313 matches
-
Pe uliți ninse. Un plâns iernatic, innoptat, Cu viscol de urgie - În ceasul greu, întîrziat, Aleargă, cine știe... * MODERNĂ Cântau La "Radio" Populare, Aperitive, De-o țuică Și măsline. Legende clasice, Într-un castel, Departe, Secolul XVIII. Ceaiuri pișcoturi Și-acadele. Acolo, pace Acolo, Și-acolo. Orașul fermecat. Acroplan. Un tren, Un vapor. Un monstru Va fi ucis de un erou. Răsună Un megafon... Mistere Pe ecran. * GLOSSĂ Privește savant Cu inima beată De iubire Natura-i statică. Amorul renaște, Cu
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
iarna, degetele, ieșind din mănuși fără burice, la cățui, cu jeraticul pe jumătate stins, ca și cum tot ar mai fi avut de dat rest, în monedă măruntă de argint, cu cap de rege în efigii tocite, unor clienți care cumpărau stafide, acadele și alte multe produse coloniale, escamotate de comerțul socialismului biruitor; cu țațe grăsune, care pipăiau perdelele de mătase de la ferestre, în serile geroase și vineții, căutând, cu o atroce duioșie, fisuri în morala nevestelor tinere, după părerea lor, prea frumoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
A legat c-o sfoară mai groasă spectatorii din primul rând între ei, a trecut sfoara și printre picioarele scaunelor, nu chiar foarte strâns, cât să se mai poată mișca puțin, pe urmă i-a pus să strângă bomboane și acadele împrăștiate pe jos. Unii s-au împiedicat , alții s-au dezlegat să ia cât mai multe. Bozo stătea în fața lor, parcă dribla mingea, cu un pătrat de ciocolată pe vârful pantofului, c-un steguleț cu secera și ciocanul... cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
într-o balegă destul de caldă și îmbietoare. Viață adevărată! - Da... O să-mi comand un costum de clown, am s-apar în fața publicului internațional, am să jonglez cu trei bile sau portocale, tampampam, am să fac sluj, mersi-thank-you-danke, să-mi arunce acadele pe băț, doar îs obișnuiți cu asta, întotdeauna va fi cineva să-mi dea un pumn, să-mi pună piedică, ha-ha-ha, iată, strângeți copii de nasul roșu, face muuu... Cum, n-ați știut? Face muuu... S-a albit și tremură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
viața pare o vegetare ireversibilă. M-am copt destul, este vremea viermelui. Viermele semănat în apa botezului, fașă peste scutece, cărare spre dealul cu mușuroaie. Vierme cu chip de înger, înfipt în lumina ochilor; vierme ronțăind sinapsele ca pe niște acadele din zahăr ars; vierme lingând coastele, molfăind pielea, niciodată singur pe dinăuntru, niciodată singur pe dinafară; vierme însămânțat în pântecele mamei. "Gata, poți duce și tu povara desfacerii!" spuneau ursitoarele și el a dus-o cât pentru toți desfrunziții din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de rusă, i-am văzut eu când se încuiau pe dinăuntru. Îi scriitor, nu-l vezi, stă toată ziua cu botu-n carte, e poetă fetița noastră. Eu zic să-l dăm la pizdă să îl mănânce, îl suge ca pe acadea olteanca. Hai să facem cheta, Dora-i fată ieftină, pentru căciula lui Vladimirescu stă crăcită toată noaptea și, pe deasupra, pune și patimă nebuna. 25 de lei, fiecare câte 5 parale? E mult, un pachet de B.T., țigările mele pe două zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
era doar să nu se oprească apa și nici pe de parte că ăsta e un semn de intimitate. M-am mirat că după duș a ieșit gol, învelit în prosop și s-a uitat la mine ca la o acadea. M-am așezat rigidă în colțul opus al încăperii, răsfoind o carte. Aici însă a intervenit catastrofa. Dându-și seama că nu sunt așa de spontană și de accesibilă cum a crezut, a mai făcut niște zâmbre și, exasperat, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
nor, mai acătării... GLASUL LOR ÎNCĂ AICI‐I. Cum privesc la mine stele! Ai cui ochi sunt după ele?... Ai bunicului, bunicii? Glasul lor încă aici‐ i. Mâna caldă, tremurândă, tot mai stă‐ n amurg, la pândă, cu covrigi și acadele pentru‐obraji în acuarele. Dacă irisul‐ lumină panʹ la nalba din grădină și, cu fulgi, văzduh ocupu‐l, ce le‐ o fi, acuma, trupul?... Auroră boreală, sau a zorilor beteală?... Printre nori a ploii buclă, sau a soarelui nălucă ce
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
facem președinte, la partidul lu’ matale, aici la noi, pă județ, când va fi să fie! Nu simțiți unde bate evenimentele, ce tot vă mai prefaceți că nu știți! Vă codiți, cu nazuri de-astea parșive, ca Mantinela asta la acadeaua de-a luat-o în păpușoi, fără să știe ce-i aia, de i-a distrus viitorul și i-a schilodit caracterul destinului! Și-acuma umblă după cizmarul ăla de la Poștă. Îl știi de cum arată Gentimir ăsta? Plătești, să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și eu odată, înainte de Revoluția de la Județeană, cu o fată. Una, Mantinela, de-a lui Brandaburlea. Fată de treabă. Făcuse și doi ani de liceu, pe vremuri. Poate chiar ați auzit de ea. E doamnă mare acuma. Ține stabilimentul cu acadele de pe Dumbrăveanca, unde-a fost grădinița aia cu orar prelungit. N-au lăsat-o ai ei, că cică eu nu eram de familie. Că eu la calapod și ea fată cu școală. Că făcuse, de, și doi ani de liceu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
sunt cei deghizați În costumele din jur. Îl văd pe Paul traversând peluza, Îmbrăcat În pirat, cu trei copii mici Împiedicându-i-se printre picioare. — Nenea Paul ! Nenea Paul ! țipă unul dintre ei. Ia mai sperie-ne o dată ! — Vreau o acadea ! zbiară un altul. Nenea Paul, vreau o acadeaaa ! — Bună, Paul ! zic cu moralul la pământ. Te distrezi ? — Cel care a inventat Ziua Angajaților În Familie merită Împușcat, zice fără nici o urmă de umor. Dă-te naibii jos de pe piciorul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
în blugi, cu plete și cu mult suflet, băieți ce fumam țigarete Carpați și visam la fete cu rujuri și farduri. Îmi mai amintesc că purta la gât un pix lung, de plastic, cu capac rotund și turtit ca o acadea, pictat în multe culori vii care mă făcea să privesc fără să vreau și la sânii ei mici care abia se ghiceau de sub bluza largă a sarafanului. Unde-ți fug ochii țugulane? mă întreba în glumă, la pix sau la
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
îl privea, era clar că violul repreyenta un act cu țintă precisă. Simțeam că, forțându-mă pe mine, își forța propriile limite. Nu încă, spuse el, sărutându-mă cu blândețe, limba lui strecurându-se în gura mea cu ușurința unei acadele. Lasă-mă pe mine să fac asta. Și îngenunche la rândul său în fața mea. Mă sărută peste haine, plimbându-și limba peste cusături, nasturi și fermoare. Eram incredibil de excitat, năpădit de dorință. Dar când ajunse la penisul meu, în loc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
săi, fie ei, oameni de rând sau nobili, deci toată lumea era mulțumită. Într-o zi însă împăratul se îngrijoră. Se gândea că după ce el va muri, trebuia să urce cineva pe tron. Însă el avea doar o fată, pe nume Acadea. După câtva timp se născu și un băiat frumos. Pentru că el era la fel de dulce precum zahărul, îi dădură numele Zăhărel. Anii trecură. Într-o zi, Zăhărel și Acadea ieșiră într-o poieniță să se joace de-a v-ați ascunselea
ANTOLOGIE:poezie by Anca Gălăţanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_679]
-
urce cineva pe tron. Însă el avea doar o fată, pe nume Acadea. După câtva timp se născu și un băiat frumos. Pentru că el era la fel de dulce precum zahărul, îi dădură numele Zăhărel. Anii trecură. Într-o zi, Zăhărel și Acadea ieșiră într-o poieniță să se joace de-a v-ați ascunselea. Era rândul lui Zăhărel să numere, iar Acadea era cea care trebuia să se ascundă. Văzând Zăhărel că nu o găsește, începu să plângă. Atunci, slujitorii de la palat
ANTOLOGIE:poezie by Anca Gălăţanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_679]
-
băiat frumos. Pentru că el era la fel de dulce precum zahărul, îi dădură numele Zăhărel. Anii trecură. Într-o zi, Zăhărel și Acadea ieșiră într-o poieniță să se joace de-a v-ați ascunselea. Era rândul lui Zăhărel să numere, iar Acadea era cea care trebuia să se ascundă. Văzând Zăhărel că nu o găsește, începu să plângă. Atunci, slujitorii de la palat veniră în fugă la el. Zăhărel le povesti tuturor ce se întâmplase. Așa trecu o săptămână, două, trei și nimeni
ANTOLOGIE:poezie by Anca Gălăţanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_679]
-
să se ascundă. Văzând Zăhărel că nu o găsește, începu să plângă. Atunci, slujitorii de la palat veniră în fugă la el. Zăhărel le povesti tuturor ce se întâmplase. Așa trecu o săptămână, două, trei și nimeni nu o găsi pe Acadea. Așa trecură mulți ani. Până când, atunci când se împlineau zece ani de la dispariția Acadelei, avură loc și alte dispariții ale unor fete. Toate din familii nobile. Zahărul, ajuns acum un mare viteaz, începu să se gândească puțin pe această temă. Analiză
ANTOLOGIE:poezie by Anca Gălăţanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_679]
-
slujitorii de la palat veniră în fugă la el. Zăhărel le povesti tuturor ce se întâmplase. Așa trecu o săptămână, două, trei și nimeni nu o găsi pe Acadea. Așa trecură mulți ani. Până când, atunci când se împlineau zece ani de la dispariția Acadelei, avură loc și alte dispariții ale unor fete. Toate din familii nobile. Zahărul, ajuns acum un mare viteaz, începu să se gândească puțin pe această temă. Analiză situația și observă că toate acele fete aveau porecle ca Bombonica, Căpșunica, Miericica
ANTOLOGIE:poezie by Anca Gălăţanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_679]
-
multe camere. Străbătu multe încăperi, dar se simți împins, parcă, de ceva să intre într-o cameră anume. Deschise ușa încet și văzu un pat din vată de zahăr și multe alte obiecte făcute din dulciuri. Pe pervaz era o acadea. Atunci își dădu seama! Era camera surorii lui! Deodată auzi niște pași și un tânăr intră în încăpere. Era îmbrăcat la patru ace și purta o pelerină lungă. Părea a fi un vrăjitor. Of, timpul ăsta! E abia ora douăzeci
ANTOLOGIE:poezie by Anca Gălăţanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_679]
-
cu mâna. Apoi, ceasul din camera fetei arăta cu jumătate de oră în plus. După ce acesta plecă, prințul se întrebă de ce nu l-a văzut. După puțin timp, ceasul arăta ora douăzeci și patru, iar, în fața sa, ce să vezi? Sora lui, Acadea! Zăhărel, tu ești? Da, te voi salva de aici, nici nu credeam că mai trăiești! Cei doi se îmbrățișară, iar Acadea îi explică lui Zăhărel că vrăjitorul a văzut în locul lui zahăr, nu o persoană adevărată. Îi mai spuse că
ANTOLOGIE:poezie by Anca Gălăţanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_679]
-
nu l-a văzut. După puțin timp, ceasul arăta ora douăzeci și patru, iar, în fața sa, ce să vezi? Sora lui, Acadea! Zăhărel, tu ești? Da, te voi salva de aici, nici nu credeam că mai trăiești! Cei doi se îmbrățișară, iar Acadea îi explică lui Zăhărel că vrăjitorul a văzut în locul lui zahăr, nu o persoană adevărată. Îi mai spuse că la miezul nopții fiecare fată din castel se trezește și revine la înfățișarea normală. Azi toți sărbătoresc zece ani de când ea
ANTOLOGIE:poezie by Anca Gălăţanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_679]
-
revine la înfățișarea normală. Azi toți sărbătoresc zece ani de când ea a ajuns aici. Însă viața din castel nu este așa de dulce precum părea. Cei doi frați au pornit spre sala de bal, unde avea loc petrecerea. Zăhărel și Acadea au reușit să le spună și celorlalte fete despre planul de evadare. Astfel, după petrecere, fetele se transformară în dulciuri și încăpură cu ușurință în traista lui Zăhărel. Zăhărel fugi spre lacul de ciocolată, dar își dădu seama că vrăjitorul
ANTOLOGIE:poezie by Anca Gălăţanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_679]
-
la chioșcul din fața blocului în care locuia, de mână cu fetița de 3-4 ani și a dat, fără nici o ezitare 18.000 de lei pe un pachet de țigări. Când fetița i-a solicitat să-i cumpere și ei o acadea de 1.500 de lei, mama a bruscat-o spunându-i: nu ți-am luat ieri? Comentariile le las să le faceți dumneavoastră, cititorii. Adolescenții, tinerii și chiar maturii care devin fumători, alcoolici, toxicomani, purtători ai virusului HIV, sunt victime
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
de jur împrejur, ne sunt dați de stăpâna casei în timp ce gospodarul ne dă și câte un ban...Numai că, acum cu criza aceasta financiară, nici ei săracii, nu prea au... La unele familii, unde avem colege, primim mere, nuci și acadele, făcute în casă. Fetele, îmbujorate, ne servesc cu toate acestea, iar băieții, fără să ne observe părinții lor, ne făceau cu ochiul... Așa au învățat de la băieții mai mari. Pentru că doamna dirigintă locuiește la oraș, mergem la profesorii cu care
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Și unde, optzeci de ani mai târziu, oficialitățile naive și brave ale secolului trecut își inauguraseră imitațiile lor de peștere fioroase, lacul învîltorat, "purtînd la sînu-i stînci", mesele de piatră, poloboacele cu păcură pentru iluminat, gogoșeriile, țuicăriile, prăvăliile cu mititei, acadele, bigi-bigi și pandișpan, mizilicurile fără de parfumurile cărora în țărișoara asta nu se întreprindea nimic. Și chiar dacă, din păcate, se întreprindea, respectivul exces era iute acoperit și făcut uitat de către fermecătorul vălmășag de Occident și Orient al acestor neasemuite tărâmuri. Uite
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]