616 matches
-
nimănui. Vechi călător să calc vremelnicia, Să redevin din nou învingător, Să-mi curgă peste plete reci cascade Și iarba să-mi tresară sub picior. M-așteaptă fiarele fără odihnă Să repetăm scenariul ancestral... Să-mi pun pe umeri blana aburindă, Fad, mirosind a sânge animal. Cu carnea-n tolbă, împrăștiind căldură Să plec înspre cabana mea de foc, Iubita mea așteaptă-nfometată... Voi repeta al cărnii dulce joc. Ca fiarele, mereu, fără odihnă, Ne vom iubi frumos și clandestin, Vom transpira
CABANA IUBIRII de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354009_a_355338]
-
lor se simțea și ea, cerând Cerului dovadă că este vie, că tot ceea ce simte este real. I-ar fi plăcut să alerge prin perdeaua de apă, să-și spele gândurile, să-și caute sensul, stropindu-se cu fericire! Cafeaua aburindă se odihnea acum lângă tastatură. Mira își amintea o furtună anume. Era în septembrie. Plecase împreună cu Florin de la serviciu. El o aștepta în parcare, cu emoția reîntâlnirii, cu muzica pornită. Melodii selectate, care știau că o să o încânte pe aleasa
5 de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1898 din 12 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352665_a_353994]
-
cinste și o onoare să muncesc zi-lumină pentru toți, fără răsplată ... Dar Doamne, ce răsplată mai mare decât să vă văd acasă pe toți, uniți, adunați aici unde oricum va este mereu gândul, dorul, dragul... în jurul mesei rotunde, în jurul pâinii aburinde, cu ochii lucindu-vă de drag de cel de-alaturi, de sete de viață... Dumneavoastră sunteți bogăția mea, mândria mea, viața mea, patria mea...! Referință Bibliografica: Deja este prea mult ! / Lia Zidaru : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1304, Anul
DEJA ESTE PREA MULT ! de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347101_a_348430]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > SĂRUTAȚI DE PLOAIE, NE DESPRINDEM PE RÂND Autor: Suzana Deac Publicat în: Ediția nr. 320 din 16 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Sărutați de ploaie, ne desprindem pe rând peste mirii nopții și pădurea aburind a taină poarta înălțată din voci și stânci cuvinte șiroaie stropite de păstrăvi lacrimi de izvoare acolo trece ziua prin inelul nopții amintirea încrestată într-o palmă de nisip pescărușii țipă la sfârșit de august când timpul mângâie fără răsunet
SĂRUTAŢI DE PLOAIE, NE DESPRINDEM PE RÂND de SUZANA DEAC în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357035_a_358364]
-
de ploaie stagnează în suspensie nu s-ar desprinde de florile în corchine când cercuri concentrice dizolvă ființa iar umbra ajunge relativă petale pe ramuri petale pe pământ sărutați de ploaie ne desprindem pe rând peste mirii nopții și pădurea aburind a taină poarta înălțată din voci și stânci cuvinte șiroaie stropite de păstrăvi lacrimi de izvoare Suzana Deac Referință Bibliografică: Sărutați de ploaie, ne desprindem pe rând / Suzana Deac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 320, Anul I, 16 noiembrie
SĂRUTAŢI DE PLOAIE, NE DESPRINDEM PE RÂND de SUZANA DEAC în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357035_a_358364]
-
una prin pădure, am avut nevoie de aer curat... Tatăl și-a băgat degetele în părul lui brunet, semn de fericire, că îl vede întreg... iar bunica i-a pus o farfurie mare în față cu o bucată de mămăligă aburind... mănâncă, dragul meu, ai să vezi că totul se rezolvă. -Unchiule, cum te simți? -Bine, acum mai bine, nu-ți mai face atâtea griji din cauza mea... îl liniștea unchiul binevoitor. Uită-te și tu la mine, vezi că-s bine
LUMINOSUL de SUZANA DEAC în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357048_a_358377]
-
orice secretară din lume, își vede de treburile ei însă din timp în timp se mai și hlizește într-o oglindă ovală agățată în spatele ei în care se machează țipător, spre deosebire de muncitor care intră gata machit. În fața ei, o ceașcă aburindă de cafea din care soarbe la răstimpuri egale, rostind de fiecare dată: „E delicioasă!” Afară de cei doi protagoniști, mai avem posibilitatea să auzim și gândurile lor, sub forma unor replici înregistrate pe bandă sau pe casetă, astfel că în anumite
O SCENETĂ BANALĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357102_a_358431]
-
această comuniune care-i strânge pe toți în jurul mesei și-i satura. Atunci Bucuria înflorește precum trandafirul scăldat în primele raze și-n roua dimineții. Trezind parfumurile țări, care străbat depărtările și te îmbie. Bucuria dăruirii unui coltuc de pâine aburinda este cu atât mai mare, cu cât e primită și împărtășită creștinește. Iar cel care a frământat-o nu are mulțumire mai mare decât să vadă cum e înfulecata cu plăcere. Ea înfrățește, unește intru Cristos, leagă-n comuniune spirituală
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357147_a_358476]
-
că o ia leșinul de poftă. Își scoase cuminte traista, răsturnă fructele în coșarca de lângă masă, se spălă în fugă pe mâini și pe obraji, după care se așeză la masă lângă Moșu. Ascultă rugăciunea cu ochii pironiți pe zeama aburind în blidul din fața ei. Înghiți de câteva ori în sec, pierzând șirul cuvintelor. - ...acum și pururea și-n vecii vecilor... - Amin, șopti recunoscătoare. Prima farfurie o topi fără să stea pe gânduri, apoi îi ceru bunicului încă o porție. Moșu
RACAMEŢII de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357787_a_359116]
-
în viața ei așa ceva. Până a fost gata mămăliga, cei doi conțopiști ai primăriei goliseră carafa de vin. Bunicii mei nu au băut nimic. Ședeau ca pe ghimpi, fiindcă știau că legea e foarte aspră. Lena Dunăreancu a trântit mămăliga aburindă pe masă și din tigaie a pus într-un castron de lut niște afumătură și câteva ouă, pe care le fripsese. Cei doi puseseră niște registre pe masă și voiau să redacteze actele pentru Ghigă. Dănilă Dunăreancu le tot distrăgea
MĂMĂLIGĂ CU ŢUICĂ (PROZĂ SCURTĂ) de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357921_a_359250]
-
e cunoscut de la un necunoscut din mileniul trecut; I-o fi fost de trebuință celui întru neființă și care s-a dus călare dincolo de timp și zare? Ori poate-au făcut popas împreună sub ploaia de stele și lună? Această aburindă țărână pe care eu o țin în mână poate nu e altceva decât sufletul lui și atât Referință Bibliografică: Scutul / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 545, Anul II, 28 iunie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion
SCUTUL de ION UNTARU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358376_a_359705]
-
mai productivi ai vieții noastre, să ne sacrificăm și să întâmpinăm greutățile necunoscutului, trăind departe de rădăcinile noastre. Într-o astfel de frumoasă lună a anului 2012, mă aflam în vizită la o prietenă. Și, cu o ceașcă de cafea aburindă în fața noastră, câte nu pot discuta două femei, care nu se pot vedea nici măcar din Crăciun în Paște, ci doar o singură dată pe an? Priveam masa cu cele două ceșcuțe și mă gândeam că, dacă ar mai fi trăit
„ESTE GREU SĂ TRĂIEŞTI, DAR SĂ ŞTII CĂ E GREU SĂ ŞI MORI!” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 793 din 03 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/358441_a_359770]
-
deloc. De aceea a preferat să ajungă conțopist, cum se exprima el însuși. Mi-a făcut și niște fotografii, nu mai știu pe unde naiba sunt. Unde să fie, le-ai ars, observase precipitată, intrând tocmai cu oala de supă aburindă în mâini, mama. Strânsese din ochi spre mine, îndemnându-mă să nu divulg secretul păstrării uneia dintre ele. Iar tata se întunecase brusc la față și încetase pentru moment să mai spună ceva. Ești curios să afli ce îmi scrie
BUN VENIT, MOISE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358133_a_359462]
-
Acasă > Stihuri > Reflecții > CAFEAUA ABURINDA Autor: Coști Pop Publicat în: Ediția nr. 1456 din 26 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Ești numai pentru mine, așa-m crezut Dimineți la rând, sorbind, Ținându-ne de mână, cafeaua aburinda. Ești numai pentru mine, așa-m crezut, Zile
CAFEAUA ABURINDĂ de COSTI POP în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357636_a_358965]
-
Acasă > Stihuri > Reflecții > CAFEAUA ABURINDA Autor: Coști Pop Publicat în: Ediția nr. 1456 din 26 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Ești numai pentru mine, așa-m crezut Dimineți la rând, sorbind, Ținându-ne de mână, cafeaua aburinda. Ești numai pentru mine, așa-m crezut, Zile întregi și nopți de-a rând, Trăind frumos, iubindu-ne, Toate, trecând doar, peste noi, rugându-ne, Să fim mereu îndrăgostiți și împreună... Însă, tu nu ai fost așa, Cum am crezut
CAFEAUA ABURINDĂ de COSTI POP în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357636_a_358965]
-
Însă, tu nu ai fost așa, Cum am crezut, doar pentru mine, Ai fost și pentru altă(ul) Gândind că ți-e mai bine, Iar eu îmi beau acum, cafeaua, fără tine. Viena, Austria 08 decembrie 2014 Referință Bibliografica: Cafeaua aburinda / Coști Pop : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1456, Anul IV, 26 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Coști Pop : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
CAFEAUA ABURINDĂ de COSTI POP în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357636_a_358965]
-
să-ți simt respirarea dansând în păr, lasă mătasea să treacă dincolo de marginea fricii, să fii azi, urmă să vii. timpul tău să-mi mângâie fața arămie, slăbită de căldura depărtărilor. îți aud pașii sărind peste violetul serii, adulmecând buzele aburinde. marginea zâmbetului tău însetat atârnă povești pe lobul urechii. sărutul pășește tot mai aproape, râvnind prospețimea bujorilor din obraji. în depărtări, nechezatul cailor sălbatici trece tremurul cu fața spre lună. ziua aceea mă-nvelește să dorm diafană. Referință Bibliografică: în
ÎN SEARA ACEEA de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357675_a_359004]
-
biblioteci internaționale din USA, Franța ,Italia. Poetul scrie o poezie rafinată cu metafore alese, inedită, plină de înțelesuri: “Orfic m-am ascuns în mantre/ Sub nirvanicul zăbranic.../ Sfânt Enkomion de tandre/ Stihuri, versul meu uranic...” În “Hermina oglinzilor” femeia “goală, aburind a sărut”...” Undeva, cândva, mâine ieri,/Pe asprite de zvâcnet atlazuri,/ Cu țărmuri retrase-n dureri / Și luna suind din talazuri, / Cineva le va pune lințoliu,/ Zăbranic nirvanic, de doliu/ Și mâna aceleia, poate,/Cu degete/ Îngândurate/ Le va sparge
O ANTOLOGIE DE POEZIE IZVORÂTĂ DIN LIVADA ÎNFLORITĂ A IUBIRII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357627_a_358956]
-
noi în ultimii ani. Adică... insuportabile! Mă cuprinse, dintr-o dată, o sete istovitoare. M-am uitat în stânga, m-am uitat în dreapta, am văzut o cofetărie micuță așezată, oarecum, la umbră. Am intrat, am luat o sticlă de suc cu promoroaca aburindă pe eticheta expirată. M-am așezat la o măsuță. Era ceva aglomerație. Uitându-mă, de jur împrejur, privirea mi s-a oprit pe silueta unui copilandru care se apropia, șovăitor, de o măsuță din imediata mea apropiere. Deși foarte modest
ÎNTR-O NU ŞTIU CARE VARĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 487 din 01 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358568_a_359897]
-
-ul fiului Dnei Maria Marietta Dincov, oferindu-ne astfel, pentru o săptămână condiții de cazare cu totul speciale. Dar și mai plăcut era dimineața când Dl Florin Bordușanu ne pregătea cafelele, pe care Dna Dincov ni le servea în cești aburinde împreună cu niște brânzoaice calde făcute de ea. Ospitalitatea lor, ca și a întregului personal de la Câmpul Românesc, s-a împletit mereu cu zâmbetul și o vorbă bună, alături de urarea de bună ziua, făcând ca totul să pară și mai însorit. Voi
OSPITALITATEA POPORULUI ROMÂN – CEL BINE-CREDINCIOS DE PRETUTINDENEA de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/344629_a_345958]
-
iar zâmbetul drag să-mi deschidă ferestre ce fost-au deunăzi cernite vreau să-mi scald răvășirea în ochii tăi tandri, adânci. De Crăciun vreau să-ți simt mângâierea, MAMĂ, din doruri să facem cununi împletite cu lacrimi din stele... aburind de miresme alese să gustăm cozonacu-amândouă numărând fulgi de nea să ne spunem povești iar când lemnul în sobă trosnește scânteind în amurgu-nghețat să îmi ții capu-n poală cum știi doar dumneata și-n noaptea Crăciunului lină sub bradu-mbrăcat
DE CRĂCIUN, CU TINE, MAMĂ! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 356 din 22 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358881_a_360210]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > CASA RAIULUI Autor: Jianu Liviu Publicat în: Ediția nr. 332 din 28 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului CASA RAIULUI În blidul de pământ, bucăți de pâine - Un lapte aburind în el, fierbinte - Pe laviță, stă trupul meu, cuminte - Mănâncă, să viseze, înainte - Pe masă, un opaiț aruncă -o mână De umbră, și lumină, prin odaie - Și pleoapele, și gândul, mi se-nmoaie - Pe cale, întunericul se-afână - În sobă arde
CASA RAIULUI de JIANU LIVIU în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358956_a_360285]
-
Acasa > Stihuri > Tonalitati > CATRENE V Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 471 din 15 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului CEȘTI REBELE Iată ceștile rebele, Aburindele cafele, Sorbindu-le cu nesaț, Să rămână numai zaț! --- DE DIMINEAȚĂ Când te scoli de dimineață, Și îți pui cafeaua în față, Stai așa și te gândești, La viața care o trăiești! --- DE LUNI... Începând de azi de luni, Vă
CATRENE V de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 471 din 15 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359029_a_360358]
-
a dus. Capra vecinului nu mai moare singură. Trebuie să moară capra, cu vecin cu tot. Dar dacă moare capra cu vecin cu tot, cine mai pregătește prohodul cărnii? Pentru cine se mai pârguiește surâsul la freamătul castronului cu porția aburindă? Nu se mai umflă în gâtlej ciuda, invidia și răutatea. Se usucă pe picioare. Uitătura se stafidește. Curtea vecinului e goală. Nu mai e nici capra, nu mai e nici vecinul. Bate vântul prin scaieți. Țara arde. Un vrej răsucit
ŞTIREA ZILEI: JURNALISTUL – UN CHIRURG SOCIAL (ESEU) de DONA TUDOR în ediţia nr. 1428 din 28 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359015_a_360344]
-
și culoarea. Și sânii tăi, îi văd în miez de noapte, Doi grauri gureși adormiți, Ascult și-n somn cum ciripesc în șoapte, Și ochii mei îi urmăresc vrăjiți. Și tu, frumoasă ca un trandafir sălbatic, O masă plină, caldă , aburindă Cu gura care doarme surâzândă Și trupul tău zvâcnind în somn sporadic. Și mâna mea, ce vrea să te cuprindă, Și gura mea, ce vrea ca să te soarbă, Întreaga ta ființă mă intrigă Și doar iubirea ta rămâne oarbă. Referință
IUBEŞTE-MĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359485_a_360814]