1,279 matches
-
să lucreze la Institutul Henri Poincaré un an mai tarziu. A rămas acolo până la pensionare, în 1962. A continuat să manifeste interes față de fizica aplicată și multe din lucrările lui ulterioare abordau probleme practice legate de energia atomică și de acceleratoarele de particule, de optică și cibernetică. Ajungând o personalitate proeminenta a științei franceze - amplasat în micul panteon al marilor fizicieni din această țară - de Broglie a scris foarte multe cărți, atât pentru uzul oamenilor de știință, cât și pentru popularizarea
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
se transmit simultan cu efectuarea exercițiului prin diferite căi (vizuală, tactilă, sau acustică), formând un flux informațional cu multiple posibilități de acțiune, accelerând corectarea greșelilor puternic înrădăcinate, printr-o reînnoire rapidă a percepțiilor chinestezice. Aparatele ajutătoare, se constituie în veritabili acceleratori metodici, dacă sunt utilizate rațional în faza formării deprinderilor motrice, combinate cu exerciții în condiții ușurate și care abordează secvențial fazele procedeului tehnic respectiv. Ipoteză: Am pornit de la presupunerea că folosirea aparatelor ajutătoare va contribui la reducerea greșelilor de tehnică
REDUCEREA GREŞELILOR DE TEHNICĂ LA PROCEDEUL „BLOCAJUL INDIVIDUAL LA CORESPONDENT” DIN JOCUL DE VOLEI. In: ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Virgil Larionescu Moroşan () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_811]
-
cu mașina de lux pe care o conduce în automobilul presupușilor agresori: Unul dintre băieți, cel înalt, se deplasă prin spate în jurul Fleetwoodului și întinse mâna spre ușa din dreapta. Dacă era să se întâmple, acum era momentul. Am apăsat pe accelerator până la refuz. O mașină ieftină s-ar fi înțepenit, dar nu Fleetwoodul. A țâșnit înainte și l-a dat pe vlăjganul înalt peste cap. M-am izbit cu toată forța în spatele Roadmasterului. S-ar putea să fi rămas una-două zgârieturi
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
adversarul recunoaște cavalerește că preopinentul este un om de bună-credință. Pentru orgoliul de a fi considerat un om de cuvânt, un potlogar se lasă prins, un soț acceptă infidelitatea, un magistrat este jefuit etc. B. încearcă să diversifice tipologia în Acceleratorul - narațiunea lui, poate, cea mai bună - creând două personaje care revin în proza ulterioară: tânărul visător, agresat de alții, și femeia voluntară care vrea să facă bine și provoacă numai nenorociri. George, agronomul care a inventat un aparat de reglat
BAIESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285548_a_286877]
-
cu un coleg care a orbit și luptă să-i redea vederea, reușește, apoi îl părăsește, descoperă un alt coleg, George, care trăiește în afara ritmurilor obișnuite ale timpului, și femeia aprigă nu se lasă până ce nu-i distruge curiosul aparat, acceleratorul. Personajul memorabil al narațiunii este Lia, caracter complex, foarte ingenios articulat. Ea terorizează indivizii în numele fericirii. Nu trăiește decât ca să îndrepte lucrurile, se sacrifică pentru alții până îi distruge. Notațiile prozatorului sunt fine și, în genere, povestirea este admirabil construită
BAIESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285548_a_286877]
-
sociale periferice. Tânărul George din aceeași piesă prefigurează un personaj ce revine și în alte scrieri: timidul inventiv, creatorul visător pândit de o lume pestriță de escroci și paraziți. El a inventat o mașină de detectat sunetele (subiectul din nuvela Acceleratorul) și mașina stimulează spiritul afacerist al vecinilor curioși. Piesa se termină bine, onestitatea triumfă, proiectele diabolicului Pamfil eșuează. Comedia este bine scrisă și, deși nu pune o mare temă în discuție, pictura zonelor morale joase se reține. B. s-a
BAIESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285548_a_286877]
-
1979; Dragoste bolnavă, București, 1980; Umorul la domiciliu, București, 1981; Boul și vițeii, București, 1982; Vederea, București, 1983; Balanța, București, 1985; ed. 2, pref. Eugen Simion, București, 1990; Autorul e în sală, București, 1987; Întâmplări trăite de alții, București, 1987; Acceleratorul, București, 1990; Un activist al suferinței, București, 1991; Tristețea vânzătorului de sticle goale, cu ilustrații de Florin Pucă, București, 1992; Țara lui Papură Vodă, îngr. și pref. Florentin Popescu, București, 1996; Omul care vine din Buzău, București, 2001. Traduceri: Gloria
BAIESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285548_a_286877]
-
răni sau julituri ale băiatului. Dacă-l lăsam În plata Domnului, n-avea de ce să-mi mai fie teamă de mărturii false. Nu era cazul să mi se aducă nici o Învinuire deocamdată, cel puțin nu pe-aici. Am apăsat pe accelerator. Mașina s-a urnit cu greu și-mi mirosea a cauciuc ars. Am dat curba. Fețele palide ale femeilor adunate În jurul băiatului ce scăpase de la moarte ca prin urechile acului fără nici o picătură de sînge și fără oase rupte au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
schimburi de amabilități cu bărbații de afară și m-am urcat În mașină. Și dumnealui aștepta foarte firesc, cu mîna pe ușa cealaltă. Am pornit motorul și nici nu apucă bine să intre În mașină, c-am și apăsat pe accelerator, dar din nefericire, motorul fiind rece, n-a luat-o din loc și eu am rămas ca paralizat. Fratele continuă nepăsător: — Greșești! Lucrul cel mai important Îl constituie mijloacele, și nu scopul... De ce-i șantajez? Am și eu nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
urmă, am ajuns la dig, am aprins luminile. Am Înțepenit brusc; umerii și genunchii Începură să-mi tremure și mi se părea mai Întuneric decît atunci cînd am avut luminile stinse. Am băgat În viteza a patra și am apăsat acceleratorul pînă la fund, dar mașina se mișca mai rău decît o căruță Împinsă cu mîna. Ceafa Îmi țiuia de o spaimă cumplită. Îmi mirosea a ars. Frîna de mînă nu fusese lăsată de tot... Am deschis caloriferul, apoi fereastra și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
deoarece apăruse o problemă: coroda oamenii care nu protejau mediul înconjurător sau marii consumatori de hârtie (profesori, funcționari, scriitori, graficieni etc.), categorisindu-i inferiori florei și faunei. Mai imaginase un traducător automat cu modulații intertext, un aparat de depistat purici, acceleratorul gnosologic pentru făcut de-adevăratelea doctori în științe și un antivirus care depista inclusiv sursa lansării virusului, complementar, ștergând orice fișier piratat. Pentru a ușura societatea de o povară, concepuse și spartan frontal, o șapcă cu biocurenți τ. Cei cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85064_a_85851]
-
Ce s-a întîmplat de s-a ajuns la asemenea poziții puerile? Putem oare presupune că acești scriitori și critici, adepți ai evazionismului în literatură, nu cunosc sau nu înțeleg istoria? Greu de crezut. Ion Băieșu are o nuvelă intitulată Acceleratorul, în care eroul său, un om slab, deci un om mai mult sau mai puțin obișnuit, suferă un traumatism care nici măcar nu e foarte grav. La dimensiunile lui, însă, experiența e decisivă. Omului nu-i mai place ceea ce se întîmplă
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
care taie colțul ochiului, Traian nu este de acord cu un lifting, și a doua zi, la micul dejun, nedumerit: Ai avut cumva insomnie, draga mea? Am avut impresia că rătăceai prin casă ca o fantomă... Christa apasă iritată pedala acceleratorului. * — De fapt, nu m-am exprimat bine când am spus că fiecare adoptase amintirile celuilalt. Amintirile circulau În sens unic, doar de la Cristian la soția lui. Nu și inveers! Soția povestea istoria glorioasă a familiei Dobrotă - și se vedea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
cum apăsa pedalele din podea și mișca încontinuu pârghia lungă cu o bilă neagră în vârf află în dreapta lui. Se așeză pe scaunul șoferului și imită fiecare mișcare a locotenentului, mișcă volanul, apăsă cu forță fiecare pedală, frâna, ambreiajul sau acceleratorul, încercând să miște dintr-o parte într-alta bila neagră, dar motorul rămase mut. Nici un sunet nu ajungea până la el și își dădu seama că toate acele mișcări serveau pentru a conduce, dar că mai înainte trebuia să reușească să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
timp. Nimic. Cheia și pedala. Nimic. Cheia și pedala din dreapta, și motorul urlă accelerat peste măsură, dar continuă așa, și când, foarte încet, slăbi apăsarea piciorului, constată satisfăcut că mergea în continuare, sforăind domol. Continuă să încerce cu frâna, ambreiajul, acceleratorul, cu frâna de mână, întrerupătoarele de lumini și schimbătorul de viteze și, când tocmai îl apucase disperarea, vehiculul facu un salt înainte, roțile din spate trecură peste caporalul Osman și mașina se opri la trei metri mai încolo. Vulturii bătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Vasul căpitanului Willie era la vreo trei kilometri distanță și se-ndrepta spre Boca Grande. „Cred că apele au crescut cît să trec printre lacuri“, se gîndi Harry. Trase din nou ambreiajul și motoarele Începură să ragă cînd trase de accelerator. Simțea cum i se Înalță prova, iar mangrovele verzi trecură pe lîngă el În timp ce barca le sugea apa de la rădĂcini. „Sper să nu mi-o ia“, se gîndi. „Sper să-mi poată vindeca brațul. De unde să știm c-o să tragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
nici nu ne văd... În zadar le facem semn. Noi nu existăm pentru ei. Nimeni nu există pentru altul. Nu există decât cursa fiecăruia. În clipa în care se oprește, moare. De aceea, toți trebuie să fie surzi. Piciorul pe accelerator și privirea fixă pe șoseaua unde gonesc. Atât. Restul... Restul nu contează... Iar noi, fetițo, sîntem "restul", înțelegi? Sîntem în afara autostrăzii. În afara cursei. Cursa noastră s-a încheiat, în această gară, pe acest peron. De ce să pretindem altora să-și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
beregată ca lupii. Atunci nici un răspuns nu mai e bun. Cabotinul din mine e gata să ricaneze. Cum să înțeleagă așteptarea cei care n-au trăit-o decât în rații mici? Pe ei nu-i interesează decât să apese pe accelerator, privind fix în față. Atât. Nimeni n-are timp de pierdut. Nimeni n-are timp pentru altul. Nu există decât cursa fiecăruia. Restul nu contează. În schimb, pentru mine așteptarea e un cuvânt și înțelept și teribil. De ce înțelept? Păi
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
împotriva plictiselii. De aici și nevoia tot mai mare de viteză care se extinde și asupra sentimentelor. Don Juan, azi, nu mai are răbdare să fluiere, nepăsător, între două nopți de dragoste. Se suie în mașină, grăbit, și apasă pe accelerator. Se teme de plictiseală mai mult decât de bărbații femeilor seduse. Și nu vrea nici să riște. Despărțirile tergiversate creează probleme. Intervin reproșuri, explicații. De ce să se complice? Dar se cheamă că "am progresat"? Progres înseamnă, pentru mine, nu o
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
chinezii, la fel. De o "tradiție americană" e greu de vorbit, deocamdată. Modernitatea Americii nu seamănă de aceea cu cea a Europei. Cusurul principal al Americii, lipsa de tradiție, se transformă într-o calitate când e vorba să apese pe accelerator. Istoria nu-i atârnă ca o piatră de moară în spate, așa că se poate mișca mai dezinvolt decât noi, fără să se încurce în pro-bleme de identitate interminabile. Săracă în tradiții, America își concentrează întreaga energie în "visul american". Și
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
de starea șoselei; se Întorcea apoi imediat și-l descoperea pe Julius alături de ea, iar afară, pe marginea șoselei, În același loc ca Întotdeauna, pe bătrînica Îmbrăcată În negru pe care o văzuse mereu acolo, cînd?, ridica Îngrozită piciorul de pe accelerator, fără să bage de seamă balansurile din ce În ce mai năstrușnice ale Mercedesului și căsca zdravăn zărind-o pe bătrînică În urmă și cineva parcă Întindea timpul apucîndu-l din toate colțurile ca să-i dea apoi drumul să se sfărîme În bucățele și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
zi la biserică pentru utrenie, pe aceeași stradă, la aceeași oră, bineînțeles; uite că Începea să recupereze timpul, ba chiar Îl redescoperea pe Julius alături, dar acum legănările agonice ale Mercedesului parcă Îi declaraseră război, nu altceva; o scuturau, intuia acceleratorul, o zdruncinau iar, accelera și chiar atunci ajungea la colț și se lovea ușor de bordură, nu e bine: putea veni altă mașină și ar fi trebuit să frîneze și abia pe urmă să accelereze din nou; aproape că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
adolescentă; apoi se Întoarse să se uite foarte liniștită Înainte, lăsîndu-se cu un curaj admirabil prinsă de vîrtejul vitezei și vîntul Îi Împrăștie din nou părul pe spate, acum și mintea Îi zbura purtată de vînt. Juan Lucas apăsă pe accelerator pînă la capăt, Își dezechilibra Jaguarul, dar Întreg Monterrico dispăruse de mult pentru Susan... mi-a spus Cinthia: ești cea mai frumoasă fată din școală, Susan, nu vreau să mă duc la Londra, Cinthia, eu trebuie să mă Întorc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
la rînd pe strada ei, dînd mereu colțul În mare viteză. Dar el văzu la ea totul În afară de ochi și-o și Închipuia undeva pe o plajă pustie din sud și de fiecare dată cînd o vedea goală apăsa pe accelerator pînă la capăt, dădea colțul și se Întorcea iar ocolind cvartalul și apărînd În mare viteză și trecînd din nou prin fața ei, ba uitîndu-se la ea, ba neîndrăznind să se uite, pînă cînd Maruja Îi făcu semn timid cu mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pe suflet, ba nu! Nu vreau să mă spovedesc!... Desigur!, asta era Într-adevăr o idee bună: să-i scriu o scrisoare lui Santiago și să-i povestesc tot, să-i cer un sfat. Porni și apăsă din nou pe accelerator, de data asta luînd-o spre casă. De ani de zile nu-și văzuse fratele; parcă trecuseră secole de cînd nu primise nici o scrisoare de la Santiago; cum era Santiago? Nu știa decît din scurtele scrisori pe care la intervale foarte marii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]