666 matches
-
și locuri memoriale la Fălticeni (2002), Cazabanii: o cronică de familie (2004), Un album al viselor frumoase (2009)- vor figura mult timp ca lucrări de referință pentru cercetările ulterioare, concentrând o informație extrem de densă și bine structurată, oferită cititorului cu acribie și profesionalism. Iată că a venit momentul ca autorul nonagenar, cu modestia-i binecunoscută, să reveleze și propria corespondență din perioada anilor 1960 2010, un dar care își descoperă esența și valorile în trepte, pe parcursul lecturii celor două volume de
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
Dimitriu, Ca toate emoțiile adevărate, și aceea pe care am încercat-o la apariția ultimei dumneavoastră apariții scrise 540 este greu de pus în cuvinte. Mă întreb ce aș putea așeza mai întâi, printre reușitele ei, fără a putea răspunde: acribia documentară, valoarea documentelor inedite (texte sau imagini), varietatea caleidoscopică a tablei de materii, unitatea de ansamblu a tonului evocărilor, rezultatul care rămâne, precum un zăcământ prețios în memoria cititorului, după lectură, ori altceva? Mereu doritoare de aerul Fălticenilor - ca de
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
din Alaska (1756-1837) - au știut să adopte un limbaj dezinteresat, punând accentul pe bunătatea Evangheliei lui Iisus Hristos și pe virtuțile iubirii și iertării. Ei au arătat cum cultura vernaculară nu poate fi disprețuită din considerații dogmatice zeloase, care pun „acribia” înaintea „dragostei”. Confruntați cu problema primirii altor neamuri la credința pravoslavnică, nenumărați preoți misionari au înțeles că ortodoxia nu poate fi redusă la sinteza liturgică bizantină din secolul al XIV-lea. Sunt, probabil, alte priorități înaintea traducerii complete a mineielor
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
însemne deschidere inteligentă și fără frică față de celălalt, devenind în schimb ideologie. Ecumenismul tinde să idolatrizeze birocrația de tip socialist, interiorizând standardele relativismului secular. Apologeții săi vorbesc doar despre dialog și niciodată despre convertire; abundă estetica politeții și arareori apare acribia discernământului; sunt rescrise incertitudinile fondatoare ale ereziei și este abandonată asceza reîntoarcerii la tradiție. Ecumenistul voiajor nu iubește vigilența și preferă în locul reacției spontane în conversație doar stereotipia, mimetismul, sloganul călduț sau aproximația stearpă. Ecumenismul se consumă adesea într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
existența dar nici nu se pripește în răspunsuri. Cuvintele sale, „totdeauna plăcute și drese cu sare” (Coloseni 4, 6), pot transmite îngrijorare fără accente dramatice, după cum știu să răspândească bucurie fără frivolitate. Ca duhovnic, părintele Teofil își recoltează autoritatea din acribie, iar popularitatea din dragoste. Părintele are, totodată, acea „nestricăcioasă podoabă a duhului blând și liniștit” (I Petru 3, 4) ce ne amintește de cuviosul Zosima din Frații Karamazov - monahul care glumea cu mujicii, mânca alături de vameși, gusta din acadelele mirenești
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
pe care acest tip de discurs reușește să le trezească în public.” Gelu Sabău, Dilema Veche * „Mihail Neamțu se dovedește un excelent polemist, un bun mânuitor al metaforei, un căutător entuziast și un intelectual curios.” Alexandru Matei, Time-Out București * „Văzând acribia cu care Mihail Neamțu vorbește despre Dumitru Stăniloae, Andrew Louth, John Milbank sau Michel Henry, nu poți să nu te întrebi ce înseamnă de fapt să fii teolog. Iar ceea ce urmărești prin întrebare nu este atât căpătarea unei definiții fade
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
a refăcut, prin studii, prin monografiile specializate și prin marile sinteze, tabloul unei spiritualități - în ipostaza ei literară - ce a consunat cu alcătuirile europene. Nicolae Cartojan era filolog autentic nu numai prin obiectul și metoda cercetărilor sale, ci și prin acribia împinsă până la ultimele limite [...]. Căuta, răscolea și revenea mereu, spre a se convinge că a spus tot ce se poate spune și cât mai bine cu putință privitor la problema în discuție. De multe ori făcea să întârzie apariția chiar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286132_a_287461]
-
toți textologii prin rigurozitatea cu care sunt expuse metodele de cercetare potrivite pentru stabilirea versiunilor, pentru relațiile dintre copii și pentru transcrierea textelor. În Anexe O. editează cronica lui Grigore Ureche și De neamul moldovenilor, scrierea lui Miron Costin. Aceeași acribie în critica de text o va aplica și în alte ediții: Grigore Ureche, Letopisețul Țării Moldovei (1967), Miron Costin, Opere alese (1967), Cronicari munteni (1970). În cercetarea Tradiția manuscrisă a unei sinteze europene la români în secolele al XVII-lea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288539_a_289868]
-
poate exista subteran multă vreme, germinând mai târziu într-un chip imprevizibil, asemeni acelor ape care dispar inexplicabil sub pământ pentru a ieși la suprafață în altă parte (ibidem, 33)4. Imperativele eminescologiei actuale asu pra cărora Marina Mureșanu-Ionescu insistă acribia în fața documentului și deschiderea spre alteritate sunt acceptate de alți cercetători, cu atât mai mult cu cât "ambele presupun nenumărate corelaționări, care duc, finalmente, la consolidarea comparatisticii, la diversificarea uneltelor ei și la obținerea unor rezultate cu o bătaie infinit
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
În perioada de după Holocaust, și Îndeosebi relația sa cu realitatea politică a epocii, În special cu Puterea nou instalată În România. Demersul acesta este facilitat de existența unei importante lucrări despre mișcarea sionistă a epocii, În care sunt analizate cu acribie diversele componente ale acesteia 1. În perioada guvernării fasciste a lui xe "Antonescu"Antonescu, structurile sioniste au fost scoase În afara legii, ele reluându-și activitatea legală imediat după 23 august 1944. Reorganizarea lor a fost rapidă și se poate vorbi
[Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
de Ion Scurtu: M. Eminescu, Scrieri politice și literare (București, 1905; erau acolo texte publicate între anii 1870-1877). Această din urmă antologie din gazetăria lui Eminescu a fost foarte importantă pentru istoria receptării publicisticii eminesciene. Critic scrupulos și stăpînit de acribie, Ion Scurtu cercetează nu doar periodicele la care a scris Eminescu, ci umblă, poate printre primii, în lada cu manuscrise pe care poetul o lăsase în custodie, din 1884, lui Maiorescu și pe care acesta o va dona, în 25
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
student, Noica vorbim de omul de hîrtie, de cel care citește și, făcînd asta de multe ori pe dedesubt, reacționează la lecturile făcute nu meditează mai deloc asupra temeiurilor limbii pe care, prin scris, o întrebuințează însă cu subtilitate și acribie lipsită de ostentație. Textele pe care le publică, începînd chiar cu primul an de facultate, exprimă lecturi după lecturi, spirit critic, încercarea în reflecția pe cont propriu, contestînd, de cele mai multe ori, interpretările devenite prejudecăți și luînd în răspăr judecata de
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
sută de cuvinte cărora Noica le-a făcut biografia spirituală au, ca și la Platon cele o sută cincizeci de cuvinte din limba greacă, forța semantică a fundamentului rostirii românești. În bună tradiție hașdeiană și iorghistă, avîndu-l ca reper al acribiei și plinătății culturale și pe Pârvan, Noica merge la cele mai credibile surse. Se sprijină, înainte de toate, pe cele mai valoroase dicționare ale limbii române și nu numai: Dicționarul limbii române (1872, Laurian și Massim; 1934); Dicționarul limbii române literare
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
profesor al lui Hodoș la Blaj, a cules creații populare cu ajutorul elevilor, dar evidențiază pertinent că Enea Hodoș a respectat totuși o serie de exigențe metodologice moderne. În timpul cât s-a aflat la Londra și Cambridge, F. a cercetat, cu acribia care îl caracterizează, zecile de mii de scrisori, trimise și primite de M. Gaster, din care avea să publice, în periodice, mai multe seturi, scriind numeroase articole, o parte din ele adunate și în volume. M. Gaster în corespondență (1985
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287026_a_288355]
-
a debutat ca medievist, vădind reale calități și pasiune. Încă de la început a depus eforturi susținute pentru cunoașterea paleografiei, a limbii slave și a diplomației moldovenești. Fascinația documentelor, pasiunea pentru descifrarea acestora până în resorturile cele mai intime, cu răbdare și acribie, a condus la apariția primelor contribuții științifice privind autenticitatea și datarea unor acte deja publicate, precizări cronologice din istoria Moldovei, depistarea unor falsuri, punerea în valoare a mențiunilor de acte de la sfârșitul secolului al XIV-lea și a celor mai
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
din istoria Moldovei, depistarea unor falsuri, punerea în valoare a mențiunilor de acte de la sfârșitul secolului al XIV-lea și a celor mai vechi sigilii domnești și boierești. În plan istoriografic a elaborat numeroase studii și articole, reconstituind - cu o acribie deosebitădate, evenimente și fapte din istoria medievală a Moldovei. A depus eforturi susținute în publicarea volumelor de interes național, Documenta Romaniae Historica, fiind coautor la cinci tomuri, dar având un aport substanțial în calitate de coordonator al volumului II și al celor
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
a Episcopatului care se înălța pe o temelie atît de solidă; iar Preotul era atașat astfel pe deplin față de Episcop și i se supunea în mod firesc 61. 29. Nu este de mirare că acei preasfinți Episcopi au păstrat cu acribie pentru ei înșiși perfecționarea Clericilor; atunci cînd și cei din popor, cu mare dificultate și arar, se încredințau în mîna altora 62; știind că lor le-a încredințat Cristos toată turma, deci Clerul și poporul împreună, punînd cuvintele pe buzele
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
ficțiune, nici nu e nevoie ca acestea să corespundă întru totul realităților probate documentar), cu nenumărate inserte ale unor rememorări de momente cruciale din trecut, ale unor prieteni și prietenii, ale unor trăiri afective sau angajamente sociale etc., totul cu acribia unui arheolog care caută a reconstitui, din imaginație, după frânturi de ziduri, cetatea de odinioară, sau mai bine, a unui antropolog care, descoperind scheletul unui animal preistoric, caută să pună pe acesta carnea și blana/pielea potrivită pentru a obține
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
după Eminescu, este acela al contextualizării temeinice a fiecărui cap de acuzare pe care i-l aduc azi angajații unor comentarii obediente; este acela al iluminării din interior a principalelor campanii antiemines ciene, din alte vremuri până la noi, demontând cu acribie resorturile atâtor ambiții mistificatoare. "Detractorii se ițesc în momentele tulburi și fără să vedem că antieminescianismul ar fi o linie exegetică în cultura noastră, beneficiind de continuitate, trebuie să observăm sub presiunea faptelor o îndesire a atacurilor în vremea din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
române, se integrează într-o amplă mișcare de restaurare directă și adoptarea eminescianismului la realitatea literară a momentului, prin cunoașterea și relecturarea critică a textelor lui Eminescu". (In)actualitatea lui Eminescu se dovedește a fi un studiu realizat cu multă acribie analitică și critic interpretativă asupra fenomenului, făcând dovada explicită că opera lui Eminescu a fost recitită continuu, fiecare poet de marcă, din varii generații și etape ale evoluției liricii românești, raportându-se la ea în mod creator, cu deplina conștiință
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
înscrierea dezvoltării românești "în marginile firești"". Studiul acesta, chiar dacă nu vine cu... o noutate șocantă în ceea ce privește preocuparea statornică a gazetarului Mihai Eminescu în abordarea chestiunilor de politică internă și externă a României, are calitatea certă de a fi urmărit cu acribie discursul gazetarului, pe tot parcursul activității acestuia, probându-i astfel sistemul unitar de gândire strategică capabil a se desfășura autoritar pe coordonate istorice, diplomatice, socio-culturale ș.a., asumându-și rolul de exponent al conștiinței naționale a timpului său, având astfel calitatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
mai multe elemente ce par nesemnificative sau neaderente, pentru a pune în lumină evidențe surprinzătoare, șocante, N. Georgescu realizează nu numai un studiu cronologic, comparat, al tuturor edițiilor de poezie, de la cea datorată lui T. Maiorescu până la zi (cu o acribie analitică în totul impresionantă), ci un comentariu savant al acestora, un comentariu aplicat, pe baza căruia este în măsură mai apoi a trage concluzii semnificative atât pentru editarea (bătălia în timp pentru editarea) operei poetice eminesciene, cât și pentru receptarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
nostru biolog, a reușit chiar în condițiile precare de atunci să facă reparații generale clădirii, să îmbogățească colecțiile, iar C. Motaș, un alt cunoscut naturalist, urmându-i la conducere profesorului I. Borcea (decedat în 1936) să continue, cu pasiune și acribie științifică, funcționarea muzeului. Întrebarea noastră rămâne, neputincioasă și agresivă în același timp: de ce atâta indiferență, de ce atâta crasă nepăsare față de valorile științifice și culturale lăsate moștenire de admirabilii noștri înaintași, de ce domnilor gospodari ai orașului de azi? Cele câteva precizări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
ei din Viena, Paris etc., ar fi devenit prima bibliotecă în ordine istorică a Moldovei și chiar a întregii țări". La acest capitol se cuvine a adăuga și "Academia de la Suceava și Schola latina de la Cotnari", un volum esențial, cu acribie documentat, al lui Valentin Talpalaru. Istoria Moldovei din secolele următoare consemnează existența bibliotecilor marilor cărturari, așezăminte cu o încărcătură umanistă, ceea ce explică, în mare parte, valoarea informațiilor cuprinse în scrierile cronicarilor. Moldova și Iașul întrețin cultul unor biblioteci care păstrează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
scapără orbitor, valul de stropi mari se prăvale. S-a dezlănțuit uraganul. La fiecare tunet omul își acoperă fața cu mâinile, tremură tot. Hârtiile cu însemnări, înghesuite la repezeală, pluteau acum în buzunarele pline de apă. Observațiile lui riguroase până la acribie s-au prelins într-o pânză cu dâre albastre de pix, bună de aruncat. Încă un fulger și încă un tunet îl fac pe omul nostru prins de furtună o mogâldeață totuna cu trunchiul de care se lipise. Ceasuri întregi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]