332 matches
-
au făcut conștiincios datoria până într-o zi, când, ca prin farmec, trei vase mari de luptă venețiene părăsiră pozițiile, ocoliră intrarea în port și se apropiară de partea stâncoasă a țărmului începând să tragă fără milă cu tunul în Acropole. Ghiulele mari începură să muște din templele zeiței Pallas, până când o bubuitură mare care cutremură pământul până departe, apoi altele mai mici în lanț puseră capăt canonadei. Explodase toată rezerva de pulbere a turcilor, dar pierise și minunea lumii: Acropolea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
hotel? Căci până acum, sunt convins, și-o fi făcut felul. S-o fi aruncat de pe balcon îmbrăcată doar în chiloți. S-o fi înecat în mare, purtând cel mai mititel bikini din lume. Nț, o să ia cucută sus pe Acropole, în clarobscurul razelor lunii, purtând rochia de seară Balenciaga! Bijboaca asta exhibiționistă, sinucigașă, cu câlți în cap! Nici o grijă, când o să se sinucidă, o să aibă grijă să iasă bine în poză - ca o reclamă pentru lenjeria de damă. Va apărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
persoana care sunt. Dacă Întârzii actul cu o oră, se schimbă configurația genelor. Mai erau destule săptămâni până la conceperea mea, dar părinții mei Începuseră deja să se prăbușească lent unul spre altul. În holul de la etaj, lumina de veghe reprezentând Acropolele este aprinsă; era un cadou de la Jackie Halas, care avea un magazin de suveniruri. Când tatăl meu intră În dormitor, mama e la măsuța ei de toaletă. Cu două degete, Își dă cu cremă Noxzema pe față, ștergându-se apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cele mai impunătoare: peste corpul rotofei un costum dungat de culoarea cărbunelui, În jurul gușei de broască o cravată Countess Mara, iar În butonierele de la mâneci butonii săi „norocoși“, cu măști de dramă grecească. Ca și lampa noastră de veghe cu Acropolele, butonii proveneau de la magazinul de suveniruri al lui Jackie Halas din Greektown. Milton Îi purta de câte ori avea Întâlnire cu funcționarii de la biroul de credite sau cu inspectorii de la fisc. În acea luni dimineață Însă avusese probleme când Încercase să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
asemeni gândurilor pe care le ai, pe măsura lor, nu deasupra lor. Iar gândurile matale, cu care vrei să mă ispitești, nu sunt pe măsura mea... Faptul că un iubitor declarat al lumii grecești (Maurras) se oprește în fața chorelor de pe Acropole și le consideră niște „chinezării“ („Ce caută aici chinezoaicele astea?“ își zice el) ne arată: 1. că lumea greacă, în adâncul ei de înțelegere, poate fi plină de surprize; și 2. că riscăm mereu să ne facem o imagine eronată
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
a ochiului care fac cu putință privirea-prealabilă în ceea ce abia urmează să se întîmple și să fie. În sfârșit, problema provenienței artei implică și o a treia ipostază a zeiței Atena: Atena skeptomene, "cea care meditează". Relieful votiv din muzeul Acropolei o înfățișează pe zeiță îndreptîndu-și privirea către un punct precis: Atena privește către o piatră de hotar, către o bornă. Privirea meditativă a Atenei, spune Heidegger, este îndreptată asupra limitei. Dar ce este limita? Heidegger a vorbit în mai multe
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
lui Tulcea la noi, călătorind cu vaporul (deci cu o mare perspectivă), am observat un singur automobil în mișcare. Copii am văzut doar la o școală din Salonic, la o altă școală sub Muntele Lupului și străinii de la locurile istorice. ACROPOLE, ,,acoperișul lumii”, simbolul Greciei, unde zeii mișună printre stânci, coloane și... Propilee, unde limba iute grecească e numai printre restauratori, iar ghizii vând legende și religie în toate limbile pământului. Muntele de sub acest impunător monument seamănă cu Fuji din Japonia
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
de acasă te întorci cu sufletul plin ! Ave Graecas ! Ave amici, din Atena noastră, a tuturor ! (Meridianul, An X, nr. 6 (735), joi, 14 februarie 2008, editorial) ATENA Â ATENA Am revăzut Grecia, evident ATENA capitala și, desigur, simbolul național Acropole. Am ,,revăzut” și zeița protectoare ATENA, înțelepciunea întruchipată... Dus acolo să simt și să gândesc, deși puteam doar să beau și să mănânc, am fost alături de F.C. Vaslui, o echipă care ne poate aduce mari satisfacții morale, cu un finanțator
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
finanțator deja vestit; dar reporterul din mine s-a simțit obligat să vă ia parteneri pe Dvs., stimați telespectatori (sper că ați văzut emisiunea de duminică, 30 august 2008), ascultători (auzit, transmisiile în direct) și cititori. Pe scurt, principalele impresii: Acropole e principalul obiectiv turistic, simbolul înțelepciunii și măreției de odinioară a Eladei. Astăzi țara are aproape 10 milioane de locuitori, dar în fiecare zi 11 milioane de turiști, din toate colțurile lumii, care vin să vadă acest monument unic al
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
cazul, Îți va erupe Vezuviul, ce mai! — Vă invidiez recluziunea de benedictin, don Parodi, dar viața mi-a fost nestatornică. Am căutat lumina În Baleare, culoarea În Brindisi, păcatul elegant În Paris. Și, precum Renan, mi-am făcut rugăciunea pe Acropole. Peste tot am stors zemosul ciorchine al vieții. Reiau firul istoriei. În Pullman, pe când bietul Goliadkin - jidan, la urma urmelor, predestinat persecuțiilor - făcea cu resemnare față neobositei și obositoarei scrime orale a baronesei, eu mă relaxam alături de Bibiloni, un tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
deci omorârea simbolică a animalului oracol și aflarea centrului viitorului sat” (73, p. 304). în acest sens, sunt interesante unele legende grecești și romane care ne furnizează date privind arhaice rituri de întemeiere. Conform tradiției, în incinta templului Erehteion, pe Acropole, se afla „un trunchi de măslin socotit a fi ieșit din sol când Minerva victorioasă l-a izbit cu lancea. Pe acest prim trofeu cunoscut de mitologia greacă a fost gravată apoi imaginea Minervei și atârnată masca fioroasă a Gorgonei
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
bazându-mă, ca și în rândurile de mai sus, pe argumente cu caracter mai mult intuitiv și speculativ (25). De data aceasta sunt în măsură să aduc unele argumente efective (și, sper, decisive) în sprijinul ipotezei enunțate. Pausanias descrie o acropolă - cu un sanctuar dedicat zeului Apollo - aflată în orașul Amyclai, la sud de Sparta. Printre personajele și scenele mitologice reprezentate pe tronul lui Apollo Amyclaios, autorul grec îl descrie pe Minotaur „legat și mânat viu de către Tezeu” (Pausanias, Călătorie în
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
pe mare, observă că velele iahtului său „Teignmouth Electron” (numele portului de plecare combinat cu pasiunea lui pentru electronică) nu sunt la locul lor. Ușor rușinat, se întoarce la debarcader și face ultima revizie. Apoi, în sfârșit, ridică ancora. Marmura Acropolei moare încet. Lustrul marmurei de pe Acropole se stinge încet-încet - din cauza fumului industrial, a vaporilor de benzină, din cauza uzurii în timp. Noaptea, umiditatea intră în porii pietrelor, cristalizează acolo, îmbolnăvește piatra; dimineața, când soarele arde orașul, picăturile microscopice de apă se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
său „Teignmouth Electron” (numele portului de plecare combinat cu pasiunea lui pentru electronică) nu sunt la locul lor. Ușor rușinat, se întoarce la debarcader și face ultima revizie. Apoi, în sfârșit, ridică ancora. Marmura Acropolei moare încet. Lustrul marmurei de pe Acropole se stinge încet-încet - din cauza fumului industrial, a vaporilor de benzină, din cauza uzurii în timp. Noaptea, umiditatea intră în porii pietrelor, cristalizează acolo, îmbolnăvește piatra; dimineața, când soarele arde orașul, picăturile microscopice de apă se evaporă și lasă în pori goluri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
colților de fier ruginiți cu colți de oțel inoxidabil. Dar Parthenonul e bolnav: de bătrânețe, de timp, de ateroscleroză. Când poveștile cu oameni - prea multe, prea vesele, prea triste, prea frumoase, prea urâte - mă plictisesc, mă gândesc la marmură, la Acropole. NOIEMBRIE ’68 1: „Sunt bolnav... Cred că o nevroză mă va răpune...” (Crowhurst - în jurnalul de bord). 2: Iarba din plastic - spune un prospect comercial american - e superioară ierbii vândute la metru, în mochete groase, pentru spațiile mici; peluza din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
În Tel Aviv ca să Îi ducă pe frontul sirian. Dar nu avea adresa părintelui Newell. Ar fi putut să facă mai multe eforturi să o afle. Întorcându-se acasă din Asia de Sud-Est, preotul era un simplu turist În Atena, care admira Acropola, când auzise de război și se dusese acolo imediat. Cizmele uriașe de junglă erau la fel de largi ca și galoșii. Părintele Newell asuda În costumul verde de luptă. Părul tuns ca la pușcașii marini, ochii și ei verzi și obrajii un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
construită pe locul celei de astăzi. Este greu de precizat întinderea sau forma fortificațiilor care existau pe dealul Cetățuia înainte ca Gheorghe Duca să ridice aici mănăstirea cu acest nume. ,, Cert este că mai târziu acesta a devenit o adevărată acropole a Iașilor”<footnote Idem, Istoria Românilor,vol. V, Editura Enciclopedică, București, 1998, p. footnote>, unde voievozii au rezistat asediilor și nu de puține ori și-au salvat viața. Într-adevăr, dealul Cetățuiei ocupă o poziție dominantă în raport cu orașul, fiind lesne
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Muntele. Primul lucru pe care-l Întîlnesc dimineața uitîndu-mă afară e marea. În fiecare zi alta și totuși, În Învățăminte, aceeași. Aceasta are o anumită importanță. E la fel cum atenienii se scoală În fiecare dimineață cu imaginea albă a Acropolei În față; și e timpul să recunosc acestui privilegiu tot ce i se cuvine. Pelasgii se rugau privind În jos, crezînd că zeii stau În viscerele pămîntului, În vreme ce aheii se rugau privind În sus, deoarece erau convinși că zeii stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
pămînt nu mai doi. Iubim În cîmpie și ne Îmbătăm de puritate pe Munte. Acolo se află Parthenonul, ruinele de marmură, singurătatea În care Înflorește o Înțelepciune plină de soare, Prometeu legat de coloanele albe, Sisif urcîndu-și stînca spre vîrful Acropolei și Oedip lovind cu bastonul pe cărarea pietroasă ca să nu se rătăcească și murmurînd continuu „Omul”, „Omul”, „Omul”... Statuile și coloanele ne aduc aminte prin liniștea lor că Socrate după ce a băut otrava s-a Întins și s-a acoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
decît o statuie a Afroditei cu buzele sărate, În vreme ce soarele Începe să coboare, iar printre stînci valurile extenuate insinuează căldura unui iulie torid. E poate un loc unde ne Întîlnim Într-adevăr cu grecii antici, mai degrabă decît Între ruinele Acropolei. Cea mai frumoasă dintre zeițe e cea care ne apropie cel mai mult de ei și ne ajută să Înțelegem că darurile ce ni se oferă sînt ireversibile; și că umanismul a Început prin a descoperi că zeii, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
Olimp. Apoi În flacăra necruțătoare a amiezii zeița a devenit femeie, În vreme ce frumosul Paris s-ar teme să nu-l păteze această mare care, orbită de lumină, bîjbîie la țărm, printre stînci, ca Oedip. Dacă trebuie să plătim emoțiile de pe Acropole, măcar să iau din această frumusețe partea neatinsă de amărăciune. Dealtfel, cunoaștem lucruri pe care grecii le ignorau. Sibaris Se nasc obosiți și trăiesc pentru a se odihni. (Inscripție pe un suvenir din San Marino.) Nu plouă Încă, dar cerul s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
golește zadarnic. Apolo a săpat o prăpastie Între mine și lume...) Chemîndu-i pe cei din jur să le arate ceea ce vede ea, Cassandra Îi cheamă Între ruine. Dacă ar fi trăit În secolul lui Pericle, ar fi Întins brațul spre Acropole: Priviți, visul lui Fidias va ajunge Între ierburi putrezite prin care mișună șopîrlele! Priviți acele coloane prăbușite și sfărîmate pe jumătate dacă vreți să vedeți cum va arăta frumusețea elină! Zeița frumuseții e o biată fecioară de marmură pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
e urît pentru gîndirea greacă e pentru el monstruos. Tot ce e irațional e demn de dispreț. Tot ce e accidental trebuie suprimat. Acest bastard divin are ferocitatea purității. El e la fel de intolerant ca și Platon În Republica sa. Curăță acropolele de monștri pentru a putea fi clădite pe ele templele grecești. Și oricît ni s-ar părea de ciudat, Între acest gladiator primitiv și Parthenon e o strînsă legătură... Elada Își afla echilibrul Între zei și monștri. Fiară e sfinxul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
Socrate, În schimb Îl ținem minte pe cel condamnat, e și aceasta o ironie a soartei care șterge numele celor care condamnă și lasă numai numele victimelor, dîndu-le gloria pe care au rîvnit-o ceilalți... Cine altul decît Sisif, suind pe Acropole, ar putea să răspundă melancoliei lui Saturn? Sisif care știe că În spatele lui pe munte e doar amintirea drumurilor străbătute... (...Mi-aduc aminte de multe ori viața pe care am dus-o În Corint. Și pe urmă Îmi spun: n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
nu mi-a cerut nici un efort a fost aceea de a visa cu ochii deschiși. Spre deosebire de specialiști, care controlează cu grijă orice detaliu, pentru a-i verifica exactitatea, eu nu m-am simțit obligat să număr câte trepte duc pe Acropole sau câți centimetri are arhitrava Parthenonului. Nu mă interesa să studiez antichitatea cum fac entomologii cu insectele. Și, la urma urmei, de ce ar trebui să știu dacă Olimpul are o sută de metri în plus sau în minus? Din punctul
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]