362 matches
-
nu e veșnic. În clipa următoare s-ar putea să nu mai existe, dar nu se putea împotrivi, încât, culcată pe spate și neputincioasă, nu poate fi decât răbdătoare, obligată să accepte totul. După îndelungă vreme în care privise geamurile aburite, tăcută și incapabilă să înregistreze celelalte zgomote ale spitalului, începuse să accepte condiția ei de neputință în patul-leagăn - din care e posibil să se ridice, cum e posibil și contrariul. Adică simțea că ar fi fost în stare să discute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
burduhănos și am băut zdravăn, în vreme ce priveam, din dreptul ferestrei, ștearsă cu dosul mâinii, nămeții albăstrii de afară. Câteva crengi încărcate cu zăpadă ajungeau până deasupra ferestrei. Lumina gălbuie a felinarelor părea ireală. Am șters din nou cu mâna geamul aburit și prin gaura lărgită în sticla apoasă am văzut strada mocirloasă, trotuarul de peste drum, troienit, cu o cărare prin mijloc pe care oamenii rari mergeau în șir indian. Auzeam glasurile în spatele meu, muzica din camera de alături. Dar peste toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
intactă a pilotului aflat la conducerea avionului. Unde era oare pilotul acum? Jim se prefăcu, preț de cîteva clipe că manevrează aparatele, ca și cum gestul acesta de empatie ar fi putut invoca spiritul aviatorului mort de mult. Sub unul dintre cadranele aburite, o bandă metalică, avînd pe ea un șir de caractere japoneze, fusese prinsă la bord. Era o listă de indicații pentru pilot. Jim jupui banda de pe niturile mîncate, apoi se ridică și o strecură În buzunarul pantalonilor săi de catifea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
un năvod, Aș fi putut să cumpăr cu câteva bancnote Fecioara, și să isprăvesc suavul episod. Ferdinand Sinidis „...O carte despre suflet, nu că nu face să fie scrisă, obiecta Ferdinand Sinidis, dar literele paginilor ei sunt câteodată atât de aburite, încât trebuiesc citite pe dedesubt, ceea ce nu se prea obișnuiește. E a treia față din tripticul care trebuie împlinit din carne, vin și duh, și se poate încheia, cocoțat pe muchia unui povârniș de munte. Prin fereastra larg deschisă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
rotile și saci de gunoi proaspeți deasupra cadavrului. Ai fi zis că stătea să se dezintegreze În orice clipă, sfărâmat de vântul șuierător, dar reușea să țină ploaia departe. Unde naiba or fi? Logan șterse un mic hublou pe parbrizul aburit. Starea de spirit i se Înrăutățise simțitor În timp ce se luptaseră cu sacii negri din plastic Încurcați și cu pubelele necooperante. Calmantul pe care Îl luase la prânz Își pierdea efectul, așa că simțea dureri la fiecare mișcare. Scoase bombănind flaconul, luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
informații despre progresul investigației, se plânse că era deja al doilea copil ucis găsit În atât de puține zile, dădu de Înțeles că era doar vina lui Logan și trase câteva Înjurături. Logan așteptă să se afle la adăpostul ferestrelor aburite ale mașinii Împreună cu Watson până să exprime ce ar fi vrut să Îi facă procurorului cu un cactus și un flacon de Ralgex. Avură nevoie de mai bine de o oră să ajungă de la capătul Niggului până la imensul Tesco din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
domnule. — Am mai pierdut un copil. Mașina se Încingea prea repede pentru ca radiatoarele să poată face față. Logan le pornise, la fel făcuse și cu Încălzirea, la maximum, dar lumea de afară se vedea În continuare În ceață În spatele geamurilor aburite. Inspectorul Insch stătea pe scaunul pasagerului, mestecând gânditor, În timp ce Logan privea prin parbriz străzile Întunecate și inundate de ploaie, Încercând să străbată orașul către Hazlehead, acolo unde dispăruse ultimul copil. Știi, spuse Insch, de când te-ai Întors la lucru, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Laz! spuse el, Întinzându-i o mână. Mă bucur să te văd. Îmi place cum v-ați amenajat aici. Își roti mâna În jur pentru a indica zona Înghesuită și aburindă a recepției, cu vizitatorii ei uzi și cu ferestrele aburite. — Numele meu este McRae. Nu „Laz“. Colin Miller Îi făcu cu ochiul. — A, da, știu. Am făcut și io niște cercetări de ieri de când ne-am văzut la budă. Iar agenta aia a ta, e o bucățică pe cinste, apropo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
la viață a stației. Mai găsiseră un cadavru. Se Întunecase până să ajungă Logan la mica fermă din Împrejurimile Cults-ului. Poarta era deschisă, o mașină de patrulă parcată alături, cu doi agenți cu mutre nefericite care se vedeau prin parbrizul aburit. Blocau accesul la drumul spre fermă. Logan se opri lângă ei și lăsă În jos geamul. La fel făcu și agentul de la volan. — Bună ziua, domnule. — Care-i treaba? Inspectorul Insch e aici, la fel și procurorul. Doctorul de serviciu abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
aburindă. De lângă tacâmuri unde stătea, șeful poliției le strângea tuturor mâinile și le spunea ce treabă bună făcuseră Împiedicând problemele să apară. Logan acceptă supa și strângerea de mână cu același entuziasm, apoi se Înghesui la o masă de lângă fereastra aburită. Supa era fierbinte și gustoasă, și cu mult mai folositoare decât strângerea de mână. Dar măcar supa era gratuită. Un inspector Insch Încântat se trânti de cealaltă parte a mesei, Între doi polițiști uzi până la piele. Stătea și se uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
aici. Își lăsă mâna să cadă Într-o parte. Avem patru echipe de căutare pe-aici, care scotocesc sub fiecare tufiș, pod, În fiecare debara. Unde vrei tu. Alte două echipe sunt acolo, În... Insch arătă cu capul spre sticla aburită, indicând parcul de afară. O să punem mai multe echipe În parc imediat ce ajung. Logan Încuviință din cap. — Ce crezi? Insch se aplecă Încet Înainte, cu coatele pe marginile podului de lemn, cu fața Închisă, privind la peștii care Înotau lasciv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
jos, pe pământul moale care rămâne lipit de tălpi; o tortură care-l aprovizionează pe recrutul mascat cu o ură care să-i ajungă toată viața. Așa cum e de presupus, îmi voi fi elaborat răzbunarea bocind în spatele lentilelor rotunde și aburite ale măștii de gaze, repetând-o în cele mai mici detalii. Pe drumul de întoarcere de la baraca în care e bucătăria mă opresc, sunt acoperit de brazii încărcați de zăpadă. E drept că văd licărind conacul în depărtare, dar conacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
precise se estompau. Nu era totuși o stare de oboseală care cerea repaos, era o beatitudine ce înlătura sforțarea cugetărei ca prea dură. Impresiile tari, pe care le-ar fi avut despre cele auzite, se diluau. Ca printr-o oglindă aburită, trecu imaginea lui Mika-Le, așa cum o văzuse ultima oară la un dejun. Cu capul ei de țânțar negru, cu ochii imobili, acele două ovale de lichid galben, cu corpul slăbănog de copil rahitic, îmbrăcată cu o rochie verde de eponge
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
nu se ducă de lângă Doru. Frică să nu se mire Hallipa de ceva și să bănuiască. Curiozitatea lui Mini se deșteptă mai viu. Ce italian? Lenora asta așa de pasionată în căsnicie încît o revolta, o dezgusta! Ca o fotografie aburită, fizionomia așa de caracterizată a Lenorei îi fugea în noaptea transparentă din conștiință, fără să-i poată suprapune alta. - Cum se poate! exclamă Mini. - Vezi bine că pe Hallipa îl iubește! Ba chiar peste măsură! A fost un accident! se
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
solare. 29 Atunci fizionomia amoroasă a Lenorei se recompuse și se desăvârși, cu zbuciumul acela înfocat al carnei chinuite de sucurile ei otrăvite. Acum șoseaua era așa de netedă încît mersul egal al trăsurei părea o plutire. împrejur, peisajul invizibil, aburit, se schimbase. Toate acele adâncimi și reliefuri ale clarobscurului dispăruseră; nu mai erau tufișuri, pădurici, tăpșane, iarbă înaltă, care să populeze umbra cu forme albastre întunecoase. O apă subțire, argintie, le înconjura din toate părțile și lunecau pe ea. Era
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
oraș, să o tragă și pe cealaltă ca să mănânce amândouă. Ce m-a șocat cel mai tare la ele este faptul că, deși arătau trăsnet, și roiau băieții în jurul lor, cu tot felul de propuneri, nu s-au lăsat niciodată aburite, preferând să moară de foame sau să mănânce cartofi. Nu prea pot să-ți spun cum și de ce am ajuns să mă mut cu Roses, cum obișnuiam să-i spun, pentru că nici eu nu știu prea bine. Mă despărțisem de
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
interioară fără seamăn. Sexul lui și-a mai pierdut din tăria înspăi mântătoare de adineauri. Se lasă copleșit de binele care îl învăluie, își sprijină obrazul de obrazul Sophiei. Afară e deja noapte. Își închide ochii. Încet. Prin gea murile aburite se văd forme de oameni care trec pe lângă mașină. Bun. Și-acum ce urmează. Ce mă fac cu tine. Acum, că m-ai găsit nepregătită. Ce-o să se ntâmple. O să trăim fericiți până la adânci bătrâneți sau o să dispari ca măgarul
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
drum spre living, în timp ce privirea Sophiei rămâne pe țeava care scuipă apă clocotită și abur, și vocea lui Cavanosa se aude spunând hai să mergem, și Sophia iese din baie și închide ușa, iar eu rămân rezemat de gresia deja aburită și-mi frec mâinile ca un personaj dintr-un desen animat. Un câine șmecher. Nu-mi amintesc cum îl cheamă. Unsprezece seara. Închide robinetul și iese din cabina de duș. Ră mâne în picioare în fața oglinzii. Apa șiroiește de pe trupul
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
cabina de duș. Ră mâne în picioare în fața oglinzii. Apa șiroiește de pe trupul lui, iar el stă nemișcat timp de un minut și-și fixează reflexia. De fapt, vede doar câteva părți din imaginea completă. Vede doar ce acceptă oglinda aburită să-i arate. Observă zonele în care trupul lui iese la iveală. Ochii. O bucată de umăr. Abdomenul. Întinde mâna dreaptă și deschide ușa. Așteaptă ca aburul să iasă din baie. Ceața începe să se șteargă de pe oglindă, iar el
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
Pentru că avea un corp superb. Și vecina mea era departe de a fi vreo Sophia. Dar pentru mine era totul. Atunci, la vârsta aia. Vecina mea umbla goală prin casă și știa că un puști o spionează din spatele unei ferestre aburite. Dar o să o las în pace acum. Nici n-am idee cum de mi-am amintit de ea. Probabil că la ora asta, vecina mea e doar o babă, cu acti vitate sexuală zero. Așa că n-are ce căuta în
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
gușe, La ce vărsări, ca de venin, Vis crud striviți și gând cretin! Stângi cuburi șubrede, intrate, De case roșii, zaharate; Verzi investiri, prin cîte-un gang, Sub ceasuri largi - balang, balang! RIGA CRYPTO ȘI LAPONA ENIGEL Baladă Menestrel trist, mai aburit Ca vinul vechi ciocnit la nuntă, De cuscrul mare dăruit Cu pungi, panglici, beteli cu funtă, Mult îndărătnic menestrel, Un cântec larg tot mai încearcă, Zi-mi de lapona Enigel Și Crypto, regele-ciupearcă! - Nuntaș fruntaș! Ospățul tău limba mi-a
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de mici, la fel de grele... O rază prăfuită prin toate furnica. Și dârdâind sub brumă și colții de migdale Rahatul părea urmă de-ngheț după topit. Un candel cât o nucă, prin perne de halvale, Dormea-n trandafiriul lui șters și aburit. (Răsfrîngeri vechi... Cuvântul nencăpător nu poate Să zică iazul verde ce-mi tremurați și-acum... Biet turc legat de biete cleștare...) Dintre toate, El candelul mi-alese, apoi, adus a drum, Porni mânat de seară și înghițit de cale, Târând
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
un ziar simte momentul de inspirație și dă drumul la reportofon. Doctorița cere un autograf. Se bea vin din sticle de plastic de doi litri. Se spun bancuri, „i-a strigat din vârful muntelului, măăă Io măăă...”. O anorexică total aburită, cu o jumătate de kilogram de brățări pe ea, face un efort, se clatină, zornăie, se-ncordează și reușește să se cațere pe masă. Se odihnește în patru labe. I-a căzut un pantof. Se ridică mai întâi într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
nimănui - flori, eviți vizitele și contravizitele. Scrii! De parcă asta ar fi esența unei vieți! În urmă cu douăzeci de capitole, ai întâlnit o femeie, a vrut să te scape de multe griji. O privești c-un ochean întors, tot mai aburit. Singur, ferit de orice moft; suveran peste imperiul infinit al colii de hârtie. Peste infernul personajelor gândite. Peste iubirile lor nefericite. Peste morțile lor premature. Autor al izbânzii și al fericirii lor, atunci când hotărăști că lucrurile trebuie să se termine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
și manșonul. Ne-am întors să luăm piesele de schimb. Mecanicul m-a lăsat în fața atelierului, a aruncat în portbagaj sculele trebuincioase și a plecat din nou. M-am învârtit încoace și încolo, cu cămașa udă de transpirație și ochelarii aburiți, fără să-mi mai pese de căldură. Indiferența pe care mi-o dăduse alcoolul coincidea însă cu o dorință mai intimă. Trăsesem din greu în acel ultim an de succese, eram mereu prezent, mereu la datorie. Pur și simplu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]