6,323 matches
-
false. Pusă în circulație de o distinsă colaboratoare a ziarului ZIUA, informația a fost preluată de dl Turcescu în emisiunea d-sale 100% de la Realitatea românească, sub forma unei întrebări adresată fostului președinte al României. Și, deși informația era, evident, absurdă, dl Constantinescu, întrebat dacă știa, a răspuns cu o candoare dezarmantă: da, știa de ce se pusese la cale contra d-sale. Nu contează conținutul informației. Ci doar felul în care un zvon sau o bîrfă devin știre de presă, iar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12920_a_14245]
-
și încă pe cîțiva poate fi o informație profesională, științifică, familială, dar nu o știre. În fine, știrile trebuie să fie credibile, din punctul de vedere al conținutului, și neutre, din punctul de vedere al prezentării. O știre neverosimilă ori absurdă este o contradicție în termeni. O știre partizană, tendențioasă sau pur și simplu ironică atrage după sine necreditabilul informației. De la formă, ne întoarcem la conținut: știrea este altceva decît comentariul evenimentelor, este chiar evenimentul în stare nudă, lăsat să producă
Ghid practic pentru știriști by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12944_a_14269]
-
reacție nedeclarată fățiș la o Românie comunistă, superficială, devotată unui prezent ideologizat. Acest vector al unui naționalism spiritualist este susținut în principal de Constantin Amăriuței, prin eseurile filosofice despre „dorul de veșnicie“ (în nr. l), despre „filosofia neghiobiei“ în existența absurdă a lui Păcală (în nr. 2), despre „Mitică sau logosul parazitar“ (în nr. 5), despre „originea intențională a lumii în colindele românești“ (în nr. 7). La acestea se pot adăuga poezia rituală de înmormântare, dintre formele cele mai arhaice, culeasă
Din nou despre „Caete de dor“ by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12955_a_14280]
-
al calităților recunoscute, proprii poporului german - simțul ierarhiei, dorința de perfecțiune pînă în cele mai triviale împrejurări. “...această ambiție ciudată, tipic germană, o ambiție de excelență abstractă, ambiția de a îndeplini cît mai bine posibil o sarcină impusă, oricît de absurdă, de fără sens sau de umilitoare ar fi ea! Cultul absolut al excelenței este un defect al germanilor, pe care ei îl consideră însă o calitate. Oricum, el reprezintă un defect adînc încrustat în caracterul german și împotriva lui nu
Istoria unui german by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13053_a_14378]
-
Stătu astfel vreun sfert de ceas, neputând să se miște, până când gospodarul neliniștit începu să bată la ușă. El și peștele se priveau ochi în ochi. Era un lucru oribil și totodată plăcut, plin de sens și-n același timp absurd. Peștele era viu, se mișca și rostea cu buzele lui groase niște cuvinte de neînțeles. Profesorul Andrews se rezemă de perete și închise ochii. Ah, să rămână în baia aia mică, în burta marelui bloc, în mijlocul marelui oraș geros, să
O povestire de Olga Tokarczuk - Profesorul Andrews în Varșovia by Iadviga Iurașek () [Corola-journal/Journalistic/13013_a_14338]
-
-mi mai refacă dreptul care-a fost? Te-au înșelat la bătrînețe bine, Și-ai meritat că-ți merge-atît de prost. Prea rușinos s-a dus de-a surda Tot ce-am știut și eu să fac; Plăceri vulgare, patima, absurda, L-au prins pe rafinatul drac. Și, dacă diavolul expert Făcu copilăroase boroboațe, Prea mică nu-i sminteala, cert, Ce, la sfîrșit, o să-l înhațe. Doctor Marianus (în chilia cea mai înaltă și cea mai curată) Văd liber ochii mei
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
care, fericit ca oul de cuc oploșit în cuiburi străine, o va lua razna pe străduțele desfundate ale orășelului de câmpie. Coperțile din Alexandria Luni dimineața mă trezesc visând fărăhotarele dimineții de sâmbătă și,uneori, poet netot și hai-hui, harta absurdă a după-amiezii de duminică. Iubesc sâmbăta și duminica. Ele au, chiar și-n miezul virgin/putred al iernii/verii, un îngeresc sunet de cristaluri ciocnite sărbătorește la nuntă. Visez libertatea de-a fi prizonier între pereții casei, între zidurile proaspăt
Poezie by Ioana Dinulescu () [Corola-journal/Imaginative/9074_a_10399]
-
orice altceva ar fi fost mai bun dacă ar fi fost pus În locul acestei lumi a iluziei deșarte. 846. Care foc nu-și are viața lui și care viață focul ei? 847. Lasă lumea să-și cearnă deșertăciunea la moara absurdului, fiindcă este Înfometată după aluatul nimicniciei. 848. Care gând nu a fost gândit, care viață nu a trăit sau care moarte nu a murit În Cuvântul lui Dumnezeu? 849. Nu-ți căuta niciodată fericirea fiindcă și aceasta se află scrisă
Urmare din numărul trecut. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1532]
-
aceasta se află scrisă În destinul tău dinainte de a fi trăit tu ca să poți muri fără să știi vreodată de ce. 850. Spune-mi un număr care nu face parte dintr-o enumerare a unei ierarhii! 851. Viața este o repetiție absurdă Înainte de spectacolul dat de moarte În cinstea Existenței. 852. Nu te lupta cu morile de vânt ale timpului tău dacă nu vrei să mănânci doar pâinea deșertăciunii cernută de acestea. 853. De câte ori văd norii arși de focul zilei Îi Întreb
Urmare din numărul trecut. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1532]
-
sacralitate a imaginii sentimentelor noastre. 880. Frumusețea speranțelor lumii este spulberată de timpul unor Întâmplări care sunt cel mai adesea nedorite. 881. Imaginea Destinului acestei lumi ne pare mereu una ciudată și nelalocul ei. 882. Lumea este un stindard al absurdului. 883. Tocmai În veșnicie timpul lipsește. 884. Cântecul este corola nemuririi. 885. Vraja lumii se destramă doar prin farmecul morții. 886. Care viață nu-și poartă durerea și fericirea, deznădejdea sau speranța? 887. Nimic nu este mai sigur față de tine
Urmare din numărul trecut. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1532]
-
Lili... Tia... Oana? ...Stinse lampa abia după ce auzi sforăitul ei ușor și egal. Dar somnul întârzia. Oana... Tia... Lili... Ana... Cum mai arătau oare? Se sperie la gândul că trecuseră atâția ani. Apoi, încet-încet, se lăsă legănat de acest refren absurd, până ce nu mai rămase din el decât niște silabe fără sens: li-a...ti-na-li-na-na-na...na... Mirabelle Nu știu dacă-ți poți imagina cum arată o pisică norvegiană. Cenușie, cu striuri verde închis, ca brădetul din munții lor. E o pisică
Micro-proze by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9361_a_10686]
-
pumn de piatră izbindu-te în obraz te-a și umplut de sânge. Sunt semne că lumea se mișcă, sunt semne că lumea e vie, sunt semne că ziua începe bine. Temă cu variațiuni Mi se pare, albină, că ești absurdă. Tocmai am citit undeva că nu vei trăi decât vreo treizeci și cinci de zile (da, trei-zeci-și-cinci!) și-ncep să cuget adânc și încep să număr, unu, doi, trei... printre zumzete și zigzaguri și pulbere de polen și sclipiri de aripi, cu
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/9516_a_10841]
-
aceea și trag nădejde că aș putea fi iertat. Mă gândesc, totuși, că până la urmă fără să știți ați găsit, găsiți și voi necunoscutele căi ale Domnului. De aceea, mă și bazez pe voi. Pe tine, albină, pe tine, Bach. Absurzi amândoi, ca și mine. Dumnezeu vede Dumnezeu vede imaginea României în lume - Da, da, da, da, pare să spună El, aducându-și, parcă, aminte de unul, Tristan Tzara. Aude un fel de vacarm, de mare durăt, de opinteli, de pietre
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/9516_a_10841]
-
care căzuse, ca și alți intelectuali de frunte moldoveni, în norocos-fatidicul an 1989, tămăduin-du-l de toate, inclusiv de poezie? La Vsevolod Cernei, poezia este ceva cu totul aparte. Este o poezie care, plictisită de ea însăși, refractară la o pretenție absurdă pe care o au atîția de atîta vreme, și care de fapt nu crede nici în sine însăși, nu mai vrea să fie poezie. Pentru că "fraza frumoasă" (de ex., "Copacii își oblojesc rănile cu păsări", "îmbrățișarea în ninsoare") nu e
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
spre taberele de la Deirez-Zor, rătăciți În cele șapte cercuri concentrice ale Întâlnirii cu moartea, permanent prigoniți, armenii Cărții șoaptelor duc cu ei povara unui secol În care „ispășirea nu Înseamnă și izbăvire”, un secol al ororii, al crimelor și al absurdului. Pentru naratorul Cărții șoaptelor, memoria celorlalți Începe prin fixarea spațiului matrice al configurării sinelui și prin evocarea atmosferei propriei copilării. Memoria afectivă păstrează și Întregește figurile dragi ale celor doi bunici, bătrânul Setrak Melichian, tatăl mamei, „filosoful sângelui” și Garabet
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92864]
-
taberele de la Deir- ez-Zor, rătăciți În cele șapte cercuri concentrice ale Întâlnirii cu moartea, permanent prigoniți, armenii Cărții șoaptelor duc cu ei povara unui secol În care „ispășirea nu Înseamnă și izbăvire”, un secol al ororii, al crimelor și al absurdului. Pentru naratorul Cărții șoaptelor, memoria celorlalți Începe prin fixarea spațiului matrice al configurării sinelui și prin evocarea atmosferei propriei copilării. Memoria afectivă păstrează și Întregește figurile dragi ale celor doi bunici, bătrânul Setrak Melichian, tatăl mamei, „filosoful sângelui” și Garabet
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92308]
-
soției și aceasta Îl părăsește pe tânărul depresiv cu care era măritată, Tolia găsește o prostituată care Îl aduce „Înapoi la viață”, iar În ultimă instanță se găsește În postura de a-și petrece timpul cu văduva asasinului său. Universul absurd al Kievului postcomunist este dominat de sărăcie, de importul de elemente din spațiul american (asasinii denumiți „killeri”, continua goană după bani), de lipsa de Împăcare a omului cu situația În care se află. Viața Își pierde ea Înșăși valoarea În fața
ALECART, nr. 11 by Tudor Berbinschi () [Corola-journal/Science/91729_a_92885]
-
se transformă Într-un fel de Shiva excentric... Toate povestirile spuse de Lein curg ușor Între paginile Ambasadorului invizibil, dând adesea o tentă cinematografică, teatrală poate la origine, construind scene ce te țin În suspans și Îți creează o perspectivă absurdă. Mi-a plăcut cum ai combinat nebunia generală din lume cu atmosfera morbidă a ambasadei, pe care și noi am trăit-o. Mi-a plăcut și că partea a doua a Ambasadorului este ca ”Salonul numărul 6” a lui Cehov
ALECART, nr. 11 by Larisa Danilov () [Corola-journal/Science/91729_a_92890]
-
măsură și consecințele logice ale tuturor acțiunilor, de orice natură, inițiate cu vreun prilej sau altul. În plus, În forfota orașului canadian, trezit acum de-a binelea la viața sa tumultuoasă de fiecare zi, acuzele prietenului meu păreau catastrofal de absurde În ochii mei și ai tânărului meu prieten, care nu mai trăiam de cel puțin zece ani În acel imperiu al Erorii pe care Corneliu Îl Înfățișa și În postura sa trupească, pășind aplecat În față, privind numai În jos
ALECART, nr. 11 by Victor Vașuta () [Corola-journal/Science/91729_a_92889]
-
în uitare, dar și Europa și întreaga lume cuprinsă în febra globalizării. Jaffe încă mai crede în revoluție și în puterea scriitorului de a influența cursul istoriei. De aceea alege transgresiunea, deviația, invizibilul devenit vizibil într-un gest de opoziție absurdă. În Revoiutionary Brain, pare obsedat de liste, scoțând în evidență faptul că multe vieți ome- nesti, anihilate de ritmul aberant al societății de consum, devin doar o mică notă pe marginea istoriei, consemnata în revistele de scandal. Paul Ruffin a
ALECART, nr. 11 by Liana Vrăjitoru Andreasen () [Corola-journal/Science/91729_a_92900]
-
cunoscut și cunosc foarte mulți, și cu toți aceștia ce facem, acum, îi trecem așa, cu vederea, fără să-i întrebăm și pe ei ceva?... De fapt acești seculariști contemporani au întrebat ei pe cineva, ceva?!... Este invocată, adeseori, filozofia absurdului, dar observ că se vrea impunerea chiar a unei evidențe și a unei realități a absurdului, până la ajungerea chiar la culmea acestuia!... Oricum, cu teoria imposibilului care poate deveni posibil oriunde și oricum, ne-am obișnuit deja, astfel încât de ce nu
Ora de religie din şcolile româneşti – factor al discriminării sau mijloc şi operă culturală a spiritualităţii?!… [Corola-blog/BlogPost/93769_a_95061]
-
vederea, fără să-i întrebăm și pe ei ceva?... De fapt acești seculariști contemporani au întrebat ei pe cineva, ceva?!... Este invocată, adeseori, filozofia absurdului, dar observ că se vrea impunerea chiar a unei evidențe și a unei realități a absurdului, până la ajungerea chiar la culmea acestuia!... Oricum, cu teoria imposibilului care poate deveni posibil oriunde și oricum, ne-am obișnuit deja, astfel încât de ce nu ne-am putea acomoda și cu absurdul ca fiind o normă și o componență firească și
Ora de religie din şcolile româneşti – factor al discriminării sau mijloc şi operă culturală a spiritualităţii?!… [Corola-blog/BlogPost/93769_a_95061]
-
Odată cu anularea contribuțiilor de sănătate (CASS) pretinse de la persoane cu venituri sub salariul minim sau chiar cu venituri zero, guvernul s-a angajat, prin nota de fundamentare a legii, că va corecta legislația astfel încât să nu mai apară situații absurde. Cu toate acestea, în noul Cod fiscal, obligația de a plăti CASS de către cei fără venituri nu este doar menținută, ci întârită cu o altă obligație, cea de înregistrare fiscală. În acest mod, ANAF va avea evidența persoanelor fără venituri
Culmea taxării rămâne: Deşi a promis că nu va mai cere contribuţii de la cei fără venituri, guvernul nu se ţine de cuvânt [Corola-blog/BlogPost/93825_a_95117]
-
textele din „Convorbiri literare” (pentru fiecare în parte), și după noi confruntări cu manuscrisele, mi-am dat seama că această impresie generală că Maiorescu a fost arhitectul Ediției princeps nu se susține. Sînt prea multe fisuri, nepotriviri, imposibilități logice, situații absurde. Sau acumulat fișe peste fișe, timp de trei ani, și, în ultimul an de lucru efectiv la lucrare (mi-am susținut doctoratul în 1997), mi-am configurat propria ipoteză, care a devenit, apoi, teorie. Profesorul George Muntean, foarte apropiat în
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]
-
nici răsăritean, nici occidental. (în occident, e prea tîrziu ca să mă pot integra, ca să mai prindă grefa). Nu sunt nici în car, nici în căruță. Sunt un amestec hibrid de spiritualitate catolică și ceva ortodoxă. ...Și mă sbat, în mod absurd, pentru lucrurile acestea în ajun de prăvălirea tuturor lucrurilor acestora și a tuturor celorlalte. Mă cert pentru un loc mai bun în compartiment, deși știu foarte bine că trenul va deraia peste un kilometru. Atîta mai avem: abia timp să
Scrisoare din Paris uitată în paginile "Vieții Românești" - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/12032_a_13357]