1,639 matches
-
Gheorghe Grigurcu Tema postmodernismului se vădește cu atît mai incitantă cu cît însuși conceptul e departe de-a avea o accepție valabilă pentru toată lumea. Ceea ce îl face pe Umberto Eco să remarce cu ironie: "Îmi dau seama că folosesc probabil termenii «modern» și «postmodern» cu totul altcum decît ceilalți. Și totuși, tocmai asta e o atitudine cu adevărat postmodernă, nu găsiți
Subistorie și supraistorie (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14008_a_15333]
-
invidiabilă luciditate lunga viață, în care a cunoscut întreaga gamă a trăirilor și în primul rând bucuria, nu oricui dată, de a putea scrie, cel puțin în aparență, fluent, netulburată de nici un cutremur major. Și totuși nu este „vizibilă" în accepția literar-mondenă de azi, ci, în schimb (avantajos schimb!) e o scriitoare în lentă, dar fermă creștere de prestigiu. Discreția cu care s-a impus își are explicația în câteva împrejurări, precum aceea că limba română nu i-a fost „maternă
Complexul ratării presimțite by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6802_a_8127]
-
care - de acum în anii '90 - citind jurnalul acesteia, nu se poate abține de la comentarii și comparații. Judecând după mica frecvență cu care numele Marianei Șora apare în jurnalul lui Jeni, s-ar părea că n-au fost prietene în accepția absolută a cuvântului. Cu certitudine însă, au frecventat, în același anturaj, același mediu intelectual, artistic, monden și boem al Bucureștiului interbelic, au avut același insațiabil apetit de lectură și aceeași inapetență pentru politică și ideologii. Jeni a fost mai precoce
Complexul ratării presimțite by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6802_a_8127]
-
respondent ca adjectiv, din engleză și franceză, folosit în psihologie („despre comportamente, reacții, reflexe condiționate: care corespunde unui stimul ușor identificabil"), dar și ca substantiv, cu un al doilea sens, sinonim cu repondent. Dacă ne referim doar la substantivul cu accepția „persoană care răspunde la un sondaj de opinie", formele repondent și respondent ilustrează, ca în atâtea alte cazuri, preluarea unui cuvânt de origine îndepărtată latină prin două filiere: franceză și engleză. Forma repondent corespunde, evident, sursei imediate franceze: substantivul répondant
Repondent / respondent by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6200_a_7525]
-
denaturării, a putrefacției lumii se află în Baudelaire, patronul en titre al lui Arghezi și, prin, în bună măsură, intermediul acestuia, al lui Caraion. Avem a face cu o demonie care, negînd spiritul, neagă și substanța materială a lumii în accepția sa pozitivă, productivă. E o părăginire, o deformare, o sterilizare a elementelor sufletești și deopotrivă naturale (ultimele sînt ambasadorii primelor), fenomen care, blocînd rodul, face loc Neantului. Blestemele alcătuiesc accentul maxim al unei atari negații ce se adresează Creației a
Un optzecist întîrziat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14821_a_16146]
-
ca o viață dezlănțuită". Ceea ce s-a numit poezia decadentă a cultivat această putreziciune somptuoasă, triumfală prin reorientarea ei secundă, "formală", către rodnicie. Estetizarea declinului, a morbidului, a degenerescenței nu e oare o absolvire a lor sui generis? Viața în accepția ei rodnică (sacrală) se reîntoarce în planul creației ce-o restructurează (reabilitează) în ficțiunea lirică, potrivit cerințelor, acesteia. Să ne reamintim, ca avînd un caracter de generalitate, celebra proclamație a lui Arghezi: Din mucigaiuri, bube și noroi,/ Iscat-am frumuseți
Un optzecist întîrziat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14821_a_16146]
-
modeste, din lemn. De la Vitruviu, autorul celebrei lucrări De arhitectura 1, aflăm dispoziția unui teatru grec. Comună până și celor mai vechi teatre era locul numit „orchestra”, unde corul (care comenta acțiunea dramatică, fiind diferit de corul de operă, în accepția modernăă cânta și interpreta dansuri. Aici se putea pătrunde prin două intrări opuse și laterale numite „parodoi”. În mijlocul orchestrei se afla altarul lui Dionysos. În partea orchestrei opusă arcului de cerc se ridica o platformă înaltă numită latinește „proscenium”, pe
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
scris (conservat În manuscrise sau cărți) nu lipsește din romanul lui Umberto Eco... 1. Cei doi Foucault S-a spus exact despre Umberto Eco că este un „mare manipulator“ de materiale semiotice care nu-i aparțin. Dacă reducem intertextualitatea la accepția semiozică cea mai exterioară, atunci se poate vorbi, Într-adevăr, de o metodă intertextuală pe care semiologul o aplică tale-quale În procesul creativ, fără să se preocupe În vreun fel de originalitatea scriiturii. Prin definiție, scriitorul semiolog nu suferă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
en roman (I-II, 1905-1907), Les Sources indigènes de l’étimologie française, I-III, 1925-1930, Autour des sources indigènes, 1935). Format în spiritul școlii neogramaticilor, dar mai cu seamă ca discipol al lui B. P. Hasdeu, Ș. a dat o accepție largă noțiunii de filologie. Limba, obiectul de studiu al disciplinei, era înțeleasă ca o „cheie” a vieții culturale a unui popor, cuvintele - considerate „oglinzi ale spiritului”. Conexiunea între limba și psihologia unui popor s-ar releva mai cu seamă prin intermediul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289434_a_290763]
-
sublimbajele "pot fi lucrurile". Operând cu aceste noțiuni, Theodor Codreanu ar fi trebuit să iasă dintre supoziții și să ne ofere niște definiții pentru a-i putea urmări demonstrația. Dar nici primele două concepte nu sunt utilizate de autor în accepția lor cunoscută; faptele, comportamentul, atitudinile poetului reprezintă ținta demersului, iar nu limbajul poetic și cu atât mai puțin stilul acestuia. Ceea ce rămâne totuși din absența declarată a metodologiei este comparatismul, a cărui adevărată rațiune spune autorul "nu e de echivalare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
care logo-fono-centrismul păcătuiește ca metafizică a prezenței centrată asupra logosului în genere și asupra privilegierii cuvântului rostit în detrimentul scrierii), efortul lui Th. Codreanu de "mântuire a logosului nedegradat" are o doză de umor involuntar, egalată doar de echivalarea arhiurmei (în accepția filosofului francez pura procesualitate, relația înseși, anterioară oricărui element relaționat) cu "... glasul mamei" sau "cuvântul primordial al poveștii". Derrida, care deconstruiește mitul Logosului, mitul originii absolute, al arhé-ului, și care retrage orice privilegiu acordat "vocii" (inclusiv sau mai ales "cuvântului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cu maniera ("miticistă"). "Arta este lumea văzută printr-un ochi paradoxal. E anti-lumea". Așa grăit-a Lamparia, referindu-se la transgresarea realului, la realitatea în grad de ficțiune. La acest nivel, se impune, printr-o rară stăruință, leitmotivul oglindirii în accepția unei modernități esențiale, a reinterpretării mitului narcisic, fecund pentru artă (catastrofic pentru morală). "OGLINDIREA. Introducere în cartea creației universale". Precizia minții umane stă în orientarea oglinzilor către un focar unic, calitate prin excelență a geniului, dar și însușire a celor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
logică impecabilă în conducerea demonstrației. [Voi face aici o paranteză, determinată de atitudinile tipic "provinciale" (id est: de crasă mediocritate) față de acest "caz" cu totul special. De o cultură remarcabilă, bine asimilată, dusă până la erudiție, Theodor Codreanu sfidează provincia în accepția ei geografică. Din cea mai mică provincie, de la Huși, unde locuiește, romancierul, eseistul cu largă și temeinică deschidere, criticul și istoricul literar fecund și profund (cărți cu mare greutate despre Caragiale, Bacovia, Grigore Vieru, Cezar Ivănescu și alte zeci de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de pâine”. Poemul are valoarea unui test: el pune la încercare cuvintele pentru a se asigura că acestea pot să exprime inexprimabilul, emoțiile puternice ce se reclamă de la o nouă sensibilitate. Dar Femeia Domenica d’Aguistti este, de asemenea, în accepția mediilor avangardiste, o sfidare de ordin social: femeia cu acest nume era o prostituată faimoasă în epocă, frecventată de tinerii de la „Alge” (informație furnizată de Jules Perahim). A-i consacra un poem era un gest de îndrăzneală poetică, dar și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287859_a_289188]
-
mulți dintre cei care Învață (inclusiv pentru cadrele didactice). Această idee include și propunerea (implicită) a unei școli mai echitabile. Relația dintre școala incluzivă ca expresie a tendințelor democratice de echitate și egalitate socială și eficacitatea educației (mai ales sub accepția instruirii) este una foarte complexă. În atingerea idealului școlii incluzive care se bazează pe valorile umane universale de echitate și justiție socială -există o componentă ideologică inseparabilă, care conceptualizează eficacitatea educației În termeni de relație dintre valori și obiective educaționale
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Loredana - Alina MOATĂR, Ion MOATĂR () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2137]
-
plac mâncarea bună, vinul bun și femeile frumoase“. Declarația aceasta, pe care George nu o considera falsă, era de fapt nesinceră. Nu numai pentru că pe George nu-l interesau mâncarea și băutura, ci și pentru că nu-l interesau, în cruda accepție a cuvântului, nici femeile. Își imagina despre el însuși că e un tip „extrem de viril“, așa cum se consideră, fără îndoială, cei mai mulți dintre bărbați. (Unde și când am putea auzi un bărbat declarând că el nu e un tip extrem de viril
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ca un peripatetician sau a fi socratizat îceea ce corespunde exact contrariului unei povești de iubire platonică): iată tot atâtea ocazii de a da naștere la judecăți greșite, contradicții și interpretări eronate. Pentru cei mai mulți - de altfel, chiar în virtutea uneia dintre accepțiile din dicționar -, termenul sofist îl califică pe amatorul de argumente insidioase; sofisticarea ar fi o operațiune care urmărește să înșele prin adăugarea unei aparențe în stare să ascundă adevărul; sofisticăria desemnează o subtilitate excesivă și supusă greșelii; Littré adăuga chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
urmărește să înșele prin adăugarea unei aparențe în stare să ascundă adevărul; sofisticăria desemnează o subtilitate excesivă și supusă greșelii; Littré adăuga chiar și o sophisterie, azi ieșită din uz. în toate cazurile, trebuie mers la definiție pentru a găsi accepția inițială și referința la filosofii Antichității grecești. De altfel, cel mai mare adesea, ezităm să le recunoaștem sofiștilor calitatea de filosofi și vorbim de gânditori sau de retori - tot atâtea moduri de a cauționa notița redactată sub ochii lui Platon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
deda plăcerilor. Nu ni se spune care erau aceste plăceri, dar portretul prinde să se contureze... Practicianul amator de plăceri este dublat de un teoretician în stil sofist. Prodicos este considerat într-adevăr ca excelând în definiții, în lucrul asupra accepțiilor verbale. Trata cu mare atenție tot ce avea legătură cu coincidențele între ceea ce modernitatea numește semnificanți și semnificați. Posteritatea păstrează unul dintre obiectele reflecției sale, și este vorba de... plăcere. Pe care el o împarte în sensuri multiple, cărora le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
lui Alexandru Zub. Atent la ce se întâmplă în societatea românească, înainte și după decembrie 1989, în ciuda precarității ei pe vremea regimului comunist, cercetătorul Alexandru Zub a practicat asiduu publicistica, acordându-i o însemnătate specială în perioada tranziției, considerată, în accepția sa, „nu numai o ruptură, ci deopotrivă sub unghiul continuității, al unei atitudini solidare cu valorile autentice din trecut, fie acesta apropiat și supus la contestații radicale“. Sub acest spirit a publicat sistematic texte ce urmăreau să contribuie la o
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
celui propus de conducătorii sovietici înseamnă și să o convingi, nu numai s-o forțezi deși - am mai afirmat - combinarea terorii cu propaganda, metodă mai veche, a dat rezultate excelente. Am reținut, de asemenea, faptul că propaganda, mai ales în accepția liderilor regimurilor totalitare, dar nu numai, este un limbaj adresat masei. Nu putem face o istorie a propagandei în U.R.S.S.; un asemenea obiectiv ar însemna realizarea unei istorii a U.R.S.S. dintr-un punct de vedere. Din nou, problema
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
noțiunea de literatură și, mai ales, cea de scriitură: Vorbim despre un mediu sau despre un cod? La analiză, scriitura se va dovedi că nu e nici una, nici alta [...] Scriitura este un limbaj paradoxal. Altă dificultate rezultă din chiar dubla accepție a termenului literatură: 1) totalitate a ceea ce este scris, tipărit sau publicat; 2) beletristică sau litere frumoase, texte cu pretenții estetice. Dintre aceste două sensuri, ultimul a fost mereu privilegiat, ca urmare și a venerației aproape religioase pe care educația
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
TIPURI DE DISCURS JURNALISTIC În ultimul timp, termenul discurs a căpătat întrebuințări dintre cele mai diferite, reeditând superba carieră a unui alt termen drag generației optzeciste: text, textualism, textuare). Chiar și un simplu dicționar uzual (Petit Robert, 1978) consacră nenumărate accepții ale termenului discurs: „conversație”, „dialog”, „întrevedere”, „exercițiu oratoric în fața unor persoane”, „alocuțiune”, „conferință”, „expozeu”, „proclamație”, „speech”, „apologie”, „elogiu”, „panegiric”, „rechizitoriu”, „expozeu”, „tratat” (Discurs asupra metodei de R. Decartes), orice enunț lingvistic observabil etc. Rezumându-ne fie și la enumerarea amalgamată
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
în funcție de o altă componentă esențială a procesului comunicațional: este vorba despre învățare. De altfel, poate suporta matricea unei definiții și extinderea termenului oferită de H.Lloyd Goodall, Jr., care spune: „Comunicarea este învățare” (Goodall, 1990, p. 54). Privită în această accepție, care, trebuie spus, nu este nouă, ci doar specificată mai direct, comunicarea devine o activitate complexă și, într-o anumită măsură, contradictorie. Totuși, dacă într-adevăr comunicarea este învățare, atunci însuși exercițiul comunicării, prezent în toate metodele didactice și cu
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
fi îndeplinite simultan” (Rubin, Pruitt, Kim, 1994, p. 5). „Conflictul este conceput ca o sursă de schimbare a individului, a sistemului în care evoluează acesta” (Stoica-Constantin, Neculau, coord., 1998, p. 53). În același timp, rezolvarea de conflict este văzută în accepțiile prezentate mai jos. Rezolvarea conflictelor, spune Burton, „înseamnă că toate părțile implicate ajung în mod liber la un acord, după ce au redefinit și reperceput relațiile dintre ele și după ce au făcut evaluarea, adică au examinat și luat în calcul toate
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]