378 matches
-
cu amar la ușile jăgărite, dacă tot nu venea și nu venea, trebuia să se apuce să le frece, plus faianța la bucătărie și la baie, lenjeria trebuia și ea schimbată și tot mereu observa câte un colț unde se aciuase mizeria, privea acum în jur cu ochi de muiere curioasă și bârfitoare, o să aibă atâția oaspeți cu ocazia căsătoriei lui Ovidiu, oh, și oalele erau împuțite, împuțite de-a dreptul, mai bine le-ar arunca și-ar cumpăra altele, imposibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
așezarea în două, dar nu așa cum ar putea să-și închipuie cineva, în două părți, una la stînga și alta la dreapta, ci într-un fel surprinzător. Printr-un plan imaginar, Vladia fusese împărțită la nivelul etajului în care se aciuase K.F. Tot ce se întîmpla jos, pe pămînt, printre garduri, cotețe, case, prin grădini, pe ulițe, chiar în odăile caselor pitice, la crîșmă, în Cramă, tot ce se așeza pe țarină era lumea sa, a adjutantului Popianu. Iar restul, imaginația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cu aproximație, ci exact. Exactitatea este garanția ordinii adevărate, aproximația este tăinuitoarea liberalismului, a anarhiei. Va trebui să intrăm din casă în casă, să dăm cu ochii de fiecare în parte, să le notăm numele, credința, neamul, de cînd e aciuat în Vladia, ce rude are, cîtă avere posedă, ce fel, la ce bancă își depune banii, la ce școală își trimite odraslele, de la ce prăvălie cumpără, ce clienți au, de la cine se aprovizionează, ce vin îi place, ce crede despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
eu a mă teme? Eu nu mă tem de nimeni... Nici de farmecele lui nu mă tem! Moșneagul își duse mâna pe lângă barbă și începu a da din deget: —Măi creștinule, zice, nu vorbi fără cumpăt... Iaca, oamenii s-au aciuat și ne-ascultă... Să-ți spun eu o istorie cu ungurul și să vedem ce-ai să mai zici? Asta s-a întâmplat acu trei ani... Iaca, așa stam într-o sară aici, la focuri, sub plopi... și ca acuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mai scris, pe apa Corrèze, unitatea de Pompieri a apărut cu mai mulți ani în urmă, ca necesitate a dezvoltării edilitar-economice a localității, dar și din ne- voia de a asigura sprijin și protecție locuitorilor. La început, pompierii s-au aciuat unde și cum au putut, în spații mai mult improvizate. Ceea ce îngreuna desfășurarea unei activități operative și eficiente. Pompi- erii nu făceau, însă, mofturi. Ei își vedeau de datoria lor și interveneau cu devotament și profesionalism oriunde și oricând
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
să pufnească în râs. Apoi lui Ion Groșan i s-a făcut milă de mine și-a spus: — Mai bine beți cu noi o horincă, domnu’... Începând din dimineața aceea, automobilul transporta în portbagaj o frumoasă damigeană. Pe lângă noi se aciuase și o fată, o jurnalistă din Sighet. Când am ajuns, după vreo două zile, în satul lui Groșan, am golit ce mai rămăsese în damigeană, înfulecând în același timp tot felul de bunătăți, printre care și nemaipomenitele plăcinte cu varză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
nu, mai bine puțin aer proaspăt. Da, altă viață, acum mă simt altfel. “Răspunsul nu-i deloc greu de găsit: pentru că, printre oamenii cu vocație pentru meseria pe care-o fac, cu multă chemare, cu talent și pricepere s-au aciuat și destule nulități profesionale, oameni a căror competență profesională este egală cu zero absolut și care n-au nici un interes ca să fie adevăratele valori să se poată manifesta, să dea tot ce au mai bun, să se afirme. Dacă o
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
nea Fănică. Așa! Da’ al meu, ăsta d-o să vă învăț acuma, dă când să cântă, mă taică? Dă azi? S-o spui tu lu’ mutu! Tot dăcând lumea și pământu’, măăă, capete seci ce sunteți! Adică, dăcând ne-am aciuat noi, românașii, p aici, măăăă! Da’, dăgeaba vă cert io, mai bine să vă cânt. Băgați bine la cap, că, la urmă, v-ascult, ca la școală. Și, cine n-o ști, vai dă pielea lui o fi. Să fim
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Logan se gândi cu groază că va scoate de acolo un fluture cap-de-mort. Dar penseta ieși ținând strâns un câinele-babei care se zvârcolea Înnebunit. Isobel ținu gândacul gri lucios În lumină, privindu-l cum dă din picioare. — Probabil s-a aciuat pe aici În căutarea hranei, spuse ea. Nu mă aștept să ne spună ceva, dar, cum se zise, prevederea e mama Înțelepciunii. Lăsă insecta să cadă Într-o eprunetă cu formol. Logan o privi În tăcere cum se Îneacă Încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
toate angheriile o casă ce au rugătorii noștri călugării de la sfânta mănăstire de la Sfântul Sava ce este aproape de Chervăsărie”. --Știi foarte bine că o casă simplă nu putea fi luată sub pulpana lui vodă așa tam-nisam, chiar dacă în ea erau aciuați niscai călugărași. --Și atunci ce bănuiești că se întâmpla în acea casă pentru care vodă mai spune: “pentru aceea nici bir să nu aibă a da, nici podvoade, nici cai de olac să nu ia, nici alte mărunțișuri ce sânt
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Hiltscher, ca să-l ajute să ducă treaba la bun sfârșit pe Tamarind, la 2307. Nu putea să-i destăinuiască nimănui conținutul trusei lui pentru probe. Trebuia să-i anunțe pe cei de la LAPD despre scrisoarea care îl informa unde se aciuase Marty Goines, să plaseze informația la o dată ulterioară, ca să nu pară nimic senzațional, și să-i lase pe cei de la oraș să descopere singuri locul grozăviei. Leo Bordoni era o necunoscută, dar probabil că era un pușcăriaș îndeajuns de pățit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
lemn” sau o „toacă” (54). Scenariul episodului în discuție conține clișee care nu ne sunt străine : răpunerea demonilor din copac cu ajutorul securii, tăierea copacului sacru, confecționarea din trunchi a mobilierului destinat templului unei divinități, confecționarea din lemnul rădăcinii (unde se aciuase demonul-șarpe) a unui instrument magic care va fi percutat cu un ciocănel făcut din lemnul coroanei (unde se cuibărise pasărea furtunii). Confecționarea din lemnul copacului consacrat a mobilierului sacru, care marchează „centrul” unui templu (vezi și pristolul creștin), este echivalentă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Moldovei, îl ia ca prizonier și-l duce la curtea sa din Botoșani; în 1616 Doamna Elisabeta Movilă vrea tronul Moldovei pentru fiul ei și vine ca ajutor cu o armată din Polonia. În sânul familiei domnitoare Movilă s-a aciuat neînțelegerea pentru domnie și nemulțumiri, din această cauză, Poarta trimite în Moldova pe pașa Skender spre a restabili ordinea. Se dă luptă la Dracșani Sulițoaia, turcii alungă pe poloni, o iau în robie pe Doamna Elisabeta Movilă cu fiii ei
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
pe lângă slujba de înmormântare se țineau și slujbele curente. În ultima vreme, (Cam între anii 1935-1941) multe familii au venit din Basarabia, Ucraina, dintre care amintim familiile: Nepivoda, Maneliuc, Druc și mulți alții. Frații Șaidel, de etnie germană, s-au aciuat, unul la Todireni, ridicând o moară pentru porumb și grâu, iar celălalt neamț Poldi Șaidel, la Hlipiceni, care face moară numai pentru măcinat porumb. Ambii dețineau, locomobile cu aburi care treierau și cu tractoarele Lanz, arau la localnici, dar cei mai mulți
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
Moldovei, îl ia ca prizonier și-l duce la curtea sa din Botoșani; în 1616 Doamna Elisabeta Movilă vrea tronul Moldovei pentru fiul ei și vine ca ajutor cu o armată din Polonia. În sânul familiei domnitoare Movilă s-a aciuat neînțelegerea pentru domnie și nemulțumiri, din această cauză, Poarta trimite în Moldova pe pașa Skender spre a restabili ordinea. Se dă luptă la Dracșani Sulițoaia, turcii alungă pe poloni, o iau în robie pe Doamna Elisabeta Movilă cu fiii ei
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
pe lângă slujba de înmormântare se țineau și slujbele curente. În ultima vreme, (Cam între anii 1935-1941) multe familii au venit din Basarabia, Ucraina, dintre care amintim familiile: Nepivoda, Maneliuc, Druc și mulți alții. Frații Șaidel, de etnie germană, s-au aciuat, unul la Todireni, ridicând o moară pentru porumb și grâu, iar celălalt neamț Poldi Șaidel, la Hlipiceni, care face moară numai pentru măcinat porumb. Ambii dețineau, locomobile cu aburi care treierau și cu tractoarele Lanz, arau la localnici, dar cei mai mulți
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
într-o țară îndepărtată. Acolo și-a risipit averea într-o viață de desfrâu. După ce a cheltuit toate, a venit o mare foamete în țara aceea, iar el a început să ducă lipsă. Atunci s-a dus și s-a aciuat la unul dintre cetățenii acelei țări care l-a trimis la câmp să păzească porcii. Și ar fi dorit să se sature cu roșcovele pe care le mâncau porcii, dar nimeni nu i le dădea. Atunci, venindu-și în fire
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
Între toate acestea și prezentul contemporan al fiecăruia se ridicase un zid, nevăzut și neescaladabil. Raportul între de aici și de dincolo (de Prut), avea totuși rezonanțe diferite la cernăuțenii și basarabenii refugiați și la localnicii pe lângă care primii se aciuaseră. Și ne-a fost dat, totuși, să-1 trecem o dată, e adevărat târziu, după moartea bunicii, cea care a întruchipat pentru noi, la modul cel mai adânc, această dureroasă nostalgie, acest dor după țarina părăsită peste Prut, atât de mult, încât
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
n-a fost deloc ușoară pentru Weisz În primele două-trei luni. Răteștenilor nu le venea să creadă că era chiar el, În carne și oase, drept care o luau prin șanț, nu pe trotuarul din fața casei În care bănuiau că se aciuase nu omul, ci stafia lui. Ba se mai spunea că toate fantomele membrilor familiei sînt acolo și fac noaptea tot felul de vrăji jidovești. O delegație de muieri s-a Înfățișat În ziua de Rusalii, după liturghie, la preotul romano-catolic
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Îi cădea pe spate ca la șeicii pe care Adam Îi văzuse În cărți. Era mai Înalt decât ceilalți, iar când vorbea, glasul Îi alterna Între un chițăit copilăresc și un croncănit de bărbat. Ăsta-i orfanul care s-a aciuat pe lângă europeanul ăla. Ești sluga lui, nu? — Nu, i-a răspuns Adam. E tatăl meu. Zdrahonul și-a dat capul pe spate și a izbucnit Într-un hohot de râs. În jurul buzelor avea urme de salivă uscată. Un alt băiat
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Sau mai bine chemați-o pe mama care-i spălătoreasă și lucrează cu ziua prin târg. Săraci lipiți pământului, dar cu demnitate, fetelor... De aici și disponibilitatea pentru învățătură, dar și ambiția de a fi mereu în frunte. S-au aciuat la Mereni, în casa părăsită a Zgâienilor încă de astă-vară, îmi zicea tata lor când a venit să-i înscrie la școală... Cu gândul să scape de sărăcia care-i apăsa la baștina lor de pe malul Prutului. S-a angajat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
dorit. - Bună dimineața, bulibașă, zise avocatul, însoțindu-și binețea cu un zâmbet de bună voință și întinzându-i mâna prietenește. - Să fie bună, domnule, dacă spuneți dumneavoastră! Cum se arată, nu pare a aduce ploaie. Până și vântul s-a aciuat undeva, poate cu gândul de a se odihni, că toată noaptea n-a avut liniște și ne-a zguduit zdravăn corturile. Dar dumneavoastră, cu ce treburi pe la noi? Vă putem fi cu ceva de folos? - Eram în trecere pe drumul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
or fi având cu noi? se întrebă el. Ca și ceilalți bulibași, era răscolit de întrebări fără răspuns. Ce și cine făptuise acel ceva, motiv pentru care stăpânirea făcea atâta zarvă și le călca pe urmă oriunde voiau să se aciueze!? Dacă se căutau motive, se puteau găsi: că în cutare sat, la trecerea convoiului de țigani, au dispărut fără urmă mai multe gâște, că un cioban se plânsese de lipsa a doi cârlani, că o babă aschidă ajunsese până la primărie
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
descleșta. Se priviră preț de câteva momente nedumeriți. Pe chipurile lor apăru o lumină dulce, ca un semn coborât din înalturi, prevestind mugurii unei împăcări și ai liniștii ce își căuta de multă vreme un culcuș în care să se aciueze. Nimeni nu bănuia ce avea să urmeze. Se vedea însă că această întâmplare era lucrarea sângelui, acea chemare ce este înstăpânită în ființa oamenilor, dincolo de înțelegerea și priceperea lor. E glasul fără glas ce nu poate fi înșelat de aparențe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
lumânări la mormintele celor plecați la ceruri, câte o bătrână aprinde o lumânare la mormântul lui. Dar ca și locul numit Baba Ghicea de sub cucuiul acela de deal, locului de lângă gardul cimitirului, unde a fost câțiva ani buni casa străinului aciuat în satul lor, îi spun La Pustnic. O SINGURĂ VARĂ A IUBIT Nu împlinisem 18 ani, când am cunoscut-o pe Dora. Lucram ca mecanic de uzină la un spital de boli cronice din apropierea Romanului, împreună cu un coleg care se
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]