283 matches
-
faptul că Narcișii Își prelungesc desfătarea, procurată inițial de corpul matern - analogat Însuși principiului plăcerii - prin propriul corp, devenit sursă erotică, sau printr-unul asemănător (de obicei, al unui partener tânăr). După Karen Horney, această determinare libidinală a narcisismului e absolutizată păgubos de vechea școală freudiană. Ei i se pare că fenomenul și-ar datora cauzele unor factori mai complecși, unor tulburări nevrotice infantile. Copilul intră Într-o relație tensionată cu cei din jur, În urma căreia legăturile sale emoționale sunt erodate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
cu gîndurile? că luptasem prea mult cu ageamiii și cu pictura de magazin. Oricum ai da-o, adevărul tău și numai al tău trăiește pentru tine numai o dată și numai în opera ta. Restul-tărăboi, artificii, surogate de receptare. Prosteritate. Nu absolutiza atît de brutal. Critica te laudă. Niște idioți. Sînt sătul de unguente pseudo-eseistice. De "hermeneuți-hormoneuți", cum le zice Saul Bellow. Unde eram? Avusesem cîțiva ani grei, cîteva plecări pe care nu le-am vrut. Drumurile mi se adunaseră în piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
e ca și cum le-aș fi gândit (scris) eu. Dar libertatea mea de a Înțelege „ceea ce ating, ceea ce Îmi rezistă“ („Ce que je touche, ce qui me résiste“) nu este absurdă chiar, pentru faptul că sunt conștient de această libertate. Camus absolutizează totul și ajunge să facă din Don Juan un erou superior lui Faust: Faust réclamait les biens de ce monde: le malheureux n’avait qu’a tendre la main. C’était déjà vendre son âme que de ne pas savoir la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
aflăm în prezența unei contradictio in adjecto (dogma fiind esența libertății reale, reflectată imperfect aici, și tot transcendentă, ca dogma). Așadar, când se vorbește de dogmatism filosofic, social, politic sau științific, se practică un limbaj impropriu, specific spiritului autonom care absolutizează, nu dogmatizează, dogma neizvorând din om, iar conținutul ei este primit de om". 1 George Manu (1903-1961) provine dintr-o familie cu o descendență ilustră pe linia ambilor părinți: tatăl, Ioan G. Manu, consilier la Curtea de Casație; bunicul, Generalul
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
paradoxal al creștinilor față de cósmos, înțeles prin contrapoziția atitudinilor sale: cel pozitiv, ca realitate creată de Dumnezeu, și cel negativ, ca entitate degenerată. Deși reprezintă un nou popor, creștinii nu acceptă acel separatism de umanitate caracteristic iudeilor, care tindeau să absolutizeze diferențele etnico-culturale față de celelalte popoare. Universalitatea Bisericii pretindea poporului creștin o redimensionare a istoriei, trecând de la imitarea istoriei separate (poporul biblic), la uniformizarea obiceiurilor și a tradițiilor locale, respectând legile și îndatoririle cetățenești, întrucât creștinii trebuiau să fie sprijinul lumii
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
notă caracteristică a întregii Biserici primare. Nu erau atitudinile, prin natura lor, cele care au cauzat ruptura cu Biserica Romei. Montanismul, cu excepția unor aspecte doctrinare, nu a ieșit din sfera creștinismului au-tentic pentru conotația sa rigoristă, ci pentru că le-a absolutizat în detrimentul libertății omului. Foarte probabil, caracterul combativ și polemic l-au condus pe Tertulian spre detașarea de Biserică: intransigența și nemulțumirea personală l-au făcut să râvnească spre desăvârșirea silită a membrilor comunității creș-tine, când aceasta abia făcea primii pași
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
altfel foarte frumoasă, abisală, nevrotică, dominată de demonul teoriei și stăpînită de mania paradoxului, aflată mai presus de orice sub imperiul Rupturii, decît o idee despre literatură, ea Însăși formulată În urma unei priviri „absolutizante”. Cred că ar trebui să nu absolutizăm noi, cei care nu scriem, cel puțin acum, poezie sau proză, o noțiune a cărei realitate nu poate fi acoperită doar prin recursul la obiectul Însuși, adică la literatură, ci prin plasarea ei În lume. De aici am și pornit
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
e mai corect să spun tindea - să i se conformeze, prin cele două mari paradigme de stil pe care le putem detecta studiindu-i producțiile: minimalismul de la Minuit (proza fenomenologică despre care tocmai am vorbit, aceea a privirii neutre, care „absolutizează”) și literatura enunțării, cea care, prin felurite autoficțiuni, Încearcă să transcrie rostirea, reducînd la minimum stilul și Încercînd să scape reprezentarea de ipostazierea privirii. O literatură extrem-obiectivă și una extrem-subiectivă sunt Însă, astăzi, ambele, rezultatele unei voințe de literatură care
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
scoatem la „lumina” conștiinței adevărata semnificație a tendințelor și a impulsurilor noastre, pentru a le putea controla și domina. 2. Interpretări „biologistice”. Ca o reacție împotriva concepțiilor „behavioriste tradiționale”, care minimalizau rolul proceselor și al determinărilor interne, unii psihologi au absolutizat, dimpotrivă, importanța factorilor interni subiectivi, în dezvoltarea psihicului uman, subliniind fie rolul impulsurilor, al tendințelor biologice, fie importanța unor procese și funcții psihice (ex. afective, cognitive, volitive). „Freudiștii”, de exemplu, nemulțumiți de caracterul static, asociaționist și mecanicist al interpretărilor psihologice
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
prin studiul acestora printr-o educație liberală întemeiată, așadar, pe studiu livresc se cultivă inteligența, fiecare elev ajungînd să gîndească în mod personal, să aprecieze faptele și ideile cu care se confruntă prin prisma valorilor "permanente" ale umanității. Dacă progresivismul absolutizează schimbarea, perenialiștii se situează la polul opus, absolutizînd permanența. Dacă progresivismul vrea să aducă școala cît mai mult în miezul problemelor lumii contemporane și s-o lege de viitor, perenialismul tinde spre ancorarea ei cît mai puternică în trecut. Se
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
așadar, pe studiu livresc se cultivă inteligența, fiecare elev ajungînd să gîndească în mod personal, să aprecieze faptele și ideile cu care se confruntă prin prisma valorilor "permanente" ale umanității. Dacă progresivismul absolutizează schimbarea, perenialiștii se situează la polul opus, absolutizînd permanența. Dacă progresivismul vrea să aducă școala cît mai mult în miezul problemelor lumii contemporane și s-o lege de viitor, perenialismul tinde spre ancorarea ei cît mai puternică în trecut. Se ajunge astfel la o teorie pedagogică anacronică, care
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Când face acest lucru, Economia nu uită nici de structura și structurarea relațiilor sociale, ajutată de sociologie, și nici de impulsul și consecința intențiilor, ca și a altor procese subtile, ajutată de psihologie. Dar, și acest aspect este definitoriu, nu absolutizează relevanța structurii și structurării ca desubiectivare a proceselor intersubiectivității și nici nu rămâne la stadiul relativizării și relativismului operatorilor gândirii emoționale. Conceptualizarea Economiei are sensul de raționalizare a consecințelor neintenționate care exced Rațiunii și de antropizare a obiectivizării ca proces
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
e împlinirea omului”. Ideea de cultură, la dimensiunea poporului, e raportată la valorile concrete autohtone. Noțiunea de timp, a obsedat, a fascinat, a determinat permanent gândirea și imaginația, fiind intrinsecă oricărui domeniu de manifestare a umanității. Totodadă timpul a fost absolutizat, relativizat sau negat, subiectivizat sau negat, i s-au acordat multiple dimensiuni, a fost văzut diferit de istorici, biologi, matematicieni etc. Există însă coordonate generale în interpretarea sa regăsite până la identitate în zone extrem de diversificate ale spiritului uman. Temporalitatea în
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
disjunctiv, ca și cum sfera privată definită de liberali ar fi una exclusiv individuală și nu ar permite articularea unor asociații și chiar comunități. E o înțelegere particulară a extrem de complicatei distincții privat/public, o distincție esențială, dar care nu poate fi absolutizată, deoarece ea diferă de la o perioadă istorică la alta, de la o cultură la alta: cele două sfere nu sunt separate de o membrană etanșă, ci angajează un dialog permanent într-un spațiu al multiplelor negocieri și tranziții în ambele direcții
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
esență rămâne însă aceeași; absolutizarea proprietății, subminarea autorității, polarizarea economico financiară și promovarea imoralității în paralel cu subminarea instituțiilor morale (familia, biserica, școala), toate acestea sub auspiciile economiei de piață dominată de legea cererii și ofertei. Socialismul Spre deosebire de liberalism, care absolutizează proprietatea, socialismul (de asemenea emanație a revoluției franceze) dimpotrivă, susține suprimarea proprietății private pe care le consideră a fi cauza tuturor conflictelor sociale. Prin urmare dacă liberalismul reține din sloganul revoluției doar libertatea, socialismul reține doar egalitatea care nu poate
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
acestui tip de cunoaștere: * Subiectivitatea, interesele, aspirațiile și valorile unei persoane sau grup social pot altera percepția corectă a realității. Din acest motiv constatăm serioase diferențe de opinii între indivizi cu privire la același eveniment social. Tendința de a generaliza și a absolutiza constatările pe marginea unei situații specifice. Oamenii, aproape fără să își dea seama, transformă caracteristicile unei realități sociale imediate în caracteristici universale. * Datorită numărului restrâns de cazuri pe care le au în vedere, oamenii pot surprinde doar legăturile aparente dintre
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
este de exemplu cea a „iubirii”, realizează Într-adevăr cea mai sudată comuniune sufletească: „Dragostea Îndură mai ușor absența sau moartea, decît Îndoiala sau trădarea” (A. Maurois). * „Ridică-te de la suferința ta, la suferința tuturor” (V. Hugo) Ca să nu-ți absolutizezi propriile suferințe, trebuie să Înveți să-ți trăiești suferințele prin suferințele celorlalți. * „Ca aspect, suferința sufletească și cea cu mobil material nu diferă și e greu să știi dacă o femeie suferă că nu-i vine amantul la randez-vous, sau
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
raporturile sexuale limitate la cadrul cuplului sunt demne de a fi valorizate. La nivelul idealurilor, infidelitatea este o contravaloare. În exemplul dat, "tribunalul istoriei" operează fără referință la absoluturi transcendente, el lucrează pe materiale istorice, dintre care pe unele le "absolutizează". Dificultatea acestui tip de răspuns rezidă în găsirea cri-teriului care ne permite să afirmăm că adoptarea unei valori (de exemplu, fidelitate în cuplu) este doar aparentă sau că este semnul unei achiziții istorice. Credem că, din punct de vedere pragmatic
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
la a nu mai rămîne legată de specificul unei limbi și de relația exclusivă cu ea. Din aceste motive, dacă legătura dintre trăsăturile (firea) limbii și tipul filozofiei realizate într-un spațiu lingvistic nu trebuie respinsă, ea nu trebuie nici absolutizată în sensul unei totale imposibilități a trecerii dintr-un spațiu lingvistic în altul cu același mod de filozofare. De altfel, universaliile lingvistice, ce depășesc arealul aspectelor particularizante, ar asigura în orice împrejurări un nucleu al posibilităților de corespondență și de
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
atribut al propriei persoane, o parte din suveranitate. Suveranitatea populară aparține poporului ca o sumă a voințelor individuale, ceea ce impune principiul suveranității 70. În aplicarea acestei teorii se acceptă utilitatea instituțiilor reprezentative, faptul că sunt indispensabile unei guvernări, dar nu absolutizează valoarea guvernământului reprezentativ, absolutizându-se doar dreptul poporului de a participa la guvernare prin vot, care nu poate fi refuzat niciunui cetățean, întrucât dreptul îi aparține în calitatea sa de titular al unui fragment de suveranitate. Teoria suveranității naționale, elaborată
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
o parte din suveranitate. Suveranitatea populară aparține poporului ca o sumă a voințelor individuale, ceea ce impune principiul suveranității 70. În aplicarea acestei teorii se acceptă utilitatea instituțiilor reprezentative, faptul că sunt indispensabile unei guvernări, dar nu absolutizează valoarea guvernământului reprezentativ, absolutizându-se doar dreptul poporului de a participa la guvernare prin vot, care nu poate fi refuzat niciunui cetățean, întrucât dreptul îi aparține în calitatea sa de titular al unui fragment de suveranitate. Teoria suveranității naționale, elaborată de Adunarea Constituantă Franceză
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
lui Parsons; și nivelul individual, referitor la o orientare psihosociologică caracterizată printr-o anumită flexibilitate în rezolvarea situațiilor noi și prin comportamente specifice societăților urbanizate (Portes, 1973). În general se reproșează definițiilor modernității faptul că sunt eurocentriste, în sensul că absolutizează modelele occidentale de schimbare socială, ca fiind singurele căi de realizare a modernizării. Sociologii clasici deja (cum ar fi Parsons, Giddens) consideră că singurele forme de modernizare sunt cele impuse de Occident capitalism, industrializare și ignoră alte posibile forme. Giddens
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
publicistică concomitent cu studiile universitare, Eminescu dezvoltă în cadrul articolelor o serie de teze enunțate de profesorii săi la Universitățile din Viena și Berlin, însemnările din manuscrise fiind elocvente în relevarea fenomenului de contaminare. Jurnalistul manifestă atitudine critică față de tinerii care absolutizează ideile însușite în Europa Occidentală, fără a se raporta la determinările istorice ale fenomenelor. Considerând că viitorul nu trebuie să fie o simplă continuare a trecutului, ci mai degrabă rectificarea acestuia, Eminescu pledează pentru preluarea și aplicarea "formelor" noi doar
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
industriale nu trebuie puse neapărat pe seama politicii duse de cercurile guvernante de la București; într-o evoluție normală, există anumite reguli, care stabilesc treptele de urmat după criterii binecunoscute. Numai politica economică de esență comunistă a făcut abstracție de aceste reguli, absolutizând primatul industriei în „dezvoltarea armonioasă” a tuturor regiunilor țării. În ansamblu, evoluția Basarabiei în perioada interbelică a confirmat caracterul actului de la 27 martie/9 aprilie 1918, de eliberare națională și de integrare firească într-o societate aflată în proces de
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
aceeași măsură în care tot expresie și obiectivare îi este individul. Căci, potrivit logicii lui Platon, individul și cetatea sînt expresii, în registre diferite, ale sufletului, și amîndouă trebuie ferite de înlănțuirea în obiectivare, amîndouă trebuie privite drept simbol, nu absolutizate în obiectivitatea lor. Așadar, nu un proiect de societate totalizantă propune Platon, ci o cale de totalizare de realizare a destinului total pentru suflet. Dacă cetatea e privită ca realitate secundă, ca machetă a sufletului, atunci proiectul lui Platon cîștigă
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]