1,350 matches
-
o bravură jucată și o "ironie fantastică" (p. 68). Are momente când pierde simțul lucrurilor, iar viața îi pare "un joc, un rit al fanteziei" (p. 68). Refugiul în imaginație e un reflex permanent. Ceea ce nu-l împiedică să trăiască absurdul existenței. O verișoară îl întreabă mult prea în directă legătură cu Kafka, bineînțeles nenumit: "Trăiești tu viața noastră? mă întreabă într-o zi nu fără ironie -, or ai intuiția uneia subreale, ca o insectă!" Răspunsul trebuie conectat la alienarea kafkiană
Psihologismul halucinatoriu by Ion Simuț () [Corola-journal/Memoirs/10494_a_11819]
-
-mi hrănească pretențiile enciclopedice, a fost previzibilă, repetitivă și alienantă, pe cât mi-aș fi dorit eu să fie de înălțătoare și provocatoare. De la interpretări cu vino-ncoa contemporan ale unor piese clasice, pe care le-am receptat ca tulburătoare în absurdul prozaic în care abundau, în loc să triumfe ca vârf de avangardă, cum urmăreau, la vulgaritatea sketchurilor TV inserată în piese caragialiene. Spectacole care nu țineau, fie din perspectiva conținutului, fie a execuției. Apoi, teatrul independent. Un one-woman show încă mă bântuie
Nu-mi place () [Corola-website/Science/295782_a_297111]
-
ieșirile la rampă rasiste, homofobe, sexiste, antisemite pe paginile personale de <i>Facebook</i> ale unor profesori din UNATC, tăcerea complice a conducerii instituției față de asemenea afirmații, încălcarea procedurilor legale în ceea ce privește desfășurarea unor activități din cadrul Universității. Și lista poate continua. Absurdul situației a atins culmi nebănuite atunci cînd Președintele Senatului, Sergiu Anghel (profesor care a postat pe pagina FB afirmații rasiste, xenofobe, antisemite) a semnat o sesizare către Comisia de etică a UNATC, care i-a convocat pe inițiatorii revoltei, profesorii
„Whistleblowing“ la UNATC () [Corola-website/Science/295881_a_297210]
-
într-un studio de înregistrare se producea mult mai puțin frecvent decât s-ar fi dorit, iar muzica și versurile ce se dorea să apară pe imprimare erau drastic cenzurate, nu arareori argumentația producătorului (casa de discuri unică Electrecord) atingând absurdul. Se invoca evitarea titulaturilor și versurilor pesimiste (vezi mai jos: „Drum fără țintă”), a conotațiilor mistice în versuri (cum a fost cazul pieselor de pe albumul "Zalmoxe") etc. Videografia formației este revelatoare, adăugând un număr de piese care ar fi fost
Indicele cântecelor needitate ale formației Sfinx () [Corola-website/Science/312879_a_314208]
-
12.2007 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. În "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" (Ed. Fundației Culturale Române, București, 2000), criticul Călin Căliman consideră acest film ca fiind o comedie amară a cărei acțiune se petrece spre sfârșitul anilor '80, „când absurdul cotidian, la noi, atingea... recorduri mondiale”. El identifică mai multe semne grotești ale „Epocii de Aur”, reprezentate de un sectorist incult și arogant, de securiștii care apar de nicăieri ori de câte ori se găsește cineva care să protesteze față de sistemul comunist și
Divorț... din dragoste () [Corola-website/Science/327573_a_328902]
-
deci lui Vladimir Maiakovski, poetul își desfășoară apoi activitatea literară conform unui propriu program, care nu prevedea distanțarea față de principiile lingvistice caracteristică poeziei "de dincolo de rațiune" ("sa'umniki") a futurișilor ruși, ci doar transformări fonetice ale cuvintelor, fără jocuri semantice. Absurdul este obținut la Harms prin asocierea paradoxală de noțiuni. Harms înființează în 1926 împreună cu Alexandr Wedenski "Școala Cinari", care declara progamatic lupta împotriva simțului comun și a mediocrității. Membrii acestei școli reprezentau toate domeniile creației artistice, cel al liricii, al
Daniil Harms () [Corola-website/Science/302228_a_303557]
-
interesat de impactul ei moral, social, politic. A avut încredere în potențialul creator al geneticii, dar s-a temut de derivele unor geneticieni. Fiind influențat de un pesimism contrazis azi de realizările geneticii, credea că, în genetică cel puțin, numai absurdul are șanse să devină real, după cum spunea, cândva, Einstein. Constantin Maximilian a scris din nevoia de a împărtăși speranțele și spaimele unei științe „totalitare”, a citit enorm, mai cu seamă eseuri inspirate de știință, filosofie și a fost un îndrăgostit
Constantin Maximilian () [Corola-website/Science/307219_a_308548]
-
depinde a teren: dacă e otrăvit,radiestezic, opera se va rata. Bine că e rău!!!!* Extremele se ating, adică interferează și se disting* Asta să faci: critica rațiunii impure!* Când sari o pră pastie, ea se uită în tine* Dualitatea: absurdul sadomasochist, relația victimăcălău. Stigma* Toți am fost botezați de nori, cu pământ.* Nebuloasa, ea este mater universalis* Nu eu scriu ci Gândul - Cogito mă scrie. Săgeata este ochiul zburat al vânătorului* De fapt, vedem imaginile răsturnat: ca și cum am umbla cu
Editura Destine Literare by Eugen Evu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_210]
-
inițiale. Aflată în pragul serbării zilei sale de naștere, pe care o programează cu minuțiozitate și care se anunță extrem de plictisitoare, Ines renunță, într-un moment de furie, la toată organizarea și decide să își primească invitații dezbrăcată. Surprinși de absurdul situației, aproape toți musafirii se arată, la început, reticenți. Doar asistenta lui Ines, care este dornică, la rândul ei, de ascensiune, se dezbracă necondiționat. Reticența și principiile șefului se volatilizează când acestuia i se explică întreaga extravaganță în termeni mult
Drumul dezumanizant al ascensiunii sociale - Toni Erdmann () [Corola-website/Science/296156_a_297485]
-
Planet RO2012, realizat de Csont Zsombor și Török Tihamér, film ingenios și ironic, precum și videoclipul Pașapoarte albastre al forma- ției moldovenești FurioSnails. Dorința imperioasă de a depăși granițele nu numai cu România, ci și cu lumea devin un strigăt care reclamă absurdul situației pentru tinerii moldoveni de peste Prut pe care nimic, de la cultură și sensibilitate, nu-i separă de România și de restul lumii.
„Filmul de Piatra“, ediția 3.0 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4990_a_6315]
-
un proces. Finalul este declamator: deși își dorește cu ardoare pedeapsa capitală, eroul așteaptă să joace, după detenție, rolul de pustnic dramatic. G. are și un volum de proză scurtă, Cafeneaua subiectelor (1980), unde unele schițe epice sunt reușite prin absurdul situațiilor prezentate sau prin surprinderea (fără comentarii) a imponderabilelor psihologice. Câteva piese de teatru (La margine de Paradis, Viață particulară ș.a.) nu individualizează un dramaturg. SCRIERI: Un șir de zile, București, 1966; Nuduri, București, 1967; Țara lui π, București, 1969
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287210_a_288539]
-
bunei conviețuiri, violența este intrinsecă rațiunii înțelese ca instanță supremă, și decurge din pretenția unei părți de a fi întregul. Romantismul a reacționat față de această pretenție și a căutat autenticitatea și armonia tocmai în zonele discreditate ale existenței (imaginarul, inconștientul, absurdul chiar). Prin aceasta s-a urmărit o mai bună relație cu alteritatea, o întâlnire cu celălalt în zone ale ființei mai profunde decât divergențele rațiunii, însă principiul temeiului a fost definitiv compromis, iar întâlnirea cu celălalt a devenit mai puțin
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
a ființei vii, ci și a lumii fizice. În fond e vorba tot despre misterul omului, despre care s-a scris timp de două mii de ani până s-a ajuns la eșecul actual al filozofiei care a îmbrățișat disperarea și absurdul. Fizicienii însă și-au văzut de treabă, ignorând neputința filozofilor. Vreau să spun că ne așteaptă o nouă aventură în căutarea esenței noastre, deschisă de fizică prin descoperirea tranziției cuantice, așa-numitul colaps, fenomen fundamental al întregului univers fizic. Nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cădere în gol, în vid, ca un dezastru. Care este de fapt un efect și nu o cauză. Acel moment de vid pe care îl simțim în astfel de momente de pierderi și traume, dar și cu o proveniență din absurdul situației, al nenormalului, al nefirescului, al nedoritului și neașteptatului. Acest moment zero al trăirilor și sentimentului sfâșietor al desprinderii, al ruperii forțate de ceea ce ne-a plăcut, de ceea ce am iubit, de ceea cu care ne-am obișnuit, al ruperii
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
tipuri de text eterogene, jurnalistic și literar, este "însuși nucleul povestirii", precum și "reflex parodic față de textul clasic care se sprijină pe citate savante, folosindu-le drept argument al autorității" (p.94). În cadrul unor categorii precum ficționalitatea, raportul autor/narator, ironia, absurdul, ambiguitatea, Liviu Papadima urmărește tranziția realizată de proza lui Caragiale spre configurarea unui alt set de norme ale literaturității, spre un alt mod de a vedea literatura. Ironia, accentul parodic au mecanisme mult mai fine decît simpla inversare a sensului
Caragialia non sunt turpia by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17966_a_19291]
-
un moldovean cu frica Domnului În sân... - Cu frica cui? Unde? - Păi dacă ai promis... trebuie să-ți respecți promisiunea, nu? - Nu. De ce? Alexandru se zgudui de râs, apucându-se de coama calului. Comunicarea dintre el și fratele lui atingea absurdul perfect. Ștefănel nu Înțelese, dar se molipsi de veselia fratelui său și Începu și el să râdă. - Măi, omule... Încercă Alexandru să explice, dar nu reuși, fiindcă râsul Îl inundă. Își dădea seama că fratele lui nu pricepe ce spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
dramatic, evocând răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan. De ținut minte. Cartea necuprinsului (1994), dedicată „copiilor de toate vârstele”, mitizează existența reală, secvențele în proză tinzând spre o curgere psalmică prelungită în meditații filosofice, pe câtă vreme versul folosește ritmurile jucăușe sau absurdul, într-o continuă tentativă de „răstălmăcire” a cuvântului și a imaginii, în maniera lui Nichita Stănescu, „un copil mai nepământesc și mai necuprins decât alții”, a cărui amintire străbate paginile. Nu lipsesc nici aici cadențele de baladă, pe tema ubi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290090_a_291419]
-
spre expresionism e constatată aici de Al. Cistelecan). O constantă remarcabilă a poeziei publicate de T. înainte de 1990 o constituie prezența filonului moral, în parabole politice memorabile, precum Materia signata, Didactica Nova sau Lumina sub talpă, cea din urmă deconspirând absurdul demolărilor. În Achene zburătoare (1986; Premiul Uniunii Scriitorilor, Premiul Academiei) și în Materia signata (1992) se adâncește polaritatea între „materia” scrisă și cea nescrisă, a realului, aceea care scapă întotdeauna și care nu poate fi „interpretată” prin litere sau prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290091_a_291420]
-
cărui mărturisiri știa despre necesitatea luptei cu editurile pentru impunerea unei cărți. Căderea unor asemenea obstacole insurmontabile din regimul comunist, odată cu Marele Duh, personajul din Varvarienii, în decembrie 1989, nu i-a adus, totuși, cărții, încheierea avatarurilor neșansei (frizând uneori absurdul) cu care s-a confruntat. De cu totul altă factură decât primul, chiar dacă, în prefață, autorul își exprimă îndoială cu privire la interesul pe care l-ar mai putea stârni o carte cu vădită tentă alegorică, determinată de circumstanțele politice, în primul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
parcă și de ei înșiși, și până la întâmplări cu totul senzaționale, cum e cea, devenită celebră în zonă, a căruțașului Săsărman, căruia îi dispar tot felul de obiecte din gospodărie, până când, sesizate autoritățile, se descoperă o stranie ascunzătoare subpământeană, iar absurdul a tot ce se întâmplă îl determină pe țăran să-și vândă gospodăria și să plece la oraș. De altfel, acesta nu este un personaj episodic oarecare, reiterând, oarecum, rolul din mitologie al lui Caron, luntrașul bărcii care transporta morții
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
prostia", "Poate că geniul nu-i decât mediocritatea conștientă de sine". Câteva pagini aparțin umorului negru, urmuzismului, acel râs galben, ceea ce ne îndeamnă să credem că Theodor Codreanu are disponibilități multiple de exprimare și ar putea trece cu dexteritate către absurdul existențial eugenionescian. Spre pildă: "Nae T. e chel. Are mațe de salcie. Râde portocaliu. Uneori merge la cenaclul gâștelor din spermatozoidul porcului. Rânjește la microfon și suduie de Papa. Se pomenește strugure de cățea. Cumpără organe majore și vinde chibrituri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
frapante ale acestui mutant cu marxismul clasic, de la potrivirea de "principii și valori" comune până la coincidențe terminologice ("societate socialistă multilateral dezvoltată" și "multiculturalism dezvoltat", de-o pildă). "Ambele ideologii sunt totalitare", de un exclusivism și o intransigență la limită cu absurdul, frizând comicul, am zice, dacă dincolo nu s-ar căsca nebunia tragică a consecințelor căderii în barbarie și inuman. La fel, "ambele ideologii au pentru evoluția istoriei o singură explicație. Marxismul economic găsea răul în proprietate, marxismul cultural îl depistează
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
o femeie mai tânără. Situație delicată pentru mine - am fost și sunt încă prietenă cu fosta lui soție, Fanny. Copiii lor, Petra și Isaak, sosesc și ei cântând ceva și greșind mereu tonul, dar înveseliți de ceva insesizabil, poate de absurdul situației. Au aflat că mai au un frățior! Toate astea sunt tabloul lumii, colorat sau decolorat, cu pete mari de întuneric în care se bănuiește prezența luminii. Martie Am fost la cursurile de suedeză de la ABF, întâlnind-o pe Duveke
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
are nouăsprezece ani, se face tot mai frumoasă și dacă... !?... O, nu! E oribil! Te rog să mă crezi! aruncă ea o privire spre vecină. E absurd? "Neînțelegerea" lui Camus e un coșmar pentru mine, deși n-am agreat vreodată absurdul. Cu puțină imaginație, însă, inversînd sexul personajelor, tragedia oedipiană poate, eventual, avea loc... Da, desigur, încuviințează ferm bătrîna cu ochelari devine tragică situația noastră aici. Bătrîna, cu cățelul în brațe, tace. Discret, încearcă să-și șteargă coada ochiului cu colțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
a trăi și de frica de moarte; a-ți pune capăt zilelor înainte de a fi trăit plenar n-are niciun sens; a-i crede pe imbecilii care trâmbițează neajunsul de a te fi născut este ceva ce se învecinează cu absurdul; nu pleca urechea la cei care denigrează viața și te îndeamnă s-o părăsești cât mai repede cu putință; moartea trebuie înfruntată cu seninătate, zâmbind, fără teamă; a te îngriji de ce va fi după aceea - cu sau fără mormânt cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]