296 matches
-
nu e numai „a noastră”, cei care ne-am impus ideile și textele noastre în această jumătate de secol, ea este a pământului și a sângelui, ca și a Tradiției luptătoare din care ne-am ivit. Iar a catastrofiza, a absolutiza forțele răului, cele militare și politice în cazul de care vorbim, înseamnă și a minimaliza sau chiar a disprețui capacitatea omului de a se ridica și de a înfrunta Răul, chiar și în forme ale luptei care nu se potrivesc
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ne speriem, nu e singura figură exponențială a unei seminții pe care n-o mai recunoaște cu gesturi exacerbate, teatrale (un Goethe își renega spița în alt fel, potrivit staturii sale impregnate de „clasicism”, iar romanticii, ca și Cioran, își absolutizau „decepția” națională până la un „rău cosmic”, acel Weltschmerz ce a creat atâtea arte și postúri splendide, expresive, melodioase!...Ă , lepădarea altora, cu mai puțin geniu, de origini și de „mizeria țării și a românilor”, a prins în acești ultimi ani
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
credință, acest patos - în opoziție cu flegmatismul ironic al prietenilor mei munteni! - mă colorau atunci, ca și acum, ca pe un nordic: cineva care trăiește - cel puțin în problema națională -, un adevăr cu prea mare însuflețire, cu o vioiciune deplasată, absolutizându-l cumva. Dar „nordic” eu mă trădez nu numai în „problema națională”, ci și față de chestiunile care mă privesc, cele profesionale; astfel, de la începuturile mele literare, chiar și la primul mare interviu pe care l-am dat excelentei prozatoare care
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mentalul arhaic și ca gesturi cu încărcătură ludică, dar textele populare care însoțesc practicile ceremoniale, chiar și îmbogățite de o mimică a performerului foarte talentat, nu vor fi percepute ca joc, ci, pregnant, ca rânduială. Puterea evocatoare a cuvântului se absolutizează prin acțiunea care instaurează o lume în mijlocul cotidianului „dar nu numai ca reprezentare, ci ca identificare. Ea repetă acel eveniment”. Colindele cântate în interspațiul temporal au capacitatea de a anula durata cronologică și de a da timpul de la început prin
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
prin studiul acestora printr-o educație liberală întemeiată, așadar, pe studiu livresc se cultivă inteligența, fiecare elev ajungînd să gîndească în mod personal, să aprecieze faptele și ideile cu care se confruntă prin prisma valorilor "permanente" ale umanității. Dacă progresivismul absolutizează schimbarea, perenialiștii se situează la polul opus, absolutizînd permanența. Dacă progresivismul vrea să aducă școala cît mai mult în miezul problemelor lumii contemporane și s-o lege de viitor, perenialismul tinde spre ancorarea ei cît mai puternică în trecut. Se
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
așadar, pe studiu livresc se cultivă inteligența, fiecare elev ajungînd să gîndească în mod personal, să aprecieze faptele și ideile cu care se confruntă prin prisma valorilor "permanente" ale umanității. Dacă progresivismul absolutizează schimbarea, perenialiștii se situează la polul opus, absolutizînd permanența. Dacă progresivismul vrea să aducă școala cît mai mult în miezul problemelor lumii contemporane și s-o lege de viitor, perenialismul tinde spre ancorarea ei cît mai puternică în trecut. Se ajunge astfel la o teorie pedagogică anacronică, care
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
că este un nimeni - altfel n-ar mai începe nimic. De aici, cred că trebuie să se desprindă un corolar : ca scriitor (sau artist, în general) necunoscut, trebuie să pui în paranteză felul cum te privesc ceilalți, publicul, și să absolutizezi încrederea ta în tine. (Hulk Hogan, campionul de wrestling, deși nu mai este la primii pași ai afirmării, glăsuiește de pe un poster : „Trebuie să-ți faci rugăciunile, să-ți iei vitaminele și să crezi în tine“.) Să nu vă pară
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
comunist, În sens absolut, ca o categorie platoniciană”, răspunde Claudio. „Partidul, de pildă, cu «p» mare sau Patria, cu «p» mare. Chiar și a fi tată, Capul familiei. Mie Îmi place, cum știi, acest rol. Aș putea să mă definesc, absolutizând realitatea, doar așa: eu sunt un părinte. Ar fi ridicol, Însă, să-mi arog această «emblemă». Fiii mei, cu care, cum știi, am o adâncă și excelentă relație, ar respinge asemenea postură. Enrico visa la o puritate platonică... Viața sa
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
altfel foarte frumoasă, abisală, nevrotică, dominată de demonul teoriei și stăpînită de mania paradoxului, aflată mai presus de orice sub imperiul Rupturii, decît o idee despre literatură, ea Însăși formulată În urma unei priviri „absolutizante”. Cred că ar trebui să nu absolutizăm noi, cei care nu scriem, cel puțin acum, poezie sau proză, o noțiune a cărei realitate nu poate fi acoperită doar prin recursul la obiectul Însuși, adică la literatură, ci prin plasarea ei În lume. De aici am și pornit
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
e mai corect să spun tindea - să i se conformeze, prin cele două mari paradigme de stil pe care le putem detecta studiindu-i producțiile: minimalismul de la Minuit (proza fenomenologică despre care tocmai am vorbit, aceea a privirii neutre, care „absolutizează”) și literatura enunțării, cea care, prin felurite autoficțiuni, Încearcă să transcrie rostirea, reducînd la minimum stilul și Încercînd să scape reprezentarea de ipostazierea privirii. O literatură extrem-obiectivă și una extrem-subiectivă sunt Însă, astăzi, ambele, rezultatele unei voințe de literatură care
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
se înfățișează, așadar, ca un apărător intratabil al primatului esteticului și se caracterizează prin evitarea scientismului dogmatic, a partizanatului și preconcepțiilor. El acordă importanța cuvenită aspectelor morale, politice, istorico-literare etc. și, bineînțeles, celor referențiale, stilistice, comparatiste etc., fără însă a absolutiza pe vreunul dintre ele. Impresionează disponibilitatea față de utilizarea oportună a sugestiilor ori uneltelor oferite de una sau alta dintre metodele ori grilele existente. E la curent cu noutatea (în materie de teorie literară, de curente de idei etc.), dar și
CRISTEA-ENACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286505_a_287834]
-
detaliul, amănuntul, și ignoră scopul principal cu o evidentă lipsă de flexibilitate și spontaneitate ideativă. Ambivalența și nesiguranța de sine, teama de erori și de orice fel de pierderi cultivă frustrările și întrețin conflicte intrapsihice persistente. Au tendința de a absolutiza amănuntele și de a păstra sau colecționa lucruri care nu mai au nici măcar o valoare sentimentală. Este descrisă o tensiune permanentă în încercarea de a-și controla impulsurile negative, precum și frecvente gânduri și impulsuri intruzive anxiogene. Prudența și nesiguranța accentuată
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
lectorilor rodul unei lungi și fructuoase cugetări asupra destinului, țesut în multe veacuri, al literaturii române. În toate opiniile (dintre care unele, sigur, au suferit în timp corectări), se vede circumspecția savantului dispus mereu să caute adevărul și nu să absolutizeze o părere, grija de a examina toate punctele de vedere relevante, într-o cernere pe care a vrut-o mereu nepărtinitoare. De aici cumpăna, mai mereu dreaptă, cu care sunt măsurate valorile spirituale ale Evului Mediu românesc, valori născute „la
CARTOJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286132_a_287461]
-
aparțin bestiarului occidental răspund cu precădere unei morale precumpănitor și adesea rigid mistice, cele ce țin de universul zoomorf românesc implică într-o măsură mai mare imagini ce își au sursa și în modelele unei morale laice"27. Sigur, nu absolutizez o asemenea ipoteză; ba chiar voi fi nevoit să aduc în discuție destule cazuri care o contrazic, dar e cert că în iconografia răsăriteană prezența monstruosului, a grotescului, a terifiantului nu poate concura recurența acestora în arta catedralelor gotice, de
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
dintâi încercări de filosofie din cultura română. Într-un spațiu vid din acest punct de vedere, nu avem cum să ignorăm faptul că tipărirea Divanului marca începuturile unei terminologii filosofice în limba română. Ștefan Afloroaei sesizează acest lucru, fără a absolutiza concluziile: "Dar importă înainte de toate faptul că Dimitrie Cantemir lucrează oarecum independent la crearea unui limbaj filosofic românesc. Prin această bizară situație vor trece mai târziu mulți alții. (...) Precursorii lui Cantemir nu sunt de aflat printre cei care au scris
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
le-au șters: lăcomia, de care îl "acuza" Rabanus Maurus 11, mândria și valorificarea plăcerilor lumești, pe care le simboliza în arta religioasă medievală 12. Dar putea să rămână Cantemir fidel acestor "reproșuri" marginale, își putea el permite să le absolutizeze? Nu fără riscul de a zdruncina o tradiție suficient de puternică pentru a nu putea fi răstălmăcită. Procedeul său este însă altul, unul care dă în vileag viziunea "tezistă" a acestei ficțiuni cu accente revendicative: câtă vreme se situează în
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
ireparabilă. Se poate observa însă pericolul de a analiza competența numai ca știință, nu și ca artă, de a ignora talentul care are partea lui din a fi sau a nu fi, procentul adus de potențialul ereditar: fără a l absolutiza. Pe de altă parte, includerea în ecuație a acestui factor determină gândirea competenței pe niveluri și sfere. Nivelurile de manifestare a puterii de seducție diferă. Dar, dacă vom include interlocutorii între constituenții contextelor, ai situațiilor, atunci vom accepta că și
Comunicarea eficientă a omului cu Dumnezeu şi cu semenii săi by Ștefan Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/694_a_1168]
-
nu, relația cunoaștere-putere este omniprezentă în critica lui Said. Cunoașterea și posedarea Orientului coincid: Orientul era mereu obiectul de studiu, era văzut, observat, cercetat de către subiectul care era omul de știință, studentul, savantul. Orientul era pasiv, Apusul era agresiv. Orientalismul absolutizează astfel o reprezentare a orientalului prototipic inferior biologic, înapoiat cultural, previzibil pentru a-l fixa în termenii dominației culturale și sexuale. Cât privește Balcanismul sau discursul occidental despre sud-estul european ori Balcanii, acesta nu este, pretind specialiștii, o simplă preluare
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
sudură, colivie etc., obiectul este în primul rînd spațiul în care se rezolvă tensiunea majoră dintre ceea ce se știe deja și ceea ce se vede acum. între aceste date ale percepției se naște obiectul artistic, se impune supremația imaginii și se absolutizează gratuitatea formei. În spațiul artei românești, performanța absolută în ceea ce privește manipularea obiectului, cu întreaga lui aură de expresii și de virtualități, continuă să rămînă și, poate, va rămîne pentru încă multă vreme, Ion Bitzan. Rememorarea prezenței sale în acest mecanism al
Ambiguitatea obiectului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12589_a_13914]
-
noastre literare. Nu întâmplător, poate, cele mai substanțiale capitole sunt acelea intitulate Organicism și estetism, respectiv Cucerirea tradiției - de la descoperire la invenție. Din ambele reiese poziția mediană a criticului pe tabla epocii sale. Între extremismul tradiționalist al lui Iorga, care absolutizează trecutul și respinge ,modernismul năvălitor", și extremismul modernist al lui Lovinescu, care are priză asupra actualității literare dar aruncă la coș tradiția națională, G. Călinescu caută și descoperă un sistem de valori pe care își așează Istoria. Preia de la N.
Ideea critică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11406_a_12731]
-
cu totul singulară în opera lui Bacovia prin aceea că reprezintă o ieșire din Infern, o cîntare a încrederii, a luminii, a frăgezimii aurorale". "Excepția" nu i se pare însă comentatorului una "contradictorie". Deoarece, pe de o parte, între albul absolutizat din poezia menționată și negrul purtat de florile carbonizate, de metalul ars, de mangalul, parfumul de pene arse, ploaia din piesa intitulată Negru, poetul derulează întregul spectru solar. Iar pe de altă parte, "între viziunea cutremurată a abisului și cîntecul
Radu Petrescu despre G. Bacovia (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16643_a_17968]
-
îl golesc pe Eminescu de continut și-l prefac în obiect de idolatrie religioasă. Rostul mîțului e ușor de acceptat. Românii au avut și au nevoie de compensația morală pe care miticul Eminescu le-o oferă. Riscul de a-l absolutiza este însă mult mai mare și constă în a substitui poetului viu și adevărat moaștele sale, ceea ce înseamnă a nu ne mai întîlni cu Eminescu în toate ceasurile vieții noastre spirituale, ci doar la aniversări, într-un cadru festiv și
Luna Eminescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18161_a_19486]
-
capital majoritar de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 5 martie 2003, modificată și completată ulterior, soluția legislativă consacrată de textul de lege criticat rămânând neschimbată. În fundamentarea criticii sale, autoarea excepției înțelege să absolutizeze dreptul său de a dispune măsurile pentru realizarea pe plan local a sarcinilor publice, consacrat de Constituție, refuzând legiuitorului orice legitimitate în ceea ce privește instituirea unor reguli și limite rezonabile în exercitarea acestuia, în funcție de rațiunile și de finalitatea urmărită. Autoarea face abstracție
DECIZIE nr. 338 din 16 septembrie 2003 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (5) lit. b) şi c) din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/153140_a_154469]
-
de creare a "condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții", prevăzută la art. 135 alin. (2) lit. f) din Constituție. Dispozițiile art. 135 din Constituție privind "Economia" trebuie interpretate sistematic și prin luarea în considerare a finalității lor, fără a se absolutiza una dintre obligațiile ce revin statului conform alin. (2) din acest articol, până la înlăturarea celorlalte obligații la fel de importante. De altfel, textul criticat pentru neconstituționalitate nici nu contravine obligației statului prevăzute la art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituție, întrucât
DECIZIE nr. 566 din 20 decembrie 2004 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 32^1 alin. (1) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/165331_a_166660]
-
sau inculpatului a posibilității de a fi asistat de un apărător și de a dispune de timpul necesar pentru a-și pregăti apărarea. Însă procedura prezentării materialului de urmărire penală în cazul în care operează principiul oficialității nu poate fi absolutizată și extinsă și la situația în care acțiunea penală este pusă în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, urmând procedura prevăzută de art. 279 ori de art. 278^1 din Codul de procedură penală, deoarece prevederile legale criticate, după
DECIZIE nr. 864 din 9 octombrie 2007 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) şi alin. 9 din Codul de procedură penală. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/192867_a_194196]