790 matches
-
fost întâmpinați de domnul I. Comșa, primarul orașului"2745. După primire, familia regală s-a îndreptat spre catedrală, unde a asistat la slujbă, iar ulterior, spre monumentul ridicat pe colnicul Hora. Pe acest traseu, "la fiecare pas, mii de oameni aclamau (...) de la ferestre și de pe balcoane, se agitau batiste și se aruncau buchete de flori"2746. De la monument familia regală s-a îndreptat spre portul Tulcea, în timp ce, primul ministru Dimitrie A. Sturdza l-a vizitat pe domnul Luca Ionescu, prefectul județului
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
devină asurzitoare, a ridicat o mână și a continuat: — Toate acestea Înseamnă o moștenire estimată la - o clipă, iată cifra - douăzeci de milioane de dolari. Nimănui nu i s-a tăiat răsuflarea. Mulțimea nu a sărit În picioare să mă aclame. Au bătut tare din palme, dar nu tocmai frenetic. Era ca și cum toată lumea s-ar fi așteptat la donația mea, cât despre sumă, o găseau dintre cele ordinare. După ce s-a făcut liniște În sală, prea curând, aș spune, a ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ecran le zâmbeau fețele cunoscute ale prezentatorilor de știri. Se liniștiră instantaneu. Erau mai aproape de civilizație decât crezuseră. Chiar atunci Însă unul dintre gemeni a Îndreptat telecomanda spre televizor, schimbând pe un post unde niște oameni umblau prin junglă. Mulțimea aclamă și fluieră. Apăru o femeie Îmbrăcată ca pentru o expediție În savana australiană, În mână cu un microfon pe care-l ținea ca și cum ar fi transmis din mijlocul unui război de gherilă. — Oare Bettina va mânca lipitorile? Întrebă ea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ce se adăpase la izvoarele ideologiei revoluționare, care visa să aibă rolul unui Bolivar și să impună cu sila supușilor săi ideile liberale. Puțin timp după plecarea Regelui Don Joîo spre patrie, Regentul Don Pedro declară independența Braziliei și e aclamat Împărat (12 octombrie 1822). Primul ordin pe care-l semnează împăratul Braziliei este redeschiderea Lojii Marelui Orient. ,,Don Pedro nu putea să uite că, după expresia lui Mareschal, actul de la 12 octombrie a fost "entiérement leur ouvrage" (Oliveila Lima). Cu
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Principelui moștenitor, Joîo VI jurase credință acestei Constituții, în curs de alcătuire la Lisabona. Suveranitatea monarhului încetează din acest moment, trecând de drept asupra reprezentanților națiunii. Don Pedro a jucat și aici rolul de căpetenie, fraternizând cu manifestanții, care-l aclamau ca pe un tribun al lor în piața Rossio din Rio de Janeiro, convingând pe Rege să cedeze. Ajungând la Lisabona, Joîo VI e nevoit să primească ordinele Juntei, care fixează în amănunt cum va decurge debarcarea; fără solemnitate, fără
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
perioada sa braziliană, în care se poate spune că a întemeiat statul modern al Braziliei. Întors în Metropolă, Regele a dat mereu dovadă de slăbiciune și nehotărâre. A jurat credință Constituției, deși a plâns când, cu acest prilej, mulțimea îl aclama frenetic, la Rio de Janeiro. A asistat pasiv la uneltirile fiului său mai mare, Don Pedro, datorită căruia Brazilia s-a despărțit de patria-mamă. Era întru totul de acord cu credințele și mișcarea lui Don Miguel, dar n-a avut
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
liberale care ajută pe față pe Don Pedro, Don Miguel pierde, în fața lui, aproape întreaga țară. Rareori s-a mai întîlnit o companie în care nenorocul să fie întotdeauna de partea unei singure părți. Și, cu toate acestea, poporul nu aclama pe Don Pedro. Pe unde trecea oastea "liberatoare", ard mănăstirile, sunt alungați preoții. Cu câteva mii de oameni, atâți câți îi mai rămăseseră, Don Miguel capitulează, la 26 mai 1834, la Evora Monte, dând o proclamație armatei sale, în care
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
un asemenea program cuminte și înțelept; pentru simplul motiv că autorii lui - Don Carlos și Joîo Franco - nu erau iubiți; nu erau, cum se spune, populari. Îndeosebi Don Carlos nu era iubit de portughezi; un rege care nu fusese niciodată aclamat de mulțime, pe care oamenii îl priveau cu indiferență, ciudă sau indignare. Nu le plăcea, în primul rând, înfățișarea lui: prea gras, prea chipeș, cu un zâmbet pe care-l socoteau ironic și disprețuitor. Ducea, apoi, în credința supușilor săi
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
vestea în Vila Real, unde era așteptat, că Don Manuel a abdicat și că Republica fusese instaurată - manifestația pregătită pentru slăvirea Monarhiei s-a transformat repede într-o manifestație republicană; aceleași cortegii, același public, străbat întrun delirant entuziasm străzile orașului, aclamând Republica și pe conducătorii ei... În ziua de 5 octombrie 1910, la 11 dimineața, se alcătuiește guvernul provizoriu, sub președinția lui Teofilo Braga. Ministerul de Interne îl ia Jose Antonio de Almeida. Justiția, Alfonso Costa; Externele, Bernardino Machado. Încă de la
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
cu restaurarea, scrie Monsaraz, un colaborator al lui Sardinha, pentru că înainte de aceasta trebuie să îndoctrinăm țara. Nu e de ajuns să ataci; mai important este să distrugi principiile. Pentru stabilitatea viitoarei monarhii e preferabil ca, înainte ca ea să fie aclamată din balcoanele primăriilor, să se facă o intensă și largă mișcare de opinie. Ne-au fost de ajuns, ca mascaradă, cei 80 de ani, cu consilierii care în timpul zilei proclamau virtuțile și superioritatea democrațiilor, iar noaptea se duceau la Palat
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ori de câte ori echilibrul se frânge în favoarea forțelor de extremă stângă, cel dintâi lovit și cel care suferă mai mult e catolicismul... "Prezidențialismul", inaugurat de Sidonio Paes, e consfințit de un strivitor plebiscit, în care o jumătate de milion de voturi îl aclamă în același timp Șef al Statului, al Guvernului și al Armatei. Sidonio începe opera de reformare, menită să desăvârșească "Noua Republică". Ceea ce e curios la acest dictator în luptă deschisă contra forțelor democrato-revoluționare, este adeziunea lui sinceră și totală la
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
dă prilej la scene patetice. Generalii judecători au toți lacrimi în ochi și se putea citi pe figurile lor regretul de a nu fi luat și ei parte la complot. Vestea achitării se împrăștie fulgerător în toată Capitala și e aclamată pretutindeni prin urale. Guvernul lui da Silva, laolaltă cu celelalte guverne anterioare erau, în bloc, osândite cu o brutală sinceritate. XI. REVOLUȚIA DE LA 28 MAI 1926. Între cele două lovituri de stat încercate de armată, în aprilie și iulie, are
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Portugalia! La arme, pentru libertate și pentru onoarea națiunii! La arme, Portugalia!" Manifestul era semnat: Gomes da Costa, General comandant, șef al Armatei Naționale. La Braga, tocmai se ținea Congresul Marianic național prezidat de Patriarh. Generalul are satisfacția să fie aclamat de marea mulțime strânsă în cea mai mândră cetate episcopat a Portugaliei. Dar, 48 de ore după izbucnirea revoltei, Gomes da Costa și mulți alții de la Cartierul general revoluționar nu știau nimic de soarta pe care o va avea mișcarea
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
cereau, pe deplin îndreptățiți, respect și demnitate. îl încerca și un alt sentiment: în adâncul sufletului, ca un gând aproape de nemărturisit, începea să se strecoare o presimțire a victoriei. Privirea sa o întâlni pe cea a lui Ambarrus, înconjurat și aclamat de ai săi. Un impuls dinlăuntru îi sugeră să pecetluiască alianța printr-un gest simbolic, care, cu siguranță, ar fi fost apreciat. își făcu loc printre cei care îl înconjurau, ajunse la căpetenia bagauzilor și îi întinse mâna. Printre aclamațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în iarbă. Câteva secunde, Metronius rămase, gâfâind, să-și observe adversarul, acum la pământ. Apoi în urechile sale răsunară strigătele mulțimii, se simți zgâlțâit și împins de multe mâini și văzu în jurul său fețe de bărbați și femei care îl aclamau cu entuziasm. Printre ele, își făcu loc Ambarrus, pe al cărui chip aspru se lărgise un zâmbet luminos de apreciere. — Bravo, soldatule! îi spuse, bătându-l cu mâna pe braț. Cred că acum, în sfârșit, o să asculte de tine! O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Phelps și Jenkins erau în continuare prinși în șarada lor misterioasă legată de scăldătoarea pentru păsări. — Sigur, da. Ar fi grozav... zicea Pabblem. Colin, ești extraordinar... Când Pabblem venise la St George cu șapte ani în urmă, consiliul școlii îl aclamase ca pe „candidatul-care-va-aduce-o-undă-de-aer-proaspăt“. Toată lumea era înnebunită după el. Avea treizeci și șapte de ani pe atunci - cel mai tânăr director pe care îl angajase vreodată școala - și, spre deosebire de predecesorul său, melancolicul Ralph Simpson, despre el se zicea că ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
îi era dizolvate în întuneric. Bătrâna a făcut un pas înainte și-a întins o mână. Creatura care era bunica lui Alice era înfiorătoare - avea niște ochi roșii, atotștiutori și un trup prăbușit. Era fantoma nefericirii - o femeie care fusese aclamată pentru profunzimea ei, dar care nu fusese în stare să rezolve cea mai simplă enigmă a vieții ei: cum să te simți plin, cum să iubești. Alice a început să se retragă cu pași împleticiți. Ea reușise să se descurce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ființă umană are dreptul la existență, iar pentru a trăi, ea trebuie să aibă de mâncare, un acoperiș, medicamente, să-și dea copiii la școală ș.a.; după aceea, își pune problema dacă are dreptul la opinie, la întruniri publice, poate aclama ori înjura ș.a. Este evident că dobândirea drepturilor civile și politice ajută la dobândirea celor economice și sociale, dar condiția sine qua non o constituie, totuși, existența și după aceea, dreptul la diferite manifestări (primum vivere deinde philosophari). Așa cum aveam
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
nedreptate. Când mă gândesc la relațiile româno-germane, nu-mi pot șterge imaginile care, în 1967, mi-au rămas în minte, când România a stabilit relațiile diplomatice cu Republica Federală a Germaniei, că ministrul român al afacerilor externe, Corneliu Mănescu, era aclamat pe străzile din Düsseldorf, iar România, dovedindu-se a fi singurul lor prieten din zonă, prin curajul ei, a creat o pârtie pentru ca ea să-și normalizeze relațiile și cu celelalte state din Răsărit, iar cancelarul Willi Brandt (partener de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
în scandaluri la beție legate de femei. Barb fusese muza lor și principalul motiv al sinuciderilor și al bețiilor soldate cu împușcături. Spune, însă, că n-a avut nimic de-a face cu nici una din căderile de la balcon. Acum este aclamată de mass-media și îi vin bani din toate părțile; cei care o intervievează sunt în limbă să știe cu câte persoane s-a culcat într-un moment sau altul, dar Barb nu vrea să vorbească decât despre cât de scandalos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
înfățișară la turnul Comarilor, unde Boabdil le-a încredințat cheile fortăreței. Curând sosiră, tot pe același drum ascuns, câteva sute de soldați castilieni care puseră stăpânire pe metereze. Un episcop a înălțat crucea pe turnul de pază, iar soldații au aclamat-o strigând de trei ori „Castilia“, „Castilia“, „Castilia“, ceea ce era în tradiția lor când se făceau stăpâni peste un oraș. La auzul acestor strigăte, granadinii au înțeles că ireparabilul deja se întâmplase și, uluiți că un eveniment atât de important
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
sultanul decăzut descălecă. Îi dezlegară mâinile, dar doisprezece soldați făcure pe dată cerc în jurul lui, cu sabia scoasă. Totuși, se vedea din atitudinea lui că n-avea de gând să fugă. Cu mâinile libere, a salutat mulțimea, care l-a aclamat cu curaj. Toate privirile, chiar și a lui, s-au întors atunci spre celebra poartă pe deasupra căreia un călău tocmai arunca o funie. Tumanbay păru surprins, dar zâmbetul nu-i pieri de pe buze. Doar privirea pierdu din vioiciune. Strigă atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
creștinătatea împotriva islamului, putea pune capăt schismei lui Luther și-l putea împăca pe împăratul Carol cu regele Franței. Suprimarea pensiei mele și chemarea la măcel universal: iată, cu siguranță, niște elemente care-mi răpeau orice poftă de a-l aclama pe acest papă. Și care, pe deasupra, mă și îmboldeau să părăsesc Roma cât mai iute, plecând spre Florența, unde cardinalul Giulio mă încuraja să-l urmez. M-aș fi alăturat lui, de bună seamă, dacă Maddalena n-ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
soția sa cât pentru fiul lor, în vârstă de șase ani. Mă apropiam de palatul Salviati, sprijinit de umărul Maddalenei, când se făcu auzit cortegiul. Condotierul era înconjurat de vreo patruzeci de fideli călări. Trecătorii îi șopteau numele, unii îl aclamau, alții grăbeau pasul. În ce mă privește, am preferat să mă dau în lături spre a-i lăsa drum liber, mersul meu fiind încă încet și nesigur. A strigat de departe: — Cosimo! În cadrul unei ferestre, la etaj, se ivi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
început să scandeze: „Palle! Palle!“1, strigătul de adunare al celor din familia Medici, la care însoțitorul meu a răspuns printr-un salut, în timp ce-mi spunea: — Să nu cumva să crezi că toți membrii familiei mele ar fi aclamați în felul ăsta. Sunt singurul care încă se mai bucură de oarecare favoare în ochii florentinilor. Dacă, de pildă, vărului meu Giulio, vreau să zic papei Clement, i-ar da prin minte să vină astăzi aici, ar fi huiduit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]