298 matches
-
legile, dar cînd ele sunt strîmbe cei mai mulți dintre noi, ajutați de un curaj neadus la clamare, le aplicăm forțînd interpretări În lumina principiilor Învățate la facultate, ce ne ajută a ne face că nu le Înțelegem rostul voit deviat sau abscons. - Dar În felul acesta, chiar fără voie, ajutați Întunericul și demagogia, iar tu, care crezi că ești pur! Eu de tine Întreb! Se Întoarse ușor În fotoliu și mă privi În ochi. - Sunt convins și acum, spusei. Dar ce Înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
octombrie 1980, pe harta muzicală a țării a apărut cvintetul de suflători „Concordia” - fondat de fagotistul, profesorul și scriitorul/poet Miltiade Nenoiu. Cartea lansată în Palatul Cantacuzino al Uniunii Compozitorilor se numește „Portret din cinci închipuiri” - un titlu literar cam abscons, criptic, dar autorul îi zice „emblematic”, „încifrat”, căci subtitlul volumului, „Concordia”, a fost inspirat și preluat de la „zeița romană a bunei înțelegeri, a armoniei în familie și societate, fiică a lui Jupiter și Temis, soră a Păcii”. Fiindcă auziți ce
Miltiade Nenoiu: "Portret din cinci inchipuiri" by Viorel Cosma () [Corola-journal/Journalistic/83521_a_84846]
-
Varo? O fi vreo abreviere, gen Vagoane România?“ „Nu fi iconoclast! Nici vorbă de-așa ceva!“ Era moartă după asemenea cuvinte, rare, delicioase, aproape parfumate. Le folosea de fiecare dată când se simțea bine, iubea sonoritățile lor ample și înfoiate: foaier, abscons, mefient, iconoclast, flamboaiant. Când le rostea, parcă întâlneai o marchiză desfăcându-și corabia rochiei, pânză cu pânză, șiret după șiret, fundă cu fundă, înainte să se lase privită de-admiratorii nocturni. Într-o după-amiază, ne oprisem într-o cofetărie belgiană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
care forma o enclavă lingvistică înconjurată de o multitudine debordantă de dialecte (bretonă, gasconă, flamandă, alsaciană etc.). La fel de formidabile au fost loialitățile regionale față de care locuitorii provinciali își manifestau atașamentul subiectiv. Națiunea era, pentru marea majoritate, o categorie abstractă, absentă, absconsă. Ca atare, națiunea nu putea fi obiectul identificării subiective și sursa identității colective. Naționalizarea Franței (omogenizare lingvistică și culturală, integrare fiscală, juridică și educațională, unificare comunicațională etc.) s-a produs doar în intervalul 1870-1914, când forțele modernizării au contribuit din
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
temporale" ale inconștientului, "accentul axiologic" și "atitudinile anabasică și catabasică", la care se adaugă "năzuința formativă" pentru a forma "matricea stilistică". Acceptând asumpțiile filosofiei germane a culturii (O. Spengler), Blaga pornește de la ideea existenței unui inconștient colectiv încuibat în străfundurile absconse ale conștiinței. Acesta nu doar că amprentează cu propria sa pecete stilistică orice manifestare culturală, intelectuală, artistică, religioasă, de doctrină politică etc. a culturii pe care o fecundează, ci este și relativă cultural. Fiecare cultură este fertilizată de propriile sale
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
un astfel de poezie Lowell-iană timpurie fiind "The Quaker Graveyard in Nantucket" (cimitirul quaker din Nantucket). Poemul este dedicat lui Warren Winslow, un văr mort pe mare, scufundat împreună cu nava sa în timpul războiului, este scris într-un stil solemn, complex, abscons, este populat de prezențe misterioase, bântuit de fantomele de pe nava capitanului Ahab ce cutreieră apele din jurul insulei Nantucket, unde, în cimitirul quaker-ilor, vântul urlă în memoria lui Warren, iar oasele strigă după monstrul alb rănit, săltând aproape de balenierele lui
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
și pune deoparte fără știrea noastră. De aceea menirea este destinul care a traversat spațiul unui mister pierzându-și aura de întâmplare pe care i-o conferă libertatea umană. Sau altfel spus: menirea este înscenarea libertății la nivelul unei necesități absconse. * Întrucât destinul nu are în vedere decât dialogul solitar cu limita interioară, teoria destinului devine o epură a vieții, deci ceea ce rămâne din viața unui om după ce din economia ei au fost eliminate: 1) presiunea limitelor exterioare; 2) imprevizibilul ca
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
de strania teorie heideggeriană despre opera de artă ca dispută între lume și pământ, Gabriel Liiceanu realizează de fapt, dincolo de această impresionantă paradă de idei care a întemeiat modernitatea, „o fenomenologie a profunzimii întreprinse din perspectiva suprafeței“. Suntem ființe ale absconsului și sublimului, dar avem nevoie — pentru propria noastră propulsie — de familiaritatea lipsită de frivolitate a tot ce e „jos“ și ne cade sub simțuri. Ambiguitatea noastră se bazează pe însăși ambiguitatea simbolurilor pe care le folosim la tot pasul: ne
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
imposibil uneori - și trunchiat al scriitorilor români la exponatele artei clasice și contemporane universale determină vital selecția și preferințele autorilor români. Aceștia au acces la câteva capodopere universale pe care le folosesc în arhitectura romanelor lor, mizând pe o semnificație absconsă, alegorică, pe care cititorul, în virtutea realității comune trăite, o înțelege și o acceptă. Bibliografie A. Corpus de texte literare analizate: Bălăiță, George, Lumea în două zile, Editura Cartea Românească, București, 2002. Bălăiță, George, Ucenicul neascultător, Editura Albatros, București, 1977. Buzura
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
prețul unui război cu Spania. Această politică era rațională și justă; se baza pe interesele noastre; avea o formă concretă și un scop definit. O doctrină este un principiu abstract; operează, în mod necesar, cu scopuri absolute și are înțelesuri absconse; este o afirmație metafizică. Nu este niciodată adevărată, pentru că e absolută, iar toate politicile oamenilor sunt condiționate și relative... Pentru a reveni la politică, gândiți-vă numai ce abominație trebuie să fie o doctrină abstractă pentru treburile de stat. Orice
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
care forma o enclavă lingvistică înconjurată de o multitudine debordantă de dialecte (bretonă, gasconă, flamandă, alsaciană etc.). La fel de formidabile au fost loialitățile regionale față de care locuitorii provinciali își manifestau atașamentul subiectiv. Națiunea era, pentru marea majoritate, o categorie abstractă, absentă, absconsă. Ca atare, națiunea nu putea fi obiectul identificării subiective și sursa identității colective. Naționalizarea Franței (omogenizare lingvistică și culturală, integrare fiscală, juridică și educațională, unificare comunicațională etc.) s-a produs doar în intervalul 1870-1914, când forțele modernizării au contribuit din
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
temporale" ale inconștientului, "accentul axiologic" și "atitudinile anabasică și catabasică", la care se adaugă "năzuința formativă" pentru a forma "matricea stilistică". Acceptând asumpțiile filosofiei germane a culturii (O. Spengler), Blaga pornește de la ideea existenței unui inconștient colectiv încuibat în străfundurile absconse ale conștiinței. Acesta nu doar că amprentează cu propria sa pecete stilistică orice manifestare culturală, intelectuală, artistică, religioasă, de doctrină politică etc. a culturii pe care o fecundează, ci este și relativă cultural. Fiecare cultură este fertilizată de propriile sale
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
încălzite ale dogmelor drept un eretic, nu mai comentez cât datorăm eternului feminin și mă întorc la ceea ce am statuat deja: poetul pictează haosul ce înconjură miezul rațional al lumii cu propriile cuvinte, nuanțând tâlcul înțelesului și ștergând neînțelesul rămas abscons. Marea poesie e cea care portretizează idealurile experienței și ale destinului, căutând să devăluie căile spre adevăr. De fapt, frumusețea fiind eternă, să ne întoarcem prin intermediul lui Nail Chiodo la Northrop Frye care spunea că poeții sunt servitorii fericiți ai
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
-n geamul odăiței tale, Cum bătând adese nopțile-o văzui Vai cumplitu-i vorba cum acum o spui: Bate luna-n geamul odăiței lui. Bate luna-n geamuri...1283 Întreg universul se regăsește în tainele revelate de poesie. Uneori clar alteori abscons, superficial sau profund, discursul liric transmite, după cum am mai prezentat în prelegerile mele informații cosmice ce respectă arcanele. Prin raționamente complexe ce se pot simplifica în silogisme poetul se exprimă prin alegorii. Din punct de vedere mistic, silogismul este cea
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
ermetice (greu accesibile) cantonează, inevitabil în mister; incifrat, criptic, adresându-se inițiaților și profesând un fel de magie albă, simpatică, demersul său fundamental orientat spre cunoaștere și autocunoaștere se înscrie vădit într-un simbolism esoteric; esoteric în spiritul elinului esoterikos: abscons, destinat unui grup de adepti. Consecvent cu sine, programat pe altitudini și practicând o dialectică a contrariilor între frondă și detașare poetul iesean de un constant rafinament e un creator original, puternic diferențiat, meritând toată atenția. Astre și Neuroni, Convorbiri
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Devillers, află aici "[...] instrumentele necesare pentru ca aleșii, primarii să poată schița o viziune concretă a orașului. Vizibile și comprehensibile, proiectele urbane pot alimenta o adevărată dezbatere democratică. Înainte era dificil de discutat plecând de la procedurile și de la reglementările unui urbanism abscons"344. La nivel operațional, proiectul urban apare ca o alternativă credibilă la funcționalismul urban discreditat de criza periferiilor. Spre deosebire de acel model pseudoștiințific, proiectul se prezintă ca o alegere politică. De asemenea, el constituie un remediu la "urbanismul liberal caracterizat, în
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
cu ipocrizie ajunge în posturi de unde distribuie resurse publice, având grijă să-și facă parte, căci cine împarte parte își face. El povestește cu acribie tărășenia îmbogățirii securiștilor, de unde poți înțelege cum pe dedesubt stă o interesantă plasă de interese absconse. Statul odinioară securist nu e mort decât în plan oficial, în realitate cadavrele foștilor s-au metamorfozat în actuali. Dacă statul comunist s-a debarasat de vechii intelectuali ca de niște dușmani feroce, statul democratic nu a mai simțit nevoia
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
câmpuri, dar mai ales prin sate, ca să fie văzut. Frustratul adaptat, expirând - agresiv - diluție spirituală și insuficiență cognitivă. Și mai mult mă irită Însă grobianul-academic, citit și sofisticat Într-o formulă de paradă, șlefuitul de suprafață, exprimându-se prin frazare absconsă, evitând cu pudoare claritatea. Privind În jur cu ochi de uliu și intimidând pe cei din preajmă, mai ales pe cei tineri. Creându-și „curți” de măgulitori, cultivând adulația și spiritul de gașcă, reproducându-se. Cine se aseamănă se adună
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
ele strigă, se luptă cu acest Golem al secolului XX: ,, Încrucișarea sumbră dintre prostia oarbă/ Și haosul puterii din golul bicefal./ Pe negrul fulgerării grotescului mortal,/ Pornită-i printr-o gură de șarpe să ne soarba./ Golem al urii, noaptea abscons, inoculat,/ Incestă-mperechere de grota și strabism;/ Nici diavolul nu știe de ce În comunism/ Puternică lui umbră se-ntunecă pe lat./ Minciuna-n măruntaie urâtă-i necesar,/ Câineasca tocătura pe chipu-i se Întinde;/ Să-și potolească foamea de murdarii, te
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
pălăria. Nu e doar vina liderilor politici, ce s-au întrecut, vreme de 25 de ani, în corupție, în demagogie și incompetență. E și vina noastră, a oamenilor de condei, care continuăm să scriem, cu o inconștiență de oameni nebuni, absconsele noastre însăilări, subtile poeme textualiste, poeme erotice(sau pornografice de-a binelea), poeme despre stele, câini și pisici etc., ignorând tenebroasele manevre ce se fac în jurul nostru. Fabricile și combinatele au fost puse pe chituci, pământul pentru care și-au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
exact genul meu, așa că mă chinuiam de peste o lună să-mi cadă la pat, însă nu reușisem decât unele episoade erotice în biroul meu de la facultate, iar o dată în apartamentul ei din afara campusului. Continua să pretindă că intențiile ei erau absconse. Și ca multe alte lucruri din viața mea, apăruse de niciunde. Stătea la bar cu o prietenă, sporovăind cu vârcolacul, în timp ce One of Those Nights a celor de la Eagles făcea să vibreze toată casa, și atunci am început să dansez
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
care fac asta: cei de talent însă, le mistuie și le potențiază, încât între ideia primă și rodul ei e deosebirea dela bobul de grâu la planta adultă. Poeții de azi ași zice mai bine: poeții de ieri hermeticii și absconșii nu întrebuințează cuvintele scrise după rânduiala limbii și înțelegerii. Ei dau cuvântului scris altă semnificație decât dăm noi, oameni normali, vorbirii. Așa încât poezia lor ajunge, osificându-se în simboluri, să devie un fel de rebus. Exigența minimului de libertate hrană
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
nașterea umană, absorbția treptată a flăcăului asigură contactul cu Strămoșul în burta ce figurează pe Mater Genetrix. Formele pe care le îmbracă procesul ritual sunt cu atât mai profunde cu cât el s-a fixat în tipare abstracte și întrucâtva absconse, pentru simbolizarea evoluției spirituale. În Coșova, Bulgaria, înghițirea indusă de imprecația maternă are loc la poalele lui axis mundi, și scena exemplifică dominanta solară a eroului: „La un pom mare-nflorit,/ Nu e soare răsărit,/ Da’ e șarpe-ncolăcit;/ Pi-un
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ar arăta acesta? Cum ar suna "Apocalipsa după Flora"? Ar fi o chermeză, cu sau fără lăutari, undeva într-o poiană, vara, șapte zile și șapte nopți la rând, unde o minte luminată ar vorbi neîntrerupt despre adevărurile eterne (și absconse), iar toți ceilalți comeseni, o sută, l-ar privi cu cinism pe față, l-ar scuipa suduindu-l, bînd vinuri alese și reci ca gheața. Vorbind doar de ale lor. Vorbind. Vorbind. Spune-mi, pe scurt, cinci motive pentru care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
matale cu noi, tăticule?... Drept [e] că pe alocuri silabiseam, ca vai de capetele noas tre exaltate, cu dicționarul În mână sau amețiți doar de muzica litatea și parfumul versului și al prozei neînțelese, pe autorii chiar mai dificili și „absconși“, dibăciți, te miri cum, de noi, fu garii de la școală, prin rafturile prăfuite ale anticarilor, dim preună cu toate celebritățile epocii, sau, mai des, prin antologii: Baudelaire și Edgar Poe, Verlaine și Rimbaud, Mallarmé și Laforgue, Heredia și Samain, Villiers
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]