590 matches
-
intrat în vigoare formula o persoană un vot (cf. Rose, 1965). În Suedia, o adunare reprezentînd patru stări nobilimea, clerul, burghezia din orașe și fermierii liberi s-a întîlnit pentru prima dată în 1435. Constituția din 1809 a pus capăt absolutismului regal și a acordat un rol semnificativ parlamentului format din cele patru stări. A urmat o luptă care a durat un secol, între simpatizanții autorității regale și cei ai autorității parlamentare. Industrializarea a adus cu sine cererea pentru dreptul de
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
în învățământ. Două bastioane ale conservatorismului îi stăvileau eforturile înnoitoare: stările feudale (printre care se numărau și "națiunile politice" transilvănene) și ordinul iezuit. A atacat privilegiile primelor, încercând "impunerea" nobilimii și a desființat pe cel de-al doilea. În spiritul absolutismului luminat, religia a fost redusă la rolul de utilitate de stat. Înnoirile reformatismului iosefin s-au întipărit și asupra evoluției conștiinței naționale a românilor transilvăneni. Sub efectul politicilor raționaliste, inspirate din luminism, conștiința de sine românească preia o turnură laicizantă
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
spre ceea ce nu este ideologia democratică, ale cărei coordonate au fost tratate în capitolul anterior. Opțiunile pe care le avem la îndemânsă sunt, așa cum arată politologul italian, multiple. Astfel, putem vorbi, ca fiind opuse ale democrației, despre tiranie, despotism, autocrație, absolutism, dictatură, autoritarism și totalitarism 5. Reținem însă, din această enumerare, doar doi termeni, aflați într-o legătură directă cu tipurile de regim politic care s-au perindat pe scena istoriei în secolul al XX-lea: este vorba despre autoritarism și
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
din contra că dinastia a încurajat după vremuri legitimele aspirațiuni de progres ale naționalităților și, daca luăm îndeosebi pe români și ne aducem aminte de starea înapoiată în care ei au încăput sub dinastia habsburgică, de progresele repezi făcute sub absolutism și de starea esențial alta în care se află astăzi, cată în adevăr să insistăm asupra deosebirii ce-am voit a o stabili mai sus, că nu principiul de stat al politicei tradiționale se opune pe atâta dezvoltării lor pe cât
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
adunări încît să prefere un guvern străin onest, care să asigure dezvoltare morală și materială a rasei române, unui guvern pretins național, compus din tot ce Orientul a avut mai infect și mai netrebnic. Tot astfel popoarele din Austria preferă absolutismul, cu toate rigorile lui inevitabile, liberalismului dominant al pseudogermanilor galițieni, cari dictează la Viena și a pseudomaghiarilor din Buda. Dar ziarul francez ne citează războiul. Iată vorba mare care se aduce ca mijloc de convingere, precum advocații cei răi ai
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
aleși ai colegiurilor, ci artileristul, cu tunul, infanteristul, cu baioneta. E curios și caracteristic pentru starea în care se află spiritele din țară că ne vedem nevoiți a espune asemenea lucruri elementare, a arăta că toată lupta între constituționalism și absolutism este o luptă pentru determinarea voinței statului. Cine o determină sub absolutism? Regele cu Consiliul său de Stat. Cine sub constituționalism? Toți cetățenii. Cine sub feudalism? Clasele istorice. Unde nu e vorba de voință, nu poate fi nici vorba de
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
și caracteristic pentru starea în care se află spiritele din țară că ne vedem nevoiți a espune asemenea lucruri elementare, a arăta că toată lupta între constituționalism și absolutism este o luptă pentru determinarea voinței statului. Cine o determină sub absolutism? Regele cu Consiliul său de Stat. Cine sub constituționalism? Toți cetățenii. Cine sub feudalism? Clasele istorice. Unde nu e vorba de voință, nu poate fi nici vorba de alegere. Mai e oare îndoială că în privirea judecătorilor nu poate fi
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
exist] doar un singur adev]r despre subiectul în discuție. Aceast] concepție este atat de comun] încât l-a determinat pe William James s] ne numeasc] „absolutiști din instinct” (1948). Termenul „universalism” va fi folosit în cele ce urmeaz] deoarece „absolutism” este folosit nu doar pentru a se face referire la negarea relativismului moral, dar și la concepția c] unele reguli sau datorii morale sunt absolute f]r] excepție. îi. Relativism metaetic Disputa dintre relativismul moral și universalism ocup] un loc
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Comitetul Național, Kőváry afirmă că, prin aceste măsuri, românii urmăreau „reînvierea puterii militare romane”, cu toate că ei n-ar fi trebuit să se mândrească atât de mult cu această putere, deoarece ea nu fusese decât „un cuib al sclaviei și al absolutismului”, iar În secolul al XIX-lea constituirea unui guvernământ militar nu mai putea fi aprobată de popoarele libere ale lumii. Istoricul maghiar desconsideră acțiunile comitetului, precum și pe membrii acestuia. Este de părere că dintre fruntașii români puțini sunt cei care
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
ardelean. La nivelul convingerilor ideologice, Drăgușanu pare a se mișca pe alte coordonate, deconcertante pentru un spirit radical, dar mult mai consonante cu ideologia moderată a intelectualității ardelene. Regimul bourbonic napolitan i se pare a fi „un blând și părintesc absolutism, cum e mai potrivit pentru popoarele europene nemature”. Observația denotă, dincolo de o lejeritate ce țin de psihologia lipsită de crispări a lui Drăgușanu, concepții politice suficient de conservatoare. O mai mare afinitate față de fenomenul politic risorgimental italian ar fi de
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
clar al bolii de care suferea regele: dislexia, o deficiență prea puțin înțeleasă și studiată în acele timpuri. De exemplu, începea să citească un cuvânt de la ultima literă sau în loc de afton scria faton.“ În lucrarea sa, Charles XI and Swedish Absolutism, 1660-1697, Upton Anthony transmite o opinie des vehiculată în acele timpuri:„Exista impresia generală în acele timpuri că regele era slab pregătit și ineficient în privința afacerilor externe [...] Ministrul danez, M. Scheel, i-a raportat stăpânului său că regele Carol al
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
neștirbită din perspectiva simbolică, dar care este supus parlamentului. Putem considera că în secolul al XVII-lea Anglia a efectuat trei experimente importante care au deschis calea monarhiilor democratice din epoca noastră: prima parte a secolului a fost marcată de absolutismul monarhic, apoi la jumătatea secolului, printr-o mișcare radicală s-a renunțat total la conceptul de monarh, instaurând republica Commenwealth, iar la finalul secolului s-a optat pentru varianta de echilibru, moderată, în care monarhul era reinstaurat in postura de
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
atât de greu să găsești oameni de o astfel de ținută morală încât, daca ar fi fost nevoie să îi cumpere, cardinalul ar fi plătit greutatea lor în aur».“ (t. n.)Pe lângă nobilime, un alt potențial adversar redutabil în întărirea absolutismului și a centralizării monarhice o reprezenta parlamentul, a cărui funcție a fost clar delimitată de către Bernard de La Roche -Flavin în 1617: „are funcția de a verifica, ratifica limita sau constrânge“ (t. n.) Pentru a accentua afirmațiile noastre cu privire la descentralizarea Franței
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
comun, rezistând unei nobilimi agresive și plină de gelozie, unui frate trădător, unei mame lipsite de suflet și morală. Această prietenie sa prelungit chiar dincolo de viață, decesul regelui survenind la câteva luni după moartea cardinalului. III.3. Mazarin și criza absolutismului monarhic Giulio Raimondo Mazzarino s-a născut pe 14 iulie 1602 în Italia, la Pescina, însă a crescut la Roma. Cu un trecut nobiliar important - familia Mazarin era descendenta familiei regale din Sicilia- tânărul Giulio a fost sprijinit încă din
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
care a reușit să înfrângă revolta, alungându-l pe Condé din țară și deschizându-i calea lui Ludovic al XIV-lea, aflat la vârsta în care putea să-și revendice tronul. În 1653 l-a rechemat pe Mazarin și astfel absolutismul regal a fost reinstalat fără nici o concesie făcută francezilor și fără nici o limitare politică. Tot în acea perioadă au existat niște zvonuri referitoare la o posibilă legalizare a relației dintre cardinal și regină. Printre lucrările memorialistice care abordează acest subiect
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
Fronda Prinților. Fronda Parlamentului a avut loc între anii 1648 și 1649. Cauzele principale care au declanșat prima mișcare de protest au fost: încercările parlamentului parizian de a limita puterea lui Ludovic al XIV-lea. Nobilimea se simțea amenințată de absolutismul monarhic. Oamenii simplii, din popor erau nemulțumiți de sistemul greu de taxare impus de Richelieu și îngreunat și mai mult de taxele care creșteau tot mai mult sub legile lui Mazarin. Fronda a început când Ana de Austria și Cardinalul
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
va constitui o călăuză pentru descoperirea semnificației totale a acesteia. În practică, o opțiune atât de categorică între punctul de vedere istoric si cel actual este aproape imposibilă. Trebuie să ne ferim atât de falsul relativism cât și de falsul absolutism sunt un rezultat al procesului istoric de evaluare, proces pe care, la rândul lor, aceste valori ne ajută sa-1 înțelegem. Replica la relativismul istoric nu este un absolutism doctrinar care apelează la "natura umană neschimbătoare" sau la "universalitatea artei". Trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
Trebuie să ne ferim atât de falsul relativism cât și de falsul absolutism sunt un rezultat al procesului istoric de evaluare, proces pe care, la rândul lor, aceste valori ne ajută sa-1 înțelegem. Replica la relativismul istoric nu este un absolutism doctrinar care apelează la "natura umană neschimbătoare" sau la "universalitatea artei". Trebuie mai degrabă să adoptăm o concepție pentru care cel mai potrivit îmi pare termenul de "perspectivism". Trebuie să putem raporta o operă literară la valorile propriei ei epoci
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
de opere închise în anumite cicluri de timp ca romantismul sau clasicismul, epoca lui Pope și epoca lui Wordsworth. Și, desigur, nu reprezintă nici acel "univers-bloc" al uniformității și imutabilității pe care un clasicism mai vechi îl considera ideal. Aut absolutismul cât și relativismul constituie o eroare ; dar astăzi, cel puțin în Anglia și Statele Unite, pericolul cel mai grav constă într-un relativism care este echivalent cu o anarhie a valorilor, cu o abdicare a criticii de la menirea ei. 73 În
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
1.1. Pe de o parte... pe de alta este o structură care apare în toate tipurile de texte (vezi Tabelul 5: coloana 3). O latentă erezie maniheistă comprimă neîncetat drama imediată a vieții, sistematizând-o după un binom didactic: absolutismul virtuții pe de o parte, abisul viciului pe de alta (A. Pleșu, Minima moralia) Precizarea și delimitarea acestor termeni sunt necesare, pe de o parte, pentru cultura medicală elementară a oricărui cadru medico-sanitar, iar pe de alta, pentru că sunt termeni
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
puterea, cu ajutorul căreia ei au reușit cu mai mult sau mai puțin succes să monopolizeze funcțiile de conducere. Aceste poziții-cheie erau de cele mai multe ori de ordin monarhic, ceea ce a atras și consolidarea monarhiei și evoluția acesteia în direcția așa numitului absolutism, acesta devenind subiectul principal al istoriei acestei perioade. II.2.2.2. Contractul social Dar cum se produce trecerea de la starea naturală la cea statală? Filosofia politică modernă răspunde într-un glas: prin încheierea unui contract. În acest contract libertatea
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
filosofia oficială în Franța era scolastica. Inchiziția se afla pe creasta ultimului ei val de putere, astfel că pedepsea cu ardoare maximă orice “abatere” sau “greșeală” față de filosofie și teologie. După înșelătoarele izbînzi ale Renașterii, Franța secolului al-XVII-lea recăzuse în absolutism : Pe atunci a clătina tradiția scolastică însemna a zgudui autoritatea regală. Întrucât filosofia se confunda cu statul, statul era brațul ei lumesc.”) Renașterea despre care A. Pleșu afirma că “stă prost cu filosofia” căci “filosofia lucrează cu universalul, iar Renașterea
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
și idei îndreptate împotriva autorilor antici. Această măsură tensionează atmosfera în Franța, situație ce nu va rămîne fără influență asupra deciziilor pe care Descartes le va lua mai târziu, după întoarcerea în Italia. Prin hotărârea Parlamentului francez se relua lupta absolutismului împotriva sfidării feudale, reinstaurîndu-se o dominație destul de prelungită în timp. A fost o ultimă încercare de rezistență a tradiționalismului medieval care a afectat gîndirea independentă și studiul liber ce înfloriseră în Renaștere. Alături de conjunctura istorică nefavorabilă noilor idei și în
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
tendințe opuse, autorul urmărind neabătut aplicarea acestei formule la toate activitățile umane, de la tehnologie Ia explorare, de la călătorii la religie. Materialul este aranjat cu grijă în categorii ca : expansiune și concentrare, macrocosm și microcosm, păcat și mântuire, credință și rațiune, absolutism și democrație, "atectonică" și "tectonică". Prin stabilirea unor astfel de analogii universale, Meissner ajunge triumfător la concluzia că epoca barocului a prezentat conflicte, contradicții și tensiuni în toate manifestările ei. Ca și colegii lui, Meissner nu-și pune niciodată întrebarea
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
ad hominem sau petitio principii), confuzia sau echivocația între moralismul ca metodologie de argumentare filosofică (sau ca teză despre metodologia adecvată a filosofiei politice) și moralismul ca teorie sau practică evaluativă referitoare la politică și comportamentul politic (i.e., moralismul ca absolutism moral cu privire la politică și comportamentul politic) și - nu în ultimul rând - "îmbogățirea" teoriilor moraliste cu idei sau puncte de vedere de care acestea sunt cu totul străine (precum ideea că politica este "etică aplicată"). În același timp, am putut constata
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]