874 matches
-
norocoasă. Atâta tot, insistă Becker. Se aplecă și trase o lovitură aiurea care dădu greș cu jumătate de metru. Am pocnit din buze: — Ții în mână un tac de biliard, nu un baston pentru orbi. Nu mai încerca să mă aburești, bine? Uite, dacă asta te face fericit, jucăm pe cinci mărci partida. El zâmbi ușor și-și roti umerii: — Douăzeci de puncte vă convine? Îmi reveni lovitura de spargere a bilelor, dar am ratat-o. După asta, aș fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mai prind în orz când trebuia să fii în ovăz, că te mut cu prima ocazie la insecticide. O umbră de spaimă trecu pe chipul tractoristului care salută și plecă. Responsabilul atârnă linguroiul alături pe un suport, își scoase ochelarii aburiți de ciorbă, și-i șterse, îi puse înapoi pe nas și privi spre pământeni. Și voi, măi băieți - spuse el, într-un târziu, cu oboseală în glas -, cum mama dracului ați nimerit tocmai aici? Ce să fac eu cu voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
împrejmuiesc locașul zeiței. Ixion îmbrățișă doar norul. La veșnice ospețe, din vârful pururi nins Tot gândul meu netrebnic, regină-Olimpiană, Urca să-ți împresoare grumazul neatins Cu vrejurile-i ude și reci de buruiană. Sonor vuia văzduhul în râsul uriaș Și aburea prin cupe belșug de ambrozie Pe când nelegiuirea tot căuta făgaș Și-n preajma formei tale cerca să întîrzie. O! Hiperboreenii râdeau, râdeau mereu... Iar ochiul meu mai tare se ascuțea să vadă Și sfredelea mai aprig în surul minereu De
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
vor să doarmă-nchiși, Stupul sfredelit de soare își deșartă-ncărcătura: Jir și aur cad, în ciur, la buzatul urdiniș. - Împletire somnoroasă de miresme și albine! Prin cămări ascunse parcă s-a vărsat puiac de fragi... Vântul curge... Sub pleoape aburesc vedenii dragi... Latri... luneci... Pe sub fulgii somnului te pierzi de-a bine. Și pe rând, în gămălia ta de minte, prinsă-n vis, Vin să-noate ca-într-o piatră lăcrimată: lunca, fânul, Malul apelor și clipa jinduită când stăpânul Vreo nuia
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
patrulei" în același timp (mi se pare că nu mai mult de 10m distanță între primul și ultimul, nu?) la destinația celor zece kilometri parcurși prin alergare, de după: 500m alergare cu mască pe figură - pfuu abia vedeam drumul că se abureau/încingeau geamurile măștii în acel timp de primăvară - dupa aruncarea diferitelor chestii (bine că omulețul țintea cercul cu grenadă :) ) și după acea tragere pe care o luaserăm cu 27 de puncte din 30 (de gloanțe ori că punctajul nu era
GANDURI EVOCATE DE REINTALNIREA CU TINE, CAMARADE! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364418_a_365747]
-
toarcă molcom la picioare dar dincolo de geam auzi cum timpul iarăși își mână mustangii ce-aleargă răsfirând coame de flăcări în vânt și mușcă sălbatic cu dinții lianele albe-ale ploii te- apropii ca să vezi miracolul mai bine dar geamul este aburit sau poate numai ochii. Referință Bibliografică: DINCOLO / Tania Nicolescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2340, Anul VII, 28 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Tania Nicolescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
DINCOLO de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/362828_a_364157]
-
bată ceva mai tare, făcând stufărișul să sune ca și când ar fi râs pe seama celor doi pescari. Paznicul trase animalul pe mal și îl mână cu blândețe prin gard, spre grajdurile din care scăpase. Liniștea se lăsă în urma lor, adâncind noaptea aburită pe Cotul Mureșului. Nea Fane își îndesă căciula pe urechi, ridică undița și se răsti în spate: -- Nelule, stai pe-aproape, că n-am chef să umblu prin stufăriș după fundu’ tău, parașutistu’ lu’ pește, cu nisipu’ în chiloți! Referință
ARĂTAREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362999_a_364328]
-
cozonac. O să facem așa cum îi place lui Mihăiță. Cozonac cu mult rahat și sarmale cât pumnul de mari, ce zici? Poate vine Petrică la colindat dacă îi mai trece gâtul... În scurt timp, mirosurile începură să dea năvală prin casă, aburind ferestrele. Frământă aluatul cu mâinile tremurătoare și deformate de artrită, împături frunzele de varză pe pipăite, pentru că privirea nu o mai ajuta și deretică încă odată în căsuța ei încălzită de la cuptorul încins. Găsi câteva globuri într-o cutie de
AJUNUL CRĂCIUNULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363279_a_364608]
-
care nu a fost în stare să pună o pingică la bocanci, dar îl făcuse boșorogii ăia cu carte multă geniul carpaților de pretutindeni, lua-i-ar dracu și pe ăia, că din cauza lor ai ajuns o curvă! m-au aburit și pe mine, de eram în stare să fac moarte de om pentru tine! maică țară, spune-mi, o să te doară dacă plec și eu, cum a plecat mai toată floarea matale? ăia cari au avut oleacă de minte, ăia
SĂ NU-ŢI PARĂ RĂU... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363305_a_364634]
-
într-o formulă, vezi că-ți trece printre degete.» (SSra, I, 173). Criticul vorbește și despre «o anumită percepție dilatată a timpului», desemnând o formă de bază a existenței: țimpu-i «o noțiune imprecisă și poetul face totul pentru a o aburi și mai mult» (ibid.). Marian Popa nu găsește în Dreptul la timp decât «divagații pe marginea categoriei timpului văzut biologic, istoric, cosmic, mecanic, metacronic...» (PDlc, 524). La o analiză atentă, Dreptul la timp se constituie într-un document fundamental al resurecției
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
-
acestuia, inversul bunăstării umple înlăuntrul cu decepții, dezamăgiri ciudate. Pachetul de țigări de pe masă (mă atrage, mă face să visez...) Îl deschid și viciul apare sub formă de țigară, pe care o fumez. Ca un vers cu nicotină și fereastra aburește, Lumina se estompează și întunericul crește. Viciul pictează pe creier, nuanțele non-abstinenței Opacizând spiritul ce nu mai funcționează, crescând limita frecvenței. Complexul de întrebări iraționale, adresate intelectului intoxicat de alcool sau țigări, de către viciul atras de abstinență, sfredelește carapacea minții
OAMENI ȘI VICII de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362264_a_363593]
-
Din fulgii din zăpadă ți l-am cules mereu - Rămas ascuns pe fila de calendar târzie Scăldat în frumusețe sub braț de Dumnezeu, Colindul sfânt ne-aduce-a Crăciunului magie. Plutesc în seara sfântă vrăjită de genunea Luminilor din vise pe geamuri aburind Coruri de îngeri veseli ce preamăresc minunea În taine ferecată și-ncep să te colind. Și în decoruri albe ecou sublim răsună Din plânsetul de cetini și zâmbetul fetiței Colind cu toată ființa când picuri de lumină Așează nemurirea în
SUFLET DE COLINDĂTOR de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362301_a_363630]
-
la Ajun! -Tu ești, măi Tudorele? Bată-te, să te bată norocul! Te știam plecat să înveți o meserie. Undeva departe. Hai în casă! -Învăț mecanica la moară...la Lisa....la domnul Ionescu, spuse calm, cu o voce din care aburea fudulia. -Daaa? se miră laudativ, domnul Ștefănescu. Și...ce târăști după tine? -Asta e nuiaua mea fermecată. E de alun. -I-auzi! Zâmbi domnu’ Ștefănescu. Las-o pe prispă! -Nu! Că nu mă despart de ea niciodată. Și o aduse până în
NUIAUA FERMECATĂ-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362331_a_363660]
-
Din fulgii din zăpadă ți l-am cules mereu - Rămas ascuns pe fila de calendar târzie Scăldat în frumusețe sub braț de Dumnezeu, Colindul sfânt ne-aduce-a Crăciunului magie. Plutesc în seara sfântă vrăjită de genunea Luminilor din vise pe geamuri aburind Coruri de îngeri veseli ce preamăresc minunea În taine ferecată și-ncep să te colind. Și în decoruri albe ecou sublim răsună Din plânsetul de cetini și zâmbetul fetiței Colind cu toată ființa când picuri de lumină Așează nemurirea în
PAULA DIANA HANDRA [Corola-blog/BlogPost/362312_a_363641]
-
am deloc spor. Of ,of of, încă sunt mic S-o mulțumi c-un pupic ? De-ale toamnei Șiruri, șiruri trec cocorii, Mic e muntele din zare, Păsările migratoare Punte fac pe largul zării. Nimeni nu mai e-n livadă, Aburește-n câmp ogorul, Bobul mic sub glii trudește, Să-și ridice capușorul. Râul noaptea-i plin de stele; Ziua pare de mărgean Și grăbind către ocean Poartă gândurile mele. Scuturate flori de măr Sunt căzute în uitare, Mere roșii fac
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
pe mine zece pături Ca să nu ies în o-mături Și să nu tremur de frig Zori de ziuă vin să cadă Prin perdeaua albă, lipsă Ăsta e doar un tertip să Mai amân ieșirea la corvoadă Mi s-au aburit pereții Cu adânci păreri de rău Cred c-am fost un mare nătărău Pe toate drumurile vieții! Parcă-aveam mai multe lemne Pentru când avea să cearnă Cu tristețe peste iarnă Și atâtea alte semne Cercetez șopronul gol Vreascuri, câteva găteje
VIN DE-MI CÂNTĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361170_a_362499]
-
mai triști. Până unde își poate întinde îndobitocirea granițele-i sumbre și atât de dulci pentru naivi?! Dacă am asculta cum respiră cerul; dacă am asculta cum respiră pământul, atunci poate groaza ce se întinde în peisajul imbecilității ar înălța aburi ahtiați de flăcările zvârcolirilor noastre și fiori de nebun beat de înălțare ne-ar mărgini teama de foame. Și nu teama de hrană ne-a ținut mai bine de o mie de ani în mediocritate? Câtă nevoie avem de a
ÎNCOTRO ROMÂNIA? ÎNCOTRO CULTURA EI! de MARIA COZMA în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361217_a_362546]
-
al timpului său și al celui ce urmează! Și-s bucuros că sunt contemporan cu el și că mă onorează cu prietenia lui. Nu știu când s-a terminat vinul acela de Chianti. Stelele nu pătrundeau prin perdelele largi ce abureau geamurile. Grătarul se stinsese, și niște sticle goale ne ignorau, deci n-aveam de ce să le luăm în seamă. Virusul meu cred că a fost ucis de farmecul oaspeților și de discuțiile purtate între noi pe care Mihai le-a
DIVINA ÎMPLINIRE – UN ÎNALT OASPETE DORIT – SCRIITORUL ROMÂN MIHAI BATOG BUJENIŢĂ de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/364057_a_365386]
-
ai avea rivală, nu ai fi cea mai frumoasă și nu le-ai băga în boală. multe merg la mănăstire să îți pună acatiste și o țin într-o postire, storcând lacrimi în batiste. mă așez și eu la coadă, aburit de afuzali; am un chef nebun de sfadă, să mi-i fac pe toți rivali. Referință Bibliografică: am un chef nebun de sfadă / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1046, Anul III, 11 noiembrie 2013. Drepturi de Autor
AM UN CHEF NEBUN DE SFADĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1046 din 11 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363191_a_364520]
-
am pus masa pentru amândouă și am invitat-o cu mare drag, studiindu-i stupoarea și nedumerirea. Probabil credea că încă nu descoperisem făcătura ei și se uita cam cu frică la farfuria mea, plină ochi cu nectarul zeilor ce aburea periculos de apetisant. Sporovăind vrute și nevrute, observam cu mare plăcere reacțiile contradictorii ce i se perindau pe fața aia de spate. Când am scufundat lingura în farfurie și am dus-o plină la gură, respirația ei s-a blocat pe undeva
TEMNICER NEIDENTIFICAT de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368522_a_369851]
-
acumulat peste noapte niște bani; ce se spune despre el? parcă nu mai cunoaște lumea.. dintr-o dată e un “alt om”... vrea să spună). Din păcate, ele nu fac altceva decât să aibe altă nuanță, precum lentilele helieumatice, s-au aburit ochelarii, s-a ridicat nasul un pic mai mult și.. se evită nu numai comunicarea autentică cu celălalt, ci și cu sine. De a ajuns peste noapte ‘cineva’ sa se mintă pe sine, atunci dimineța devreme minte pe altul, încercând
COMUNICAREA CE SUSCITĂ AUTENTICITATEA de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367771_a_369100]
-
ați părăsit iubitul! Doamne, ce era în sufletul căpitanului! Jos, în vălmășagul luptei, Mărțișor nici nu observă fuga lui Zefir cu Nor Alb și Primăvara. De altfel nici nu mai putea pentru că Ger Sticlos suflă de câteva ori peste el, aburindu-l cu chiciură la ochi și gură, iar Nămețilă azvârli în el un munte de zăpadă, pe care Viscorilă i-o suflă în ochi, de nu mai văzu nimic și nu mai putea face nicio mișcare, îngropat în omăt cum
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
înoate, lăsându-se în voia mișcărilor mele îndârjite, la care refuzam să renunț atâta timp cât știam că sferele aveau să apară în curând. M-am luptat cât de bine am putut cu curenții puternici, dar, de îndată ce a apărut al treilea soare, aburind pământul malurilor înalte, am hotărât că e timpul să ieșim din apă pentru a ne odihni câteva clipe. Aveam o hartă extinsă încărcată în brățară și m-am grăbit să o accesez, pentru a cunoaște distanța parcursă în aval. Respirația
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367944_a_369273]
-
Toate Articolele Autorului să te întorci nu plâng cu picioarele pline de noroi stau în pădurea de cuvinte nespuse te strig nu am știut dacă ai nume numai cu răsuflarea poți rupe sârmele ghimpate numai cu lacrimi poți înveli mâinile aburind pecetea iubirii veșnice aștept cuvântul zidit întors în vorbe înfometate să-mi spună că sunt frumoasă să nu mă sting mi-am amintit tu esti adierea care înclină firul de iarbă din vasul de lut mă-ntreb când ai orbit
IUBITE de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367309_a_368638]
-
vremuri, bea numai papa? La fel! Voiai o mașină trăsnet cu care să faci praf o pițipoancă? Te duceai la un vecin care avea o imprimantă mare, îl serveai cu o tărie și, în cinci minute plecai la volan să aburești gâsca. Sau poate spiritul de aventură te făcea să poftești un iaht înarmat cu arme nucleare și heliport. Eii, mai dura, te mai făceai mangă cu alt vecin, dar până spre seară plecai cu iahtul spre insulele din Marea Sargaselor
ÎN SFĂRŞIT, COMUNISM! de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2324 din 12 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/367418_a_368747]