594 matches
-
social. Pe măsură ce conflictele politico-religioase amenințau fie suveranitatea internă, fie libertatea de conștiință, conceptul dreptului natural a fost folosit pentru a justifica limitarea suveranității interne. Tocmai de aceea a fost Hobbes un filosof atipic în cadrul paradigmei dreptului natural; el a justificat absolutismul cu o teorie care era menită să limiteze suveranitatea. Totuși, se cuvine să amintim că Leviathan a fost prima lucrare de filozofie politică în care suveranitatea a fost definită în acord cu principiul de la Westfalia (1648). Putem spune că există
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
de Locke lui Pufendorf, între 1681 și 1682, a fost cel mai probabil "sursa argumentului său despre starea naturală cooperativă"88. Această ipoteză a stării naturale ca sursă de drepturi și obligații se va dovedi esențială în justificarea rezistenței față de absolutism. Ea va constitui ideea centrală în jurul căreia se va constitui doctrina whig, în timpul crizei Excluderii. 1.3.2. Whig și Tory. Criza Excluderii Pentru a înțelege Criza Excluderii și apariția mișcării whig "este necesar să acordăm simultan atenție continuității ideologice
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
numai lui Filmer, dar în bună măsură și lui Hobbes, pentru că autorul Leviathan-ului susținuse că suveranul nu poate fi supus judecății supușilor și că este responsabil numai față de Dumnezeu. Pentru whigi, acesta nu era decât un mod de a susține absolutismul filmerian cu argumentul dreptului natural, deci era o pervertire a ideii de drept natural. Hobbes va deveni însă interesant pentru cei mai sofisticați dintre tory, în special pentru aceia dintre ei care vor îmbrățișa erastianismul hobbesian și, mai târziu, se
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
să vizeze în mod implicit și teoria lui Hobbes, pe care Al doilea tratat o reformează și o respinge în același timp. O serie de interpreți ai filosofiei politice a lui Locke au considerat că filosoful englez nu critică numai absolutismul lui Robert Filmer, ci și pe acela al lui Hobbes. Vaughan, spre exemplu, spunea că "tratatul lui Locke este o armă cu două tăișuri: unul îndreptat împotriva lui Filmer și a dreptului divin, celălalt împotriva lui Hobbes"58. Așa cum am
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
Magna Carta; originea ei autentică a fost dreptul saxon, anterior cuceririi normande. Tocmai de aceea a fost susținută teoria monarhiei mixte de patriarhaliștii moderați (Bramhall) și de regaliștii constituționaliști (Clarendon). În perioada în care a început Filmer să scrie Patriarcha, absolutismul lui Iacob I provoca reacțiile parlamentului în numele "vechilor libertăți". În ceea ce privește noile libertăți care erau susținute de puritanii radicali și care au provocat reacția lui Filmer, trebuie să remarcăm că teoria filmeriană nu găsește un sprijin solid în practica politică engleză
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
găsește respinsă ca o ipoteză falsă. Modalitatea în care Locke definește starea naturală este legată în primul rând de o dificultate pe care o ridică doctrina din Leviathan. Hobbes fusese și el un adversar al patriarhalismului, dar nu și al absolutismului. La Hobbes, caracteristica cea mai importantă a stării naturale este egalitatea dintre oameni, definită în raport cu facultățile trupului și ale sufletului. Pentru că în această stare lipsește suveranitatea, iar resursele naturale sunt limitate, omul natural este redus la statutul de individ rațional
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
recuperează astfel libertatea originară și pot întemeia un nou legislativ. 3.3. Starea naturală comercială Tocmai în acest punct se află mărul discordiei: a concepe dreptul pozitiv ca pe o sancțiune a legii naturale față de natura umană, înseamnă a justifica absolutismul, ca fiind modalitatea cea mai sigură prin care legea naturală este repusă în drepturi. De aceea, Locke nu poate accepta ideea că starea naturală este în mod originar o stare de război. Plecând de la această idee falsă, Hobbes gândea absolutismul
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
absolutismul, ca fiind modalitatea cea mai sigură prin care legea naturală este repusă în drepturi. De aceea, Locke nu poate accepta ideea că starea naturală este în mod originar o stare de război. Plecând de la această idee falsă, Hobbes gândea absolutismul ca pe o sancțiune adusă naturii umane. Dimpotrivă, Locke gândește războiul civil (englez) ca pe o sancțiune legitimă a absolutismului. Dar, dacă revoluția trebuie să răstoarne tirania, ea trebuie să mențină și să garanteze proprietatea. Proprietatea este punctul central al
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
accepta ideea că starea naturală este în mod originar o stare de război. Plecând de la această idee falsă, Hobbes gândea absolutismul ca pe o sancțiune adusă naturii umane. Dimpotrivă, Locke gândește războiul civil (englez) ca pe o sancțiune legitimă a absolutismului. Dar, dacă revoluția trebuie să răstoarne tirania, ea trebuie să mențină și să garanteze proprietatea. Proprietatea este punctul central al teoriei lui Locke, ea supraviețuiește stării naturale de război, dreptului pozitiv și războiului civil. Locke acordă o (prea) mare importanță
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
sunt sau nu conforme contractului inițial. Aceasta întrucât, așa cum rezultă din Eseu asupra intelectului omenesc, cunoașterea se bazează pe experiență și nu pe o facultate misterioasă care face din politică domeniul exclusiv al filosofilor. 4.2. Separarea puterilor și critica absolutismului Plecând de la scopul principal pentru care a fost creată societatea civilă, și anume ca oamenii să poată beneficia în pace și securitate de proprietățile lor, precum și de la constatarea că acest lucru nu este posibil decât dacă există legi pozitive, Locke
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
absolută și cea arbitrară. Astfel, o putere este absolută dacă cel ce o deține nu admite nici un fel de rezistență din partea supușilor sau vreo limitare din partea vreunei puteri concurente (cum ar fi, de exemplu, Biserica sau parlamentul). Unii teoreticieni ai absolutismului au vorbit fie de autolimitarea puterii regale, fie de autojustificarea rațională a acțiunilor. Un exemplu pentru autolimitare ar fi patriarhalismul lui Bramhall, iar un exemplu pentru autojustificare ar fi Iacob I care spunea: "Este treaba supușilor rebeli să discute ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
fi întotdeauna tare nemulțumit să văd că puterea mea e discutată, dar voi fi mereu gata să arăt rațiunea actelor mele"62. Nici autolimitarea, nici autojustificarea nu se bazează însă pe o regulă stabilă și, de aceea, acest tip de absolutism merită și atributul de arbitrar. În ceea ce privește puterea arbitrară, aceasta este exercitată în funcție de bunul plac al celui ce o deține, și nu în funcție de legi. Prin urmare, puterea absolută nu este în mod necesar arbitrară, la limită ea poate fi chiar una
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
este un argument de tip realist care redeschide în mod neașteptat "cazul" Hobbes. Punând mai mult accent pe natura umană originară și pe caracterul optimist al religiei creștine, Locke eludează aspectul utilitarist al contractului. Aceasta îi permite să respingă justificarea absolutismului prin ideea calculului pesimist, ca la Hobbes: tirania nu-și poate afla originea nici în starea naturală, nici în contractul social. În interpretarea optimistă a naturii umane, contractul nu servește numai în scopul securizării vieții și proprietății, ci și în
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
întrucât revenirea la natură presupunea anularea garanției privind autoconservarea: starea civilă era rezultatul necesar al unui calcul rațional plecând de la caracterul implacabil al pasiunilor. Pentru Locke, starea civilă este un bine, și dacă ea încetează să mai fie astfel, din cauza absolutismului și a tiraniei, starea de natură - adică de rezistență față de tiranie - este preferabilă. Și nu numai că este preferabilă, dar este chiar obligatorie, dacă acțiunea urmează o judecată sănătoasă, în acord cu legea naturală și cu înțelegerea persoanei ca libertate
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
of Harvard University Press, Cambridge (MA), 2007. Rățulea, Gabriela, From the Natural Man to the Political Machine: Sovereignty and Power in the Works of Thomas Hobbes, Peter Lang, Frankfurt, 2015. Rowley, Charles K. și Bin Wu, Britannia 1066-1884: From Medieval Absolutism to the Birth of Freedom under Constitutional Monarchy, Limited Suffrage, and the Rule of Law, Springer, New York și Dordrecht, 2014. Russell, Conrad, The Causes of the English Civil War, Oxford University Press, Oxford, 1990. Scott, Jonathan, Algernon Sidney and the
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
theory of the contract was an older doctrine of resistance developed by the Calvinist authors in the context of the religious persecution during the Reformation. Locke's theory on social contract fit into this puritan tradition and parliamentary resistance against absolutism. Concurrently, it also opposed Hobbes who, at the same time as Filmer, used the theory of the social contract to justify absolutism and reject the idea of resistance. In his early writings Locke was under the great influence of Hobbes
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
during the Reformation. Locke's theory on social contract fit into this puritan tradition and parliamentary resistance against absolutism. Concurrently, it also opposed Hobbes who, at the same time as Filmer, used the theory of the social contract to justify absolutism and reject the idea of resistance. In his early writings Locke was under the great influence of Hobbes, but he advanced to a more liberal position, in the context of doctrinal restatements leading to the crystallization of Tory and Whig
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
concept of the commercial state of nature that perfectly describes the society of the Whig revolution. Next, the book presents Locke's theory of limited sovereignty, focusing on topics such as political freedom, the separation of powers, the criticism of absolutism and the right of resistance. In the end, it analyzes the problem of moral obligation and of political obligation, showing that Locke builds moral consensus on Christian values which are intuited by knowing the natural law. The Christian religion is
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
était une plus ancienne doctrine de la résistance développée par les auteurs calvinistes, dans le contexte de la persécution religieuse à l'époque de la Réforme. La théorie contractualiste de Locke s'intègre dans cette tradition de la résistance puritaine et parlementaire contre l'absolutisme. Elle s'oppose à la fois à la théorie de Hobbes qui, à la même époque que Filmer, a utilisé la théorie du contrat pour justifier l'absolutisme et rejeter l'idée de la résistance. Dans ses premiers écrits Locke a
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
s'intègre dans cette tradition de la résistance puritaine et parlementaire contre l'absolutisme. Elle s'oppose à la fois à la théorie de Hobbes qui, à la même époque que Filmer, a utilisé la théorie du contrat pour justifier l'absolutisme et rejeter l'idée de la résistance. Dans ses premiers écrits Locke a été influencé par la théorie de Hobbes, pour ensuite évoluer vers une position plus radicale, dans le contexte des reformulations doctrinaires ayant conduit à la recristallisation des idéologies
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
naturel commercial qui décrit parfaitement la société de la révolution Whig. On a continué par présenter la théorie de la souveraineté limitée de Locke, avec l'accent sur des thèmes tels la liberté politique, la séparation des pouvoirs, la critique de l'absolutisme et le droit à la résistance. Finalement, on a analysé la question de l'obligation morale et de l'obligation politique, en affirmant que Locke construit le consensus moral autour des valeurs chrétiennes, dont l'intuition est garantie par la
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
până în sec. XV, va trebui să jure de mai multe ori în timpul domniei sale că va respecta acest text. Sub domnia regilor Tudor carta va fi ignorată, dar va reveni în timpul domniei lui Iacob I, ca o modalitate de a rezista absolutismului justificat prin dreptul divin. Vezi Maurois, History of England, p. 117. 6 Nevoia convocării celor trei "stări" în vederea obținerii acordului cu privire la impozite a fost o practică curentă în Evul Mediu. Originalitatea structurii societății engleze constă în faptul că, din pricina conflictelor
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
de 400 000 livre - echivalentul venitului Coroanei pe un singur an". Graham E. Seel și David L. Smith, Early Stuart Kings, 1603-1642, Routledge, Londra și New York, 2001, p. 42. 10 Charles K. Rowley și Bin Wu, Britannia 1066-1884: From Medieval Absolutism to the Birth of Freedom under Constitutional Monarchy, Limited Suffrage, and the Rule of Law, Springer, New York și Dordrecht, 2014, pp. 43-44. 11 Mai întâi, parlamentul nu era dispus să accepte comportamentul risipitor al regelui și favoritismul acestuia, în special
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
nou*”. Acest roman devine cartea de căpătâi a revoluționarilor, iar Lenin* va spune că l-a „răscolit de-a dreptul”. Febra revoluționară duce, la 4 aprilie 1866, la un prim atentat împotriva țarului, care provoacă o reîntoarcere în forță a absolutismului. în acest context își face apariția Serghei Neceaev; acest băiat din popor ajuns învățător, fugind de represiune, se refugiază în 1869 la Geneva unde frecventează îndelung una dintre principalele figuri ale revoluției în Europa, Mihail Bakunin, aristocrat rus întemeietor al
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
sunt forme de guvernare la fel de valabile, fiecare pentru condițiile care-i favorizează manifestarea. Ambele sunt deopotrivă pândite de o singură primejdie, derapajul: cea dintâi de a aluneca pe panta democrației, iar cea de-a doua de a aluneca pe panta absolutismului. Bibliografie Berlin Isaiah, Adevăratul studiu al omenirii. Antologie de eseuri, Editura Meridiane, București, 2001 Machiavelli Niccolo, Principele, Editura Antet, București, f.a Machiavelli Niccolo, Arta războiului, Editura Antet, București, 2007 Pantazi Radu, "Nicolo Machiavelli filozofia politică", în: Studii de istorie
by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]