302 matches
-
eroului faustian în nuvela fantastică Sărmanul Dionis, al cărei autor, M. Eminescu, s-a distins în contextul romantismului european. Creatorul romantic își structurează textul din perspectivă mitofolclorică prin inserția motivelor literare romantice: motivul dublului romantic, pactul mefistofelic, prăbușirea luciferică, fericirea adamică. Eroul eminescian este construit în paradigma faustianismului, definită de Vera Călin, drept „Formă particulară de revoltă cu statut metafizic pentru depășirea limitelor." Dionis este ființa condamnață la nefericire, el neputând conștientiza condiția decât sub stimularea mefistofelică. Pe Dionis îl caracterizează
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
Rousseau se ridică împotriva sistemului educativ prin care copilul era "dresat", deformat din punct de vedere fizic, intelectual și moral, după bunul plac al societății feudale. Ipoteza bunătății originare este, în fond, una optimistă, contrară prejudecăților religioase (care considerau "păcatul" adamic drept cauza decăderii umane) și credinței că omul se naște cu înclinări rele. Doctrina etică a lui Rousseau este clădită pe baza tezei bunătății naturale a omului. Din ea derivă și principiul educației "negative", acea educație care nu intervine, ci
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
1970, trimis de Virgil Ierunca). Interpretarea eliadiană are într-însa ceva din absolutul soluțiilor după a căror formulare orice discuție devine inutilă. Roma locuta. Ce nu înseamnă Miorița: resemnare, fatalism, chemarea morții, pasivitate, pesimism. Ce înseamnă: anti-istoricitate, transfigurare a condiției adamice"23. Prin această interpretare Steinhardt vine de partea celor care văd în Miorița altceva decât ceea ce se învață în mod tradițional. Prin aceasta el este îndreptățit să creadă că "poporul român e înzestrat cu o putere transfiguratoare ce-i permite
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
asupra Mioriței". Concluziile lui Steinhardt vin în opoziție atât de evidentă cu interpretarea obișnuită a poemului popular, încât nu pot fi trecute cu vederea: "Ce nu înseamnă Miorița: resemnare, fatalism, chemarea morții, pasivitate, pesimism. Ce înseamnă: anti-istoricitate, transfigurare a condiției adamice". Cât de aproape e această concluzie a lui Steinhardt de formulări precum: Existența românească nu cuprinde însă numai lumea de aici, ci și lumea de dincolo...", "De unde "fatalismul" românesc, definit nu ca indiferență față de condițiile concrete ale faptei, ci ca
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
acestor teme mitice (Cain și Abel, patriarhii 9 Să adăugăm totuși că mitul "căderii" n-a fost întotdeauna înțeles conform interpretării biblice, începând mai ales din epoca elenistică și până în timpurile iluminismului, nenumărate speculații au încercat să elaboreze o mitologie adamică mai îndrăzneață si, de multe ori, mai originală. 10 Cf. M. Eliade, Forgerons et alchimistes, pp. 89 sq. Când Israel era copil." dinaintea Potopului, coborârea "fiilor lui Dumnezeu", nașterea "eroilor") este semnificativ că cei ce au rcdactat-o le-au menținut
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
lui sete de iubire este exprimată În metafore: „noaptea mea de patimi”, „durerea mea,” „iubirea mea dentâî, „visul meu din urmă”, Îl proiectează pe acesta Într-o altă lumină decât aceea din partea a doua a poemului. Pasiunea iubirii, constituirea cuplului adamic, Îl scot pe Cătălin din ipostaza terestră: „Miroase florile-argintii/ Și cad, o dulce ploaie,/ Pe creștetele-a doi copii/ Cu plete lungi, bălaie".„Îmbătată de amor", Cătălina mai are nostalgia iubirii Luceafărului și-i adresează a treia chemare, dar de
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
la izvoarele culturii Idealizată sau blamată, iubită sau adorată, femeia este prezența cea mai vie din întreaga operă poetică a lui Eminescu. Vedem aici o modalitate de înscriere într-un curent general al ideilor culturale. Se știe că, în mitul adamic, omul primordial ia cunoștință de sine numai după ce se vede în celălalt, în replica sa corporală și divină: femeia. În mitul androginului din Banchetul lui Platon, cei doi indivizi de sex opus, rezultați prin secționarea ființei perfecte de către Zeus, se
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
la izvoarele culturii Idealizată sau blamată, iubită sau adorată, femeia este prezența cea mai vie din întreaga operă poetică a lui Eminescu. Vedem aici o modalitate de înscriere într-un curent general al ideilor culturale. Se știe că, în mitul adamic, omul primordial ia cunoștință de sine numai după ce se vede în celălalt, în replica sa corporală și divină: femeia. În mitul androginului din Banchetul lui Platon, cei doi indivizi de sex opus, rezultați prin secționarea ființei perfecte de către Zeus, se
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
brățările, inelele și tot ce se întâmplă să porți. N-are nici un rost să interacționezi cu ei din puerila plăcere de a avea în buzunar portofelul ticsit sau de a-ți arăta, printr-o verighetă, iubirea conjugală. Nu chiar ținuta adamică trebuie s-o ai, dar una, așa, mizând pe simplitate, austeritate, sărăcie estivală. O pereche de șlapi, una de pantaloni scurți și un tricou de unu, maximum doi dolari americani. În fond, ce-ți trebuie mai mult? La Rio, în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
politică, și de a-l duce apoi mai departe. Din nefericire, nu prea se întâmplă așa. Gândim maniheist. Doar noi suntem întrupări ale binelui, iar adversarii noștrii politici stau fatalmente sub semnul unui destinal rău. Trăim cu toții un permanent blestem adamic: cu fiecare guvern, președinte, ministru etc. totul se ia de la început. Lumea parcă ar (re)începe din patru în patru ani, odată cu fiecare ales al nației. Anul 2009 se anunță ca fiind unul marcat de semnele crizei, în primul rând
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
a gândit în această autonomie; lumea modernă, divorțată de Hristos, s-a întors la ea, reluând păcatul de la capăt. Neoumanismul, care și-a făcut din ea principiul de temelie, crede că reînviază ideile greco-latine când, în realitate, repetă tragica rebeliune adamică. Considerată în rezultatele ei din domeniul culturii, autonomia individuală a rațiunii se înfățișează ca o încurcare a limbilor. Nu se înțelege filosof cu filosof. Ceea ce e lege pentru unul, apare pentru celălalt ca lipsit de fundament. Forma cea mai ridicolă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
stoic. Prezența acestor înțelepți, prooroci și gâciton în pictura sacră a Bisericii noastre e prezența unor reprezentanți ai marilor neamuri din antichitatea păgână. Prin analogie cu înțelepții și profeții Vechiului Testament, ci sunt înfățișați cu fața întoarsă din veacul mizeriei adamice către Hristosul lumii, a cărui venire pe pământ au presimțit-o nebulos și au vestit-o sibilinic sau filosofic. Frazele, pe care Erminiile le atribuie fiecăruia și în care ei articulează aproximativ profeții rămase enigmatice pentru ei, nu sunt invenții
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
acest fapt. În viziunea catolicismului care, de la Sfântul Toma d'Aquino, a câștigat teren din ce în ce mai mult -, Dumnezeu a creat un om natural, pe care l-a înzestrat, în fond, printr-un dar supranatural, formele vieții spirituale. Din această perspectivă, păcatul adamic implică "decăderea omului din starea de har inițială"; "darurile duhovnicești primite prin har, deosebit de creație, i-au fost luate omului prin păcat". Se ajunge astfel la discuția despre natura umană care este bună în ea însăși de unde diferența de rigoare
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
faptul că popoarelor își au originea în familiile primordiale, care la rândul lor își au origina în Adam. Dumnezeu însuși a comandat respectarea autorității paterne și a rânduit limbile oamenilor după originea lor. Orice autoritate politică este derivată din dreptul adamic. Chiar și atunci când în lume exista numai un singur cuplu, suveranitatea i-a fost dată lui Adam39. Grație unei abile manipulări a textelor biblice, Filmer demonstrează că suveranitatea de care s-au bucurat Adam și patriarhii, și mai apoi judecătorii
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
său, în generația lui Dan Pavel (și nu numai). Autorul pledează în esență, cu energie, pentru liberul arbitru și, în baza acestui principiu inatacabil, pentru respingerea religiei răului considerată dominantă în epoca noastră. Concluzia, nu lipsită de o anume ingenuitate... adamică, este foarte combativă: Prin urmare, cartea mea este o declarație de război. Prin urmare, la luptă ! împotriva răului, deoarece prețul păcii nu poate fi distrugerea noastră morală. Nuanța retorică se face și ea simțită. Este aproape inutil de adăugat că
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
a lepădat veșmintele și aparține luminii. În studiile sale de etnologie și mitologie, Eliade arată că, pentru a intra în insula transcendentală de tip Svetadvâpa - "insula albă" - Insula Șerpilor, Insula lui Euthanasius, este necesară depășirea condiției umane, reîntoarcerea în starea adamică, paradisiacă; insula transcendentă este un simbol al realității absolute, imutabile, transcendente; ființele care populează insula sunt arhetipuri, ființe care pot cunoaște fără să devină 179). Tot din perspectivă gnostică este explicată întrebarea lui Andronic adresată Dorinei ("Cum te cheamă pe
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
considerată inferioară unei opere de artă. După Hegel, natura merită să fie apreciată numai atunci când este transformată într-o fermă sau o grădină, adică își pierde sălbăticia sau straneitatea. Natura de acum, cu munți și văi, ne reamintește de păcatul adamic. După Malebranche, o natură perfectă ar trebui să fie geometrică, cu arbori piramidali și grădini paralelipipedice. Și Herbert Spencer va vorbi despre transformarea naturii într-o grădină. Așadar, rezumă Passmore, avem două tradiții în gândirea occidentală: • Corespunzător primei tradiții, de
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
dă ființă și lumină. O redă esenței care se dezvăluie 56; or, acum, firea e desprinsă de esență, învăluită în grija nefirească a aparenței. Ceea ce se vădea odată, în starea naturii înduhovnicite, printr-o vedere nepătată, clarvedere, conturează - contrapunctic - tabloul adamic al originarului, Imaginea asemănării fără fisură: " Firescul demult petrecut se/ vădește neprețuit privilegiu:/ "Nepăsător stam dinaintea Timpului, la fel/ cu nenăscuții (Cu adevărat fără vreun ajutor,/ dibuiai cărările îngerilor?), Cel-pururi-de-față/ mă făcea părtaș la înțelepciunea sa; astfel/ puteam prealesne întrezări
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
fost doar un focar de idei eronate și l-a combătut violent pe marele înaintaș (În contra școalei Bărnuțiu). Exegeții de mai tîrziu au văzut în această predispoziție a lui Maiorescu de a nu recunoaște nimic înaintașilor o manifestare a "spiritului adamic", o orientare specifică intelectuali-lor români de a nu valorifica opera antecesorilor și de a lua totul de la început, dar lucrurile nu se prezintă de obicei astfel. Maiorescu nu este un "adamic", căci nu a făcut totul de la început, ci numai
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
a nu recunoaște nimic înaintașilor o manifestare a "spiritului adamic", o orientare specifică intelectuali-lor români de a nu valorifica opera antecesorilor și de a lua totul de la început, dar lucrurile nu se prezintă de obicei astfel. Maiorescu nu este un "adamic", căci nu a făcut totul de la început, ci numai s-a propus ca fiind începutul la toate. Ca atare, el a instaurat de fapt modelul ca urmașii să nu se recunoască în predecesori, fără totuși a-i ignora, ca o
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
sau parabole pe care ne-o relata. Ne aflam sub vraja cuceritoare a unui narator peste care coborâse, ca o mană cerească binefăcătoare, harul divin. Eram în transă. Eram teleportați fără voia noastră, fără să ne dăm seama, în lumea adamică și mirifică a perpetuului Eden. Era atâta concretețe în modul de expunere al mamei, atâta artă interpretativă, atâta realism imaginar, încât puteam atinge, fără probleme, pe oricare dintre ființele care populează Grădina la care visează să ajungă o lume întreagă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
mai apropiată de ce se întâmplă în zona cuantică a particulelor elementare, decât de legitățile de evoluție ale lingvisticii clasice. Ca să nu-ți mai vorbesc de particula ur, de pe fundul oceanului fonetic și semantic al limbii, tot o fosilă a limbii adamice, conservată în cuvântul a urma, urma, dar și în celălalt verb, a urî. Așadar or și ur, dorul ca sentiment al atracției de la mari depărtări de timp și, la celalalt pol, ura și urâtul ca sentiment al îndepărtării și înstrăinării
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
sau subconștientul nostru știe mai mult decât noi”, mă întrebam cu câțiva ani în urmă, când mai mult nu puteam spune. Dar aluzii puteam face și aluzia de aici este una din cele mai transparente. Ceea ce subconștientul nostru de ființe adamice știe în plus față de noi este că vom învia, că nu vom muri de tot. * Început de noiembrie cald, primăvăratic (1990). Frunzele, mari cât palma, ale teilor din dreptul ferestrei camerei noastre tind spre un galben fascinant, prepară, elaborează de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
conținutul în ansamblu al celor două Testamente, la care se pot adăuga literatura patristică, hagiografiile, cărțile de înțelepciune etc., cel care îi definește coordonatele de bază este totuși mitul creștin, prin nucleele simbolico-narative ale episoadelor biblice majore: creația lumii, păcatul adamic și alungarea din rai, coborârea duhului sfânt, faptele, precum și învierea și înălțarea lui Iisus, Judecata de Apoi etc. Spre diferență de acest mit creștin − configurat în perioada secolelor I-V d.Ch. pe fundamentul dat de mitologia iudaică (monoteică, transcendentă, etnică
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
comemorativă pe care a avut-o semantismul originar al cuvântului (asupra căruia vom mai reveni) va fi preluată în schema generală a imaginarului creștin, acolo unde va reprezenta doliul penitent (deplângerea sacrificiului christic și glorificarea lui, în așteptarea iertării păcatului adamic și a salvării prin iertarea divină). Iată că și ritualul comunitar precreștin, și penitența colectivă, menționată obsesiv în imaginarul medieval, utilizează schema subiectivă pentru a "determina" arhetipul divinității (atât christice, cât și imperiale), intermediar obligatoriu în drumul acesteia spre imaginea
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]