groza, pentru a determina abdicarea. Regele ar fi fost apoi lăsat să plece din țară însoțit de câteva persoane din anturaj și, după cum confirmă liderul sovietic Nikita Hrușciov, rememorând confesiunile făcute de Dej, cu orice bunuri dorite, inclusiv cu rubine și aur. Hodja nu menționează
Mihai I al României () [Corola-website/Science/296764_a_298093]
-
și trupele acestuia, loiale lui Mihai. Potrivit unei relatări din revista "Time", la începutul lui 1948 ar fi existat negocieri între Regele Mihai și guvernul comunist privind recuperarea unei părți din averea lăsată în România, ceea ce ar fi întârziat denunțarea abdicării drept ilegală. Există rapoarte conform cărora autoritățile comuniste române, obediente față de Stalin, i-au permis regelui Mihai să scoată din România 42 de tablouri valoroase din proprietatea Coroanei României în noiembrie 1947, „pentru a pleca mai repede din țară”. Unele
Mihai I al României () [Corola-website/Science/296764_a_298093]
-
rege" un titlu retras familiei regale române de casa de Hohenzollern din Germania în timpul primului război mondial, recunoscând prin aceasta că la acea dată nu mai era regele României. Totuși, în cele din urmă, în martie 1948, Mihai își denunța abdicarea ca fiind smulsă cu forța și ilegală. Revista americană "Time" susține că lui Mihai i-au trebuit peste două luni pentru a denunța abdicarea, deoarece negociase cu comuniștii recuperarea unor proprietăți din România, în ciuda unui articol anterior cum că Bucureștii
Mihai I al României () [Corola-website/Science/296764_a_298093]
-
nu mai era regele României. Totuși, în cele din urmă, în martie 1948, Mihai își denunța abdicarea ca fiind smulsă cu forța și ilegală. Revista americană "Time" susține că lui Mihai i-au trebuit peste două luni pentru a denunța abdicarea, deoarece negociase cu comuniștii recuperarea unor proprietăți din România, în ciuda unui articol anterior cum că Bucureștii i-ar fi permis să scoată din țară numai 3.000 de dolari americani, patru automobile și o decorație cu diamante și rubine, acordată
Mihai I al României () [Corola-website/Science/296764_a_298093]
-
se semnează ca "Regele Mihai de România". Unii monarhiști români, pentru care Mihai e rege doar de drept divin, nu și constituțional, deoarece nu a jurat pe constituție și nu a fost investit în funcție de parlament în a doua domnie, consideră abdicarea lui din 1947 drept nulă, argumentând că aceasta a fost un act pur constituțional, nu religios, care nu îl poate decădea dintr-o poziție în care a fost pus de Dumnezeu. Aceiași monarhiști susțin că, în calitate de rege absolut, neconstituțional, de
Mihai I al României () [Corola-website/Science/296764_a_298093]
-
PSD. Unii monarhiști au privit gestul lui Mihai drept o încălcare a tradiției neutralității politice a monarhiei, cât și ca un compromis cu foștii săi dușmani ex-comuniști din motive financiare, în timp ce majoritatea comentatorilor politici au considerat gestul ca o noua abdicare. Mihai a avut dintotdeauna o reputație de taciturn. I-a spus odată bunicii sale: "Am învățat să nu spun ce simt și să le zâmbesc celor pe care-i urăsc cel mai mult". La vârsta de 16 ani, Regele Mihai
Mihai I al României () [Corola-website/Science/296764_a_298093]
-
Manoilescu i-a fost atribuit titlul inventat ad-hoc de "Mare Voievod de Alba-Iulia" (ortografiat ), propunere care a atras în parlament protestele lui Nicolae Iorga. Din 6 septembrie 1940 până în 30 decembrie 1947 Mihai a fost din nou "regele României". După abdicarea forțată, Mihai a continuat să se intituleze rege. Într-un interviu de la începutul anilor '90, Mihai argumenta că poate fi numit "fostul suveran", însă nu "fostul rege". După 2000, Mihai a întrerupt legăturile cu casa de Hohenzollern-Sigmaringen și a interzis
Mihai I al României () [Corola-website/Science/296764_a_298093]
-
Paris la trei zile după Waterloo, Napoleon încă spera într-o rezistență națională concertată, dar populația și Parlamentul nu mai doreau o asemenea luptă. Politicienii l-au forțat pe Napoleon să abdice a doua oară pe 22 iunie 1815. În ciuda abdicării împăratului, luptele sporadice au continuat la granițele de est și în suburbiile Parisului până la semnarea încetării focului pe 4 iulie. Pe 15 iulie, Napoleon s-a predat britanicilor la Rochefort. Aliații l-au exilat pe Napoleon în îndepărtata insulă din
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
pace de la Paris, 1947 cu Puterile Aliate. 23 august 1944 - 30 decembrie 1947 ocupa funcții precum: subsecretar de stat la Președinția Consiliului de Miniștri, la Ministerul de Interne, la Ministerul de Război, subsecretar de stat pentru armata de uscat. După abdicarea forțată a Regelui Mihai și instaurarea statului comunist a fost exclus din armată. La începutul anilor ’50 a fost degradat, arestat și i s-a intentat un proces. După detenție, în anii ’60 a fost reabilitat, redându-i-se gradele
Dumitru Dămăceanu () [Corola-website/Science/307488_a_308817]
-
un devotament ieșit din comun, ajungând la Reghin și de acolo la Târgu Mureș unde aveau niște rude. Doi ani de zile s-au ascuns pe unde au putut, lucrând pe ici pe colo pentru a nu fi descoperiți. După abdicarea forțată a Regelui Mihai la finele anului 1947, comuniștii au declanșat un val masiv de arestări, În special din rândurile național-țărăniștilor. Securitatea se consolidase Între timp și, sub Îndrumarea directă a unor ofițeri KGB, ridicau de la domiciliu sau chiar de pe
Editura Destine Literare by George Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_351]
-
de succesiune la tronul României după Regele Mihai I este următoarea: Acestă linie descinde din Prințul Wilhelm de Hohenzollern-Sigmaringen, care, împreună cu tatăl său, Prințul Leopold , a renunțat la tronul României în favoarea fratelui său mai mic, viitorul Rege Ferdinand I. După abdicarea Regelui Mihai, successiunea la tron a fost discutată într-o întâlnire dintre Mihai, unchiul său, Principele Nicolae al României, și Prințul Frederic Victor (1891-1965) , șeful casei princiare de Hohenzollern-Sigmaringen . Imediat după această întâlnire, purtătorul de cuvânt al Regelui Carol al
Ordinea de succesiune la tronul României () [Corola-website/Science/307335_a_308664]