454 matches
-
Institutul European, beneficiind totodată de reduceri semnificative de preț. Astfel: Suma minimă (RON) Suma maximă (RON) Reducere (%) 0 20 5 20 50 10 50 100 15 100 150 20 150 200 25 200 30 În aceeași colecție au mai apărut: • Acolada atlantică, Ștefan Avădanei • Apocalipsa de carton, Nichita Danilov • Cealaltă parte a vieții noastre, Haig Acterian • Cioran. Vitalitatea renunțării, Emil Stan • Contemplatorul solitar, Dan Stanca • Convorbiri euharistice (vol. 1), Dorin Popa • Datoria împlinită, Mihai Pricop • Despre muncă și alte eseuri, Mihai
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
de cei Întunecați. O tai oblic pe rue des Juges Consules și mă aflu din nou lângă fațada lui Saint-Merri. Nu știu de ce, dar ceva mă Îndeamnă să aprind lanterna și s-o Îndrept către portal. Gotic ornamentat, arce În acoladă. Și deodată, căutând ceva ce nu mă așteptam să găsesc, Îl văd pe arcada portalului. Bafomet. Chiar acolo unde semiarcele se unesc, În timp ce În vârful primului dintre ele e un porumbel al Duhului Sfânt cu o aureolă din raze de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
sinceritățiitc "Pariul sincerității" Nasc și în Britania oameni „cu învățătură despre Împărăția cerurilor” (Mt. 13,52). Capabil să relativizeze modelele prezentului, Andrew Louth - căci despre acest cărturar vom vorbi - nu ratează deloc sensul profund al actualității. Rostirea sa palpită sub acolada începutului (alpha) și a sfârșitului (omega), fiind dictată de vocația înțelegerii perenității revelației lui Dumnezeu. Timpul prezent al acestei teologii este cel al unei prezențe eshatologice, sub semnul explorării care - prin forța paradoxului - crucifică „înțelesurile cele slabe ale lumii”, eliberând
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
minimă Suma maximă Reducere (%) 19,9 RON 5 20 RON 49,9 RON 10 50 RON 99,9 RON 15 100 RON 149,9 RON 20 150 RON 199,9 RON 25 200 RON 30 Colecția TEXTE DE FRONTIERĂ (selectiv) • Acolada Atlantică, Ștefan Avădanei • Cartea pentru cei multi. Studiu cultural asupra romanului popular în America postmodernă, Ovidiu Aniculaese • Cioran. Vitalitatea renunțării, Emil Stan • Incertitudinile prezentului, Gustave Le Bon • Jurnal parizian, Dumitru G. Danielopol • Luciditate și nostalgie, Dan Ciachir • Monolog pe mai
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
acestui accident genetic nefast s-au înmulțit de atunci și în compania lui apar de-acum chirurgi, scriitori sau pianiști vestiți. "Apelul" meu către lichele, scris într-un ceas de grație din noaptea de 30 decembrie 1989, a rămas o acoladă stilistică cu un iz ușor desuet, ba chiar, cu trecerea timpului, de-a dreptul deplasat și a devenit, în scurtă vreme, literă moartă. Și atunci apare, tulburătoare, întrebarea: cum se face că cei mai mulți oameni trăiesc fără "partea de sus" a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
înțelegem că eroul nu are nimic de ascuns și, totodată, că e pregătit pentru fapte deosebite, în sfârșit brațul stâng răsucit la spate, odihnindu-se ușor cu vârful degetelor pe partea dorsală a șoldului drept, în timp ce brațul celălalt, ca o acoladă obosită și lascivă, țâșnește în sus, atingând în treacăt urechea și frîngîndu-se din poignet, ca lujerul unei crizanteme îndoit sub greutatea corolei. Din această poziție îmi luam avânt și executam câteva salturi succesive, căzând mereu pe vârful piciorului drept, cu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
dinamice discrete de ordinul întâi Pentru a arăta cum putem utiliza polinoamele cu operatori de întârziere să Pentru a analiza ecuațiile cu diferențe finite cu condiții inițiale date putem să rescriem soluția acestora sub forma: Se observă că termenul dintre acolade este tocmai x0 conform soluției Se observă că ultimii doi termeni din partea dreaptă a acestei egalități sunt Pentru a determina o soluție particulară a ecuației cu diferențe finite de ordinul doi trebuie să avem două condiții asupra traiectoriei lui xt
Bazele ciberneticii economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/190_a_197]
-
și Lowe, 1978; Neacșu, 1990; Linksman, 1999). Altfel spus, studentul va deprinde „arta de a învăța”, adică de a ști cum să-și programeze și eșaloneze repetițiile, cum să își organizeze materialul scris (tehnici de subliniere, de tăiere, săgețile, prescurtările, acoladele etc.), cum să colaboreze cu colegii și cadrele didactice (vezi și Birkenbihl, 2000; Zlate, 1972). Este ceea ce poate fi circumscris conceptului de autonomie în învățarea academică (Negovan, 2004). Pe de altă parte, cadrele didactice își vor valoriza competența pedagogică (vezi
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
cultură, prin respect față de valori, prin cultivarea „inimii”, printr-un progres treptat, fără salturi (acordând forma cu fondul) se poate ajunge la o dezvoltare temeinică, echilibrată, la un autentic proces modernizator (Zub, 1989). Iar articularea progreselor materiale cu ordinea morală, acolada dintre muncă și personalitate nu se poate realiza decât prin școală, printr-o educație socială desfășurată cu competență și conștiința răspunderii. Bibliografietc "Bibliografie" Avramescu, Aurel, 1964a, „Preocupări științifice în «Caietele fiziologice»”, în Luceafărul, VII, nr. 12. Avramescu, Aurel, 1964b, „Viziune
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
credință, ci întotdeauna pentru o credință” (idem), pentru a continua: „Sunt chinuit pentru cei câțiva da pe care i-am rostit și sunt aplaudat pentru toate nu-urile mele” (idem). Acesta e paradoxul în care se înscrie, ca într-o acoladă, existența sa. Acuzat și blamat pentru poziția eroică din tinerețe, când Cioran își asumase o misiune (de nu va fi făcut și ea parte dintr-o strategie de construire de sine împotriva propriului sine, deja intuit în precaritatea sa), el
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
la un examen de conștiință. Dacă montările de pînă acum au pus în lumină, în lumina rampei, virtuțile scenice, ale textelor dramatice ale lui Constantin Popa, e de nădăjduit că o dată cu înmănuncherea lor într-un volum ele vor primi și acolada consacrării literare la care, înfrigurat, aspiră. Florin Faifer Păreri și păreri... Dezamăgirea post-revoluționară, sentimentul de frustrare, deruta, inerția, opacitatea, incultura politică, mentalități sclerotice, spiritul de mafie al vechilor structuri, tehnologii învechite în toate zonele de activitate politice, economice, culturale nedreptatea
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ai supliciului prin spînzurare camerei semipenitenciare a sanatoriului privat, unde personajul se află tot în așteptarea unei sentințe, medicale de astă dată, una care să absolve o vinovăție criminală prin deducerea tulburării mintale a pacientului. Crima și pedeapsa străjuiesc, în acolada întregului, nu doar traseul cauzalității narative (ordinea logică a consecințelor decurgînd din trama inițială), nu doar evoluția subiectului vinovăției, ci și un supliciu interior, atașat dezbaterii morale în care personajele abia se inițiază. Ambele romane, s-o spunem de la început
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
I, Editura Eminescu, București, 1973. Marino, Adrian, Hermeneutica lui Mircea Eliade, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1980. Martin, Aurel, Poeți contemporani, I, E.P.L., București, 1967. Martin, Aurel, Poeți contemporani, II, Editura Eminescu, 1971. Martin Aurel, Metonimii, Editura Eminescu, București, 1974. Martin, Aurel, Acolade, Editura Eminescu, București, 1977. Martin, Mircea, Identificări, Editura Cartea Românească, București, 1977. Martin, Mircea, G. Călinescu și "complexele" literaturii române, Editura Albatros, 1981. Martin, Mircea, Generație și creație, Editura Timpul, Reșița, 2000. Melian, Al., Eminescu univers deschis, Editura Eminescu, București
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
de Fortunado (deși naratorul nu ne lămurește!), speriat subit de spectrul apropiatei morți. Replica lui Montresor te înfiorează necondiționat: Da, pentru dragos-tea lui Dumnezeu!" Vom medita mai tîrziu asupra lor! Să mai remarcăm acum faptul că naratorul stabilește o interesantă acoladă temporală între derularea evenimentelor și povestirea lor! Afirmă că, vreme de cincizeci de ani, nimeni nu a stricat liniștea odihnei osemintelor Bufonului. A făcut, cu alte cuvinte, crima perfectă (nu s-ar fi descoperit vreodată ceva, dacă nu relata el
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Ierunca, în "România literară", 41 (2006). Vianu, Tudor, Arta prozatorilor români, București, Editura Eminescu, 1973. Voj, Elena, Contribuția Ioanei Em. Petrescu la studiul postmodernismului în teoria literară, Cluj, Casa Cărții de Știință, 2006. Zubașcu, Ion, Interviu cu Ana Blandiana, în "Acolada", 10 (2008). ***, Academia Română, Dicționarul general al literaturii române. A/B. C/D, Coordonator general: Eugen Simion. București, Editura Univers Enciclopedic, 2004. ***, Dicționarul Scriitorilor Români, (A-C). Coordonatori: Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu, București, Editura Fundației Culturale Române, 1995. ***, Dicționar
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
este, de altfel, o altă însușire care ne place la Ana Blandiana. Ea se definește ca o poetă care știe și care se simte copleșită de ceea ce știe". Alex Ștefănescu, Istoria, p. 398. 104 Ibidem, p. 399. 105 Vezi Interviul "Acoladei": Ana Blandiana, realizat de Ion Zubașcu, în "Acolada", nr. 13, octombrie 2008, p. 14. 106Ileana Oancea, Poezie și semioză, Timișoara, Editura Marineasa, 1999, p. 38. 107Ion Pop, Scriitori români, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1978, p. 80. 108Ibidem, p. 80
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
place la Ana Blandiana. Ea se definește ca o poetă care știe și care se simte copleșită de ceea ce știe". Alex Ștefănescu, Istoria, p. 398. 104 Ibidem, p. 399. 105 Vezi Interviul "Acoladei": Ana Blandiana, realizat de Ion Zubașcu, în "Acolada", nr. 13, octombrie 2008, p. 14. 106Ileana Oancea, Poezie și semioză, Timișoara, Editura Marineasa, 1999, p. 38. 107Ion Pop, Scriitori români, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1978, p. 80. 108Ibidem, p. 80. 109Totuși, conchide criticul literar, "Ana Blandiana însă nu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
2010. MUNTEANU, Ștefan. Elvira Sorohan despre kantianismul lui Eminescu (II). În: Ateneu (Bacău), 49, ian. 2012, nr. 1, p. 13. Elvira Sorohan. Eminescu și Kant sau marea revelație. În: Caietele de la Putna, nr. 3, 2010. TRANDAFIR, Constantin. Critica feminină? În: Acolada (Satu Mare), 7, oct. 2013, nr. 10, p. 8. Conține: Elvira Sorohan, între lectura devotată și combativă; Bianca Burța-Cernat, jocul serios al criticii. CREȚU, Bogdan. Doamna Sorohan. În: Ziarul de Iași, 21 aug. 2014, nr. 194 (7075), p. 6A. DRAM, Constantin
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
ed. Thot, 2004), Semper Stare (Paris, L'Harmattan, 2007), Les Ecorces d'orange (Paris, Mon Petit Editeur, 2010) și Cercul lui Simion (Iași, Junimea, 2010). Pe lîngă acestea, autoarea a publicat proză scurtă și poezii în revistele românești "Bucovina literară", "Acolada", "Plai străbun", precum și în "Căminul românesc" (Geneva) și "Gyroscope" (Grenoble). Cornelia Petrescu s-a născut în Bucovina, în 1938, într-o familie de învățători, a studiat chimia industrială la Iași și a profesat în industrie și cercetare științifică pînă în
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
tablou, Sfântul Gheorghe, semn că preocupările pentru arta bizantină nu au încetat cu cele două sculpturi. Se poate observa influența picturii renascentiste, dar și a celei bizantine, Sfântul călare pe cal străpungând balaurul închide aproape un medalion, reptila cuprinzând în acolada corpului ei pe Sfânt cu cal cu tot. Sfântul seamănă cu un cavaler cruciat, inclusiv după crucea pe care o poartă pe scut. O bună parte din picturile și panourile decorative ale lui Kimon Loghi evocă feerii bizantine. Pictura lui
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
nu chiar a unei rugăciuni, dar nu un sens concret. Există însă alte două elemente care înscriu acest tablou în dimensiunea sintetistă a simbolismului. Rama aurită urmează linia serpentinată a Secession-ului, cadrul nu este perfect rectangular, ci deschide molatece acolade și un spațiu insular destinat unui "libret", cel de-al doilea element insolit al acestei picturi. "Libretul" conține chiar note muzicale, o partitură, și nu oricare, ci primele note din aria Violetei din Adio dell passato din Traviata. Astfel, în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
suferința, o suferință atât de puternică, ce a trecut de la cutumiara manifestare feminină a suferinței prin bocet, la tăcere. Capul Sfântului Ioan este înconjurat de o dublă mângâiere, cea a mâinii care-i atinge fața și cea a obrazului Salomeei, acolade pioase care configurează o circularitate maternală. Nu mai aveam acea confruntare de efect hipnotic, ca în cazul Apariției lui Gustave Moreau sau a Climaxului lui Aubrey Beardsley. Apropierea nu confruntă cele două chipuri, ci are ceva dintr-o consolare aproape
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cea a cititorului. În artă, prestigiul este dictat de unicitate. Absența, pe termen lung, a contactului cu arta ne poate schimba regnul. Artistul trebuie să fie un disident perpetuu, un Gică contra al vremii lui. Boema poate fi o plăcută acoladă între viață și artă. La masa de lucru, toți creatorii de artă sunt colegi cu Dumnezeu. Tradiția este memoria artei. Scriitorul - acest star de apartament confort redus. Arta îți aduce mai aproape cerul. În artă sunt locuri pentru toți. Dar
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
să nu fie rău. Dar viu e totuși acceptabil. Obsesia morții poate transforma Pământul într-o planetă de somnambuli. Cele mai infiorătoare sunt totuși maxilarele căscate ale pământului. Fă-mă, Doamne, lebădă! Când o să mi se apropie sorocul. Viața această acoladă între zone de întuneric. Coborâm în pământ, dar biografiile și agoniseala rămân în mâinile urmașilor. A ajuns, în sfârșit, în centrul atenției tuturor. Doar sunt funeraliile lui. Primul mare filosof român a fost ciobanul din miorița! Aceleași întrebări și le-
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
exterior, translatio ad prototypum. În timp ce bunul creștin nu confundă cultul de dulie cu acela de latrie. Aceste diferențe sunt destul de reale încât să putem separa era idolilor în perioade distincte arhaică, clasică, creștină -, dar nu destul, credem, pentru a rupe acolada generală. Între mitul lui Isis, despre care ne vorbește Apuleius "spre a mă bucura de nespusa plăcere de a contempla statuia zeiței"*, în care o vede pe zeița însăși (Măgarul de aur, cartea a XI-a, cap. 24.) și Tereza
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]