867 matches
-
animat; or, planul lingvistic nu se suprapune celui ontic, fiind necesară, în cazul intenției de surprindere a particularităților de ansamblu ale manifestării unei realități sintactice, circumscrierea aspectelor ignorate uneori, dar posibile în actualizarea discursivă. Așadar, subiectului poate fi și un actant (pacient) inanimat, realizat printr-un substantiv care desemnează un obiect, dar poate fi și un substantiv deverbal. În gramaticile de orientare structuralistă se subliniază trăsăturile formale ale subiectului concretizate în restricțiile de natură morfologică declanșate prin intermediul inerenței, restricții ce impun
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
execute operații deosebite, codarea pentru primul, decodarea pentru al doilea, acestea producînd inferențe ce nu sînt mereu identice. Pe de altă parte, prin recunoașterea a două dimensiuni distincte ale discursului, se produce distincția dintre subiectul cognitiv și subiectul pragmatic. V. actant, emițător, interlocutor, locutor, polifonie, receptor. DUBOIS 1973; GREIMAS - COURTES 1993; MOESCHLER - REBOUL 1994; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004; GA 2005. RN SUBIECTIVITATE. Folosirea limbii este în mod necesar, legată de
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
obligațiile care însoțesc fiecare funcție din administrația locală influențează comportamentul indivizilor care dețin acea funcție și îndrumă acțiunea acestora într-o direcție sau alta. Întrebările principale la care îmi propun să răspund sunt: ce impact are cadrul instituțional asupra comportamentului actanților din administrație? Cum influențează regulile existente relațiile dintre actorii politici la nivel local? Ce impact au instituțiile asupra modului în care se ia decizia la acest nivel? Abordarea pe care o folosesc în încercarea de a răspunde acestor întrebări este
Competenţa politică în România by Mirela Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1574]
-
pentru a strica mecanismul rotației comuniștilor la putere, mecanism care a funcționat imperturbabil în ultimii 10 ani? Nu e vorba de a schimba un set de sloganuri cu altul, trebuie reformat chiar felul de a face politică în Moldova, atitudinea actanților săi față de ideea de responsabilitate publică. E necesar să definim clar criteriile după care se cuvine să judecăm partidele politice din Republica Moldova. Astăzi, lozincile de la începutul anilor ’90 - naționaliste, naiv-iluministe - nu ne sunt de nici un folos și s-a văzut
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
întîlnim nu numai obiecte din fabulă. Rezumînd rîndurile de la 11 la 15, este corect să spunem că acestea transmit ideea că dl Alexander și dra Ann se iubesc. Cei doi actori sînt descriși în relația lor reciprocă sau, mai exact, actantul colectiv, "cuplul de miri", este descris ca fiind format din doi oameni care se iubesc. Dar în acest fel neglijăm expresia din rîndul 14, "din fericire", care comunică o opinie. Opinia exprimată aici se află în relație cu echilibrul dintre
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
ori de ieșire dintr-o situație dezagreabilă ori nefavorabilă. Verbele a dori și a se teme indică această relație teleologică și sînt, de aceea, folosite ca abstracțiuni ale legăturilor intenționate dintre elemente. În acest model, clasele de actori sînt numite actanți. Un actant este o clasă de actori care împărtășește o anumită calitate caracteristică. Această caracteristică comună are legătură cu teleologia fabulei ca întreg. Astfel, un actant este o clasă de actori ai cărei membri au o relație identică cu aspectul
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
ieșire dintr-o situație dezagreabilă ori nefavorabilă. Verbele a dori și a se teme indică această relație teleologică și sînt, de aceea, folosite ca abstracțiuni ale legăturilor intenționate dintre elemente. În acest model, clasele de actori sînt numite actanți. Un actant este o clasă de actori care împărtășește o anumită calitate caracteristică. Această caracteristică comună are legătură cu teleologia fabulei ca întreg. Astfel, un actant este o clasă de actori ai cărei membri au o relație identică cu aspectul de telos
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
abstracțiuni ale legăturilor intenționate dintre elemente. În acest model, clasele de actori sînt numite actanți. Un actant este o clasă de actori care împărtășește o anumită calitate caracteristică. Această caracteristică comună are legătură cu teleologia fabulei ca întreg. Astfel, un actant este o clasă de actori ai cărei membri au o relație identică cu aspectul de telos, care constituie principiul fabulei. Vom numi acest tip de relație "funcție". Acesta este un model structuralist tipic: e conceput în termenii relațiilor fixe dintre
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
care să redea intenția și pe care le aflăm în fabule sînt cele ce țin de bogăție, înțelepciune, iubire, fericire, un loc în ceruri, un pat în care să mori liniștit, o creștere de salariu, o societate dreaptă etc. Astfel actantul și desigur imaginea lui concretă, actorul nu poate, teoretic, să întruchipeze o persoană reală. Acest lucru implică doar abordarea noastră structurală. Cu toate acestea, principiul fabulei rezidă în aspectul de intenție al acesteia, iar rezultatul practic este că subiectul este
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
este de obicei o persoană ori un animal personificat (în fabulele cu animale) și nu un obiect. Următoarele exemple ne oferă impresia unor posibilități multiple care pot fi "traduse" prin această schemă structurală de bază: actor/ subiect-actant funcție actor/ complement actant a) John vrea să se căsătorească Mary b) Anna Wulf vrea să devină o femeie independentă c) bătrînii vor să împiedice descoperirea crimei lor d) Kinsey Milhone vrea să cunoască identitatea criminalului e) ucigașul vrea să evite să fie descoperit
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
reprezentată nu de către o persoană ci de o abstracțiune: societatea, soarta, timpul, omul ca centru al universului, inteligența. Destinatarul puterii poate să fie reprezentat și de o persoană. Astfel, o tipologie proprie fabulei ar putea fi legată de concretizarea acestui actant: în basme "trimițătorul" este de obicei o persoană, adesea un rege care în anumite condiții oferă mîna fiicei sale subiectului aspirant. În romanele psihologice, o trăsătură de caracter a subiectului însuși este adesea puterea, care fie facilitează fie blochează atingerea
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
În principiu, subiectul și puterea predomină, sînt mai activi în sens gramatical decît complementul și destinatarul, pentru că ei sînt agenții, avînd fie funcția de intenție/ sustragere fie pe cea de oferire/ primire. Am menționat deja posibilitatea de fuziune a doi actanți într-un singur actor ori invers, concretizarea unui singur actant, puterea, într-un număr specific de puteri specifice. Această posibilitate ne face să realizăm că baza modelului nostru este principiul inegalității numerice; și că acest principiu, oricît de problematic ar
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
sens gramatical decît complementul și destinatarul, pentru că ei sînt agenții, avînd fie funcția de intenție/ sustragere fie pe cea de oferire/ primire. Am menționat deja posibilitatea de fuziune a doi actanți într-un singur actor ori invers, concretizarea unui singur actant, puterea, într-un număr specific de puteri specifice. Această posibilitate ne face să realizăm că baza modelului nostru este principiul inegalității numerice; și că acest principiu, oricît de problematic ar părea, este în același timp și justificarea modelului. În principiu
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
puterea, într-un număr specific de puteri specifice. Această posibilitate ne face să realizăm că baza modelului nostru este principiul inegalității numerice; și că acest principiu, oricît de problematic ar părea, este în același timp și justificarea modelului. În principiu actanții sînt reprezentați în fiecare fabulă: fără actanți nu există relații, fără relații nu există proces, fără proces nu există fabulă. Însă numărul actorilor este nelimitat. Se poate întîmpla ca într-o fabulă să întîlnim doar un singur actor, o eroină
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
specifice. Această posibilitate ne face să realizăm că baza modelului nostru este principiul inegalității numerice; și că acest principiu, oricît de problematic ar părea, este în același timp și justificarea modelului. În principiu actanții sînt reprezentați în fiecare fabulă: fără actanți nu există relații, fără relații nu există proces, fără proces nu există fabulă. Însă numărul actorilor este nelimitat. Se poate întîmpla ca într-o fabulă să întîlnim doar un singur actor, o eroină care, de pildă, e în război cu
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
e în război cu sine, cu propriile pasiuni, cu propria nebunie ș.a.m.d. Pe de altă parte, este de asemenea posibil ca un mare număr de actori, mulțimi întregi, armate ori grupuri universitare, să se constituie într-un singur actant. Un exemplu de fuziune a patru actanți diferiți în doi actori îl întîlnim în poveștile de dragoste tipice, în care destinatarul este însuși iubitul iar puterea fuzionează cu complementul: iubita "se dăruiește" pe sine. El: subiect + destinatar Ea: complement + putere
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
pasiuni, cu propria nebunie ș.a.m.d. Pe de altă parte, este de asemenea posibil ca un mare număr de actori, mulțimi întregi, armate ori grupuri universitare, să se constituie într-un singur actant. Un exemplu de fuziune a patru actanți diferiți în doi actori îl întîlnim în poveștile de dragoste tipice, în care destinatarul este însuși iubitul iar puterea fuzionează cu complementul: iubita "se dăruiește" pe sine. El: subiect + destinatar Ea: complement + putere Natura convențională a acestei intrigi devine clară
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
este pasiv în rolul său de destinatar: el trebuie să aștepte și să vadă dacă va primi obiectul dorit. Pe de altă parte, obiectul pasiv este, de asemenea, subiect, și prin aceasta mai pronunțat autonom, în rolul de putere. Obiectul actant aparent pasiv este, ca putere, factorul decisiv în context. Forțele au fost împărțite în mod egal între cei doi actori. De aceea, o inversiune a rolurilor nu ar însemna o inversiune a puterii și nu i-ar da "subiectului" motive
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
context. Forțele au fost împărțite în mod egal între cei doi actori. De aceea, o inversiune a rolurilor nu ar însemna o inversiune a puterii și nu i-ar da "subiectului" motive de îngrijorare. Dar intriga se schimbă îndată ce "puterea" actantului este plasată în altă parte. Simetria a dispărut, iar dezvoltarea intrigii depinde de complicitatea dintre subiect și putere, sau de lipsa acesteia. Exemplele din secțiunea anterioară pot fi acum extinse: actor/ subiect-actant funcție actor/ complement actant a) John vrea să
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
se schimbă îndată ce "puterea" actantului este plasată în altă parte. Simetria a dispărut, iar dezvoltarea intrigii depinde de complicitatea dintre subiect și putere, sau de lipsa acesteia. Exemplele din secțiunea anterioară pot fi acum extinse: actor/ subiect-actant funcție actor/ complement actant a) John vrea să se însoare cu Mary b) Anna Wulf vrea să devină o femeie independentă c) bătrînii vor să împiedice descoperirea crimei lor d) Kinsey vrea să afle identitatea criminalului e) ucigașul vrea să evite descoperirea lui Milhone
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
simplu. Țelul este greu de atins. Subiectul întîmpină dificultăți pe drumul său și primește ajutor. Astfel modelul distinge o a treia relație care determină împrejurările în care acțiunea este dusă la bun sfîrșit. Prin analogie cu structura propoziției, acești doi actanți ar putea fi considerați drept complemente circumstanțiale de natură adverbială. Ei nu sînt legați de obiect prin intermediul "unui verb", ci se leagă cu ajutorul unor construcții prepoziționale, cum sînt datorită, în ciuda, de funcția care pune în relație subiectul cu complementul. Acești
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
ar putea fi considerați drept complemente circumstanțiale de natură adverbială. Ei nu sînt legați de obiect prin intermediul "unui verb", ci se leagă cu ajutorul unor construcții prepoziționale, cum sînt datorită, în ciuda, de funcția care pune în relație subiectul cu complementul. Acești actanți sînt, în multe privințe, diferiți de ceilalți. Ei nu sînt în relație directă cu obiectul, ci cu funcția care leagă subiectul de obiect. La prima vedere, nu par să fie necesari acțiunii. În practică însă, ei sînt adesea destul de numeroși
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
este de obicei multiplu Aceleași diferențe pot fi subliniate și între o putere negativă, o putere care îl împiedică pe subiect să își atingă țelul, și un opozant. O altă problemă o constituie simpatia sau antipatia cititorului, de vreme ce relațiile dintre actanți nu sînt la fel cu cele dintre actanți și cititori. Adjuvantul nu este întotdeauna persoana care acționează pentru a determina finalul dorit de cititor. Atunci cînd subiectul nu îi pare atrăgător cititorului, adjuvantul i se va părea, cel mai probabil
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
subliniate și între o putere negativă, o putere care îl împiedică pe subiect să își atingă țelul, și un opozant. O altă problemă o constituie simpatia sau antipatia cititorului, de vreme ce relațiile dintre actanți nu sînt la fel cu cele dintre actanți și cititori. Adjuvantul nu este întotdeauna persoana care acționează pentru a determina finalul dorit de cititor. Atunci cînd subiectul nu îi pare atrăgător cititorului, adjuvantul i se va părea, cel mai probabil, la fel; iar simpatia cititorului se va orienta
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
citită. Specificări suplimentare Acest model este structural: el descrie o structură relațiile dintre diferite tipuri de fenomene și nu în primul rînd fenomenele în sine. După cum am văzut mai sus, el are drept rezultat o inegalitate numerică între actori și actanți. Nu e deloc surprinzător că o clasă de actori cuprinde mai mult decît un actor. Situația opusă, faptul că un actor reprezintă mai multe clase, poate fi înțeleasă numai dacă se decuplează conceptul de "actor" de acela de "persoană": tocmai
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]