358 matches
-
salata spălată bine și tăiată în șuvițe, totul se înăbușă cu ceapa și usturoiul câteva minute. Într-o oală se pun 3 l de apă fierbinte, se pune orezul, sare după gust și se fierbe totul 20 de minute. Se acrește apoi cu ½ l borș, se pune pătrunjel tocat și se lasă să dea 3-4 clocote. Se ia oala de pe foc și se drege cu 2 gălbenușuri și 100 ml smântână. Facultativ: Dacă vrem, putem face din cele 2 albușuri care
350 Re?ete culinare din Moldova lui ?tefan cel Mare by Denisa Rodica GOLDBACH [Corola-publishinghouse/Journalistic/84371_a_85696]
-
pune la fiert in 3 l apă rece. Se adaugă zarzavaturile de mai sus după ce s-a luat spuma tăiate mărunt. Când totul este aproape fiert se adaugă roșiile fără pieliță și tocate. Se lasă să mai fiarbă apoi se acrește cu borș sau zeamă de lămâie. Perișoarele se fac din carnea tocată, orezul, ceapa, un ou, sare și piper. Amestecăm bine compoziția, apoi modelăm cu mâna muiată în apă fierbinte și se fierb în ciorbă. Când perișoarele sunt fierte dăm
350 Re?ete culinare din Moldova lui ?tefan cel Mare by Denisa Rodica GOLDBACH [Corola-publishinghouse/Journalistic/84371_a_85696]
-
care păstrează mâncăruri de post dintre cele mai diverse: cârnatul de legume, plăcinta cu ciuperci, zacusca și salata de ghebe. În Moldova, obiceiul preparării borșurilor a fost dus la nivel de artă, fie că este vorba de borșul de potroace, acrit cu zeamă de varză, borșul de vită și borșul de cartofi, în zilele de post. Sunt mult apreciate sărmăluțele moldovenești, mult mai mici decât cele din Ardeal și Banat, brânza cu smântână și mămăliguță, tochitura moldovenească, chiroștile cu cartofi, ceapă
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
mititeii, cârnații de Pleșcoi (din carne de oaie), garniturile din legume și cartofi, compoturile de fructe și prăjiturile cu frișcă și ciocolată. În bucătăria din Oltenia se prepară foarte mult ciorbele cu carne de porc, de pui sau de legume acrite cu zeamă de oțet sau suc de roșii. La mare căutare sunt friptura de oaie, ciorbele de praz și ștevie, roșiile umplute cu orez, tochitura oltenească, saramura de pește și cârnăciorii oltenești, toate având în comun o condimentare consistentă, în
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
cătane, de trăim mereu cu frica în sân. Totuși sunt puțin mai liniștită de când am auzit că, pe unde ești tu, s-au potolit bătăliile. O, dare-ar Dumnezeu să se sfârșească odată, că de atâta război ni s-a acrit sufletul și ne-au secat lacrimile. Tot așteptăm să ne pomenim cu tine pe acasă, măcar pe câteva zile, că alți ofițeri capătă concedii des. Și noi avem în gazdă un maior, tare de treabă, polonez. Bietul om toată ziulica
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
pleacă jignit fără să spună o vorbă, aud apoi hârșâitul tălpilor ce răsună în toată casa și iar mă chinuie gândurile, asta îți dorești, să trăiești într-o astfel de singurătate, asta ți se va întâmpla dacă îl părăsești. Aburi acri de alcool suflă către mine gura lui deschisă, iar eu mă strâng lângă el sub pătură, îi pun brațul adormit în jurul umerilor mei, în iluzia unei îmbrățișări, încerc să îi mângâi trupul, să îi trezesc dorința. Cum să o trezesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ca domnișoară, făcuse o pasiune pentru un fotbalist austriac, în perioada în care avuseseră mina de aur, când fuseseră bogați. Fotbalistul n-a mai venit s-o ia după ce se întâmplase la noi și ea rămăsese fată bătrână și se acrise. Pe cât era de frumoasă, pe atât era de acră. Ne cicălea în fel și chip. Și atunci, mi-am zis că trebuie să plec, să plec de la serviciu, să plec de la gazdă și să-mi câștig o oarecare independență. Nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
și poarta e Întreagă - dar deschisă de tot. Curtea plină cu armată, geamurile sparte, pereții ciuruiți, ciupiți, Încolo Întreagă, școala. - Bine că n-a luat foc - cu stuful ăsta..., zice mama. Bine că ne-am Întors acasă, că mi se acrise de refugiu. Și mie. Mult mai bine-acasă la mine. Ne-am Întors, iar stuful acoperișului e Întreg, n-are nimic. Și chiar dacă are (și are: peste un an-doi, reparându-l, oamenii au găsit În carnea lui ca la o căldare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
din bucata de lemn abia pusă în sobă. Pagina cărții întoarsă de Carmina foșnea asurzitor. Seara, la cină bărbatul mânca fără să scoată o vorbă, mama pregătea acum foarte des friptură la tavă și răcitură, se uita la figura lui acrită cu un fel de triumf răutăcios: na, mănâncă, îmbuibă-te, îi turna ea în pahar vinul, îl urmărea cum își tamponează buzele cu șervetul, cu un fel de superioritate, ca și cum totul așa s-ar fi cuvenit să fie. Ai văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fel ca... Fusese o vreme când crezuse că toate persoanele întâlnite în casa profesorilor Alexe, toate, dar absolut toate sunt alese pe sprânceană, oameni unul și unul, cu majuscule, voia și el să-și mai ridice nivelul anturajului, i se acrise de atâta vulgar...Respins de profesor, înlăturat, începuse să găsească defecte la toți cei care îl înconjurau pe Alexe. Chestiunea îl presa destul de jenant, ca o bășică la călcâi. Încă mai avea în el un dram de mândrie. Ținuse enorm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
erupție. Cunoștea pe dinafară toate senzațiile posibile pe care le poate trăi un pilot în asemenea ocazii și mi le descria cu o exaltare care îi colora obrajii. "Vezi, exclama privind cerul negru, acum decolează ei. Vinul rămâne să se acrească în pahare și iubitele lor rămân să tremure de grijă, în timp ce ei se reped la hangar, dau drumul motoarelor, se înalță în văzduh și pătrund în inima furtunii fără să se teamă." Și era mândră în timp ce vorbea, de parcă era iubita
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și să devin mai bun decât ei, să îndrăznesc mai mult fiindcă toată viața mă pregătise parcă anume să joc acest rol. Laura îmi povestise o întîmplare care fusese plină de învățăminte pentru ea: Am avut un profesor de matematici acrit de meseria lui. Era bolnav sau, poate, disperat. Fapt este că ne-a ținut niște cursuri deslînate din care nimeni n-a priceput nimic. Când s-a apropiat teza, am intrat cu toții în panică. Ne-am dat seama că nu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pe care n-au să ți-o poată ierta niciodată” “Principala vină pe care nu mi-o pot ierta dumnealor este aceea că hainele de profesor îmi sunt cam strâmte. Că vulpea, dacă n-ajunge la struguri, spune că sunt acri. Ce altceva mi se poate reproșa? Să zicem, pe plan profesional: nimic. Ba, dacă mă gândesc eu bine, pot afirma, sus și tare, că am fost sabotat. Da, da, ăsta-i adevărul, chiar dacă cuvântul folosit face parte din arsenalul verbal
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
înjură cu sete, luând la rând dumnezei, mame, viticultori și cosoare. După ce se răcorește de năduf, îi vine cheful de o țigară: — Hai, bă, Popică, să băgăm o pipă, dă-i în paștele mamii lor de struguri! Mi s-a acrit de ei! Hai, că am io una și-o poștim! Adevărul e că m-am săturat și eu. De când a început practica la Ostrov, numai struguri și iar struguri. Uniforma de care eram atât de mândru în urmă cu două
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
o să-ți simt totuși lipsa, dumneata Nicolache.” „Drum bun, nepotache! Hai, mângâie-mi cocoașa! Se spune că poartă noroc. Îți promit un festin când ne vom revedea. Un chef homeric la malul apei, cu plachie de lin, ciorbă de știucă acrită cu zeamă de varză și ciupită, așa, cu un pic de hrean.” Când vorbea despre bucate, Nicolae se simțea invadat de grație. Pocnea ușor din degete și se sălta pe vârfuri ca un dansator gata pregătit pentru a se lansa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
din Tajewala. Ați văzut, poate, fotografiile? — Fiul meu se învârte într-un mediu nefast, o întrerupse una dintre rudele disperate, dar spirituale, ale lui Lakshmiji, îmbrăcată cu un sari galben-canar. Ce pot să fac? — Dacă pui lămâi în lapte, se acrește, răspunse Sampath într-o dispoziție deosebit de sociabilă și fericită, imitând bătrânii din Shahkot, cărora le plăcea să șadă la porți în după-amiezele de iarnă, vârâți în șosetele și pălăriile lor călduroase și ținând predici trecătorilor. Dar, dacă pui și niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
destul de mari ca să plece. Care e cea mai bună metodă să fii conștient de Dumnezeu? Calea devoțiunii sau cea a cunoașterii? Întrebările curgeau repede și cu furie. — Unii digeră peștele doar dacă e gătit într-un curry ușor. Alții sunt acri din fire și nu trebuie să mănânce pește marinat. În sud, e apreciat peștele gătit cu apă de cocos. Eu personal prefer pomfret în sos de chilli și fructe de tamarind, îngroșat cu făină de năut. — Unde să-mi încep
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
să mănînci nimic, Ticule? îl întrebă ea cu voce blîndă și prietenoasă. Nu, răspunse Bărzăunul, continuînd să fie supărat și reușind, după sforțări inumane, să întoarcă privirea în altă parte. Dar ce-i cu tine, mă băiatule, de te-ai acrit așa, din senin? Și de ce nu mai scoți o vorbă cu nimeni?... Ce ți-am mai făcut de data asta? Mare poznă cu tine! Bărzăunul ridică dintr-un umăr și nu-i răspunse. Ține asta, zise Ilinca încercînd să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ușor. - Cum mi-o fi norocul. - Norocul ca norocul, dar femeia trebuie educată! - Ei, lasă, că nu mă știu de ieri cu Mariana. - Femeia se schimbă, Mișule. O undă de tristețe străbătu chipul rotofei. Femeia se schimbă pe nesimțite, se acrește și se urâțește și vorbește din ce în ce mai mult. Bate fierul cât e cald! - Bine. - Ia adă niște whisky d-ăla, să sărbătorim și noi, o dată te-nsori! - Io zic mai bine să bem un vin. - Auzi, Mișule, totdeauna am fost curios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
și-i da drumul, ca să scape mai repede. Toate mergeau strună, numai că Simulescu își cam uitase de obligațiunile lui cotidiene, în legătură cu bufetul, și frații începuseră să cam murmure, acuzîndu-l de ingratitudine! Și cum, în afară de asta, ni se și cam acrise să-l tot vedem în bancă, prefăcut, cu piciorul întins, iar noi gata să-i suflăm și să-l scoatem din toate încurcăturile, ne-am hotărât să-l lăsăm din brațe și să i-o coacem; iar figura finală i-
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
ales dezordinea... - Necurățenia adică!? - Nu chiar necurățenia, surâse din nou oaspetele, foindu-se pe scaun, multe entități nu suportă excesul de ordine. Și asta, Într-un fel, e de Înțeles. Uneori ordinea e la fel de nocivă ca și dezordinea. Ți se acrește de ea... Începi să te intoxici. Te acoperi de bube, te umpli de puroi. Puroi spiritual, se Înțelege. Începi să cârtești Împotriva orânduirii. Ești pornit pe toți și chiar și pe tine Însuți ajungi să nu te mai suporți. Aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
se-aud, orice scârțâit de ușă, orice șoaptă, orice oftat... Sunetele stau sub niște clopote de sticlă. Le conservăm acolo În borcane. Le punem la păstrat. - Și ce faceți cu ele? - Din când În când, le degustăm. După ce se mai acresc, râse Extraterestrul. - Cum adică se acresc? se miră Mașa. - Așa cum se acresc la voi murăturile pe care le puneți În borcane, Înțelegi? Știi, adăugă vizitatorul, În universul nostru totu-i dulce și mai ales adevărat. Or, cum să-ți explic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
orice șoaptă, orice oftat... Sunetele stau sub niște clopote de sticlă. Le conservăm acolo În borcane. Le punem la păstrat. - Și ce faceți cu ele? - Din când În când, le degustăm. După ce se mai acresc, râse Extraterestrul. - Cum adică se acresc? se miră Mașa. - Așa cum se acresc la voi murăturile pe care le puneți În borcane, Înțelegi? Știi, adăugă vizitatorul, În universul nostru totu-i dulce și mai ales adevărat. Or, cum să-ți explic, la un moment dat de toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
sub niște clopote de sticlă. Le conservăm acolo În borcane. Le punem la păstrat. - Și ce faceți cu ele? - Din când În când, le degustăm. După ce se mai acresc, râse Extraterestrul. - Cum adică se acresc? se miră Mașa. - Așa cum se acresc la voi murăturile pe care le puneți În borcane, Înțelegi? Știi, adăugă vizitatorul, În universul nostru totu-i dulce și mai ales adevărat. Or, cum să-ți explic, la un moment dat de toată dulceața asta ți se acrește. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
se acresc la voi murăturile pe care le puneți În borcane, Înțelegi? Știi, adăugă vizitatorul, În universul nostru totu-i dulce și mai ales adevărat. Or, cum să-ți explic, la un moment dat de toată dulceața asta ți se acrește. Și atunci ne mai răcorim și noi, ca să zic așa, degustând și adevărurile altor lumi... - Aha, făcu Mașa, adăugând În loc de scuză: Dacă s-a auzit un sforăit, atunci pesemne o fi fost motanul sau Evlampia o fi scos un oftat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]