461 matches
-
ăsta. Dar, cum stabilim cu exactitate, numărul acestora, din întraga urbe? Prin control. S-au format echipe.Astea au cotrobăit peste tot: casă cu casă, apartament cu apartament, curte cu curte, împrejmuială cu împrejmuială, colț de acaret cu colț de acaret, ca, nu cumva să scape neânregistrat vreun colțișor de latrină, fără ca să-i fie aplicat impozitul respectiv. Ba,într-o ședință de consiliu, s-a adoptat încă un amendament, la hotărârea inițială. Anume, să fie taxată, absolut fiecare utilizare a
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
plecarea spre case a ultimilor participanți la petrecere și începutul coborârii și așternerii liniștii, peste vilă, peste tot acest colț al lumii, dintre marele municipiu și măruntul așezământ, de alături,în care-nfloreau, mai în fiecare zi, noi vile, noi acareturi ale oamenilor înavuțiți, din zonă. Aceste momente au sărit, brusc,în aer. Explozia puternică și marea vâlvoare de foc, ce a urmat, au fost ca un tragic strigăt de alarmă, asupra dezastrului,care se extindea, cu o viteză fantastică. O
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
unde. Și, deodată, totul s-a năruit! Așa-s unele cancere, s-au exprimat, medicii,în concluzie. Dincolo, concomitent, decesul bunicii, și al unuia din cei zece frați. La bunica, a rămas o gospodărie și o casă cu multe alte acareturi, de izbeliște; la bunul plac al hoților. Dincolo, o altă gospodărie, o vădană, cu doi copii, și cu nimic altceva. Nici apă, nu avea după ce bea, sărmana de ea! La mine - nu mai zic! Îmi venea să turb. Să iau
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
care, după aceea, desfăceau portofelul și-l răsplăteau cum puteau mai bine. Abia la câtva timp după petrecerea evenimentului băgau de seamă că i-au dat, mult prea mult, că bănișorii intrați în buzunarele popii le-ar fi putut spori acareturile cu vreun plug, ori cu o pereche de boi, cu o căruță sau câteva pogoane de pământ. Dar, ce e dat, e bun dat. Pe urmă, când iarăși li se întâmpla ceva, dădeau tot ca înainte, parcă preotul i-ar
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
buruieni, apoi intră pe o alee care cotea printre tufărișuri. în lumina farurilor pelice de promoroacă luceau prin frunzișul întunecat. McPake claxonă, apoi opri în fața unui conac impunător și toți coborîră. Conacul era o clădire pătrată cu două etaje, cu acareturi și o seră pe laturi. Tufișurile de zahă, ilice și rododendroni care o înconjurau îi dădeau un aer conspirativ, deși ferestrele erau luminate, se auzea muzică și pe aleea de pietriș de lîngă verandă erau parcate multe mașini. Ușa principală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cheie, apoi ciocănea și strângea din nou. Devenise elastic ca un acrobat și nici n-ai fi zis că venea de pe drum și că avea inima sugrumată de frică. Gazda, Godun, și cei doi slujbași, care de obicei meștereau printre acareturi, rămăseseră cu gura căscată: — Așa deci, ești mecanic... Păi mi-a pus Dumnezeu mâna în cap, zise proprietarul. — Nu, sunt doar inginer de frig, bâigui Omar, scuturându-se de zăpadă. — Cum e asta? Poate nu știi să spui exact în
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
casa gazdelor lui nu se întâmpla mare lucru. Godun era văduv, dar Omar nu află decât cu acel prilej că femeia care trebăluia zi de zi în bucătăria de la parter era numai bona copiilor și o intendentă a curții cu acareturi. Godun avea un băiat, Martin, pe care îl strigau Mémé și o fetiță mai mică, Isabelle-Anais, care abia împlinise cinci ani. Amândoi erau palizi și subțirei, nu împrumutaseră mult de la tatăl lor, care era roșcovan și greoi, dar cu ochi
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
înainte să intri. Exista și-o fereastră, cu zăbrele de fier, dar prin ea nu vedeai nimic. Era învelită pe dinăuntru cu pânza neagră a unui mahnae aruncat între vechituri. Era încăperea secretă a curții lor, pusă între cotețe și acareturi. Dacă mintea lui ar fi fost la fel de păzită, ar fi stat în câmp fără să-și amintească de corvezile de soldat care nu plecase din bază de nouă luni. Sfintei lui Republici Iran n-o să-i pese vreodată de moartea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
un careu de manej, cu spații de locuit încastrate în bungalouri, ca într-o stațiune de agrement. Omar cântări că amenajările valorau milioanele unui proprietar foarte bine deprins să învârtă bani. Nici atunci nu-i spusese: „casa mea, curtea sau acareturile“, ci, cu un ton alb: „clubul de călărie“. Nu era nevoie să-i ceară să vadă caii. Îi găsi pe toți șase purtați „la coardă“ de băietani echipați după reguli de echitație. I se strânse stomacul a mia oară: așadar
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
structuri de lemn, gata ignifugate, cu acoperișuri cărămizii ori roșu- cireașă, ca niște miniaturi risipite în larg. Era un mod nou, nemaiîncercat, prin care Godun chiar că se juca de-a grădina raiului, într-o albie fără apă. Căpătase copii, acareturi, animale de companie, șobolani aciuați din lan, cârtițe, viituri și noroaie, instalații de gaz metan, chioșcuri și rigole, obiceiuri de îmburgheziți. Locatarii primeau drept de preempțiune, așa că, după trei generații, puteau să-și cedeze locul nepoților ori s-aleagă încă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ce încearcă să se străvadă printre spărturile norilor dând impresia că pe cer s-ar afla mai mulți sori... Privesc fascinat broderia măiestrit așezată pe absolut tot ce mă înconjoară. Franjurii broderiei de pe vița de vie, a pomilor și a acareturilor din jur dau impresia (reală) a unui tot „alb-pur imaculat”! Chiar și gradul despărțitor de scândură ce poartă amprenta vechiului de peste 25 de ani de existență este un tot albneîntinat iar stâlpii de susținere s-au ales cu câte o
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
cabinet. Bine, eu poate vroiam și o sută de hapuri pe zi, dar nu putea nimeni să-mi dea o sută. Și așa am luat vreo două sute și vreo patruzeci de fenobarbitar odată. Am luat de la cabinet, am vândut niște acareturi. Am luat înainte de revelion și m-am trezit peste câteva luni. Ideea care era? Să trăiesc frumos, să nu mai știu de nimic, să uit efectiv de familie și de tot. Până mi-am dat seama, că am văzut cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
când Nălbica a hotărât să se întoarcă la mănăstire, renunțând la toată averea. A dat pământurile locuitorilor din Coteni, să le stăpânească în comun. Satul s-a și numit de atunci Comoșteni, după numele comoștenitorilor. Iar banii, casa și alte acareturi le-a primit Ioniță Zugravu, ca să ridice o biserică în locul celei vechi și șubrezite. Doar conacul de la București a rămas pe numele Nălbicăi, sub cuvânt că îl va face danie unei mănăstiri. Pe urmă Zogru a privit de departe, ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
sută din capital. Părintele Ioachim încă nu se întorsese. Plecase probabil pe jos. Bemweul era în curte. Cerceta limuzina, îngândurat. „Dacă ai parohie în oraș, ce să faci cu banii. Nu trebuie să îți iei o mașină, să-ți faci acareturi, altceva ce să afci cu ei? Mai îi bagi și în câte o afacere, ca părintele Andrei, de la Sfânta Varvara, de a deschis localul de la Parc. Dar casele e mai sigure, totuși. Noi, la țară, mai mult cu pământul. Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
nu mai poate, prea s-a întins răutatea între oameni. Am mai discutat și eu. Chiar și cu Vicarul ăsta de-acuma, Irineu, am dezbătut, când a fost de i-am dat tabla aia de și-a învelit catedrala și acareturile de la Obancea. Are și el o credință în sensul ăsta, deși biserica nu poate fi de acord în principiu cu situația asta de misticism exagerat. - Popa Băncilă, continuă Vergilică, are niște încurcături cu dom’ Țongu, se judecă pe chestii de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
-mă în pace, se răsti Aglae, ca și când Stănică eravinovat de lipsa testamentului, iau casa, că nu-mi închipui c-o să aibă neobrăzarea s-o lase pe mâini străine, dar banii, bănișorii pe care i-a cules el vânzând bunătate de acareturi, cine-i ia? - Îi ia Otilica! declară Stănică, imperturbabil și cu diminutiv intenționat. - Ba te rog să lași gluma, e în joc viitorul, viitorul copiilor șial Olimpiei dumitale. Dacă ai fi mai conștient, n-ai face haz. - Eu nu sunt
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
popă de țară. Cap, 132 DANIEL BĂNULESCU câteva secunde de catargul cișmelei, o examinară, înconjurînd-o și ciupindu-i pleoapele și pulpele cu boturile lor de ogari lăcrimoși. Eșuă în punctul cel mai înalt al grădinii. Pe tălpșanul ce dădea spre acareturile bătrânului rus cu nume de bulgar, M.A. Bulgarici. Sau poate M.A Bulgakov (excentricul medic aproape orb, care, plănuind, prin 1940, să-și ia tălpășița de la Moscova, se pierduse prin ceruri și descălecase, de abia prin 1956, de pe crupa
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Obloanele erau mult mai largi decât ferestrele cele înguste, și la un cerdac ținut în aer de stâlpi de zid în patru muchi duceau dint-o lature niște scări nalte, care ajungeau la jumătatea întregei înălțimi a casei. Nici un copaci, nici un acaret pe lângă casă; ograda cea mare cu iarba ei uscată se-ntindea gălbuie în lună și numai o fântână își mișca gemând cumpăna ei în vânt. El sui iute scările și bătu tare în ușa tinzii. În tindă răsunară pași. - Cine
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de la dânșii ca să ne dei loc pentru loc, ei nu voiesc a ne da pe temeiul că și ei sunt răzăși în arătatul hotar și că ei au făcut înbunătățiri pe locul nostru, adică vie și pomi, iar nu alte acareturi” (subl. n.). Vasăzică, Ioan Purice și Mihăilă Brăilescu se prevalau de calitatea lor de răzeși în hotarul moșiei Umbrărești și pun în practică vechiul principiu devălmaș, pe baza căruia o parte din averea obștească putea fi transformată prin ceea ce ei
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
în viziunea celor doi răzeși întreprinzători, stăpânirea de tip devălmaș urma să se bucure de prioritate față de noua formă de stăpânire, proprietatea individuală absolută care înlocuise, treptat-treptat, pe cea devălmașă în cele mai numeroase segmente. Numai dacă ar fi construit acareturi (casă, grajd, magazie etc.) s-ar fi cuvenit „să deie loc pentru loc”, ca unii ce ar fi devenit stăpâni definitiv pe terenul cu pricina, căci locul cu pomii și via rămân stăpâniri temporare, limitate. Alt exemplu, din care putem
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
mai ales atunci când ajungea în situația de mazil, adică fără funcție la stat, cum este menționat înainte de anul 1754, căci abia acum îi va reda voievodul Matei Ghica dregătoria de mare vornic al Țării de Jos. Avea case și alte acareturi, precum pivnițe, dughene, adică prăvălii, în orașele Iași, Galați, Botoșani, vii la Socola și în alte podgorii moldovenești, mori și moșii în mai multe ținuturi, pod pe dubasuri (umblător) pe apa Siretului. Dintre moșiile care au făcut obiectul împărțelii din
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
boier Alexandru Roset Roznovanu. Potrivit unui document din 14 mai 1842, constatăm că „dumneaei hătmăneasa Rucsandra Rosăt, cu primirea și a soțului, hatmanul Alecu Rosăt Roznovanul, au făcut arătare că părțile de moșiile Dămăceanca, Sineștii, Dumbrăvița și Umbrăreștii, cu toate acareturile aflătoare pe dânsele, de la ținutul Putnei, ce le are zestre, le vinde de veci ...” prin listă de licitație. Cumpărătorul ? „După cea mai de pi urmă strigari [...] n-au dat nimini altul mai folositoriu preț decât dumnialui boerul logofăt și cavaler
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Ilinca Manu”. Din clauzele contractului desprindem înțelegerea și grija stăpânei pentru proprietatea și oamenii de pe ea. Căci nu lipsesc prevederi prin care arendașii sunt obligați să manifeste bunăvoință față de locuitori, astfel încât ei, locuitorii, „să nu se împrăștie din vina lor, acareturile de pe moșie să fie bine întreținute, [...] orice s-ar face pe moșie să rămâie a moșiei” fără plată sau scădere din arendă, moara să fie permanent și bine „iezită” și așa să fie predată la expirarea contractului de trei ani
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
-morarul să nu fie supărat „la boieresc” și să i se dea din vamă „la cinci, una”; -la pădure „să nu aibă nici un amestec, afară de lemnul din uscături de pe gios pentru trebuința casei”. Se constată că pe moșie se aflau acareturi, o moară care trebuia bine „iezită”, desigur și casele boierești, dar despre care nu se dau relații explicite, ci doar că se putea lua lemne „pentru trebuința casei”, ceea ce ar însemna că arendașul locuia în casele de pe moșie. În timpul cât
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
vânzare prin licitație publică, urmând ca moștenitorii să-și împartă banii. Strigările încep de la suma de 650.000 lei aur, sumă considerată exagerată, scăzându-se apoi la 500.000. După câteva termene fără finalitate, imobilul, adică moșia Umbrărești și dependențele (acareturile), va fi adjudecat pe 22 aprilie 1892 de un mare arendaș al timpului, Lt. N. Drossu. Nu se arată suma. Afacerist notoriu, el revinde imediat lui Ion D. Movileanu, și acesta amator de câștig ușor, căci cumpărase anterior bucăți de
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]