929 matches
-
angoasei și scurtcircuitare a gândirii este manifestă. Jean afirmă că nu vrea să știe nimic despre „asta”, esențialul fiind viața sa actuală alături de o femeie, abstinentă și ea, cu 11 ani mai în vârstă decât el. Angajamentul militant pe terenul abstinenței ocupă deci locul lăsat liber de alcool, ceea ce constituie în definitiv un rău mai mic, cu condiția ca subiectul să nu devină cu totul confuz și să nu încalce spațiul de libertate al celuilalt. Un alt exemplu de activism îl
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
observație a lui MacLeod (1981/1982), care-și amintește că după ce a gătit, ea a insistat ca toți să-și mănânce porțiile enorme pe care le pusese în farfurii. Și tânăra anorexică adaugă că ea nu se atingea de nimic: „Abstinența era încă o dovadă a superiorității mele morale. Manifestul comportamentului meu era: «Sunt un supraom. N-am nevoie să mănânc»”. Altruismul ca manifestare a masochismului. Pornind de la constatarea că altruismul poate fi cauza unor sacrificii dureroase, A. Freud și-a
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
o situație (a fi în mijlocul mulțimii), o atitudine (supraprotecția), un comportament (crampa scriitorului) sau o trăsătură de caracter (curățenia), și chiar un obiect. Nu se pune problema de a contesta temeiul contrainvestirii în strategiile active sau chiar activiste (de pildă, abstinența de la alcool), funcția sa defensivă fiind valorizată atât de personalul medical, cât și de militanții unor asociații (cum este aceea a „Alcoolicilor anonimi”, care grupează foști alcoolici). Se pare că, neputându-se elibera pur și simplu de nevoia de a
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
combină cu mecanismul transformării în contrariu: trecerea de la pasivitate la activitate în jocurile copiilor (Freud, 1920/1981). O participare a acestei transformări se observă în ceea ce s-a numit „contra-identificare”, de pildă, la un subiect la care se observă o abstinență absolută de la consumul de la alcool din cauza amintirii despre tatăl distrus de alcoolism. Activitatea psihică ce însoțește identificarea permite, de asemenea, stabilirea a diferite scopuri și deschiderea unor căi înspre sublimare (Freud, 1910/1987). În acest fel se arată, de fapt
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
reactualiza, sub efectul regresiei, situația din copilărie în care realitatea și proiecțiile au distorsionat relația, partida fiind rejucată în cadrul curei, într-o cu totul altă manieră. Aceasta pentru că analistului îi revine sarcina să funcționeze altfel, adică fără ambiguitate, în numele principiului abstinenței, în așa fel încât să asigure reabilitarea imaginii paterne, grație a ceea ce se poate numi „iluzie proiectată”, anume transferul. Prin însăși diversitatea figurilor pe care le-am schițat rapid și prin complexitatea datorată specificității fiecăreia, proiecția pare să ridice mai
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
așa-zis terapeutice, de tipul „țipătului primar”, la practicile de „deprivare senzorială”, dar și la „tehnica activă” a lui Ferenczi care-l determină pe Freud (1915/1977) să amintească următorul lucru: „Tratamentul trebuie să se efectueze într-o stare de abstinență sau de privațiune”. Regresia nu este de fapt alegerea terapeutului, ci o mișcare avându-și originea în straturile de adâncime ale vieții inconștiente a pacientului și care se manifestă fără știrea acestuia. Tratarea pacienților psihotici arată clar că, o dată procesul
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
aspectul următor: poate exista și o sublimare a pulsiunilor genitale adulte? E un lucru foarte improbabil, răspunde Fenichel (1945/1953): „Organele genitale constituie un aparat destinat descărcării orgasmice depline, adică nesublimate”. Freud (1908b/1985) formulează unele rezerve cu privire la posibilitățile de abstinență sexuală la artiști, consideră că ea este de dorit la savanți și dăunătoare oamenilor de acțiune. El admite posibilitatea acestei sublimări radicale, subliniindu-i însă riscurile, și atribuie reprimarea cvasitotală a vieții sexuale a lui Leonardo da Vinci în special
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
multe ori chiar primul pas al tratamentului, datorită faptului că persoana dobândește o nouă înțelegere a problemei sale. De asemenea, planul terapeutic trebuie să fie explicit, iar primele obiective sunt de preferat să fie pe termen scurt, ca, de exemplu, abstinența timp de două săptămâni. Prin obiectivele pe termen lung se încearcă modificarea factorilor care mențin consumul excesiv de alcool. În alcătuirea planului terapeutic este important de stabilit dacă scopul final este abstinența totală sau limitarea consumului de alcool. Conform modelului medical
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
preferat să fie pe termen scurt, ca, de exemplu, abstinența timp de două săptămâni. Prin obiectivele pe termen lung se încearcă modificarea factorilor care mențin consumul excesiv de alcool. În alcătuirea planului terapeutic este important de stabilit dacă scopul final este abstinența totală sau limitarea consumului de alcool. Conform modelului medical al alcoolismului, persoana dependentă de alcool trebuie să ajungă la abstinență totală pentru restul vieții, datorită faptului că un singur pahar poate duce la recădere. Grupul de sprijin Alcoolicii Anonimi și-
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
încearcă modificarea factorilor care mențin consumul excesiv de alcool. În alcătuirea planului terapeutic este important de stabilit dacă scopul final este abstinența totală sau limitarea consumului de alcool. Conform modelului medical al alcoolismului, persoana dependentă de alcool trebuie să ajungă la abstinență totală pentru restul vieții, datorită faptului că un singur pahar poate duce la recădere. Grupul de sprijin Alcoolicii Anonimi și-a făcut din acest deziderat principiul de bază al abordării terapeutice. Totuși, în 1962, Davies a raportat că șapte alcoolici
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
p. 419). Mai recent, un studiu realizat de G. Edwards a arătat că în decurs de 29-34 de ani, toți pacienții lui Davis, în afară de doi, au ajuns din nou la un consum necontrolat (Edwards, 1985, pp. 181-190). Elementul esențial al abstinenței de băuturi alcoolice îl constituie apariția unei modificări de comportament dezadaptiv, cu concomitențe fiziologice și cognitive, care poate fi explicat datorită încetării uzului prelungit și excesiv de alcool. Simptomele care apar nu se datorează unei condiții medicale generale sau unei tulburări
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
apariția unei modificări de comportament dezadaptiv, cu concomitențe fiziologice și cognitive, care poate fi explicat datorită încetării uzului prelungit și excesiv de alcool. Simptomele care apar nu se datorează unei condiții medicale generale sau unei tulburări mentale. Diferența de diagnostic dintre abstinență și intoxicație este aceea că simptomele abstinenței apar atunci când dozele sunt reduse sau stopate, pe când simptomele de intoxicație se ameliorează după ce administrarea substanței încetează. De asemenea, simptomele abstinenței au consecințe semnificative în domeniul social, profesional și în celelalte domenii de
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
concomitențe fiziologice și cognitive, care poate fi explicat datorită încetării uzului prelungit și excesiv de alcool. Simptomele care apar nu se datorează unei condiții medicale generale sau unei tulburări mentale. Diferența de diagnostic dintre abstinență și intoxicație este aceea că simptomele abstinenței apar atunci când dozele sunt reduse sau stopate, pe când simptomele de intoxicație se ameliorează după ce administrarea substanței încetează. De asemenea, simptomele abstinenței au consecințe semnificative în domeniul social, profesional și în celelalte domenii de funcționare. Sindromul abstinenței de alcool se caracterizează
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
unei condiții medicale generale sau unei tulburări mentale. Diferența de diagnostic dintre abstinență și intoxicație este aceea că simptomele abstinenței apar atunci când dozele sunt reduse sau stopate, pe când simptomele de intoxicație se ameliorează după ce administrarea substanței încetează. De asemenea, simptomele abstinenței au consecințe semnificative în domeniul social, profesional și în celelalte domenii de funcționare. Sindromul abstinenței de alcool se caracterizează prin dezvoltarea de simptome de abstinență în decurs de aproximativ 12 ore după reducerea aportului, urmând unei perioade prelungite de consum
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
este aceea că simptomele abstinenței apar atunci când dozele sunt reduse sau stopate, pe când simptomele de intoxicație se ameliorează după ce administrarea substanței încetează. De asemenea, simptomele abstinenței au consecințe semnificative în domeniul social, profesional și în celelalte domenii de funcționare. Sindromul abstinenței de alcool se caracterizează prin dezvoltarea de simptome de abstinență în decurs de aproximativ 12 ore după reducerea aportului, urmând unei perioade prelungite de consum excesiv de alcool (DSM IV, 2000, p. 176). Deoarece abstinența de alcool poate fi neplăcută și
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
sau stopate, pe când simptomele de intoxicație se ameliorează după ce administrarea substanței încetează. De asemenea, simptomele abstinenței au consecințe semnificative în domeniul social, profesional și în celelalte domenii de funcționare. Sindromul abstinenței de alcool se caracterizează prin dezvoltarea de simptome de abstinență în decurs de aproximativ 12 ore după reducerea aportului, urmând unei perioade prelungite de consum excesiv de alcool (DSM IV, 2000, p. 176). Deoarece abstinența de alcool poate fi neplăcută și intensă, indivizii cu dependență pot continua să consume alcool în ciuda
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
în celelalte domenii de funcționare. Sindromul abstinenței de alcool se caracterizează prin dezvoltarea de simptome de abstinență în decurs de aproximativ 12 ore după reducerea aportului, urmând unei perioade prelungite de consum excesiv de alcool (DSM IV, 2000, p. 176). Deoarece abstinența de alcool poate fi neplăcută și intensă, indivizii cu dependență pot continua să consume alcool în ciuda consecințelor adverse, adesea pentru a evita sau ușura simptomele de abstinență. Sindromul de abstinență conform APLR-ului include două sau mai multe dintre următoarele
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
unei perioade prelungite de consum excesiv de alcool (DSM IV, 2000, p. 176). Deoarece abstinența de alcool poate fi neplăcută și intensă, indivizii cu dependență pot continua să consume alcool în ciuda consecințelor adverse, adesea pentru a evita sau ușura simptomele de abstinență. Sindromul de abstinență conform APLR-ului include două sau mai multe dintre următoarele simptome: Hiperactivitate vegetativă (de exemplu, transpirație sau puls mai mare de 100), tremur marcat al mâinilor, insomnie, greață sau vomă, halucinații sau iluzii vizuale, tactile sau auditive
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
de consum excesiv de alcool (DSM IV, 2000, p. 176). Deoarece abstinența de alcool poate fi neplăcută și intensă, indivizii cu dependență pot continua să consume alcool în ciuda consecințelor adverse, adesea pentru a evita sau ușura simptomele de abstinență. Sindromul de abstinență conform APLR-ului include două sau mai multe dintre următoarele simptome: Hiperactivitate vegetativă (de exemplu, transpirație sau puls mai mare de 100), tremur marcat al mâinilor, insomnie, greață sau vomă, halucinații sau iluzii vizuale, tactile sau auditive tranzitorii, agitație psihomotorie
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
100), tremur marcat al mâinilor, insomnie, greață sau vomă, halucinații sau iluzii vizuale, tactile sau auditive tranzitorii, agitație psihomotorie, anxietate și crize de grand mal. Când sunt observate halucinații sau iluzii, clinicianul poate specifica „cu perturbări de percepție”... simptomele de abstinență alcoolică ating maximul de intensitate în cursul celei de-a doua zile de abstinență și este posibil să se amelioreze considerabil în cea de-a patra sau a cincea zi. După abstinența acută, însă, simptomele de anxietate, insomnie și disfuncție
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
sau auditive tranzitorii, agitație psihomotorie, anxietate și crize de grand mal. Când sunt observate halucinații sau iluzii, clinicianul poate specifica „cu perturbări de percepție”... simptomele de abstinență alcoolică ating maximul de intensitate în cursul celei de-a doua zile de abstinență și este posibil să se amelioreze considerabil în cea de-a patra sau a cincea zi. După abstinența acută, însă, simptomele de anxietate, insomnie și disfuncție vegetativă pot persista timp de 3-6 luni la niveluri de intensitate mai redusă. În ceea ce privește
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
poate specifica „cu perturbări de percepție”... simptomele de abstinență alcoolică ating maximul de intensitate în cursul celei de-a doua zile de abstinență și este posibil să se amelioreze considerabil în cea de-a patra sau a cincea zi. După abstinența acută, însă, simptomele de anxietate, insomnie și disfuncție vegetativă pot persista timp de 3-6 luni la niveluri de intensitate mai redusă. În ceea ce privește tratamentul psihologic, la persoanele cu simptome mai puțin severe, întreruperea consumului se poate face la domiciliu, în condiții
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
rezidențială săracă și, conform modelului, organizațiile locale vor încerca să reducă nivelul de consum al alcoolului prin deschiderea unui centru de recuperare. De asemenea, alcoolismul din rândul adolescenților ar putea fi abordat prin programe școlare de educare a abilităților necesare abstinenței în situațiile de presiune a grupului de apartenență sau de referință (peer pressure). Problema care apare este că acest model nu influențează membrii comunității ce nu aparțin, în mod direct, grupului considerat problematic. O serie de studii arată faptul că
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
încă două centre în New York, respectiv în Cleveland. În Europa, programul AA a fost extins prima dată în Marea Britanie, în 1947. Programul AA are un caracter spiritual, în ciuda independenței ecleziale (Tilson, 1952, p. 66). Scopul principal al programului AA este abstinența completă (Gelder, Gath, Mayou, 1994, p. 422). De asemenea, singura condiție pentru participare este dorința reabilitării care, afirmă liderii asociaței, este suficientă pentru trecerea cu succes prin cei 12 pași (Alcoholics Anonimous, 1976, p. 58). Întâlnirile au loc în grupuri
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
sociale pentru cei aflați în remisiune. De asemenea, au fost fondate și o serie de cămine destinate în special băutorilor-problemă lipsiți de adăpost. Scopul acestora este reabilitarea alcoolicului și reintegrarea sa în societate. Una dintre condițiile rezidenței în cămine este abstinența. De asemenea, anumite biserici au început un program paralel de sprijin atât pentru alcoolic cât și pentru familia acestuia. În sociologia religiei este larg acceptată ideea conform căreia credința religioasă influențează atât viața individului, cât și a comunității. Datorită acestei
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]