318 matches
-
de literatura la zi, de la noi și de aiurea. O literatură alergică la normalitate, la tot ce ține de firescul sentimentelor, valorile tradiționale, patrimoniul psihosocial, pe scurt: de suflet și forță reflexivă - și aprig nesățioasă întru slujirea cultului devianței: erezie, abjecție, patologic. Unde întorci pagina, dai de copii abuzați, sinucigași, felații, lesbianism, fetișism, narcomanie, alcoolism, transsexualitate, demonism, necrofilie. Când ai, de peste zece ani, obligația să citești cel puțin o carte pe zi, dând seamă public de efectele lecturii, faptul că în
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
foc și de urlete sfîșietoare? Memoria, timpul regatului fără timp. Dragostea, spațiul domeniului fără spațiu. Semințele opuse și totuși atât de asemănătoare ale existenței noastre, unite peste marea simetrie, și anulînd-o, într-un singur mare sentiment: nostalgia. Sîntem animale nostalgice, abjecție organizată geometric, de parcă genitorul nostru ar fi scuipat în cupa unui crin și noi ne-am fi alcătuit acolo, din flegmă și parfum. Dar, fiindcă, altfel decât Akasia, memoria nu cunoaște decât dimensiunea trecutului, nostalgia noastră este un sentiment mutilat
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cu corpul, ci cu câinii și cu salcâmii și cu blocurile și cu mașinile și cu magazinele din jur. Cu anotimpurile și cu constelațiile. Că va vedea o dată cu ochiul mare, limpede și curat al întregului în afara căruia există numai inexistența. Abjecție și slavă îmbracă deopotrivă, ca un mucus care poate fi deopotrivă și mir sfânt, forma corpului nostru. Abjecție, pentru că sîntem viermi, tuburi cu dublă simetrie, nutriția în centru, relația și reproducerea la extremități. Un maț plin de fecale între un
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
jur. Cu anotimpurile și cu constelațiile. Că va vedea o dată cu ochiul mare, limpede și curat al întregului în afara căruia există numai inexistența. Abjecție și slavă îmbracă deopotrivă, ca un mucus care poate fi deopotrivă și mir sfânt, forma corpului nostru. Abjecție, pentru că sîntem viermi, tuburi cu dublă simetrie, nutriția în centru, relația și reproducerea la extremități. Un maț plin de fecale între un creier și-un sex. Gândirea de care facem atâta caz nu e un fenomen mai uimitor decât puterea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Aici am intestinele și rinichii, iar sub ele, în punga lor roșiatică și zbârcită, ouăle stranii care gândesc timpul. Și tubul prin care, înjumătățit și redus la un vibrion visător, călătoresc spre burta unui alt univers. Aici mă înfund în abjecție, înaintînd în jos printr-un jet de urină și spermă. Aici respir focul de sulf al infernului. Și după cum, propulsată de inimă și plămâni, de aer și apă sărată, țeasta mea, adăpostind creierul, navighează prin întrolocatele universuri, focul din scrot
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mijloace. „Nu ești liberal decât din oboseală, democrat, din rațiune”, se explica Cioran, la maturitate, posterității. Paul Georgescu nu mai era nici el tânăr, la capătul experienței sale, mai curând dezamăgitoare, de combatant. Nu revendica, firește, perfecțiunea Dogmei, recunoștea conflictele, abjecțiile, nedreptățile comise În numele ei. Era perfect informat la ora aceea și chiar mult Înainte, nu doar asupra „erorilor” Partidului, ci și despre Gulag, lagăre, execuții (la fel cum „partea adversă” cunoștea Holocaustul). În plus, avea zilnic În față realitatea cotidianului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
în "spiritul popoarelor" și în crevase culturale de nedepășit. Nu cred că japonezii sânt de neînțeles. Nu cred că aztecii erau un fel de aliens. Așa cum toți oamenii sânt la fel în liberalism și-n teroare, în dragoste și-n abjecție, toți scriitorii sânt la fel în lumina inteligenței, a sensibilității, a umanității, a cruzimii, a perversității scrisului lor. In ce constă acea dublă neânțelegere (de care marii vinovați nu sânt "ignoranții occidentali", cum scrie uneori presa noastră, ci mai ales
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
acomodare cu natura noastră "orientală". Refularea Balcanilor este inversată în opera unor mari autori moderni ca Ion Barbu sau Mateiu Caragiale într-o sublimare (după expresia istoricului mentalităților Sorin Antohi) prin care balcanismul românesc apare ca o valoare paradoxală, oximoronică: abjecție sublimă, umilă măreție etc. Acest al doilea strat, adolescentin, frământat și excesiv al etosului balcanic a reușit, într-o scurtă perioadă istorică, să răstoarne utopia multiculturală și tolerantă din stratul inițial. Comunitatea s-a spart în bucăți și fiecare diferență
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
nu poate decât să deconcerteze. La sfârșit, regizorul însuși încearcă să risipească, alergând în urma trăsurii cu o portavoce, ceața coșmarului, dar cel care a privit filmul știe că visul rău nu s-a sfîrșit: el află acum că nebunia, desfrâul, abjecția, țigănia, mitocănia sânt deopotrivă de-o parte și de alta a ecranului. Ieșind din sală, le va recunoaște mai limpede la cozi, în blocurile muncitorești cu lăzi de gunoi puțind de la o poștă, în tramvaie, în școli și mai ales
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
se mai agățau cu cele șase piciorușe filiforme de pluta poroasă. Cu aceeași cruzime și plăcere te-aș țintui în paginile astea, Lulu, te-aș privi cum te scălâmbăi, cum îți dai ochii peste cap, cum îți fojgăi elitrele de abjecție și de paiete și de plastilină... Mă așez la mașina de scris, masa ta de tortură, dar și a mea, căci nu te pot chinui fără ca eu să mă chinuiesc, așa cum nu poți tăia cu bisturiul un furuncul în propria
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ei ramificate într-o rețea orizontală și iluzorie. Singur în odaia încinsă, poți coborî în fine în lumea ta, în adevărul tău, în tot ce există adânc și enigmatic în tine, dacă ești în stare să-ntîmpini cu același 45 curaj abjecția și sublimul, dezastrul și mântuirea, arhanghelul și estropiatul... în prima noapte din tabără n-am putut să dorm nici un moment, pentru că, la spartul discotecii, băieții și tipele lor s-au adunat pe un pat de lângă mine, în jurul unui casetofon Sony
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
cafele și fiecare celulă a mușchilor mei ar fi căpătat creier și ochi și ar fi devenit capabilă să-și privească moartea în față. Lulu stătea nemișcat în noapte, în mijlocul zbânțuielii mascaților, supradimensionat în ochii mei ca un zeu al abjecției. Părea o pată de vopsea închegată pe-o pânză, închegată și totuși curgând încă, bălos ca o flegmă, ca puroiul dintr-un flegmon. Simțeam pericolul ca pe un curent înghețat, puțind a mosc, curgând val după val din Lulu. Nu
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
mai apăsătoare. Țipete scrâșnite mă îndepărtau de anumite zone. Gemete de plăcere bestială îmi ridicau sângele în obraji. Mai smulgeam de pe uși lacătele moi, la întîmplare, dar mă-nduplecam tot mai greu să arunc o privire în camerele cufundate-n abjecție. După ce-am coborât alte zeci de paliere, m-am pomenit pe-un culoar ca toate celelalte, în fața unei uși identice cu oricare alta, dar care a refuzat să cedeze chiar și după smulgerea moluștei băloase care-i servea drept
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
în întregul romanului realizându-se la nivelul ideii; cele patru secvențe prezintă tot atâtea momente, hotărâtoare pentru cunoașterea de sine a eroului și pentru accederea, prin această cunoaștere de sine, la cunoașterea omului. Tentația sublimului, a absolutului, dar și a abjecției, așteptarea înfrigurată a necunoscutului și a experiențelor hotărâtoare, atât de caracteristice vârstei adolescentine, îl plasează pe Vadim Maslennikov într-o stare de perpetuă transă. Dar, în același timp, întâlnirea efectivă cu aceste experiențe, palparea miracolului existențial însoțesc disponibilitatea de trăire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
umble cu rănile deschise. Este exact perioada în care hienele, profitorii, ies în câmp deschis și devin factorii prosperi, cu autoritate spirituală, care pronunță peste tot valoarea cu care se măsoară inteligența, bazată, acum, pe capacitatea de a asimila orice abjecție. Deveniți dominatori, printr-o selecție biologică „specifică“ timpului lax, fără scrupule, această specie deține forța animalică și primitivă a arivistului, care ajunge sus, ușor, prin simplul fapt că respectul pentru viață și lumea afectivă care genera acest respect s-au
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
dar are „totuși“ un fel de evidență palpabilă senzitivă, care îi este proprie și exprimă la un mod „concret“ felul în care spiritul devine perceptibil ca spiritualitate. Așa sunt stările de elevație ale vieții interioare, probabil și opusul lor, când abjecția atinge o obscuritate cumplită și inimaginabilă; așa sunt stările extatice, fie mistice, fie cele pe care le creează plinătatea dragostei. Între formele „palpabile“ ale spiritului, este și cea pe care o înțelegem, aproape inconștient, atunci când vorbim de spiritul unui popor
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
mahalalei contemporane la români. El o reprezintă în viața de zi cu zi, dar deopotrivă o hrănește și o potențează la televizor sau în revista por-no-politică Plai cu boi, născută din această mahala și întreținînd-o, la rândul ei, cu fast, abjecție și talent. Ieri seară la telefon Andrei îmi "brifează" întîmplările de ultimă oră din "lumea noastră". Printre care: în urmă cu o lună, Colegiul "Noua Europă", institutul de excelență pe care îl conduce Andrei, primește vizita fondatorilor nemți și elvețieni
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
al lui Răzvan Codrescu: "Sub paravanul parșiv al "autonomiei esteticului", autoarea își permite nu doar o abordare liberă a istoriei sau tradiției sfinte, după moda curentă a "demitizărilor", ci o răstălmăcire batjocoritoare, de proporții delirante, mergând de la insinuarea perfidă la abjecția cea mai vulgară. [...] Românii sunt acuzați întruna de "fundamentalism". Noi credem că ei pot fi acuzați mai degrabă de o iresponsabilă toleranță. Piesa semnată de A. M.-P., cu nimic mai prejos de Versetele satanice ale lui Salman Rushdie (cel hăituit
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
Atât l-am auzit că zice și l-am pierdut din vedere pe după coroana bogată a salcâmului care străjuia peronul... Scriitorul care aspiră spre o viziune totală asupra lumii se trezește, după o dramatică experiență, în fața unui obstacol de temut: abjecția umană, îi spuneam opt ani mai târziu unui proaspăt prieten, Paul Georgescu, care susținea că un scriitor poate fi un ticălos, dar poate în același timp să scrie o carte bună. - Din ce resurse? l-am întrebat. Abjecția alungă din
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
de temut: abjecția umană, îi spuneam opt ani mai târziu unui proaspăt prieten, Paul Georgescu, care susținea că un scriitor poate fi un ticălos, dar poate în același timp să scrie o carte bună. - Din ce resurse? l-am întrebat. Abjecția alungă din el inocența, principalul său scut. - De ce? mi-a răspuns. Cunoaștem scriitori abjecți care au descris foarte bine lumea și, dimpotrivă, inocenți care n-au putut s-o facă. - Uite de ce, am continuat eu beat de furie (el admira
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
cărui nume îl trec sub tăcere și intransigența mea morală se extindea asupra operei), un scriitor, de altfel ca oricare om, dacă nu mai are înaintea sa nimic de învins (și un individ abject ce mai are de învins dacă abjecția e victoria sa finală?), nici nu mai poate fi în stare de un gest creator, în afară de cel cu care l-a dotat în mod mecanic natura, adică de a-și perpetua specia și de a rămâne un bun tată al
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
uitam totul numai cât îl vedeam, nu-i povesteam nimic... Mi-era de-ajuns să-i aud glasul liniștitor: "Ce faci, mă, copile?" și lumea întunecată, a cărei perdea se dăduse o clipă la o parte și văzusem urâtul și abjecția, se închidea la loc și înceta să mai existe pentru mine. Era frumos în acea zi de noiembrie și am rătăcit pe la șosea, prin preajma lacurilor. L-am uitat imediat și pe acel șef legionar și pe Gheorghe al lui nea
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Pentru că nimic nu poți face cum trebuie dacă nu iubești, nici meserie, nici visuri aparent copleșitoare, nimic. Iubirea pentru o femeie Îsau pentru un bărbat) e cea mai la îndemână, dar nu-i totul. Însă în ea se pot strânge abjecția și sublimul în întregul lor, de parcă fiecare act al nostru n-ar fi decât o violență fără măsură și izbucnit dintr-o violență fără măsură, pe care n-o mai recunoaștem pentru că iubirea a învelit-o în ceva ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
asta grea și albă. Asta era tot ce rămânea din șarmul și personalitatea acelui Dick Humbird pe care-l cunoscuse... of, și totul era atât de groaznic, de nearistocratic, de terestru! Orice tragedie posedă o vână de grotesc și de abjecție; e atât de inutilă, de zadarnică... o moarte de animal... Amory și-a amintit de o pisică moartă ce zăcuse zdrobită pe cine știe ce ulicioară din copilărie. Cineva să meargă la Princeton cu Ferrenby. Amory a ieșit pe ușă și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
alături de toți ceilalți colegi ai mei de redacție de la revista "Luceafărul" când Mihai Ungheanu și Nicolae Dragoș au vrut să mă dea afară din redacție din 1977, până în 1990 a parcurs și el un lung drum al alienării și al abjecției... Ar urma la rând cei 30 de mineri care ne-au stâlcit în bătaie, pe mine și pe mai tinerii mei colegi, în centrul țigănitului București... Cei 30 de mineri "anonimi" se numesc Ion Iliescu, Petre Roman și tot guvernul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]