2,725 matches
-
cu precădere - continuă să rămînă, pentru multă lume, o forță primordială, un agent fecundator al materiei amorfe, un zeu htonic și un mag al tactilității, însă unul care nu a reușit să se ridice complet pînă la înălțimea și la abstracția vorbirii articulate. Această percepție, pe lîngă faptul că este extrem de confortabilă prin schematismul ei leneș, are, de multe ori, și pretențiile unui criteriu axiologic. Dacă un scriitor se abate cumva de la norma apriorică a infirmității cotidiene și se dovedește un
Bata Marianov, între materie și cuvînt by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9458_a_10783]
-
suporta confruntarea cu pulsiunile reale ale vieții, scopul suprem al filosofiei ar fi restaurarea ființei, a naturii reale a omului: "aici, precizează dl Braga, se cuvin căutate instinctele și înclinațiile naturale ale omului, cele de care nu se poate face abstracție, aflate în afara criteriului moral, spre deosebire de instinctele gregare, de Ťinstinctul de turmăť, de obișnuințele de durată, de rutină, facil și comoditate". Avem a face, în viziunea nietzscheană, cu două tipuri de oameni. Cu omul rațional, subjugat convențiilor, care "se teme de
Profil Nietzsche by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9542_a_10867]
-
la Livius Ciocârlie. Ai zice că, pe ultima sută de metri, maestrul exagerării frivole se răzbună pe criticul care l-a demontat atât de bine. Îl obligă să ia în serios tocmai conținutul și referentul de care reușise să facă abstracție.
"Apocalipticul" Cioran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9564_a_10889]
-
participării propriului său fiu, Brutus, la conspirația căreia împăratul i-a căzut victimă, despre Eremia Grigorescu nu se mai știe nici măcar faptul că a avut un fiu artist, un foarte important fotograf, de a cărui prezență nu se poate face abstracție nici în cea mai severă istorie a fotografiei românești, și anume pe Dan Grigorescu. Pentru reîmprospătarea memoriei colective și pentru reașezarea în spațiul public a unor valori umane, istorice și artistice cu totul excepționale, o lectură în paralel a celor
Eremia și Dan Grigorescu sau despre oameni, legende și eroi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9595_a_10920]
-
câteva coincidențe forțate. Numai că - și aici este cheia cărții - Ioan Lăcustă nu utilizează în exclusivitate invenția ori rememorarea, rețeta romanescă sau pe cea confesivă. Le asociază într-un mod subtil, obținând efecte nu-numai-literare, tensiuni existențiale și implicații morale. Făcând abstracție de stilul scriitorului, tehnica cu care el ne plimbă, așa zicând, prin pădurea narativă e de invidiat: "Acum, ajuns aproape de acest capăt de viață, îmi place să-l preiau pe cel ce am fost cândva, să-l preumblu pe unde
Pe Bulevard by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9607_a_10932]
-
mi-am construit-o atunci despre l'ancien régime, mereu prezentă prin figura exemplară a unui învins, datorează enorm acestui actor remarcabil care a știut să regăsească acel registru de sensibilitate afin acelei lumi. Fără a face cîtuși de puțin abstracție de aportul regizoral, putem spune că actorul și-a intrat atît de bine în rol încît acesta l-a absorbit întrucîtva în spațiul ficțiunii. Chiar și în filme indiscutabil mediocre cum este Omul zilei (1997) al lui Dan Pița sau
Ieșirea din scenă a lui Ștefan Iordache... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8039_a_9364]
-
in infinitum" devin vocabule docile a căror folosință nu ne dă bătăi de cap și nu ne pune într-o lumină neplăcută. Pe scurt, chiar dacă nu știm ce este infinitul, amănuntul nu ni se pare supărător. Căci intuim că, făcînd abstracție de acest termen, nu pierdem prea mult, cel puțin nu în viața de zi cu zi. John D. Barrow, profesor de matematică la Universitatea din Cambridge, pare să fi intuit foarte bine proporțiile endemice ale răului de infinit, căci cartea
Răul de infinit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8178_a_9503]
-
ne facă să le iubim...; indiferența față de patrie și dragostea de sine sunt sursa răului; indiferența față de sine și iubirea de patrie sunt sursa oricărui bine..." * Națiunile s-au golit de conținutul lor, - cuvinte ca patrie, om, libertate, au devenit abstracție, iar azi când le mai folosim în discuțiile politice, îți dau o senzație de zădărnicie. Marile mituri s-au spulberat, în locul lor rămân formele lipsite de conținut, noțiunile goale... Și ce patetic suna vorba PATRIE sub pana lui Saint-Just!...
Sub pana lui Saint-Just by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8213_a_9538]
-
cel care ascultă și comentează teoria lui Ioanide. Răspunsul explică anticipativ tragedia lui Pomponescu, cel care își va rezolva eșecul sinucigându-se surprinzător în finalul romanului: Pomponescu este "un caz tragic, un oscilant între două puncte cardinale. Pomponescu aspiră la abstracție și nu se poate smulge din efemer. Când nu e în guvern suferă de a nu fi ministru, când e ministru suferă că a părăsit arhitectura". Avem aici argumentul cel mai important pentru a nu accepta aprecierea simplistă, din considerente
Sfidările unui inactual by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9706_a_11031]
-
dragostea de țară și gloria, dublată de plăcerea de a ucide. Și într-adevăr, așa cum remarcă și Leonidas, profesia de bază a spartanilor este războiul, iar demonstrația este pe măsură. Dacă scoatem filmul de sub o certă amprentă ideologică, dacă facem abstracție de o serie de episoade penibile și discursuri bune de senatul României, totuși să nu uităm că fiecare țară își are proștii ei - rămîne un film de acțiune reușit pe coordonatele graficii lui Frank Miller, un BD cinematic fără subtilitățile
Spartachiada de la Termopile by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9758_a_11083]
-
chiar ideea participării Bulgariei în proiect, desi Belgradul nu își dăduse acordul în vederea acceptării sale. Dar nu trebuie omis faptul că URSS voia să controleze realizarea și mai ales modul de exploatare a proiectului; și cum Bucureștiul nu putea face abstracție de contextul internațional specific acelei perioade, trebuie să înțelegem poziția sa în funcție de acest context. RPR trebuia să manifeste o deschidere față de Sofia, dar totodată Bucureștiul nu putea trece peste voința Belgradului în această problemă. Existau deja precedente care indicau intransigenta
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]
-
care, cu ocazia Congresului PCUS organizat la Moscova, în 1960, când s-a dat citire pasajului privind "revizionismul iugoslav, delegații dădeau din picioare, fluierau și huiduiau."179 RPR, ca tară condusă de un partid muncitoresc (comunist) nu putea să facă abstracție de aversiunea care urma să o aducă poziția adoptată în aprilie 1958 de către UCI în cadrul partidelor comuniste din lagăr și Chină și, chiar dacă avea un interes vital pe linie de stat în ceea ce privește realizarea Sistemului de la Porțile de Fier, disensiunile ideologice
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]
-
Iugoslavia, relațiile pe care aceasta le avea cu celelalte state din lagărul socialist avea să influențeze modul de derulare a tratativelor cu România, țară care, cu toate ca vedea în realizarea Sistemului un element de o mare importanță, nu putea să facă abstracție de poziția Iugoslaviei pe plan internațional. Mai mult, după cum susținea Tito, problema întârzierii tratativelor era datorată și cauzei sentimentului naționalist manifestat de diversele republici iugoslave, care voiau "să-și construiască hidrocentrale fiecare în cadrul sau și sunt multe cursuri de apă
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]
-
și organizarea unui miting ceea ce ar fi contribuit la îmbunătățirea imaginii lui Tito pe plan internațional, lucru pe care nici Moscova și nici Chină și Albania nu-l doreau, iar acestea erau țări de care România nu putea să facă abstracție; dar Dej putea să organizeze semnarea și într-un cadru restrâns.230 Iugoslavii au cerut însă independent de construirea hidrocentralei întrevederea la nivel înalt, din motive politice,231 ceea ce a făcut să se caute o altă soluție, ce privea semnarea
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]
-
publică va însoți orice discuție din timpul tratativelor. De asemenea, opinia publică poate fi folosită și în scop de indicator al modului în care este privită o anumita problemă de către publicul larg, cu mențiunea că nu trebuie să se facă abstracție de contextul ce caracterizează relațiile dintre țările la care se face referire într-un comunicat, precum și de implicațiile mai largi pe care acest comunicat le are asupra țării unde acesta este dat publicității, ținând seama de poziția acestei țări pe
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]
-
Dreptul tribunalelor supreme de a fixa pedeapsa după placul lor se exercită cu adevărat, mai ales cu privire la delicte ale funcționarilor. Puțin câte puțin, libera fixare a pedepsei devine în această materie generală și delictul de repentudae este reprimat, făcându-se abstracție de orice regulă, printr-o pedeapsă în general gravă, în mod principal prin exilare și confiscarea averii<footnote Dobrinoiu, V. (1995), Corupția în dreptul penal român, Editura Atlas Lex, București, 1995, p. 93. footnote>. În fine, în ultimul stadiu al legislației
Integritate publică şi corupţie Abordări teoretice şi empirice. In: Integritate publică şi corupţie:abordări teoretice şi empirice by Florin Marius POPA () [Corola-publishinghouse/Administrative/230_a_217]
-
de meditații, ușa casei noastre va rămâne mereu deschisă pentru dumneavoastră. Și Doina simte uneori nevoia să mai converseze cu cineva, să mai schimbe impresii ... Era un fel elegant de a prezenta lucrurile care nu stăteau tocmai așa. Să facem abstracție câteva minute de tot ce e dincolo de acești pereți, spuse Simona. Ați putea lua un scaun și să veniți mai aproape de mine pentru a nu fi nevoiți să vorbim tare. S-ar putea să deranjăm pe unii bolnavi din alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
senzația că are câlți în loc de creier, s-a plimbat ca o somnambulă pe străzile orașului, nu-și găsește liniștea oricât își impune să fie calmă, să transfere toată suferința undeva în spatele ei, s-o pună departe de ea, să facă abstracție, să ignore durerea din coșul pieptului. A mâncat, s-a dus din nou la repetiții, a evitat să se uite în ochii mezinului. Sandei a apărut proaspătă și frumoasă, mulțumită, probabil că a mai devorat un bărbat, asta se citește
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
să afli, nu? - Sigur, mască Olga nerăbdarea ei, sigur...! - Ei bine, îți amintești de inginerul acela... Olga nu așteptă descrierea. Fața ei deveni mai întâi galbenă, apoi vineție, ca în final să se înnegrească cu totul. Ina însă continuă, făcând abstracție de efectul vizibil al veștii asupra prietenei sale. Inginerul Alexandru Georgescu, cel căruia i-am rămas datoare cu un zâmbet atunci... știi... Fără nici o explicație, Olga ieși din încăpere, ca după câteva momente să revină purtând pe buze un zâmbet
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
acceptă să facă acest pas, asemuindu-l cu un pahar plin de amărăciuni, pe care era nevoită să-l bea; era sigură însă că asta-i va răscoli întreaga făptură. Apariția întârziată a Olgăi produse o oarecare rumoare. Mirii făcură abstracție de cele știute și îi ieșiră totuși în cale, onorând prezența ei ca pe a unei prietene. Ea își mască abil mâhnirile ce o doborau, cerând scuze pentru întârziere. Fu condusă la masă, oferindu-i-se un loc în apropierea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
și obiectul juridic (așa-numita cutumă), jurisprudența etc. impun, de asemenea, norme de drept pozitiv. Pot Însă exista date juridice și fără nici o referire la o normă de drept pozitiv pentru că putem emite judecăți de drept chiar făcând cu desăvârșire abstracție de dispozițiile pozitive; putem anume judeca faptele sociale numai prin rațiune, din punct de vedere al justiției pure. Așa judecăm de obicei faptele oamenilor și abia În urmă căutăm a vedea dacă ele sunt de acord și cu regulile dreptului
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
de a nu abuza, o soluție definitivă: ea nu constă, după cum admit mulți filosofi - chiar și unii dintre creatorii de sisteme filosofice -, În faptul că morala nu ar cuprinde decât intențiile și mobilurile (de care dreptul, În opoziție, ar face abstracție), ci, mai degrabă, În ceea ce morala și dreptul se conjugă pentru a realiza, deși din puncte de vedere diferite și chiar opuse (pentru că ambele privesc acțiunile umane În plenitudinea lor și În dualismul elementelor lor constituitive). De aici, și o
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
e numaidecât esențial; de fapt, se poate concepe o normă juridică stabilită pentru un anumit raport individual determinat. Dar aceasta se Întâlnește numai În cazuri excepționale. De regulă, și conform naturii sale proprii, norma juridică e generală, adică procedează prin abstracție la fixarea tipurilor. Cu alte cuvinte, ea se referă la o Întreagă clasă sau serie nelimitată de cazuri și nu la persoane determinate, nici la raporturi considerate În mod individual. După cum scrie Ulpian, „Jura non in singolas personas, sed generaliter
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
constituie o necesitate. Norma juridică trebuind să servească drept temei pentru reglementarea raporturilor viitoare, nu poate fi stabilită decât sub formă generică. Norma trebuie să preceadă cazul, iar dacă trebuie să-l preceadă, atunci, În mod necesar, trebuie să facă abstracție de elementele accidentale, de care Însuși cazul va apărea din când În când Însoțit. Se poate spune, că siguranța ordinei juridice e condiționată de rigiditatea abstractă a normei. Acest caracter generic al dreptului dă loc unor dificultăți grave și continue
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
ca conștiințe logice ale cunoașterii experimentale. Astfel sunt spațiul și timpul, categoriile, ideile. În acest sens, spațiul, timpul etc. sunt a priori. Tot astfel este a priori ideea de datorie, adică cea de obligație: ea nu se poate scoate prin abstracție din experiență, ci e Însăși condiția logică a oricărei experiențe. Rațiunea, cu alte cuvinte, constituie experiența etică prin idei generale, după cum ea constituie și experiența științelor despre natură. Prin aceste condiții se explică generalitatea și necesitatea logică a conștiinței etice
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]