356 matches
-
referea la zemurile neacrite, adică avea semnificația originară, aceea din bucătăria turcească (cuvântul ciorbă este de origine turcă 18, iar turcii au foarte puține ciorbe acrite cu zeamă de lămâie sau cu iaurt), dar treptat a ajuns să însemne zemuri acrite cu orice în afară de borș de tărâțe. Borș este un termen de origine slavă. Rușii și ucrainenii fac și ei borș, dar prin acest cuvânt înțeleg o supă acrită cu zeamă de sfeclă fermentată. Influența lor este prezentă, așa cum afirmă Radu
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
de lămâie sau cu iaurt), dar treptat a ajuns să însemne zemuri acrite cu orice în afară de borș de tărâțe. Borș este un termen de origine slavă. Rușii și ucrainenii fac și ei borș, dar prin acest cuvânt înțeleg o supă acrită cu zeamă de sfeclă fermentată. Influența lor este prezentă, așa cum afirmă Radu Anton Roman, în Bucovina, unde se face „borș din sfeclă“. Tehnica fermentației lactice este cunoscută în întreaga Europă încă din neolitic. Cerealele măcinate fermentează spontan, în contact cu
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
care, în scurt timp, a devenit cea mai mare producătoare de sfeclă din est. Cel mai vechi borș rusesc se cheamă malorossiiskii borșci, din vechiul nume al Ucrainei, acesta fiind unul dintre argumentele care susțin originea ucraineană a tuturor borșurilor acrite cu sfeclă fermentată; un alt argument este faptul că bucătăria ucraineană cunoaște cele mai multe variante ale rețetei fundamentale. Procedeul fermentației lactice a legumelor a apărut din necesitatea conservării acestora pe timpul anotimpului rece. De aceea ea este mai puțin întâlnită în sudul
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
de bere în regiuni altădată renumite pentru producția bogată a unor vinuri de soi. Revenind la fermentația lactică a grânelor, ciudățenia este că ea a dispărut din Occident. Nici astăzi, într-o epocă a deschiderii culturale și gastronomice, supele noastre acrite cu borș nu sunt deloc pe gustul occidentalilor. Cum s-a produs această ruptură? Care este explicația sa? Cert este că fermentația lactică a cerealelor era comună întregului continent. Dar, pe parcursul multor secole, Europa Occidentală a abandonat zeama cerealelor fermentate
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
Viandier de Taillevent (secolul al XIV-lea) au gust acid, dar acrirea se făcea în special cu oțet, ca pe vremea Romei antice, sau cu aguridă (în 42% dintre rețete). Exista și un fel de „ciorbă“, o supă de vită acrită cu oțet și cu aguridă. Gustul pentru dulce și destul de rapida cvasidispariție a savorilor acide s-a produs la sfârșitul secolului al XV-lea și începutul celui de al XVI-lea, sub influența bucătăriei italiene, mare amatoare de dulce, dar
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
călit morcovul, acesta din urmă având un gust dulceag prea pronunțat. De asemenea, unii mai pun în ciorba de burtă gogoșar murat, tăiat în șuvițe de mărimea celor de carne; acest adaos este inspirat de rassol ’nik-ul rusesc, care se acrește cu zeamă de murături. În varianta bulgărească (ca și în aceea poloneză, numită flaki) se simte o influență occidentală, italienească mai precis; ciorba lor de burtă mai conține bulion de roșii și ardei, iar la final se servește cu cașcaval
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
inovații o apropie sensibil de o minestra italienească, anume busecca din Lombardia, o supă de burtă cu multe legume și cu parmezan ras. Impropriu numită „borș de potroace“ (cuvântul potroace provine din rusă, de la potrohu, care înseamnă măruntaie), această ciorbă acrită cu moare, adică zeamă de varză murată, este un alt reper al românismului gastronomic, mulți comentatori neezitând să-i acorde autenticitate, ba chiar unicitate. Problemele apar în clipa în care ne uităm în farfuriile rușilor și găsim acolo un anumit
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
în clipa în care ne uităm în farfuriile rușilor și găsim acolo un anumit fel de rassol ’nik, foarte prețuit, făcut din măruntaie și aripi de pasăre, împreună cu orez... Este chiar ciorba noastră de potroace, cu mențiunea că noi, românii, acrim numai cu zeamă de varză, în timp ce rușii, la rassol ’nik, nu o folosesc doar pe aceasta, ci și zeamă de la orice fel de murături; frecvent apare cea de la castraveții murați, 82 dar imaginația lor nu are limite: cireșele, perele sau
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
volumul anterior citat al Elenei Niculiță-Voronca: „Ostropățul este o mâncare de vânat, dar se face și din pichere [bibilică, n.n.], având și aceasta gustul de sălbăticiune.“ Prin urmare, la origine ostropelurile erau găteli puternic condimentate (în special zdravăn usturoiate și acrite cu oțet), menite să acopere gustul sălbatic al vânatului netrecut prin etapa preliminară a baițului. Astăzi, mult împuținate (câte restaurante „românești“ mai au pe lista de bucate vreun ostropel?!), ele sunt un fel de tocănițe (dar fără cartofi!) de pasăre
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
l-au făcut cunoscut: își fac apariția multe feluri de mâncare cu sos, îngroșarea acestuia realizându-se nu cu făină, ca pe vremea romanilor, ci cu pâine (uscată, apoi pisată și înmuiată în supă). Foarte multe dintre aceste sosuri erau acrite cu aguridă ori cu oțet; gustul pentru acru rămăsese dezvoltat în acea perioadă, de-abia Renașterea stimulând dulcele. Condimentele erau foarte prețuite. Să revenim însă la strămoșii noștri... Nobili precum Dragoș din Maramureș, descălecătorul Moldovei (circa 1347), care era supus
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
în timp ce căuta să lege câinele ciobănesc. Ia, păcatele mele, bade Vasile, reuși să îngaime femeia, prăbușindu se la picioarele bărbatului. Fimeie, nu fi nebună, se sperie, bărbatul, încercând să o sprijine. Ileană, strigă la nevastă-sa, care trebăluia pe la cuptor, acrind borșul de porc, adu o ulcică de apă! A murit Gheorghe! țipă Saveta și căzu fulgerată din mâinile înțepenite ale cumnatului. Vai de mine! țipă și Ileana, speriind cei trei copilași, care se pregăteau să începeapă a ura. Vasile își
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
lui. Îi spunea Șnițelul Baban... și știți ceva? Nu era deloc baban. — Continuă, domnișoară Stinson, o îndemnă Russ. Păi, ne-am tras-o toată după-amiaza și am ascultat balivernele puștanului despre Brooklyn Dodgers și Șnițelul Baban până mi s-a acrit. Apoi eu zic „Hai să luăm cina și o gură de aer curat“. Coborâm în hol și acolo dăm de Liz, singură-singurică. Îmi spune că are nevoie de bani și, cum am băgat de seamă că lu’ ăla micu’ îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
foiesc În jurul ei toți poeții străini ce au venit să-l omagieze pe marele poet. (luni) Azi, profesorul G.M. mi-o prezintă pe Rosa del Conte, care a venit la București pentru sărbătorirea lui Eminescu. Aceasta e o bătrânică uscățivă, acrită de orgoliu. Am citit Eminescu o dell’assoluto cu admirație pentru imlicarea ei religioasă. Îi spun asta și o Întreb dacă mai scrie ceva despre același poet. „Păi nu ajunge?“, Îmi retează sec și are dreptate. (marți) De obicei, citesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cui dracului Îi trebuia atunci haină de blană, era roasă de molii. Cică dacă sunt molii multe, În anul ăla se face război! Pe dracu, nu s-a făcut nici un război. I-am așteptat pe americani de ni s-a acrit, ce, ca acum, toate mahalagioaicele cu vulpea În spinare, nu era chiar așa, pe nimica a dat-o, pe nimica să cumpere mălai, cartofi, ceapă, mamă, mânca Sandu ăla ca nebunu’, că era iarnă grea, ce știi dumneata ce ierni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
viața, ar fi gândul că tânărul acela, Jan Palach și-a dat foc În semn de protest Împotriva invaziei țării sale de către Armata Sovietică. Niciodată Ceaușescu nu și-ar da foc. Pentru nimic. Pentru nimeni. Pricepi asta repede și te acrești Înainte de a te coace. Trebuie să-ți câștigi o pâine mai bună cu orice preț. Nu știi cum să faci și ce să faci. Treci Întâi prin satul copilăriei tale și de acolo, mai departe, spre Simeria. Într-o dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
nici unui viitor, nesprijinite de nici o cupolă. Petru Îi privi multă vreme cămașa albă cu mâneci scurte și și-l imagină coborând dealurile dinspre păduri, cu o coasă pe umăr, Întorcându-se acasă, unde Îl aștepta o ciorbă de fasole verde acrită cu mere. Dar el, nu, nu era soțul Anei, poate doar asemănarea era extraordinară, și-i plăcu să se joace gândindu-se la asta. Era fericit. Era fericit că o găsise, În sfârșit o găsise, Îi văzuse vioara așezată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
pauză, adăugă: — Sau nu Încă. Cine știe ce ne rezervă viitorul? — Cum merge noul roman? — Foarte lent. E alt neajuns al boom-urilor - știi că toți criticii așteaptă să te Împiedici data următoare, de-aia rescrii la nesfârșit. Cum o să se numească? — Acrit de succes, spuse Du Maurier cu un zâmbet poznaș. Nu, o să se intituleze Marțianul. Nu-mi cere să-ți explic. Ajunseseră la capătul estic al promenadei, unde se Înălța o statuie a lui William Harvey, fiu al orașului, care descoperise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mi s-a părut întotdeauna foarte drăguță. Are treizeci și cinci de ani (Nu mă întrebați cum de știu treaba asta. Pur și simplu știu. Și, cu riscul de a suna ca vulpea care nu ajunge la struguri și-atunci îi decretează acri și, în consecință, cu riscul de a pierde simpatia voastră, trebuie să spun că tipa chiar arată de treizeci și cinci de ani.), doi copii și un soț cumsecade (în afară de al meu, ca să ne înțelegem). Se pare că Denise a plecat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Își așteaptă rîndul, deocamdată stă pe tușă. Ieri, la Palatul Cotroceni, Într-o atmosferă destinsă, de Înțelegere, președintele Ion Iliescu s-a Întîlnit cu Albano și Romina Pauker. Un corector, doi corectori. Ku-Klux-Klan. După atîta concentrare la corectură i se acrește și asasinului, renunță la obositoarea muncă munca, cea mai mare rușine a omului , și se apucă de crime, mai puțin solicitante, nu Înainte Însă de a trece În sala interzisă și a parcurge Încruntat, fără acordul părinților, Dragoste murdară, de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de fețe atente -sunteți personaje din filmul meu, înțelegeți. Fie că vă dați seama sau nu, asta sunteți. — Exact ca Alice și visul Regelui Roșu, ciripi Tabitha. — Exact. — Michael, ți-aș sugera, spuse Hilary pe un ton dulce care se acri rapid, să te retragi cu mătușa Tabitha într-un colț liniștit la o întrunire personală a asociației Țicniții Anonimi, în timp ce noi ceilalți ne stoarcem mințile cu banala problemă de a afla cum vom trece restul nopții fără să fim sfârtecați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
fi cu mine. Cum voi fi eu peste zece-douăzeci de ani? Mi-ar plăcea să mă văd, într-o oglindă a timpului, așa cum voi fi peste douăzeci de ani! O scriitoare celebră, ducându și viața printre cărți? O femeie singură, acrită de viață și re semnată? Sau o gospodină anostă, înconjurată de o droaie de copii și confruntându-se veșnic cu o droaie de belele casnice? (Brr!) Hai, Clara, spune-mi că vii la petrecere! mă roagă Georgiana. (Stăm amândouă lipite
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
reluă el intonația modestă și asupra acestei modestii a mele făcu iar: "aaîîîaaa!" Și se uită dracului într-o parte, scârbit parcă de spectacolul puținătății umane. Da, nici măcar nu puteai zice că râde de tine, atât de sus se simțea. Acrit de lipsa de variație a comportării oamenilor, îngăduitor că ne credeam și noi cineva și aveam, trăiam adică învăluiți în micul abur al iluziilor noastre. "Și cât zici că ai stat acolo, mă Petrini?" reluă. "Un an!" Și mai știi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Gambetta, el pare că astăzi nu se prea grăbește a moșteni cabinetul Ferry. Organele sale caută să demonstre necesitatea unei "lichidări publice" a vechiului ministeriu, adecă să-și supună gestiunea unei dezbateri serioase parlamentare. Poate că d. Gambetta află acum acri strugurii ministeriali? Cestiune de gust. De altfel și d. Grevy păstrează încă o tăcere diplomatică, care, pare-ni-se, este semnificativă pentru prințul ereditar al Republicei. Dar, chiar dacă d. Gambetta va forma noul cabinet, situația parlamentară tot nu va fi
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
de vreo 40 ani nu mai voia să sufere în casa lui pe tatăl său, un bătrân de 72 ani. Să te duci din casa mea, îi strigă el, să nu te mai văd în ochii mei, mi s-a acrit de tine. Bătrânul, lăcrimând și privind lung casa la care a muncit o viață întreagă și pe care trebuia să o părăsească, se pregăti să plece fără cârtire. Fiul său însă îl opri câteva clipe și, întorcându se către copilul
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
vedere sortimental și calitativ. Bucătăria din Moldova se caracterizează prin mâncăruri fine, rafinate și gustoase. Se folosește în special carnea de pasăre și paștele, dar și carnea de porc, văcuța, vânătul precum și legumle, laptele, ouăle, brânzeturile și peștele. Ciorbele se acresc cu borș, se îmbunătățesc cu smântână și ouă. Mâncărurile sunt mai dietetice, se realizează fără rântașuri, prăjite cu ceapă înnăbușită și făină dizolvată în apă. Sosurile sunt albe dar și colorate cu pastă de bulion și boia de ardei. La
Plante Aromatice și Bucătăria specific Moldovenească by Marinescu Magda, Ţibulca Eugenia [Corola-publishinghouse/Science/91519_a_92392]