1,361 matches
-
ai tranziției. Precizarea este importantă pentru că structural cartea aparține postmodernismului anilor '80 (în spirit textualist el este încărcat de referințe culturale, textul mustește de citate, aluzii, clin d'oeil-uri ce trimit cu gândul la autori și opere celebre, visul, fantasticul, absurdul și chiar nebunia sunt singurele în măsură să dea relief unor existențe plate și să spargă monotonia apăsătoare a cenușiului generalizat), chiar dacă, o anumită dezinvoltură stilistică poate trimite cu gândul spre proza primilor anilor '90. Unui cititor familiarizat cu romanele
Cealaltă față a vieții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9578_a_10903]
-
de laudanum, exil și ftizie; cel german - de alcool, provincie și suicid." Din loc în loc, miezuri de scînteie neatinsă de blazare: Ne deosebește de înaintași dezinvoltura cu care privim Taina. I-am schimbat pînă și numele: așa s-a născut Absurdul." O formă de rîs, în fond, în fața neînțelesurilor. Sau formule învecinate, în elipsa lor, cu poezia: "Shakespeare: loc al întîlnirii unui trandafir cu o secure?" Un trandafir care se destramă, amenințat de un pericol grosier, în diafanul unei culori: "De
Zodii și planete by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7746_a_9071]
-
hieroglife. Actorul a creat acea metafizică a gestului, iluzia vie, înlocuind vechea funcție a catharsis-ului literaturii antice. Publicul a râs. Discuția despre absurd a fost la fel de interesantă ca și recitalul lui Christian Fex. Jonas Ellerström a dezvoltat ideea că absurdul a existat în toate literaturile, chiar și în literatura suedeză a existat un poet, la Lund, care a fost marginalizat, frustrat social, sexual și spiritual, poet care a sfârșit ca și Urmuz, societatea mic-burgheză neîngăduind purificarea eului în interiorul ei. Gabriella
Absurdul ca un catharsis by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/9696_a_11021]
-
neîngăduind purificarea eului în interiorul ei. Gabriella Hakansson a vorbit subtil despre jocurile absurde în care se antrenau mai ales bărbații, femeile fiind excluse - cu toate că au existat și în literatură și în pictură talente feminine avangardiste. Ea a mai spus că absurdul se potrivește cel mai bine artei teatrale, Ionesco intuind acest fapt (în numele lui Caragiale, n.m.), folosind totodată și metaforele poeziei. Gabriella Hakansson a întrebat publicul de ce a râs și cum de s-a instalat între spectatori o bună atmosferă de
Absurdul ca un catharsis by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/9696_a_11021]
-
rezultatul final fiind o neașteptat de exactă radiografie a lumii românești contemporane, cu locurile ei comune, ușor recognoscibile, dar adesea iraționale la o analiză foarte atentă. Oamenii au o infinită putere de adaptare (felul senin în care românii au acceptat absurdul dens din ultimii ani ai regimului comunist o demonstrează cu asupra de măsură), ei ajung să perceapă ca normale lipsa de comunicare, elementele supranaturale, cele care nu se potrivesc într-o ordine logică, fantasticul și visul strecurat în viața cotidiană
Taifun epic by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9766_a_11091]
-
spune că a Încercat să găsească toate „porțile” prin care s-a putut pătrunde În sufletul lui Ionescu, și toate cheile de decriptare a complicatei, inegalei și diversificatei sale opere. Cum procedează doctorandul? Logic, credem noi: teoretizează conceptul (exilul, angoasa, absurdul, credința, avangarda, oniricul, cuplul), apoi Îl exemplifică În viața și opera lui Ionescu. În primul capitol se descifrează conceptele de identitate și alteritate, care l-au urmărit toată viața pe cel care la numai patru ani descoperă că omul e
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
operă/personaj. Este definit eroul fără identitate, ambiguu, al textelor despre care vorbim (cu exemple din Scaunele, Rinocerii, Ucigaș fără simbrie). Se conchide că personajul ionescian este un anti erou, consonînd cu anti-teatrul reprezentat de pionierii absurdului: „Urmărind limbajul absurdului, absurdul limbajului, consider că verbalizarea insipidă semnifică o inconsistență existențială și o halucinație onirică, personajele ionesciene fiind lipsite de căi de acces către ceilalți” conchide Inocențiu Dușa. Urmează un capitol dedicat perioadei de glorie a compatriotului nostru care, prin originalitate și
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
sa. Avea mereu impresia că nu era suficient, că parcă îi scăpase ceva, și atunci căuta alte articole prin tot felul de jurnale literare. Materialul critic putea fi grupat în câteva categorii: spațiul și timpul, tipologia personajelor, ironia, farsa și absurdul. De multe ori i se părea că ideile se contrazic, că un paragraf îl neutralizează pe celălalt, că în subtext există o puternică ironie, de parcă cineva ar fi avut intenția de a-și bate joc de narațiune și de lectorii
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
obscurizării, motivul umbrei ca ființă autonomă și ca epifanie a realului, limbajul magico-inițiatic, parabolic, meditația ca model de „falsificare“ a realului, motivul androginului, existența hipnotică, obsesia oglinzii deformante, creatoare de halucinații, percepția lumii sub anestezie totală, motivul literar al femeii-mandragoră, absurdul realului revelat printr-o ficțiune „pe dos“, ciudate și neașteptate sinestezii semiotice - la care „participă“ semnele realului (perceput mai ales olfactiv) și semnele avatarurilor realului (percepute auditiv), călătoria onirică, motivul camerei-sicriu, care concentrează spațiul și timpul etc. În critica literară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
îi va succeda un altul, ci se impune distrugerea mecanismelor care fac cu putință menținerea tiranilor la putere. Primenirea mentalităților constituie cheia succesului. Formula lucidității cu aplicație literară, aptă de un impact maxim, este romanul politic. în măsură a surprinde absurdul unei lumi detracate, a dezvălui minciuna ei organizată și astfel a o submina, un asemenea tip de creație a cunoscut împliniri faimoase sub condeiul unor prozatori precum Mihail Bulgakov, Boris Pasternak, Alexandr Soljenițîn, Milan Kundera. în literatura română, creatorul veritabilului
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9162_a_10487]
-
are nouăsprezece ani, se face tot mai frumoasă și dacă... !?... O, nu! E oribil! Te rog să mă crezi! aruncă ea o privire spre vecină. E absurd? "Neînțelegerea" lui Camus e un coșmar pentru mine, deși n-am agreat vreodată absurdul. Cu puțină imaginație, însă, inversînd sexul personajelor, tragedia oedipiană poate, eventual, avea loc... Da, desigur, încuviințează ferm bătrîna cu ochelari devine tragică situația noastră aici. Bătrîna, cu cățelul în brațe, tace. Discret, încearcă să-și șteargă coada ochiului cu colțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
care le-am trăit. Nu consider însă acest mod de a gândi și simți nici bun, nici neapărat adevărat - sunt conștient că e doar o limitare impusă de timp. În cazul picturii, care mi-e mai puțin aproape, sesizez imediat absurdul: esența picturii, veșnic și indisolubil legată de pânză și ulei sau acuarelă? Peste 50 de ani, „pictorii” vor azvârli culori electronice în spațiu... De fapt, problema literaturii pe Internet e un caz particular al unei chestiuni mult mai largi: dependența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
operetă (Revoluția de catifea din 1989, cum au botezat-o unii!), fără a marca prin violență un început. În comunism, această plantă rară a sufletului nostru (somnolența) a fost altoită. Occidentalii, la acea dată, foloseau opiumul ca să se vindece de absurdul lor, noi foloseam acest produs național, ca să facem față absurdului nostru. Mediul nou, ca de seară, ne-a permis chiar să dezvoltăm o medicină mentală. La capătul fiecărui efort, ajungeam la filozofia lui lasă-mă ca să te las. [...] Prinse în
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
creaturi ciudate, un fel de diavol ivit din negurile cele mai de nepătruns. Nimic din toate acestea nu putea fi adevărat conform logicii, iar ea așteptă, cu ochii larg deschiși, uitîndu-se la tavanul peșterii, ca și cum ar fi fost Încredințată că absurdul coșmar urma să se destrame și avea să se trezească din nou așezată În patul ei de pe vas sau În casa din Quito. Dar nu s-a Întîmplat așa. Insistent, tavanul aspru și Înnegrit al peșterii se Încăpățîna să rămînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
numele aceleiași doamne o făcu pe aceasta să sune la fabrică și să se intereseze despre ce era vorba. Reacția dementă a lui Noia o aduse pe Luana în pragul disperării. Încercă să-l convingă de nevinovăția ei și de absurdul situației. O cunoștea foarte bine ca nici măcar să nu aducă în discuție astfel de știri tendențioase. Radu turba de furie, privind-o cu niște ochi pe care ea nu-i cunoștea. Obosită, incapabilă să mai lupte, Luana renunță să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
numărul, cantitatea și culoarea ideilor expuse de el. Prezentarea fiind făcută, n-aveam decât să mă-ntrupez. Nu mai era nevoie. Felul în care mă desfășurasem de-a lungul vieții, tot ce planificasem pe toate laturile existenței în dramatismul și absurdul ei m-au deziluzionat dar m-au și încărcat cu lumina pe care ți-o oferă ambiguul, nesiguranța, inexplicabilul intuit dar neexprimat. Eram așadar real și palpabil, semn că nimic nu scapă celui ce vrea să vadă. Asigurat că ireală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
un salon de înfrumusețare a realității. Viața de fiecare zi intră ciufulită, nespălată și zdrențăroasă în mâinile de cosmeticiană ale romancierei și iese apoi în lume pieptănată, elegantă și frumos mirositoare. Cosmetizarea înseamnă însă, în literatură, falsificare. Escamotând urâțenia sau absurdul sau caracterul periculos al existenței, autoarea nu face decât să o de-dramatizeze și să rateze ocazia de a ajunge la literatură. În literatură, dacă dramatism nu e, nimic nu e. În centrul romanului se află o tânără țărancă, Silvia
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
există absolut nici o legătură. De ce? Pentru că Marin Preda era scriitor. in afara timpului Secolul XX a fost, din punct de vedere literar, agitat. S-a contestat tot ce s-a făcut în secolul XIX, promovându-se fragmentarismul în locul construcției monumentale, absurdul în locul logicii, antiliteratura în locul literaturii. După acest război de o sută de ani, apare un poet care scrie calm, surâzător, exact ca în secolul XIX... ‹ Poetul se numește Ionel Câmpeanu și a publicat nu demult o carte (Viscole în azur
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Sensibilitatea copilului Pasqual a fost puternic zdruncinată de o istorioară care i s-a întipărit definitiv în memoria sa. Revin la zilele noastre cînd ne îngrozim de povestea unui copil asasin. Încercăm o explicație, un precedent, ceva care să justifice absurdul. Comparăm viața noastră cu cea a minorului criminal și oricît de multe concesii am face și chiar și compromisuri, tot nu înțelegem. Încă mai înțelegeam cînd un copil își ucidea amicul, cînd scenele din filmele bolnave se pun uneori în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de seară se apropie și ei știu ce am voie să mănânc. Dacă o să mă ajuți tu, o să mănânc cu plăcere. Abia spre prânz mi-au oprit alimentația artificială. Cum, cum a fost ? Ai suferit mult, micuța mea ? Victor simte absurdul întrebărilor lui și totuși o liniște binefăcătoare îl cuprinde atunci când ea îi răspunde cu vocea ei dintotdeauna, doar puțin diminuată : Nu am simțit nimic decât ca o plutire... Apoi ca un zbor printre aștri și în fine am auzit respirația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
fi o viață ratată, un eșec în stare de veghe? Morga amintirilor mele nu ar fi un strigăt care nu poate amuți, un ecou aruncat din spaimă în marea spaimă, o tăcere care ar urla etern? Andra cocheta însă cu absurdul și nu putea îmbrățișa o secundă ideea că amintirile noastre nu pot deveni niște banale cadavre. Eu trăiam la polul opus: nu puteam transforma nici măcar iluziile în cadavre. Ce mult aș fi vrut... Aș accepta dacă iluziile mele ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ar fi să mă liniștesc? Între lupta să-mi iasă bine și dorința de a salva lumea, iată că sunt neputiincioasă. Să-mi caut fericirea în altă parte. În aceeași lume, dar renunțând la un trecut care mă sufocă cu absurdul său. Îl înțeleg, însă nu-l mai pot urma. Între frica să nu se ducă dracului lumea, între frica să nu pierd lucrurile la care țin și durerile de a fi trecut prin ce-am trecut, trebuie un nou început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
chinui constant, mă terorizează, mă sufocă faptul că am uitat , și nu am uitat, însă am nevoie de timp pentru a îmi aminti, Nu pot să fac nimic, și cu cât stau mai mult degeaba, cu atât cred că perpetuez absurdul mai mult, și cu atât îmi e mai rău. Bea ceva și tu, și apoi vino, te voi învăța și pe tine yoga. Am auzit bine. Pot avea încredere în el? Are el încredere în mine? Beau și eu ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
și astfel violați. Să închidem ochii până trece furtuna. Iar pofta de viață, pasiunea respirând din toți porii fizici și toate ițele minții trebuie să fie mai mare, încât să ne ferim de orice rău. Conștiința morală eliberându-le. În absurdul vieții, pentru că nimeni nu mai respectă regulile societății, te poți dispera până la a nu mai înțelege. Nu vorbești cu cine trebuie. Eu nu fac nimic. Viața se desfășoară, eu doar sunt pe-aici, lăsându-mă oarecum purtată. A face ordine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Eva au trebuit să cada din Paradis pentru a ni se da un liber arbitru mai larg, o libertate măi mare(viață umanității și identitatea omenirii). Minciuna spusă de șarpe i-a introdus intr-o lume a lor, a introdus absurdul. Noi știm că e ceva de aflat, avem conștiința lumii în care trăim în raport cu noi, dar nu am aflat încă. Am inventat atunci iubirea (vraja propriei persoane) pentru a ne crede veșnici și a ignora realitatea de care altfel nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]