430 matches
-
zid , pornește-apoi . ........................................ XIII Părea o zână adormita , Așa cum sta-n sicriu sub giulgi , Măi albă decât albii fulgi E fruntea ei încremenita . Închise pleopele erau... Privind-o , va fi spus oricare , Că ochii ei adânc dormeau , Si ca în taină adăstau Sau zorii sau o sărutare . Vai ,soarele pe ea zadarnic Alunecă strălucitor , Și rudele ,plângând amarnic , În van săruta noaptea lor... Pecetea ,moarte ,cănd ți-o pui , Putere s-o sfărime nu-i ! XIV În nici o zi de sărbătoare Strai
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
state riverane Mării Negre vor să se asocieze economic, pentru ca din mai multe sărăcii mici să rezulte una groasă și considerabilă, - vezi recenta G.U.A.M. - Moscova n-are nimic împotrivă. Prin aceste state trec conductele ei, pe mai toate teritoriile adastă trupe ale sale, amical înțepenite acolo, irezistibilul miros de petrol înțeapă nările din Caucaz până în câmpia Dunării, îmboldind psihicul uman la cele mai plăcute reverii ale reconcilierii, mai parfumate decât lavanda și iasomia. Sub care fatidică influență, delegatul Moldovei de
Formula ideală a reconcilierii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16078_a_17403]
-
continentului. Epilogul volumului de eseuri Europa are forma creierului meu este expresia unei emoționante gratitudini, prin sinceritate și stil, adresată Academiei Schloss Solitude, "utopie, paradis" în care Mircea Cărtărescu a reușit să termine trilogia Orbitor, un paradis în care au adăstat și alți scriitori români: Nora Iuga, T. O. Bobe, Daniel Vighi, Rodica Drăghincescu, fiecare plecînd de acolo, cu o carte scrisă. Mircea Cărtărescu a plecat cu două: ultimul volum, terminat, al trilogiei sale și acest proaspăt volum de eseuri, lansat
Mircea Cărtărescu în presa germană by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/8770_a_10095]
-
trecuse prin Grecia și Turcia, e un interesant subiect de analiză imagologică. Ajunși în capitala ungară, călătorii secolului al XIX-lea declarau, entuziasmați de baia turcească și de minaretul de aici, că se află la porțile Orientului; dacă mai apoi adăstau prin Țările Române, însemnările lor se reduceau, cel mai adesea, la o sumă de clișee și de locuri comune asupra Orientului. Acesta rămâne însă în urmă atunci cînd Andersen sosește la Constanța și se îndreaptă spre Cernavodă pentru a lua
Bazarul cu imagini by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15947_a_17272]
-
nu mai poate privi nici înainte, nici înapoi fără mînie. Mai șmecheri, Filip și Matei Florian păcălesc mecanismul ăsta perfid reușind să nimerească la loc, prin ceața a douăzeci de ani trecuți, copilăria la scara 1:1. Sigur, ajutoarele eroului adastă și-n preajma lor, sub înfățișarea, de pildă, a unui autobuz care merge spre Universitate și pe care-l iei să-ți mai aduci aminte cum erai la cinci ani jumate. Mai e și-o madlenă, plăcinta cu măr pe
Orășelul copiilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10782_a_12107]
-
prânz îmbelșugat, niște bani, pentru ceea ce se numea în epocă, oboseala dinților. Ienicerii eliberatori introduseseră obiceiul care, iată, s-a mai păstrat. Acum toată suflarea românească îl hulește pe bătrân, care s-a retras demn în locuința lui, de unde poate adăsta timp îndelungat vrajbele iernii, tocmelile justiției, în depărtate anotimpuri. Vecini invidioși i-au scris pe gard: mită, partidul istoric din care făcea parte, l-a caterisit. Dacă nici vițelul, nici purcelușul nu mai vin, ciorba va fi rece, iar palinca
Înaltele Toamne by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9092_a_10417]
-
e cel adevărat;/ din orice altă imagine a mea/ lipsește imaginea mea despre tine” (Neputința luminii). Semantismul reflectării, al reprezentării corporalității e cât se poate de elocvent în Portret de femeie, desen emblematic al organicului pur, al concreteții carnalului ce adastă, ca într-un palimpsest, dinaintea unor sugestii și irizări ale unei transcendențe abia bănuite: „Ne-am desfăcut atunci. Ne-am închinat/ ca după o masă cu bucate curate,/ ca după o mărturisire spusă cu buzele celuilalt,/ deci fără ocolișuri./ Tu
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
vor concerta Oxigen, Andreea Bălan, Ro-Mania, Ioan Gyuri Pascu, Akcent, Paula Seling și solistul italian Al Bano. I. STANCIU Cărți noi la B.J.T. l Achiziții de peste 500 milioane de lei Dacă din felurite pricini nu sunteți plecat în vacanță și adăstând prin librării găsiți prohibite prețurile cărților pe care vi le-ați dori, puteți să vă găsiți refugiul într-unul dintre puținele instituții culturale timișorene care nu-și coboară obloanele peste vară: Biblioteca Județeană Timiș. Cu atât mai mult cu cât
Agenda2003-32-03-13 () [Corola-journal/Journalistic/281341_a_282670]
-
și o imagistică îndreptată spre serafic, filosofarea ar pune stăpânire dăunătoare. Pentru că există un soi de intelectualism care stăvilește puterea vizionară. Sensibilitatea metafizică pare să se înfiripeze, dar trăiește prea mult la gradul invocării lipsite de mister. Sfințenia încă mai adastă între noapte și puterea soarelui, între "două cruci", sub amenințarea ofilirii crepusculare, între viață și moarte, întoarcere și plecare, trecut și viitor fără prezent: "Singură descopăr, / Și fără să mă poată ajuta cineva, / Această enormă mirare / A trupului încă al
Confesiune continuă by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7136_a_8461]
-
Artă. "Ți-l voi da - mi-a răspuns pictorul - numai ca să văd ce e în stare un critic de artă, prin definiție neavenit în astfel de probleme, să îndruge despre această lucrare. Abia aștept să te prind la cotitură!" Am adăstat zadarnic, luni și luni în șir. Nici un semn din partea lui Țuculescu că ar fi avut intenția să-și țină promisiunea! Nu știu, poate era doar o neglijență, dar timpul trecea. Așa că întâlnindu-l într-o zi de februarie, mai însorită
ION ȚUCULESCU, un erou al probității intelectuale by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/12454_a_13779]
-
cântecul francez medieval cu prospețimea ritmurilor subite, surprinzătoare și laconismul formulelor melodice minimale, repetitive, pe de altă parte de muzica vocală debussystă cu delicatețea unisonurilor stabilizatoare, fortificatoare și eleganța schimbărilor de macaz armonic; Mihai Damian (Chanson pentru flaut și soprană) adastă pe pășunile copios păscute de serialiști și post-serialiști, amatori de efluvii sonore ne-vertebrate de canavalele ritmice ordonatoare și de peisajele sintactice etero-polifonice simetrizate în manieră weberniană; Tiberiu Olah (Déchanson no. 1 pentru soprană, doi flauți și clarinet) deconspiră magia
Muzici pentru Tristan Tzara by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9340_a_10665]
-
pe cei ce vin la spectacol și, când le urează cu glas molcom „vizionare plăcută“ ori „o seară bună“, ochii lui nu-ntârzie pe pătrățica de hârtie care-i cheia paradisului de-un ceas sau două, și, cu sclipire ghidușă, adastă-n ochii celor care au ales să-și petreacă seara în templul pe care el îl slujește... Dar Teatrul Național Timișoara, ca de altfel orice teatru din orice loc al lumii, nu este Raiul. Ba dimpotrivă, e un loc plin
Agenda2004-18-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282357_a_283686]
-
rămân. Nu mă gândesc că s-ar putea sfârși. Teatrul acesta e buricul lumii mele...“. În... oglinzi Taifasul cu domnul Nica Lazăr în Holul cu Oglinzi al Teatrului Național Timișoara l-am avut. Nici o secundă însă ochii săi n-au adăstat în luciul oglinzilor. Pesemne că oglinzile sale, ni s-a părut a înțelege, nu-s de sticlă, ci-s ... de oameni, poate că felul în care ceilalți din teatru îl văd, de mai multă sau mai subțire vreme, îl arată
Agenda2004-18-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282357_a_283686]
-
taximetristului să te ducă la cele cîteva vilisoare, repartizate uniunilor de creație), deci după ce-ți lași geantă, faci, cum altfel! o promenada de recunoaștere pe corso di Sinaia. Invocație de neocolit: o, unde sînt locantele din veac, în care adăstau, la un șvarț, miticii (nu chiar atît de caraghioși pe cît îi credem noi în rememorarea noastră grăbita) în care intrau, pentru cumpărături frugale, doamnele și domnii pictați de Aman? Le mai găsim doar în vreun mucegăit ghid de început
Istorie lungă, istorie scurtă by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/17621_a_18946]
-
f. Londra: documente la vedere, M-a invitat, în franceză demotică La un prânz la Cannon Street Hotel Urmat de un sfârșit de săptămână la Metropole La ceasul violet, când ochii și spatele Se ridică de la birou, când motorul uman adastă Ca un taxi, pulsând în așteptare, Eu, Tiresias, deși orb, pulsând între două vieți, Bătrân cu sâni zbârciți de femeie, pot vedea La ceasul violet, ceasul de seară ce mână Spre casă, și-aduce marinarul acasă de pe mare, Dactilografa, acasă
Tărâmul pustiirii, 1922 by T.S. Eliot () [Corola-journal/Journalistic/7094_a_8419]
-
și dacă aș vrea să caut ceva în mine, n-aș mai căuta. El, nu, că el e mai cu moț: „Sunt eu însumi substanța cărții mele.” Ce să-ți spun! Și-i dă înainte: „...vederea mea se întoarce înăuntru, adastă acolo și își vede de treabă.” A mea își vede de treabă la timp. El, iar nu: „...mă cântăresc fără ostenire, mă încerc, mă miros.” Ce să miros, ce să cântăresc? Cu ce se alege? „Cu cât îmi dau înconjur
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4901_a_6226]
-
spre Piața Unirii, iar din balconul unor vecini vedeai monumentul lui Alexandru Ioan Cuza. În zilele de sărbătoare, chipul domnitorului plutea pe o mare de capete. În fața Universității străjuiau Kogălniceanu și Eminescu. În fața Teatrului Național „Vasile Alecsandri“. Lîngă Biblioteca Fundației adăstau într-o curte, ciopliți din piatră gălbuie, cîțiva voievozi ai Moldovei, cărora încă nu li se găsise un loc în peisajul vechii capitale. În preajma Bisericii Trei Ierarhi ședea într-un jilț Gheorghe Asachi. În piața Palatului Administrativ, Ștefan cel Mare
Orașe și ani by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/12958_a_14283]
-
a-și pierde "nimbul mitologic" (Nicolae Manolescu). La cele două extreme s-ar putea situa, simbolic, două poeme (și nu neapărat doar acestea): Totuși iubită și Moloz. în cel dintâi, vizionarismul este frapant și totuși discret. Protagonistul poetic, pradă melancoliei, adastă pe un pod de beton privind apa, dar și "pietrele mărunte și cenușii/ monede ruginite mâl cutii de conserve și brusc o milă enormă m-a cuprins de acele vechituri aruncate/ o milă cutremurătoare și vastă ca și cum/ eu aș fi
Transpoezia by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9160_a_10485]
-
președinție prin noul program "games-google", alcătuit de partenerul său, domnul Emil Constantinescu... O CRAINICĂ de la OTV, tot după anunțul făcut de domnul Stolojan, considerând, probabil, că majoritatea telespectatorilor români abia coborâseră de prin copaci, în timp ce unii, înarmați cu ciomege, mai adăstau prin crengi de frica televizorului, ne-a arătat de "enșpe"ori pe micul ecran intervențiile lui Adrian Năstase, C.V.Tudor ș.a. în legătură cu renunțarea lui Teodor Stolojan la candidatura pentru președinție. Bravo! Ca să nu mai spun că șiroaiele de lacrimi băsesciene
"Țepele" – joc dpbrogean de la Basarabi by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12414_a_13739]
-
-a-mpărăției. O, toate fetele acelea din poveste,/ Care de teamă v-au urmat mereu,/ Cînd e atît de simplu și de omenește/ Să-ncerci o dată să iubești un zmeu!" (Rugă). De cele mai multe ori, e un duh, un strigoi care adastă la granița imprecisă dintre cele două lumi: "Parcă sîntem copii și te-aștept și nu vii/ Să jucăm baba-oarba și eu știu că-ți plăcea/ Și mă tem că în drum ai călcat din greșeală/ Peste aburul morților dintr-o
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
Kate le servește/ Tartine moi în sos de pește/ Și raci deposedați de clește./ Pe cînd citeam un mic tratat/ De-un autor nedelicat/ Ce-nvață-n rime austere/ Cum se dă iama în pantere/ O văd, o, Doamne, cum adastă/ Cu cotul labei pe fereastră/ Zvîrlindu-i o ochiadă castă/ Oooo! patrupeda mea nefastă" (Despre caracterul infect al panterelor). Ori își îngăduie - probă de virtuozitate - a relua cadența lui Octavian Goga, pusă în slujba dezabuzării, umplută cu fantasme grotești, blasfematorii: "Stăpîne
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
o schiță absurdă pe canava de Viețile sfinților, ia drept subiect spovedania unui arhimandrit muribund, care suprima oameni de stat folosindu-se de... purici. Acum, că biserica s-a tot amestecat în politică nu-i o mare descoperire, dar poanta adastă la sfîrșit: "- E roman, nu zic ba, zise după o pauză al doilea romancier, dar sfîrșitul mi se pare cam moale. - Am alt sfîrșit, răspunse primul romancier, scoțînd din buzunarul jiletcii o cutioară de sidef. Mi-a lăsat cutia cu
Un regat nițel absurd by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10595_a_11920]
-
Sfințenia lui Veniamin Jidovul, prima dintre nuvele, e un vanitas vanitatum la fel de pripit, de crud ca și lumea schițelor, cu chefuri barbare, nepăsătoare de moarte, necuvincioase, trăind chinurile zadarnice ale clipei. Tîrgul unde nu s-a întîmplat nimic, dar toată lumea adastă, curioasă, după cîte o întîmplare, e cel din Firi neînțelese, unde doi marginali își inventează meritele pentru care alții, odată, o să-i invidieze. Cu tempo de schiță, nuvelele n-au așezarea prozei de zile bune. Sînt doar idei aruncate, prinse
Poezii, în fond by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7901_a_9226]
-
apoi li se gată și lor oxigenul, iar în timpul acesta geometrii și topografii celești fac măsurătorile necesare și ridică axa lumii taman de pe Vîrful Omul (toponimia are și ea un înțeles tainic) și pînă la picioarele tronului pe care Dumnezeu adastă și desenează harta mistică a României. Cînd realitatea noastră geografică, istorică, politică, morală și spirituală este aceasta, adică un partaj între satanismul imanent și grația transcendentă, cum s-ar putea formula o informație? Poate cineva să spună, de pildă, ,,ieri
Secvențe estivale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9530_a_10855]
-
poetul imprimă cuvintelor inconsistența și dinamismul unei logici utopice. Artificiu, ornament, feerie, spectacol și iluzie, cuvântul e, pentru Șerban Foarță, mai ales o formă de trăire poetică, extaz al simțurilor și celebrare a virtualității lucrurilor ce nu sunt încă, dar adastă să fie, diafane, neîntrupate, dar cu atât mai prezente. Devorator, poemul nu e altceva decât însumare a unor fragmente, asamblare a disparităților într-o unitate iluzorie și inutilă. Anamorfozele lumii se travestesc, cu naturalețe, în arhitectura labirintică a poemului, ca
Livrescul în stare pură by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4349_a_5674]