890 matches
-
sau, cu cuvintele lui Ieronim G. Barițiu: "polipul confesional" care "roade inima și măduva românilor", Gazeta Transilvaniei, XXXII, 88, 27/15 nov. 1869): "Blăjenii n-au iubit și cultivat națiunea românească ca atare, cum este ea, ci au iubit o abstracțiune, un principiu, creat de ei, națiune română cum ea nu există și cum ne place a spera, ea nici nu va exista". Viața a voit ca totuși V. Lucaciu să mai vorbească despre M. Eminescu și Titu Maiorescu în alți
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
și l-a scos la limanul strălucitor al unității Întru care viețuiește astăzi. Dar ortodoxia este factorul hotărâtor al renașterii naționale și pentru pricina că ea este (...) singura credință care propovăduiește adevărul că națiunile sunt realități lăsate de Dumnezeu, nu abstracțiuni zămislite de mintea omenească și supuse capriciilor acesteia”. Conferința lui Nicolae Colan reține atenția prin argumentele invocate În perceperea ortodoxiei ca „factor hotărâtor al renașterii naționale”. Astfel, Biserica ortodoxă a contribuit, În mod decisiv, la formarea și consolidarea națiunii române
Creativitate şi modernitate în şcoala românească by Costel COAJĂ () [Corola-publishinghouse/Science/91778_a_93097]
-
revista „Limite”. L. a debutat cu poezie în 1961, la revista „Contemporanul”, și în volum în 1965, cu Amiaza mării, care anunță câteva dintre notele considerate de critică definitorii pentru poetă: luciditate, impersonalizare, capacitate de a esențializa, de a înscena abstracțiuni, într-o manieră lirică nespecific feminină, deși „amiaza” invocată e cea a intensității trăirilor. Tonul abrupt, crispat, monocord, amintind unora de „nervii” și obsesiile bacoviene, încifrările discursului metaforic sunt menite să țină sub control fracturile de adâncime dintre ființa materială
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287923_a_289252]
-
pildă, considera că Rousseau "ar chema omenirea înapoi să se reașeze pe patru labe, iar ďAlembert, la rîndul său, deplîngea faptul că autorul lui Émile a cheltuit atîta energie și talent pentru a considera pe om într-o stare de abstracțiune în care el n-a fost și nu va fi niciodată. În schimb însă, Kant declară că, asupra sa, Rousseau a făcut o impresie extraordinară, de adevărată încîntare și tulburare. El adaugă că, numai la o lectură repetată și atentă
by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
asociată cu o scădere intelectuală, care se poate justifica prin două motive. Primul argument se referă la aleatoriul organizării pasajului descriptiv în ordinea enunțului 47. Al doilea argument constă în simplitatea tehnicii utilizate. Autorul nu construiește o descriere recurgând la abstracțiuni, întreținând astfel o lenevie a spiritului 48. Ceea ce rămâne remarcabil și în cazul acestui eseu, prin logica speciei literare lipsit de pretenție teoretică, este intenția de a aborda tehnica descriptivă în raport cu cititorul căruia i se adresează textul: consecință a leneviei
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
concepută de către oameni, nu de către industria culturală, care propune doar "repertorii de texte", ori "resurse culturale" pe care diferitele formațiuni umane le utilizează ori le resping în procesul producerii propriei culturi.472 "Populația", atrage atenția autorul, nu există decât ca abstracțiune (ca dovadă că nu poate fi supusă studiului empiric), "populația", "popularul", "forțele populare" fiind seturi de loialități care transcend toate categoriile sociale (indivizi diferiți fac parte din diferite formațiuni populare la momente diferite, între care se mișcă fluid), și contează
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Un volum de portrete critice, anunțat în repetate rânduri, nu a mai apărut. La început, în publicistica lui B. coexistă nota pamfletară, vocabularul plastic, mustind de crudități, ca la T. Arghezi, pe de o parte, și ermetismul, cu aglomerări de abstracțiuni și de neologisme, cu o topică torsionată și numeroase elipse, pe de altă parte. Maniera ermetică se impune în „portretele străine”, care, în ansamblu, alcătuiesc o interesantă panoramă a literaturii franceze interbelice. În „portretele românești”, este vizibilă afecțiunea pentru unii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285842_a_287171]
-
Cristos este trup, urmează că tot ce Cristos a săvârșit în trup a fost în chip mincinos: [de la] întâlnirile sale, contactele, relațiile sociale, până la minunile sale. Cristosul‑fantomă al lui Marcion nu există pentru Tertulian. El nu este decât o abstracțiune imposibil de identificat istoric și material, o teorie lipsită de eficacitate soteriologică. În consecință, cristologia eretică se întâlnește cu cea iudaică, și ea în afara planului mântuitor al lui Dumnezeu. Schema dublului Cristos se reduce astfel la simpla prezență a lui
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lege. Lipsește aici în principiu opoziția; lipsește libertatea atît de voință existînd în sine, cît și ca libertate subiectivă. pentru că există o primă formă de interioritate a imaginației, o unitate a materialului cu spiritualul care nu admite libertatea, ci doar abstracțiunea; acesta este principiul statului în India. Cu această impersonalitate a vieții concrete, statul, legile raționale, moralitatea nu pot exista [200]. rămîne arbitrariul, întîmplarea. Libertatea este aici numai momentul negativ al eliberării de orice determinare a vieții și a conștiinței. Ceea ce
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
realitatea imediată, nu un obiect pentru conștiință; înălțarea către acesta este înălțarea spre golirea conștiinței și tot așa este și subiectul corporal care trebuie să devină această realitate fără spirit, fără conținut. O parte din acest cult constă astfel în abstracțiunea abolirii pure a eului, în nimicirea conștiinței reale a sinelui; negativitate ce constă, deci, pe de o parte, în obtuza lipsă de conștiință și, pe de altă parte, în sinucidere și în distrugerea vieții din cauza chinurilor impuse în mod voluntar
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
evocarea autobiografică (interpretarea unor experiențe semnificative în ordinea formării poetice). Orientarea către ludic, amorsată în câteva poeme în versuri, explodează în volumul Madona din dud (1973) - revanșă aproape ostentativă pe care și-o ia poetul ca replică la obiecția de abstracțiune și obscuritate: „Mă strigă umbra mereu:/ Cine iese-n locul meu?/ Azi o naștem pe Alcest, / testimonium ludus est / En, ten, tin, / o ce joc sublim!”. Ciclul - pus pe muzică de Cornel Țăranu - valorifică folclorul și limba țiganilor, ca și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285591_a_286920]
-
spune când colegii săi greșesc dar și „omite” să-i atragă atenția învățătoarei când regulile sunt încălcate. Stadiul dezvoltării cognitive: operații concrete ale gândirii și începutul operațiilor formale. În clasele mai mari, unii copii pot fi capabili să lucreze cu abstracțiuni, dar cei mai mulți dintre ei au nevoie de generalizări pornind de la experiențe concrete. Intelectul, ca formațiune psihică deosebit de complexă, cuprinde procese și activități psihice variate (gândire, limbaj, memorie, atenție), care oferă posibilitatea desprinderii de stimulul concret ce acționează direct asupra organelor
Creativitate şi îndemânare by Amalia Farcaş. () [Corola-publishinghouse/Science/689_a_1281]
-
El își mortifica până și simțul tactil, căutând poziții inconfortabile și neluptând nici împotriva mâncărimilor, nici împotriva durerii. Contrar altor mecanisme de apărare, ascetismul adolescentului nu este deloc prezent în tehnicile proiective. Totuși, Andronikof-Sanglade (1993) a asociat acestui mecanism răspunsul „Abstracțiune” din testul Rorschach, asociat în mod obișnuit stărilor psihotice. Potrivit autorului, acest răspuns corespunde „unui dublu mecanism: pe de o parte, negarea corpului și a subiectivității emoționale, iar pe de altă parte, activitatea intensă de concepție a ideilor și manipularea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
avantagii materiale. Am încercat în continuu să găsesc oameni cu alte vederi și preocupări. Erau câțiva băieți care studiau Filozofia și se întrețineau adeseori asupra diferitelor probleme, care mie îmi erau cu totul străine. Încercarea de a coborî din lumea abstracțiunilor, în lumea realității românești, n-a avut succes. Din aceste realități mizerabile, oamenii evadaseră în lumea ideilor, de unde priveau cu compătimire pe cei care se agitau cu strâmtele probleme de neam și țară. Stând cu ei de vorbă mi-am
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
o lume vibrantă de înțelesuri și de subînțelesuri: "dincolo de realitate, ca un abur plutind între lume și cer, ca un popor de aripi înfiorate de spațiu, sunt cuvintele. O punte între materie și spirit, între lume și idei. Trepte ale abstracțiunii"12. Nu e acesta tocmai spațiul transparent al poemului, adâncul său mineral sau stofa sa aeriană unde se ivesc imaginile, aceste întrupări diafane ale semnificabilului, locul în care apare "corpul misterios al Poeziei"?13 Khôra sau ovalul inimii După Platon
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
de fier (1940-1944), în vol. Poezii, Editura pentru literatură, București, 1962. 2 Eu nu strivesc corola de minuni a lumii, în vol. Poemele luminii (1919). Ceea ce se ascunde în numinozitate are natura fenomenelor originare care "nu se revelează intelectului ca abstracțiuni, ci intuiției" (Fenomenul originar, în Lucian Blaga, Zări și etape, Editura Minerva, București, 1990, p. 117). Blaga vorbește despre artă ca revelare intuitivă a misterului ("arta este încercarea de a converti misterul pe un plan de intuiție", intuiția "năzuind să
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
marchează / întipărește" (Jean-Luc Marion, op. cit., p. 122, 132). 24 Rostul poeziei, în IP I, p. 62. 25 Spre poezia bizantină, în IP I, p. 194. 26 Delfi, în IP I, p. 212. " Acolo unde este evlavie, cuvântul nu mai este abstracțiune ci viață încarnată, persoană, iar fără evlavie nu există poezie" (Hölderlin și Patria, în IP I, p. 258). 27 Rembrandt, în IP I, p. 238. 28 "Prosternarea venerării vine de la o privire care se încovoaie până la pământ și, prin urmare
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
la răspîntie, o instanță de la care survin așa-numitele idei-forță (idéo-motrice) și, mai mult decît atît, ideile cu adevărat reprezentative. Măștile identității Cîte atribute însă nu au fost incluse într-un fel de zestre a intelectualului. Identificat cu gustul pentru abstracțiune și considerat un fel de pariu pentru ceea ce e situat dincolo de nebunie, intelectualul a fost declarat un maestru al dezamăgirii, un Don Quijote care înfruntă "marea neagră a ocultismului" sau un personaj care luptă împotriva dictaturii opiniei, a religiei majorității 165
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
prin acțiunea directă și continuă a unor esențe supranaturale mai mult sau mai puțin numeroase, a căror presupusă intervenție trebuie să explice toate iregularitățile din univers", și în al doilea caz explicația "prin intermediul unor forțe abstracte, concepute realmente ca entități (abstracțiuni personificate), inerente diverselor lucruri existente în lume", pentru că "li se atribuie capacitatea de a genera toate fenomenele observate, urmând ca fiecare în parte să fie explicat prin derivare dintr-o entitate corespunzătoare"60. Dar dacă pozitivismul refuză cele două metode
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
în cultură sunt înțelese ca manifestări ale vieții, <<viața>> nemaifiind ceva care s-ar supune unei expuneri logice"131. În această privință, punctul de vedere exprimat de Dilthey în Einleitung... este tranșant: "Viața este elementul primordial și mereu actual, în timp ce abstracțiunile cunoașterii constituie al doilea element și se referă tot la viață" (vezi III, 5), ceea ce ne-a făcut să vorbim despre imanența vieții în cazul său, opunând-o imanenței gândirii în cazul lui Hegel. Privită din perspectiva raționalistă hegeliană, dar
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
despre lume, "aprofundate succesiv", sunt "perfecționate (fortgebildet)", iar "marii gânditori acționează ca niște forțe asupra fiecărei epoci care le urmează". Sau un alt exemplu: vorbind despre rolul filozofiei în viața culturală, el se referă în Das Wesen... la faptul că abstracțiunile sintetice ale gândirii călăuzesc "orice evoluție (Fortgang) a corelațiilor de scopuri spre forme tot mai complexe."202 Iar în finalul lucrării, atunci când enumeră concluziv condițiile în care "am putea înțelege istoria filozofiei", autorul menționează, printre altele, comprehensiunea modului în care
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
că "sensul și semnificația" apar abia "în omul istoric", iar "nu în individul izolat", "căci omul este o ființă istorică (ein geschichtliches Wesen)"166. Pentru filozoful german, viața rămâne "elementul primordial și mereu actual (das erste und immer Gegenwärtige), în timp ce abstracțiunile cunoașterii constituie al doilea element (das zweite) și se referă tot la viață"167. Și în acest caz ca în toată filozofia germană -, "influența catalitică" pe care Blaga o atribuia culturii germane asupra culturii noastre 168 pare să vină din partea
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
realizată inițial de totalitatea forțelor sufletești; doar treptat, cunoașterea a desprins din această corelație ceea ce este pur conceptual (das rein Gedankenmäßige)", afirmă Dilthey în Einleitung...2, căci, după cum am văzut (III, 5), viața rămâne "elementul primordial și mereu actual, în timp ce abstracțiunile cunoașterii constituie al doilea element și se referă tot la viață". Comentariul autorului în legătură cu această problemă este cât se poate de elocvent: "Dacă sintetizăm formele date ale comprehensiunii superioare, caracteristica lor comună este aceea că, pe baza manifestărilor date, ele
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
având în minte o „clasă ideală”, o „clasă arhetipală”, aflată în afara spațiului și a timpului, funcționând „dincolo” de elevi. Mai mult, pentru teoreticienii moderniști ai curriculumului, copiii nici nu există în mod concret; teoreticienii și designerii vorbesc întotdeauna de o abstracțiune, „copilul”, care este un concept generic, nu o realitate concretă. Biografii săi, Wetsbury și Wilkof (1978), au dezvăluit că această idee era, pentru Schwab, o adevărată obsesie. De-a lungul carierei sale, ca profesor și ca pedagog, atenția îi era
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
oameni”. În chip similar, putem vorbi despre apariția, în anii ’70, a „pedagogiei fără copil”. În bibliografia selectivă de la sfârșitul acestei lucrări se pot identifica numeroase studii de acest fel în care termenii copil, copii, elevi etc. sunt înlocuiți cu abstracțiunile subiect, obiect al cercetării sau, în cel mai bun caz, cu conceptul generic de learner (care nu ne spune nimic despre vârsta și caracteristicile individuale ale celui ce învață). Deceniul pe care îl analizăm s-a derulat însă sub semnul
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]