1,632 matches
-
unor noi posibilități combinatorii ale adjectivului. Important exprimă în mod normal o evaluare calitativă, dar care poate adesea substitui, eufemistic, o evaluare pur cantitativă. În DEX, în prim plan apare sensul calitativ („care are însemnătate, valoare; însemnat”), în vreme ce semnificațiile cantitative (accepțiile „mare”, „mult”, în situații concrete) nu sunt indicate explicit. În schimb, în Trésor de la langue française informatisé (TLFi), primul sens al adjectivului fr. important este cel referitor la lucruri cuantificabile: „Qui atteint un niveau dont on juge qu’il est
„Contribuie important“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4548_a_5873]
-
și dinăuntru și din afară, a luat ființă studiul Filosofia lui Caragiale, publicat în 2003 la Editura Albatros și republicat acum de Polirom (ediția a II-a, revăzută și adăugită), în seria de autor „Marta Petreu”. Sunt în fond două accepții în care se poate vorbi despre filosofia unui scriitor. Una este aceea care se referă la felul în care acel scriitor înțelege existența, evenimentele ei de prim ordin, la sensurile pe care le deslușește din contemplarea lumii. Vorbim astfel de
Înapoi la Caragiale! by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4570_a_5895]
-
felul în care acel scriitor înțelege existența, evenimentele ei de prim ordin, la sensurile pe care le deslușește din contemplarea lumii. Vorbim astfel de o filosofie a lui Rebreanu, a lui Marin Preda sau a oricărui alt mare scriitor. Cealaltă accepție are în vedere elementele propriu-zis filosofice detectabile la un scriitor, filosofii și curentele de gândire la care el, eventual, se raportează și care, pătrunzând în opera sa, îl conduc către o anume viziune generală. Marta Petreu caută în scrierile lui
Înapoi la Caragiale! by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4570_a_5895]
-
italiană (a prinde sensul!); „vânarea”, „vânătoarea”, chasser, în franceză; capture în engleză, cu sensul de „a lua”, „a înțelege”; caber, „potrivirea” și „ajustarea”, în spaniolă și portugheză... Când primește prefixe, în latină, capio devine cipio: accipio, concipio, decipio etc. Românește: accepție, concepție, decepție, excepție, unele cu variante active și chiar cu sens diferit cu sufixul -iune. Incepția e un cuvânt nou. Are sensul de „început”, „întemeiere”, „insinuare/ inseminare” într-un loc străin pentru a manipula sensuri (vezi și filmul lui Christopher
Forme „ceptive“ ale prozei contemporane by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5780_a_7105]
-
neutru) este descris ca „transformator electric instalat pe liniile de telecomunicații (interurbane)”. Între timp, cel de-al doilea uz s-a extins mult, termenul referinduse curent la programele de traducere automată; cele mai multe apariții ale termenului românesc, în internet, au această accepție („Tradu texte în peste 40 limbi, cu ajutorul translatorului online”; „translator on-line gratuit”, „translatoare bidirecționale” etc.), pe care au înregistrat-o dicționarele generale mai noi (NDU 2006, DEXI 2007). În Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic (DOOM 2005) apare și o specializare
Traducător și translator by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5784_a_7109]
-
Constantin Țoiu Un oraș îl cunoști cel mai bine prin ochii celor care au copilărit în el. Fără memoria copilăriei, ce-l regă- sește totdeauna cu prospețimea dintâi, nici un oraș nu se poate numi - în accepția vie a cuvântului - oraș... Știam portul de la Dunăre. Tagma simpatică a brăilenilor. Recunoscându-se între ei după o agerime specifică a minții. După acel dor de mișcare, potrivit vecinătății marilor cursuri de apă. Seara viorie de primăvară cu fâlfâit provincial
Un oraș nervos by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5544_a_6869]
-
șir de amintiri fără nerv dramatic, în care cititorul e atras nu atît de atmosferă, aproape inexistentă din cauza sărăciei de detalii concrete, cît de țesătura de constrîngeri la care pastorul a fost supus în RDG. Gauck nu e scriitor în accepția livrescă a termenului, preotul născut în 1940 la Wustrow, un sat baltic din apropierea Rostockului, fiind mai obișnuit cu predica în fața enoriașilor decît cu ritmul cuvintelor puse pe hîrtie. Citind volumul, ai senzația că parcurgi o suită de memorii fruste și
Memorii politicoase by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3319_a_4644]
-
artiștii trebuie să apară pe scenă cu propria înfățișare spre a fi adulați pentru talentul lor e o erezie pe care japonezul, dornic de stihii care trec prin măștile actorului, nu o poate înțelege. În al treilea rînd, „munca“ în accepția niponă nu înseamnă intervenție agresivă asupra naturii, ci dezvăluirea unei relații tandre ce leagă omul de natură, așa explicîndu-se o artă precum ikebana sau un obicei ca cel al întocmirii de koane (întrebări paradoxale urmărind trezirea cititorului de sub tirania rutinei
Țîrîitul insectelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3444_a_4769]
-
Quentin Tarantino (cu imaginarul lor de-o violență extremă, de la Pulp Fiction la recentele Ticăloși fără glorie sau Django dezlănțuit) mi se pare un excelent punct de plecare în discuția despre Mortido. Fiindcă ține cont de „enciclopedia” (folosesc termenul în accepția lui Umberto Eco) lui Nimigean. Portretele critice care i s-au făcut acestuia au pus, de obicei, accentul asupra unor detalii de atitudine și cu precădere asupra radicalismului moral, uneori exagerat și, prin urmare, socialmente perdant. Nu spun că n-
Abăza dezlănțuit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3668_a_4993]
-
constați că opusul deficienței în spirit e suficiența arogantă a filistinului contemporan: pleziristul trăind în secvențe scurte, puse cap la cap în catene de evenimente care nu culminează într-un sens sufletesc. Filistinul este plin pe dinăuntru, adică suficient în accepția deplină a termenului, și din acest motiv nu pricepe în ruptul capului de ce pentru deficient viața aduce cu o repetiție absurdă, de o monotonie ce amenință să fie ruinătoare. A-i pomeni unei ființe suficiente de sensul vieții e a
Ieșirea din cărți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3530_a_4855]
-
Gheorghe Grigurcu Lucia Negoiță, Dincolo de Barbaria, Ed. Brumar, 2010, 80 p. Lucia Negoiță cultivă o poezie feminină în accepția mai nouă a manifestării sale. Nu mai e vorba de corzi sentimentale, de figuri ale cochetăriei, ci de asumarea unei condiții somatice, a unei fiziologii specifice. Vechea feminitate prezenta un complex față de autoritarismul, decizia, poza prestantă a masculinului, retrăgînduse într-
Un culoar propriu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3733_a_5058]
-
confidențialității, îi preschimbă în naturi retrase, iubitoare de tihnă mizantropică. E ca și cum secretul profesional le dă imboldul unei claustrări în spirit, de unde aerul de însingurați a căror poftă de comunicare și-o satisfac departe de lume. Ei sunt oficinali în accepția nobilă a termenului, preferînd liniștea cabinetului în locul agitației din mijlocul plebei. Nimic mai nefiresc pentru acești claustrați de elită decît să deschidă gura din dorință de ostentație, pentru a intra în pielea unor figuri oficioase. Oficios e intelectualul care acceptă
Casta medicilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3484_a_4809]
-
situații umane. Cele cîteva portrete (mama, soția, Dumitru Stăniloae) sînt prea rare pentru a încălca regula. Ochiul său e atras de naturi moarte, de peisaje și de interioare obișnuite, de aceea pictura nu-i alegorică: ea nu povestește nimic în accepția epică a termenului. O farfurie cu struguri, cîteva ghivece cu flori sau un ungher de grădină nu au o parabolă în subsidiar. Ele nu transmit cunoștințe, ci deșteaptă imbolduri meditative. Pictura lui Paștina nu are fabulă însoțitoare. Zadarnic ai căuta
Armonie inversă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3624_a_4949]
-
-l imaginăm ca pe ceva mare și tridimensional, întinzîndu-se în neștire în toate părțile. Cu alte cuvinte, monstrul acesta gigantic nu are direcții privilegiate de înaintare în spațiu, imperiul lui fiind ceva global, rotund și paușal. E vîrtejul vîrtejurilor în accepția înspăimîntătoare a termenului. Din păcate, intuiția aceasta e contrazisă de observații, universul avînd direcții privilegiate de orientare, ceea ce înseamnă că el nu e o sferă atotcuprinzătoare, ci un disc turtit (o clătită) care conține în interior o puzderie de spirale
Patru perplexități by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3395_a_4720]
-
provin din calcule pe hîrtie. E de prisos să ne întrebăm din ce e făcută materia cu pricina, fiindcă nimeni nu știe, cum nici despre energia corespunzătoare nu se poate spune mai mult. Important e că materia și energia, în accepția lor convențională de pînă acum, nu umplu pînă la refuz cosmosul, alături de ele mai fiind ceva, un fel de putere care nu numai că e invizibilă, dar care pe deasupra mai ocupă peste nouă zecimi din univers. La atît se reduce
Cameleonul cosmic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3417_a_4742]
-
regizorul, pentru care această artă se situează într-o mișcare permanentă, într-o schimbare permanentă. Actorului nu i se solicită același lucru, asemeni furculiței și cuțitului, el spune ceva despre „gustul” regizorului, despre ceea ce acesta gândește în cadrul artei sale, despre accepția pe care o are acea artă în cultura din care face parte. Cornel Porumboiu este totodată și cel mai filolog dintre toți regizorii Noului Cinematograf Românesc, interesul pentru narațiune depășește rolul ei structural, devenind o problemă în sine. În centrul
Lumini și umbre cinematografice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3188_a_4513]
-
pasărea are aripi, și a uita să precizezi acest detaliu înseamnă să accepți că există păsări aptere. Din păcate, nici un rînd din antologia întocmită de Daniel Farcaș nu îndreptățește acest epitet. e apter sub unghi mistic, și cauza stă în accepția termenului ca atare. În genere mistic e cel care vrea unirea cu Dumnezeu de-a dreptul, fără intermediari, numai că orice teorie este în sine un mare, laborios și încîlcit intermediar. Un balast de noțiuni pe care misticul nu le
Magistrul turingian by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3137_a_4462]
-
la iveală o persoană prăbușită în sine, a cărei substanță intimă e făcută din otrăvuri și frămîntări. Din acest motiv, ce o doboară pe autoare nu e vitregia împrejurărilor, ci predispoziția francă spre chinul gratuit. „Gratuit“ e luat aici în accepția etimologică a termenului, de chin descins dintr-o grație pe care fie o pui în seama numenului, fie o negi coborînd-o la treapta absurdităților sorții. Numai că la Mihaela Stănișor soarta nu e absurdă. Chiar pusă în condiții de huzur
Patotropia by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2899_a_4224]
-
dar al acesteia strâns legată de originara latină. Ar da, dacă i-ar sta-n putere, declară (Adevărata tradiție, op. cit.), un premiu, chiar unul literar!, pentru Dicționarul latin-român de G. Guțu. Al. George acordă o largă, variabilă, dar și imprecisă, accepție stilului, și atinge superficial figurația retorică. Rareori îi ies din condei numele unor tropi, precum, la Fănuș Neagu, „volburoase metafore” (op. cit., p. 78). Ei, tropii, sunt lăsați pesemne în seama școlii, a criticii noastre universitare, osândită, nu fără o anumită
(De)limitări ale scrisului lui Alexandru George by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/3366_a_4691]
-
înnebunește în urma torturilor. Cele trei capitole ale cărții poartă același titlu, Amintiri din copilărie, atîta doar că nimic din tonul idilic al raiului juvenil humuleștean nu e de găsit în ele. Infanții din paginile de aici sunt odrasle chinuite în accepția seacă a termenului, dar detaliul semnificativ e că acestor ființe cu copilăria maltratată le datorăm în mare parte memoria actuală a nenorocirii comuniste. Fără ele, letargia românilor în materie de aberație marxistă ar fi fost și mai adîncă. E îndeajuns
Adversarul ancestral by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3372_a_4697]
-
în ziua mamei). Sau într-o apoftegmatică delirantă: „mama spune: gîndul face pietre// ea face să înceteze culoarea// cît timp vopsește lîna e tînără” (vreme de sîmbătă). O asemenea tehnică strînsă dă impresia unor instantanee, căci timpul se suspendă în accepția sa de evoluție, contras într-o ipostază absolută. Ne amintim de o tulburătoare definiție a morții, oferită de Monseniorul Vladimir Ghika: „momentul în care ce a fost și ce va fi se topește într-un lucru unic”. Sau în echivalențele
O deosebită surpriză by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3014_a_4339]
-
vorba de oameni reprezentativi, ci de figuri exponențiale. Reprezentativ e insul care adună, ca într-un eșantion statistic, principalele defectele ale nației. Figurile pe care le vedem la televizor - de la moderatori, fotbaliști, politicieni, comentatori sau vedete - sunt persoane reprezentative în accepția strictă: ei sunt expresia mediocrității de masă ca efigie împărtășită de cei mulți, o efigie în care omul de rînd se regăsește ca într-o figură reprezentativă. În schimb, omul exponențial e cel care, rupîndu-se de plebe, se ia în
Exponențial, nu reprezentativ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2983_a_4308]
-
Gabriel Onțeluș Un exeget sau hermeneut aparținînd modernității tîrzii, istorice și culturale va avea față de textele literaturii medievale una dintre următoarele atitudini evaluatoare: 1. de respingere principială, prin invocarea dificilei lizibilități, ca și a flagrantei inadecvări cu accepția uzuală, modernă a criteriului estetic; 2. de acceptare, mai mult sau mai puțin entuziastă, motivată fie prin stranietatea arhaică a vehiculului verbal, ce generează paradoxal "expresivitate involuntară" (E. Negrici), fie printr-o abia disimulată nostalgie intelectuală. Este evident că susținerea
Antim Ivireanul - "Să vă fiu de mîngîiere..." by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/14930_a_16255]
-
cu excluderea din viața publică de atunci, așa cum era ea (intelectuali dați afară din slujbe, care n-au mai putut publica multă vreme, sau chiar studenți dați afară din facultate, dintre care mulți s-au pierdut pe drum, indiferent ce accepție dăm acestui cuvînt) încercarea de a citi cîte o carte a unui �dușman al poporului" ca Mircea Eliade, Emil Cioran sau chiar Petru Dumitriu, deși mărturisesc că nu înțeleg slaba preocupare a criticilor mai tineri față de această literatură al cărei
Pe marginea unei carți de Eva Behring: Scriitori români din exil by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Imaginative/14971_a_16296]
-
poezia lui Lucian Blaga? Unde îl situăm pe Bacovia? Nu schimbă și el paradigma poeticității? Nu ar fi mai potrivit să vorbim în cazul modernității, dacă Ion Barbu este un model al ei, de o revoluție colectivă avangardism-Arghezi-Blaga-Ion Barbu-Bacovia, cu accepții personalizate, dar cu declanșarea relativ simultană, într-un sens particular al radicalităților? Nu are avangardismul un sens la fel de revoluționar ca poetica lui Ion Barbu? Sunt întrebări la care ne îndeamnă să răspundem un eseu critic cu o riguroasă metodă și
Paradoxurile revizuirii critice by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15353_a_16678]