4,780 matches
-
cu multiple - posibile - ocupații, avînd o anvergură de tip și de talie europene (dacă nu chiar universale), un ins mobil, cuviincios, constant, devotat, credincios (amintiți-vă de crucile ample, executate stîngaci). De fapt e vorba de politicieni (foști și actuali activiști de partid) care se pricep la toate și nu se pricep la nimic, iertate fiindu-ne afirmațiile îndrituite. Numărați-i pe degetele celor două mîini pe cei înzestrați cu har și pregătirea necesară... Septuagenarul cu smile neostenit preferă posturile de
Un pas înainte, doi pași înapoi... by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/16817_a_18142]
-
la tribună, pierdut... Cum îl va fi privit tînărul din Scornicești pe înaintașul său, cu ce gînduri, cu ce simțăminte? Mai demult, la moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, cînd s-a aflat de numirea - ca secretar general - a lui Ceaușescu, un activist de partid prezent la discuție a lăsat să-i scape replica: - Auleu, Stalin al nostru! Acum avem de-a face cu Republica Populară Română. În 1949, pe la 18-19 ani, junele tovarăș Iliescu figurează pe un tabel purtînd avizul favorabil, personal
Un pas înainte, doi pași înapoi... by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/16817_a_18142]
-
în desfășurarea ei veselă - găsim numai în volumele de debut ale viitorilor laureați ai Premiului Nobel. (Ironia discretă, ca și parodierea fugitivă a unor limbaje - propagandistic, literar, ecleziastic etc. - au făcut din literatura lui Ioan Groșan o pradă sigură pentru activiștii postmodernismului, care s-au grăbit să și-o anexeze. Este un abuz, întrucât esența acestei literaturi constă în altceva decât în jocul de-a literatura. Când se lasă cu adevărat în voia spiritului ludic al unui fost student de la filologie
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16837_a_18162]
-
mărginite și anacronice. În realitate, "îngustul", "intolerantul" Ierunca se arată capabil de o comprehensiune iertătoare, relevînd meritul acolo unde crede că se află, chiar într-un context ingrat: "George Macovescu, soldatul cel mai docil și mai elegant al Partidului Comunist, activistul de lux, diplomatul de tip comunist, s-a dovedit și el un bun președinte al Uniunii Scriitorilor, în comparație cu scriitorul adevărat D.R. Popescu. Primul și-a încheiat misiunea ca un scriitor, celălalt ca un activist de partid". Spre a se pronunța
Glose la Virgil Ierunca (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16838_a_18163]
-
și mai elegant al Partidului Comunist, activistul de lux, diplomatul de tip comunist, s-a dovedit și el un bun președinte al Uniunii Scriitorilor, în comparație cu scriitorul adevărat D.R. Popescu. Primul și-a încheiat misiunea ca un scriitor, celălalt ca un activist de partid". Spre a se pronunța în principiu: "Pentru mine, orice scriitor care vrea să devină el însuși e binevenit, chiar dacă vine în ceasul al XI-lea. Sînt pentru conversiune, cu condiția ca aceste conversiuni să nu fie succesive". *** I
Glose la Virgil Ierunca (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16838_a_18163]
-
Orchestra. Toți îmbrăcați în negru, cu papion. Își încearcă instrumentele. Cacofonie interminabilă... Cel cu cavalul fumează; din cînd în cînd, se oprește, mai trage din țigare, apoi duce cavalul la buze și suflă restul de fum prin caval... Observația unui activist evreu inteligent dezamăgit. "Cu rușii,... am văzut cum a ieșit. N-a ieșit nimic, - din contră... Să facă,... să facă mai repede italienii comunismul ăla al lor, cu Berlinguer, să vedem; dar pînă atunci..." * * * Tot B.S. La șaptezeci de ani
Marchizul în răsărit by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16863_a_18188]
-
mai mult, numai să scrie de bine despre regimul instaurat acolo; ...finalmente, vreau să spun că un alt francez, - înaintea lui Gide, - scrisese nu prea convenabil, tot despre ruși, și anume marchizul de Custine (Arnolphe, Louis, Lenor)... Amîndoi, homosexuali. Replica activiștilor ruși era că nu întîmplător, aceștia, - așa și pe dincolo... Și că din partea unor stricați veniți din occidentul putred, nici nu puteai să te aștepți la altceva... Sînt sigur că atît Gide, cît și marchizul de Custine, dacă ar mai
Marchizul în răsărit by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16863_a_18188]
-
personalități, - chiar și la moartea lor, - li se întîmplă totdeauna lucruri cu sens... Sau spectaculoase. Ceremonia de la Crematoriu este foarte austeră... Nimic în plus, față de muzica funebră, Chopin. Fără discursuri. Fără lacrimi. Fără amintiri. Rude, nu sînt... Prieteni doar. Mulți activiști bătrîni de aceeași generație, cu brasarde roșii. Solemni, simpli, muncitori care își găsesc acum un rost, o treabă a lor, de pensionari agitîndu-se... Activiștii generației răposatului. Coroane funerare din toate părțile, și de la centru. În timp ce banda de magnetofon se desfășoară
După ce lovitura s-a dus by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16879_a_18204]
-
față de muzica funebră, Chopin. Fără discursuri. Fără lacrimi. Fără amintiri. Rude, nu sînt... Prieteni doar. Mulți activiști bătrîni de aceeași generație, cu brasarde roșii. Solemni, simpli, muncitori care își găsesc acum un rost, o treabă a lor, de pensionari agitîndu-se... Activiștii generației răposatului. Coroane funerare din toate părțile, și de la centru. În timp ce banda de magnetofon se desfășoară, tînguitoare, îmi aduc aminte de două lucruri, privind sicriul mic ca de copilaș în care Belu, micșorat, surîde. Nu ironic. Surîde, cum n-a
După ce lovitura s-a dus by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16879_a_18204]
-
la bursă, dăduse lovitura... Să fi fost o cucerire reală? Nu se știe. La acest lucru, spun sincer, nu mă gîndeam, nu-mi vine în minte, decît abia după apariția, neașteptată, a Henriettei Yvonne Stahl în sala Crematoriului supravegheată de activiștii bătrîni cu brasardă roșie. Era cam spre sfîrșitul ceremoniei. Aceasta fusese surpriza cea mai mare. Era, ca și cum la căpătîiul lui Belu Silber, s-ar fi înfățișat toată boierimea română dintre cele două războaie. Nou-sosita se oprise înaintea coșciugului mic, îmbrăcată
După ce lovitura s-a dus by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16879_a_18204]
-
în balansul făcut de șiragul lung de mărgele negre de la gît, acestea izbiră marginea de lemn a sicriașului ce scoase un sunet sec. Era ca și cum Belu ar fi sughițat brusc. Ca și cum ar fi scos un sunet de-al lui, ultimul. Activiștii cu vigilența lor cu tot o sfecliseră. Pe urmă, Doamna în negru se retrase solemn mergînd de-a-ndaratelea și uitîndu-se țintă la coșciugul care, acum, la un semnal, începuse să se lase în jos pe platforma lui acționată de niște scripeți
După ce lovitura s-a dus by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16879_a_18204]
-
a adus să fie erou între eroi./ El, conducînd partidul, firesc conduce țara/ Căci noi prin Ceaușescu redevenirăm noi", afirmă avîntat Adrian Păunescu în zeci și sute de strofe, precum o uzină care produce pe stoc, versuri pe care doar activiștii dacă le mai citeau. Le ascultau adolescenții, de voie-de nevoie, la Cenaclul itinerant "Flacăra". Totul, pentru tovarășul Păunescu, în umbra cîrmaciului, devenea apoteotic". Elogiat și acum, fără rezerve, de președintele Academiei Române, Eugen Simion, și publicat cu venerație în coloanele Literatorului
Un anticomunist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16925_a_18250]
-
ce riscuri întîmpină. A rămîne însă mai departe, în acel partid detestabil mi se păruse un lucru și mai periculos, pentru mine, ca viitor scriitor. Am arătat cum, la Verificarea solemnă, din 1949, a cărei comisie era condusă de un activist pe care-l chema Merfu, - nu știu dacă o mai fi trăind... Pe acest om aspru și întunecat l-am introdus în romanul meu apărut în 1976, Galeria cu viță sălbatică, autobiografic. Cînd am pășit înaintea comisiei, am spus sus
Exact cum a fost by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17062_a_18387]
-
a integra în noul regim pe marii scriitori interbelici, strădanie ce poate fi considerată drept voință de ocrotire a unor valori naționale, bătălia pentru Centenarul Eminescu, bătălie în care poetul a avut de luptat cu unele prejudecăți ale unor înalți activiști de partid de etnie străină, reabilitarea lui Octavian Goga". Care "strădanie", cînd aproape întreaga literatură interbelică a intrat în eclipsa discreditului ori chiar a interdicției, cînd cu excepția lui Goga - excepție care subliniază regula - și a lui Arghezi, care și-a
O struțo-cămilă ideologică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17139_a_18464]
-
sfera transcendentă a esteticului... Cît de sincer a fost Mihai Beniuc compunîndu-și amintirile? O autocosmetizare a lor este evidentă. E de altminteri regula nescrisă a memoriilor categoriei de zbiri ai intelectului: În chip paradoxal, subliniază Ion Cristoiu, mulți dintre acești activiști, la vremea respectivă zbiri ai stalinismului, se străduiesc a se înfățișa acum drept niște anticomuniști convinși înainte chiar de a se fi născut. Dacă ai sta să-i iei în serios, ai crede că ei n-au fost conducători ai
O struțo-cămilă ideologică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17139_a_18464]
-
are un acum, ci doar un va fi care nu se mai arată." (mai 1976, p. 425); "Simt planând asupra mea aceeași presiune politică din anii '50, de astădată vizând transformarea efectivă a scriitorilor, și în genere a intelectualilor, în activiști de partid, având sarcini obștești precise." (octombrie 1977, p. 477); "Metodele de oprimare s-au nuanțat până la subtilitate, până la un sistem complicat de mecanisme colective care ne țin conectați, fără putință de scăpare, la toate firele posibile ale unei uriașe
Despre jurnalul lui Victor Felea by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15860_a_17185]
-
așa cum arătam, viziune pe care contrastul o accentua: femei nepieptănate, nefardate, cu tocurile pantofilor scâlciate, ciorapii având fire duse, iar în priviri o experiență nefericită; nici bărbații nu arătau mai bine, niște amărâți, cel mult câte unul cu aer de activist, - mutre antipatice. După un ceas de așteptare, ne veni și nouă rândul. De prima linie a frontierei, cu pașapoartele în mână, trecurăm repede. Nici nu ne luară în seamă. Înaintam ceva mai greu decât cei din coada paralelă, dar ce
Berlin by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15909_a_17234]
-
iluminează în legătură cu "martiriul" Aradului-oraș. Dacă numeri între locuitorii acestei urbe istorice și curvele ce patrulează pe traseu mai ceva decât soldații la fruntarii, imaginea "martiriului" e completă și apetisantă din cale-afară! Oricum, între această imagine și aceea a minerilor ca activiști civici, propagată cu nerușinare de "Flacăra" lui Păunescu, prefer sifilisul "traseistelor" vorbitoare de turco-kurdă. Cu ajutorul unui doctor bun, de sifilis scapi! De ceilalți, nu!
Grațiere și greață by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15930_a_17255]
-
și de agresor imperialist, România trimite spre Moscova, pînă la secătuire, imense despăgubiri de război - cereale, alimente, aur și nenumărate alte produse naturale și industriale - și primește în schimb, ca semn al prieteniei, al dragostei frățești și al internaționalismului proletar, activiști bine educați în școlile partidului comunist, ofițeri instruiți de către marea armată sovietică, ideologie, morală și filozofie stalinist-comunistă. încet și sigur viața politică și bruma de democrație care a mai rămas sînt torpilate sistematic și împinse spre caricatural, monarhia este izolată
Arta românească între 1945-1964 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15971_a_17296]
-
poartă ca un fel de roabă a ei. Nu are cercei, inele, nu se fardează, e îmbrăcată modest, doar într-un taior cenușiu cu aspect cazon, cum se îmbracă ." Memorialistul își amintește amănunte picante de la înmormîntarea lui Arghezi, umorul unui activist bătrîn, Ion Barbu în micul bar de la Athénée Palace, o replică a lui Gabriel Dimisianu cu care se afla în Rusia. Și totuși, oricît de savuroase ar fi aceste notații și oricît s-ar fi spus că aceasta e adevărata
Tablete de prozator by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15997_a_17322]
-
interlopă pe care-o păstoresc de atâta vreme. în plus, trebuia să fie atenți să nu construiască mai di granda decât șeful direct, nu care cumva să se iște vreo boacănă, dintr-o activitate atât de nobilă... Obișnuiți să comande, activiștii de partid n-au avut astfel de scrupule: ei au luat de-a gata vile superbe din cartiere șic, spre deosebire de bieții polițiști pe care minima prudență i-a împins să construiască la periferie sau în idilicele sate natale, de care
România imobiliară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15995_a_17320]
-
a echivalat cu un pericol major, cu un adevărat atentat la integritatea urbei. Și pentru că Victor Florean nu putea fi demis de la conducerea proprei sale companii, pentru că nu i se puteau confisca veniturile și nici naționaliza bunurile, demnii urmași ai activiștilor de mai ieri au găsit o altă formulă de atac: minimalizarea și împingerea în derizoriu; cu alte cuvinte încercarea de a transforma proiectul de la Cărbunari într-un moft monden, într-un fel de chermeză campestră în care vanitatea patronului se
Construcție versus administrație (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16019_a_17344]
-
privire, de data asta asupra trecutului cultural comunist, dar la fel de drastică, vine dl Al. Mușina. D-sa nu crede că a existat în jumătatea de secol comunist o adevărată elită intelectuală, în afară de, cum spune cu amară ironie, "elita securiștilor și activiștilor de partid". Intelectualilor români le-a lipsit curajul și deseori "libertatea" lor era cu voie de la poliție sau cu spate de la unii activiști superiori de partid. Cronicarul ar prefera, ca și în cazul d-lui Antohi, mai multă moderație în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16024_a_17349]
-
jumătatea de secol comunist o adevărată elită intelectuală, în afară de, cum spune cu amară ironie, "elita securiștilor și activiștilor de partid". Intelectualilor români le-a lipsit curajul și deseori "libertatea" lor era cu voie de la poliție sau cu spate de la unii activiști superiori de partid. Cronicarul ar prefera, ca și în cazul d-lui Antohi, mai multă moderație în astfel de aprecieri. Cum, adică, n-au existat oameni liberi și curajoși printre intelectualii români aflați sub vremile întunecate? Cronicarul se desparte, încă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16024_a_17349]
-
atât de stupid. Ceea ce probabil se vedea pe figura mea. Inconștient, bunul meu simț mă făcuse să evit să intru într-un joc complet opus firii mele. Noroc că în locul meu avea să fie primit, ca interpret al filmului, un activist oarecare. Cu regizorul Liviu Ciulei, prieten n-am putut să devin niciodată. Eram complet deosebiți unul de altul. Din toată fizionomia sa nu mi-au rămas în minte decât ochii negri, mici, apropiați, sprâncenele stufoase, un bărbat păros, sugerând ideea
Ens generalissimum by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15610_a_16935]