298 matches
-
am ridicat ochii de pe paginile care se tot înmulțesc în fața mea și, din reflex, am privit în oglindă. Am avut un șoc când privirile mi-au fost barate de celălalt text, de pânză, al husei de pe oglindă. E un text abscons, încifrat, prin el nu străbate nimic. Știu că nu am decât să-l smulg, pentru ca razele adevărului să mă copleșească, să mă distrugă? S-ar face lumină, dar cui i-ar folosi oare lumina asta? Ea ar fi o flacără
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
alege și pune deoparte fără știrea noastră. De aceea menirea este destinul care a traversat spațiul unui mister pierzîndu-și aura de întîmplare pe care i-o conferă libertatea umană. Sau altfel spus: menirea este înscenarea libertății la nivelul unei necesități absconse. * Întrucât destinul nu are în vedere decât dialogul solitar cu limita interioară, teoria destinului devine o epură a vieții, deci ceea ce rămâne din viața unui om după ce din economia ei au fost eliminate: 1) presiunea limitelor exterioare; 2) imprevizibilul ca
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în locul lui a apărut "limbajul filozofiei", care a creat automat o disciplină, a prescris un timp necesar pentru deprinderea lui și i-a dat totodată filozofiei un prestigiu nelimitat în ochii lumii, cu atât mai nelimitat cu cât caracterul ei abscons era mai mare. Gândirea a devenit o afacere în sine, care nu putea fi practicată în afara acestui limbaj și a istoriei lui. Ultimul care a încercat să readucă gândirea pe făgașul normalității și să se dezbare de "limbajul filozofiei" a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
din ființa lui nu se potrivește cu un "cadru organizat". Până și ocuparea locului care îi revine la masa de discuții se face prin detururi prealabile, prin pipăirea somnambulică a cărților și a revistelor aflate pe masă, însoțită de comentarii absconse făcute sub forma unor mormăituri ininteligibile pentru ceilalți, din mijlocul cărora țâșnește din când în când frântură unei sintagme: "Lesbiene... Ia uitea! Lesbiene prin contract. Auzi, prin contract!" După care vorbele se pierd din nou în indeterminatul bombănelii și al
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ele strigă, se luptă cu acest Golem al secolului XX: ,, Încrucișarea sumbră dintre prostia oarbă/ Și haosul puterii din golul bicefal./ Pe negrul fulgerării grotescului mortal,/ Pornită-i printr-o gură de șarpe să ne soarba./ Golem al urii, noaptea abscons, inoculat,/ Incestă-mperechere de grota și strabism;/ Nici diavolul nu știe de ce În comunism/ Puternică lui umbră se-ntunecă pe lat./ Minciuna-n măruntaie urâtă-i necesar,/ Câineasca tocătura pe chipu-i se Întinde;/ Să-și potolească foamea de murdarii, te
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
plan de bătaie, voi Începe rezumatul comprimat al povestirii lui Huergo, pe care o voi condensa după cum urmează: Naratorul face la Chubut o vizită unui moșier englez, don William Blake, care, pe lângă creșterea oilor, Își folosește mintea și la chestiile absconse ale grecului ăla, Platon, și la cele mai recente tatonări ale medicinei chirurgicale. Pe baza lecturii sui generis, don William apreciază că cele cinci simțuri ale trupului omenesc obstruează, sau deformează, captarea realității și că, dacă am scăpa de ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mai transforme” “Ziua bună”... “Am auzit că vreo câțiva de la a XI-a au și poreclit-o domnișoara Cucu” “Dar ce au ei de împărțit cu ea?” “Nu se știeeee! Probabil că i-a fascinat zâmbetul ei de o ferocitate absconsă” “ Ia lasați, bre, omul în pace. Nu v-a făcut nimic și vă și apucați să-l discutați, ca să nu spun altfel” “Ia te uită cine face pe lupul moralist!” “Ha, ha, ha” “N-am nici o nevoie, da’ se pare
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
lui Moise, ca fiind „Întruchiparea urii refulate a părintelui rabin, a părintelui tiran“, rămîn siderată, cum s-o fi simțit doamna Nina Roth-Swanson În Rusia „sub cerul nemilos al bătrînului și blajinului Moise“, pe vremea cînd Încă nu se consacrase absconselor interpretări lirice, fiind o modestă traducătoare. Am bătut la mașină și am transcris de mînă toată opera lui Mendel Osipovici, am moșit deci, domnule, toată truda sa literară (a se vedea În acest sens poezia „Ea a spus amin“, vol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ar arăta acesta? Cum ar suna "Apocalipsa după Flora"? Ar fi o chermeză, cu sau fără lăutari, undeva într-o poiană, vara, șapte zile și șapte nopți la rând, unde o minte luminată ar vorbi neîntrerupt despre adevărurile eterne (și absconse), iar toți ceilalți comeseni, o sută, l-ar privi cu cinism pe față, l-ar scuipa suduindu-l, bînd vinuri alese și reci ca gheața. Vorbind doar de ale lor. Vorbind. Vorbind. Spune-mi, pe scurt, cinci motive pentru care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
sandra)browniană a poveștilor "povești". Cele două texte reunite în această "cutie" magică prezintă pentru cititorul obișnuit handicapul de a fi niște eseuri narative erudite peste măsură, apelând la simbolistica fabuloasă a unui baroc restituit în ceea ce are el mai abscons. Uriașa subtilitate pe care o presupune o asemenea lectură face volumul destul de greu digerabil pentru cititorul nededat la aventuri hermeneutice, la căutări solitare ale sensului pierdut. Andrei Oișteanu invită la o dificilă alchimie a înțelesurilor, a căror decriptare înseamnă o
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
alchimice care îi împânzeau camerele. Închis în universul său etanș ca o monadă, separat de cei din jurul său prin auzul ce devenea din ce în ce mai șubred cu fiecare an, Tournesol era argonautul pentru care nici o formulă chimică nu este prea îndepărtată sau absconsă, iar viața se măsoară în ceasurile care dau naștere invențiilor trăsnite de care pot face haz doar cei care nu înțeleg măreția experimentală a științei. Sunetul fericirii lui Tournesol era suita de explozii ce urma încercărilor mai puțin reușite de
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Moise, ca fiind “Întruchiparea urii refulate a părintelui rabin, a părintelui tiran“, rămân siderată, cum s‑o fi simțit doamna Nina Roth‑Swanson În Rusia „sub cerul nemilos al bătrânului și blajinului Moise“, pe vremea când Încă nu se consacrase absconselor interpretări lirice, fiind o modestă traducătoare. Am bătut la mașină și am transcris de mână toată opera lui Mendel Osipovici, am moșit deci, domnule, toată truda sa literară (a se vedea În acest sens poezia „Ea a spus amin“, vol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
în ritm se leagă un circuit al marelui ritm al Poesiei ca Joc secund și repetire infinită, ritual de sacralizare prin cuvânt, reverență, mecanică sentimentală, incantație, într-o concentrare de sensuri ca într-o pură operație discontinuă a unei logici absconse: "Ah, ingrată,/ Energie degradată,/ Brută ce desfaci pripită/ Grupul simplu din orbită,/ Veneră,/ Inimă/ În unduire minimă:// Aphelic (α)/ Perihelic (β)/ Conjunctiv (dodo)/ Oponent (adio!)" (Idem). " Le poète - scria în 1871 Rimbaud lui Paul Demeny - se fait voyant par un
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
să citească mereu altă carte, pe care, în urma a diferite vicisitudini nu reușește să o termine. A trebuit să scriu începutul a zece romane de autori imaginari, cu toții diferiți într-un fel de mine și diferiți între ei: un roman abscons și cu senzații confuze; unul plin de senzații corporale și sangvine; unul introspectiv și simbolic; unul existențial-revoluționar, unul cinic-brutal; unul al maniilor obsesive; unul logic și geometric; unul erotico-pervers; unul telurico-primordial; unul apocaliptico-alegoric. Mai mult decât a mă identifica cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
în care cea ce se amplifică progresiv este absența iar, corespunzător, existența. Peregrinând prin cuvinte ambigui, cititorul trebuie să refacă drumul prin absențe către intenția poetului, de la jocul secund al poetului la jocul prim al Creației. Evident, exprimarea ambiguă prea absconsă, prea mult jucată, își asumă riscul de a nu putea fi descifrată, și până la a fi respinsă ca factice și inoperantă de un anumit simț axiologic, care este un fel de Brahman neutru deasupra lui Brahma, care a creat lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Goncea. Că prea mult n-o mai ține. Asta-i sigur!“ Il trase pe părinte lângă el și începu să-și petreacă pixul peste stinghiile caloriferului. Parcă muzica aia căutse, acolo, la privată. - Avem asul aici, se veseli Pârțângău, zâmbind abscons. Niciodată radiațiile la mină nu au depășit normalul, pentru că altfel Ceaușescu nu punea nici mort piciorul pe-acolo. Dar să mai intre în mină? Ai înțeles părinte? Îi lăsăm să se macine cu detaliile, și la momentul culminant venim cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mă, chestia aia că când mori îți vezi toată viața în fața ochilor? Ca pe video... Cine a fost, mă, tâmpitul ăla? Vrginel nu-i răspunse. Urmărea, cu atenția cu care privești desfășurarea unei pantomime postmoderne, încercând să-i descoperi metaforele absconse, cum Biluță așează torsul lângă celelalte două mâini retezate. Se duce și ia găleata cu soluție albastră și cu bidineaua mare, păroasă, stropește cele trei ciozvârte cu gesturi largi, de mitropolit sfințind Podul de Flori de la Oancea, peste Prut, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
garantez, pe cuvânt, dacă trecem povestea vieții dumneavoastre în plan mitologic și mistic cu specific local, nimeni nu mai are ce să zică ceva. Sunt doar specialist!“ Goncea nu prea era de acord. Avea instinctiv repulsie de tot ce era abscons, ciudat, nefiresc. Știa și el că există încă moroi, mai ales la țară, că strigoii mai umblau și prin oraș, uneori și în ziua mare, dar parcă nu-i venea să-i lase să intre și în povestea vieții lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
actual. Citind romanul, nu poți rămâne neutru și indiferent la tematica acestuia. Cititorul este În situația de a se alinia permanent la problematica afișată de autoare. Limbajul de comunicare nu e nici simplu dar nici Încriptat În formule cu mesaj abscons. Ca stil, scrierea sa este bogată În subtilități semantice, mai ales cu caracter filosofic existențialist, spre care autoarea are o aplecare specială. Teme și noțiuni ca: existența, neantul, angoasa, aventura, frica de ceva, uneori metafizic, Jertfa (de seară), metafora din
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
pot fi cuprinși, scalpuri și bucăți de față netede, scandinave, fracțiune de geniu necuprinsă, izbucnită, înțeleasă și întrevăzută în clipa unui orgasm, dragoste perenă neuitată și dureros cuprinsă în sertarele și miile de evidențe ale unei cărămizi, pietre ponce și absconse încastrate de o mână pricepută în albele și alambicatele sipete ale unei împărătese de la începutul lumii, albastru de turquoise și malachit, craniu de jad din care bem purtați de o istorie care se tot repetă, cam așa arăta Lumea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
privea trans portat schema de pe tablă. Rodica, Liviu, Călin și Ariadna păreau că pricep ceva, pe când noi, ăștia, mai cu literatura, Ștefan, Bog dan, Elisabeta și cu mine, primeam reve lația fără să cercetăm. Dacă primul curs fusese atât de abscons și de savant, n-aveam nici o îndoială că după un an de zile Eco, Barthes sau Todorov aveau să ni se pară niște bieți diletanți în ale semioticii... Din păcate, cu prima ședință de inițiere din sălița kafkiană s-a
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
m am hotărât ca să studiez problema cu cea mai mare atenție, fiindcă vedeți dumneavoastră, într-un asemenea demers de câștigare a popularității nu se poate baza omul pe imensa prostie populară ca în politică, ci ai nevoie de ceva esențial, abscons și complet inexplicabil, ca natura umană adică spus mai pe limba lui Andrei Pleșu, ceva care să fie perpetuu emergent, ca o pendulare imaginar-speculativă, între metafizică și bârfa de mahala. Și ca de obicei, acolo unde apare o nișă de
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
femelă, și de mascul, cu schimbul, și rostogolirile lui de către ambii părinți în afara cuibului, în toate direcțiile, pare a fi un drum inițiatic. Convergente, într-un fel sau altul, cu sensul esențial menționat sunt sensurile mai mult sau mai puțin absconse ale unor compuneri dintre cele mai scurte. Misterioasa fotografie a unei fete necunoscute care îl abordează pe narator, într-o gară, fără să-și trădeze misterul, poate simboliza obiectul iubirii irealizabile pe pământ. Stingerea, în Fereastra, a unui bătrân care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
N-ai decât să-l întrebi pe el, de ce să mă amestec eu în chestii din astea“. — Din studenție, i-am răspuns eu. De foarte de demult. Din sticlă, am repetat mizeria asta de constatare, convins că-i atât de abscons tâlcul, încât se va aprinde de curiozitate. Am ridicat paharul și l-am întins spre ea. Am ciocnit. A zâmbit. Tot nu pricep despre ce vorbiți, a privit ea amuzată spre amicul care se ridicase de la masă, îndreptându-se spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
care aș fi putut hălădui printre adevăruri ultime, pe pajiștile cunoașterii. Mi-a plăcut și am crezut doar în ceea ce am văzut cu ochii larg deschiși. Tainele de dincolo de privire mi-au fost și îmi sunt indiferente. Nu mă fascinează absconsul. Nu am humor suficient pentru a fi tragic. Zâmbesc acum, privindu-mă cum aștept încă în ușa berăriei, nehotărât dacă să intru sau nu. Neștiutor al împăunării de peste douăzeci de ani, cu credința că scrisul meu la gazetă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]