3,115 matches
-
imaginea unui "loc" ale cărui coordonate sunt "câmpia verde", "casa albă", "copacul înflorit", "mormântul mamei" (Enigmă) sau "grădina", în care eul poetic sapă ca în "propriul trup" (Grădina). Dorința, nevoia, imposibil de stăpânit, de a pătrunde în interiorul propriei ființe creează abisul, o figură geometrică ce se adâncește, prelungind în interior, la infinit, imaginea din afară, și la al cărei capăt ar trebui să se afle mult căutatul punct: "Ochiul tău privește/ un ochi care privește / un ochi care privește/ un ochi
Punere în abis by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16276_a_17601]
-
trebui să se afle mult căutatul punct: "Ochiul tău privește/ un ochi care privește / un ochi care privește/ un ochi care privește/ un ochi care privește/ etc., încearcă să-ți imaginezi/ până la capăt/ această figură geometrică/ dacă poți" (Punere în abis). Acest "tu", impersonal, generic, pe care cititorul îl regăsește în mai multe poeme, pare a fi o dedublare a eului poetic care, în acest chip, încearcă, simultan, o privire în afara lui și una în adâncul lui. Aceeași funcție, a dedublării
Punere în abis by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16276_a_17601]
-
joc sobru. Finalul" tinde către armonie, dar sentimentul fricii nu este eludat pe de-a întregul: "viața este bună/ moartea este bună/ armonie/ dată ființei pământene/ Tot/ muzică de Bach/ de ce te mai temi omule?" (Teama). Irina Mavrodin - Punere în abis; Editura Eminescu, Colecția Poeți Români Contemporani, București, 2000; 172 p.
Punere în abis by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16276_a_17601]
-
un răspuns afirmativ, Ana Blandiana se mărturisește, împotriva aparențelor, apăsată de un renume în țesătura căruia se profilează doar părelnic un destin literar-monden cu strălucire împlinit. Întrucît condiția de persoană celebră presupune o alienare, o despărțire de sine măsurată prin abisul moral al nostalgiei: "O ironie zeească/ A decis ca toate/ Visele să mi se împlinească:/ Sunt un adult./ Înot în mulțimi,/ Mă-nec în realitate;/ Pașii mei nu mai sunt anonimi,/ Nu mai știu să meargă pe mare;/ Deși se
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
și aici credem că rezidă un punct cu deosebire dureros al inadaptării sale. În fața unor aberații ale realului, poezia se repliază, resorbindu-și idealismele, transformîndu-le în propria-i substanță iremediabil dramatică. Jocul intelectual și sentimental pe trapezul civic cade în abisul deziluziilor, asupra cărora specificul liric poate referi cu acuitate. "Corabia cu poeți" e un simbol al împlinirii doar parțiale, adică al neîmplinirii: "Dar ce e nemurirea dacă nu/ Chiar această corabie de piatră,/ Așteptînd cu încăpățînare ceva/ Ce nu se
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
ale inadaptării funciare la tiparul ființei noastre. * Infamia are și ea un mister al ei, un mister lumesc de vreme ce se-ascunde cu voință. Misterul său e de ordinul poliției, al detectivilor și justiției. Dar morala o poate raporta și la abisurile care-i par refuzate. * "Consider că suferința politică unește mai mult decît unitatea de limbă și tradiții" (I.D. Sîrbu). * Nu poți trăi decît prin micile impulsuri ce te poartă înapoi spre trecut sau înainte spre viitor. Dorința poate fi paradoxal
Din jurnalul lui Alceste (X) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16349_a_17674]
-
fata ce simte și ce vrea, în patetice, dezlănțuite mesaje epistolare presărate peste tot în camera Laurei (locuiesc în încăperi vecine la aceeasi pensiune din Stromboli): "...te iubesc, îmi pierd capul, mă pierd, mă simt ca un copil deasupra unui abis. Te iubesc cum n-am iubit niciodată un barbat(...) jur că am terminat cu ei, cu ei toți, că nu voi mai ține în brațele mele pe niciunul dintre ei, niciunul nu va mai ajunge în patul meu, voi visa
Laura si Chloé by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16447_a_17772]
-
proximitatea mării în care se plonjează mereu frisonant, escaladînd permanent denivelările spectaculoase ale unui mal abrupt, se profilează și un pat-catafalc, lăcaș al confesiunilor tuturor sezoanelor. Inducînd aceste conotații varii, Rodica Arghir circumscrie și prin mijloace plastice conflictul etern dintre abisul fecundității feminine și stînca virilității masculine. Retroactiv și indirect se dezvăluie discontinuu crîmpeie de adevăr incomplet și relativ despre o familie cu deficiențe grave de comunicare. Potențiala angry young woman se răzvrătește și acționează abia cînd află că va fi
Călătorie în propria copilărie by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16561_a_17886]
-
prieteni, dar generația mea e profund afectată de un sentiment de nesiguranță pe care (cred) copiii mei nu prea-l resimt. S-au asimilat în cultura și modul de viață britanic, pe când eu încă am resturi de conștiință a unui abis central european care ar fi putut foarte bine să fie spațiul meu. Această conștiință m-a făcut adesea să-mi pierd răbdarea în fața preocupărilor limitate ale multor poeți englezi. Am început să scriu în jurul lui 1950. Eram pe atunci extrem de
Elaine Feinstein "Îmi descopăr vocea pe măsură ce scriu" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/11847_a_13172]
-
la o primă privire, cultura lucrurilor modeste, a existențelor neluate în seamă, a "bagatelelor" ne orientează spre ceea ce în poezia franceză modernă s-a numit microrealism (manieră detectabilă la Francis Ponge ori la Jean Pollain), o scrutare mai susținută descoperă abisuri ce dau amețeală, în străfundul cărora licăresc misterele ultime. Perspectiva se lărgește enorm. Perpetua incongruență a realului cu idealul sugerează un sfîrșit iminent al tuturor celor ce ființează, dar proiectat pe infinit: "Nu-i vorba numai de cuvinte aici/ e
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]
-
se juxtapun întrucît relatarea, cu inserțiuni de dialog, este întreruptă de scrisori adresate virtual mamei, de frînturi din poeziile ei dedicate sau notații de jurnal. Interesul nu rezidă însă atît în factologic, cît în puterea de a sugera percepții vagi, abisuri psihologice, nebunia (în momentele de întrerupere a canalelor de comunicare cu ființele cele mai dragi, de blocaj total) și, corelativ, reacția simpatetică la ea. Prologul pune cititorul în temă dînd primele informații, dar și pregătește finalul. Aflăm că tatăl, frumosul
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
Și-atunci?... Și-atunci? Nimeni nu luase în seamă schimbul nostru de cuvinte, clipa în care te-ai pierdut, te-ai clătinat. Eu, însă, da, datorită acelui al șaselea simț care m-a împins dincolo de primul simptom. Am prins clipa abisului căscat pe neașteptate în care am avut impresia că mă prăbușesc odată cu tine. Lunile cînd mama (o femeie nu numai frumoasă, ci și inteligentă, sociabilă, generoasă, iubind muzica, dansul) pierdea controlul, priza asupra imediatului, împovărîndu-i pe ceilalți cu griji, dar
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
nobilelor arhetipuri, al depotențării spiritului: Tăifăsuind cu eroii și zeii, căci doar așa mă mai pot înțelege cu omul, se prea poate ca fără veste să alunec în haos, însă nu pot face altfel. Sînt și eu o fărîmă din abisul primordial și cu el zac împreună cu tine, cititorule, într-o statuie gigantică de zeu sfărîmat". Cultul primordialității îi dezvăluie un fond de om vechi, capabil a împărtăși, într-o manieră am zice hölderliniană, fervorile unei umanități mîntuite în chip păgîn
Un homo duplex by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11903_a_13228]
-
de doinele frumuseții răvășitoare. În ochii săi blânzi s-au furișat doruri și suferințe care caută să evadeze spre lumile dreptății, spre puritate și împlinire. Măreția sonetului său este covârșitoare. Poetul contemplă o lume care și-a pierdut strălucirea în abisul durerilor, care încearcă să răzbată în ploile efemerității, oglindită în neajunsurile vremii. Frământările sale lăuntrice sunt chemări către regăsire, către țărmurile speranței și ale frumosului zidit cu trudă și migală într-un câmp al redefinirii. În valuri limpezi, marea îi
MUZICA VERSULUI DIVIN de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382676_a_384005]
-
ȘI EU, DE VIOLETA CÎMPAN Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1530 din 10 martie 2015 Toate Articolele Autorului Tu și eu de Violeta Cîmpan Ești un gând, Surâzând, Eu o frunză În vânt, Ești în vis Paradis, Eu abis Nepermis, Ești mister La banchet, Eu buchet De regret, Ești dorință -n ființă, Eu de dor, Neputință, Ești frumos, Grațios, Eu o umbră Pe jos, Ești de cer Mai presus, Eu eter Descompus, Tu, bărbat Absolut, Eu, femeie De lut
TU ŞI EU, DE VIOLETA CÎMPAN de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382705_a_384034]
-
mi pune la picioare, covorul sidefat de perle, Eu, în cuvinte triste îți mărturisesc tumultul, Iar tu în noapte, îmi dăruiești rochița ta de stele. Apoi, tu m-ai înfășurat în spuma unui val Și m-ai purtat departe, în abis, O lume a tăcerii cu palate de cristal, Făcându-mă pentru o noapte, regină-n paradis. Referință Bibliografică: Mediterano! / Margareta Merlușcă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2244, Anul VII, 21 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Margareta Merlușcă
MEDITERANO! de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382803_a_384132]
-
îl aplaud pe domnul Becali și încerc să nu mă gândesc deloc la felul cum este legat binele de rău. Și viața de teatru. Before Breakfast, monologul scris de O'Neill este examinat, disecat și recompus din aceeași perspectivă a abisului din vecinătatea normalității: o femeie mediocră îi reproșează bărbatului ratarea, fără să observe în ce măsură ea însăși este cauza ratării. Potopul de cuvinte și de sentimente se confruntă cu disperarea mută și perspectiva asupra dramei se adâncește, în timp ce semnificația ei se
În absența specialiștilor by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/16054_a_17379]
-
prin convenție, noi vrem nuanțe și contrarii, nu confuzii translucide, care au și limpezimea, și fragilitatea, dar și duritatea marmorei. Narcisul lui Cellini întruchipează o fantasmă și o imposibilitate. E o plăsmuire a imponderabilului; punctul său de greutate este în abisuri. Este geamănul cel din oglindă, destinat să se unească, pe vecie, cu acela pe care-l reflectă sau - tot pe acela - să-l ucidă. Poate că l-a și ucis și tocmai de aceea nu-l vedem, cum nici din
Geamănul din oglinzi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16041_a_17366]
-
întrerupt. Pleașcă Marinică (încurcat): O secundă, că nu v-am înțeles. Cine ați zis că sunteți? Vasilescu Georgel: Sunt un zero, domnule, asta sunt. Sunt un electron rătăcit într-o lume în care au murit toți atomii. Sunt neantul, sunt abisul, punctul din care a-nceput lumea și în care se va sfârși, atunci când se va sfârși. Sunt, deși n-aș mai vrea să fiu, dar n-am curaj să nu mai fiu pentru că sunt un laș, o cârpă cu care
Tragicul concediu medical al lui Vasilescu Georgel by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19971_a_21296]
-
și de reală ca și stâncile cele uriașe și zidurile ciclopice (J. Lacarrière.). Ajuns pe meleagurile acestea, călătorul meditează la eroii care au pășit pe aceleași poteci și drumuri prăfuite ce le calcă acuma, el, despărțit de ei de un abis milenar. Toate aceste descrieri sunt completate și cu impresiile unor autori celebri: Chateaubriand, Henri Miller, Lacarrière etc. O curiozitate : aflăm că verbul „a ostraciza” provine din substantivul grecesc ostracon însemnând scoică. In dezbaterile publice, când cetățenii voiau să condamne la
TIERRA DEL FUEGO FIN DEL MUNDO. In: Editura Destine Literare by Livia Nemțeanu-Chiriacescu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_381]
-
ar fi putut fi o formă de soteriologie estetică în universul sexual al lui Joe, muzica ei, sunetul inconfundabil al unei sensibilități, dacă nu în zona afectului, atunci cel puțin în zona esteticii. Primul volum se oprește însă pe marginea abisului cu cuvintele care anunță ceea ce e mai rău. „Nu mai simt nimic”. Într-o lume exclusiv a simțurilor, acest fapt este echivalent cu moartea. Un alt fel de a salva existența lui Joe de la acest delirium sexual sunt interstițiile, un
Melanconimfomania by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2805_a_4130]
-
freamătul nisipului cu tot ce decurge de aici, o filosofie a vieții care se scurge printre degete ca firele de nisip, iar un nordic va explora misterul fiordurilor, fie din viață, fie din natură. Un balcanic precum Kazantzakis va explora abisul marginalului, periferia unor culturi care sînt, în cea mai mare parte, îngropate în istorie și în mituri, iar un sud american precum Marquez va aduce vibrațiile mitice ale unei lumi care întîi a fost decimată, apoi cercetată. Artiștii români care
Cultura între universal, național și local by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/2666_a_3991]
-
spatele încovoiat al lui Cathrin, un cerc, propria sa umbră. Și asta mă însingura de două ori. Ea era oglinda mea. Eram însingurați împreună. Am rămas cât mai nemișcat cu putință”. Eroii nu se confesează, nu se lămuresc sondând deschis abisuri și nesiguranțe. Impenetrabilitatea și singurătatea sunt vag ameliorate prin punerea alături a două obiecte, a două senzații. Vizionările de apartamente sunt o metaforă, nu e vorba de a repara o relație prin experiențe erotice inedite, ci de a încerca evadări
Privirea scandinavă sau despre subtext by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/2677_a_4002]
-
Nicolae Carandino, Leon Kalustian, Marcel Stein, Mircea Teodor Duma) redau articulațiile unei lumi apuse, nelipsită de palori agonice sau de reflexe tragice, aceste povești constituind pentru Dinu Pădureanu o modalitate de a-și uita propria sa „poveste”, dramatică punere în abis a destinului personal prin recursul la destinul colectiv. Meandrele poveștilor, firul aparent dezordonat al relatărilor se concentrează în jurul destinului și al conduitei personajului central, cel care își asumă recuperarea imaginii și a destinului celor „morți înainte de moarte”. Sugestive sunt, pe parcursul
Trecutul ca poveste by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2752_a_4077]
-
-te, până la sfârșit, dar să fii Lumină. Lumina lumii, sarea pământului. Nu-i lesne scrisul sub pavăza crucii. În tine se cască un gol care ia formă de DUMNEZEU. Dumnezeu umple până la refuz orice gol, netezește văile, hăul, până și abisul păcatului. Ce pace înaltă dinainte-ți, atunci se deschide! E bine să clădești pe temelia cea sfântă! Bob cu bob de nisip, construcția crește, udată cu sarea din lacrimi, sudoare și abur siniliu de pădure... O, da, imensitatea trebuie cucerită
Radu Botiş: „Ca tămâia înaintea Ta“ Editura Ariadna, Baia Mare [Corola-blog/BlogPost/92669_a_93961]