70,486 matches
-
sînt conturate tulburător, iar tensiunea teribilă a atmosferei, asociată cu o progresivă pierdere a speranței, luminează perspectiva asupra vieții pe care o duc acești oameni pentru care nu pare să fi mai rămas un loc în care să găsească un adevărat refugiu. Episodul cu fuga familiilor de evrei într-un sat apropiat, pentru a se pune la adăpost de bombardamente, urmată de reîntoarcerea în casele din oraș, după ce bombele lovesc exact satul presupus sigur, vine în sprijinul aceleiași idei că oamenii
Generații by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14995_a_16320]
-
întors acasă rănită în adânc, am luat lexiconul suedez și l-am citit din nou ca pe un roman psihedelic, atunci am auzit cum cântă lexiconul din propriul lui gât, ca un laringe enorm, dându-mi și mie pofta limbii adevărate, spălată, decantată de scoriile sociale, de ghipsurile crispării și de frica de a nu părea altcineva decât cel care sunt. MARTIE, 1989 O zi plină de ceață, peste tot numai nuanțele de gri și resturi de zăpadă murdară de la traficul
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
cu o puternică tentă morală, interesîndu-se mai puțin de experimentele de limbaj, de integrarea unor noi materiale și tehnici, de redefinirea dialogului cu spațiul. De toposurile clasicității îl leagă, mai întîi, fascinația pentru corpul uman, în jurul căruia se naște o adevărată civilizație antropocentristă. Și chiar dacă arhitectura corporală nu este permanent o prezență explicită, ea este suplinită sistematic prin detalii anatomice, prin atitudini, prin forme asimilabile. Deși materialul său predilect este lemnul, pe care-l cioplește în planuri mari, fără interes pentru
Marin Gherasim și invitații săi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15279_a_16604]
-
plin de un zgomot continuu ca/ o bandă magnetică pe care nu ar fi înregistrat nimic" și "poți să scrii toată povestea asta începe când/ guști sau vezi vorbele și oxidarea minusculă pe care o întind/ peste orice gest" sau "adevărata povestire ține de respirația crudă a umerilor/ de haine cu coatele sprijinite pe masă". Comunicarea se mai poate face doar prin scrisul din spatele unui tic verbal alienant: "ore întregi stăm cum s-ar spune degeaba vorbim mărunt cu un fel
Dereglarea sintaxei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15288_a_16613]
-
pedantului domn Munteanu care se spăla pe dinți în chiuvetele ciobite după fiecare gustare, Tia Șerbănescu încheie spunînd că nu e la înălțimea stilului Gabrielei Adameșteanu. După ce a creat din cîteva trăsături de condei un personaj literar în cel mai adevărat sens al cuvîntului, bunicul-hoț de cai, autoarea îl sfărîmă la fel de repede, pudică, uitînd însă că de fapt el nu mai poate fi distrus și că tocmai acest tip de construcție-deconstrucție e cel care face o nouă literatură, aceea pe care
Un jurnal ca un spectacol literar by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15265_a_16590]
-
de energie pozitivă care a venit dinspre sală anul acesta a fost resimțit în mod benefic, ore și ore, în atitudinea și comportamentul relaxat, ca la începuturi (sau ca la prima ediție de la Sala Palatului) ale lui Ion Caramitru. Un adevărat tur de forță călăuzit de bucurie, șarm, de ochii buni ai celor prezenți. Au trecut zece ani de cînd încercăm acest exercițiu al dialogului și al competiției, al supunerii unor criterii de apreciere, al introducerii unui sistem de premiere a
Nevoia de celălalt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15303_a_16628]
-
cu desăvîrșire niște fapte incontestabile, încondeind dezvăluirea lor drept propagandă antisovietică dușmănoasă și debitînd în continuare aceleași stereotipii inepte, aceleași șabloane lozincarde și fanatice? B. - Jean-François Revel ne oferă în Memoriile sale cîteva repere în privința acestor "mistere". El evocă o adevărată abdicare a inteligențelor la cei mai străluciți din foștii lui colegi, un Pierre Courtade, un Pierre Daix, Maurice Mouillard și alții. Acesta din urmă cînd a fost întrebat, a invocat retrospectiv acea magie ocultă, acea fascinație obscură care se exercită
Dialog despre erori by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15287_a_16612]
-
tot soiul: n-ar fi exclus ca deși bancnota să piardă patru zerouri, prețurile practicate de sus-zișii să se reducă doar cu trei. Și atunci?! Propunerii infantile a magicienilor de la Banca Națională i-aș face o contrapropunere: dacă dorim cu adevărat însănătoșire, ar trebui să începem prin a ne însănătoși pe noi înșine. Adică să renunțăm la minciuna cu productivitatea națională, cu creșterea PIB-ului, cu bazaconiile privind performanțele economice. Parcă e un făcut: de fiecare dată când primul ministru anunță
Leul copt și paraiul bun by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15312_a_16637]
-
vizelor false la angajarea "recuperatorilor" și-a ucigașilor a fost, ani de zile, marca. Nu-mi pun nici o speranță că mai-marii țării vor face, de bunăvoie și nesiliți de nimeni, un astfel de pas. între altele, pentru că s-ar vedea adevăratul nivel de viață al cetățeanului. Una e să spui că ești plătit cu trei-patru milioane, și alta să constați că după o lună de muncă încasezi două sute de euro. Și asta în timp ce ungurul, cehul sau polonezul proveniți din același lagăr
Leul copt și paraiul bun by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15312_a_16637]
-
s-ar mai fi întors el în țară, spre a fi implicat în procesul Pătrășcanu? Sau ar fi rămas în Franța, ca exilat politic, și ar fi continuat să scrie în franceză? Că asta n-a fost să fie e adevărat, dar anumite speculații contafactuale sunt permise (mai ales că istoria însăși se scrie în cadre de referință în care presupunerile contrafactuale tacite, uneori și explicite, joacă un rol important). îmi permit deci următoarea ipoteză, interesantă în contextul discuțiilor generate de
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
în analiza detaliată a poeziilor eminesciene, că implicațiile "filosofice" ale lirismului său țin de straturile de adâncime ale textului. Vreau să spun că, sub expresia sentimentală - banalizată sau nu - a unei "romanțe", se cască profunzimi surprinzătoare pe care numai o adevărată "arheologie" a textului este în stare să le pună în evidență. În cazul de față, trebuie să ne întrebăm neapărat: Cât de univoc sau cât de ambiguu este acest vers? La prima citire, el pare limpid. Dar această limpiditate - susțin
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
și morții.) Dacă citim până la capăt poezia, vom vedea că ceea ce, în primul vers, se arată a fi o "ucenicie a morții", adică iubirea, nu este decât o ucenicie a suferinței erotice; ceea ce - conform finalului - indică o falsă moarte: moartea adevărată, moartea invocată și dorită, este tocmai ceea ce poetul vrea să atingă prin "nepăsare". Ea, această moarte, constă în altceva: în absența suferinței, în eliberarea de ea. Abia la sfârșit se va vedea că ceea ce poetul lasă să se înțeleagă ca
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
altceva: în absența suferinței, în eliberarea de ea. Abia la sfârșit se va vedea că ceea ce poetul lasă să se înțeleagă ca o "ucenicie a morții", este în realitate suma insuportabilă a chinurilor destinate celor ce se iubesc, și că adevărata moarte nu este iubirea; adevărata moarte, cea definitivă, nu se poate obține decât după ce nepăsarea va face din eul liric ceea ce acesta era înainte de iubire: Vino iar în sân, nepăsare tristă!/ Ca să pot muri liniștit, pe mine/ Mie redă-mă
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
eliberarea de ea. Abia la sfârșit se va vedea că ceea ce poetul lasă să se înțeleagă ca o "ucenicie a morții", este în realitate suma insuportabilă a chinurilor destinate celor ce se iubesc, și că adevărata moarte nu este iubirea; adevărata moarte, cea definitivă, nu se poate obține decât după ce nepăsarea va face din eul liric ceea ce acesta era înainte de iubire: Vino iar în sân, nepăsare tristă!/ Ca să pot muri liniștit, pe mine/ Mie redă-mă! După opinia mea, ambiguitatea acestui
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
nume cunoscut al catedrei de Teoria Literaturii din cadrul Literelor bucureștene) și își dovedesc eficiența. Cartea se citește cu interes și amuzament, valurile succesive de lumi ale trecutului contrastează viu sau se suprapun surprinzător. O carte tipărită în 1897 (Adolf Steinberg - Adevăratul cod al manierelor elegante pentru junii de orice condițiune) inserează, printre metodele pe care un tînăr străin de loc le poate utiliza pentru a face cunoștință cu o fată care îi place, "frecventarea deasă a bisericei pe care o vizitează
Șezi frumos... by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15313_a_16638]
-
am înfățișarea oferită de o femeie" - ibidem), rezervîndu-și dreptul de a se autocontempla prin mijlocirea acestuia, adică prin gestul poetic de-o sterilă fertilitate paradoxală: "Părul tău rostogolindu-se din unica armonie./ Să ajung la freamăt, ultim fetus/ Al spiței adevărate, fecunditate angelică" (ibidem). O anume elasticitate intervine în sfera relațiilor eului cu sensibilul, care uneori e părăsit în zona transverbală ("Aceste zile au rămas singure/ Fără dorința unui cuvînt" - Toamnă), alteori seacă, afectînd subiectul în emoția și corporalitatea sa ("Copacii
Însemnări asupra poeziei lui Miron Kiropol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15320_a_16645]
-
lui Novalis: "Asta nu înseamnă nici a vedea, nici a auzi, nici a simți; ci o combinație a acestor trei lucruri și mai mult decît suma lor; senzația unei certitudini nemijlocite, o vedere de ansamblu asupra vieții mele celei mai adevărate, mai personale". Versurile lui Miron Kiropol ne oferă la tot pasul o ilustrare a unui asemenea fenomen. În viziunea de ele dată, simțurile par a se revărsa din ființa auctorială într-un cadru obiectual, a-l umple cu misterioasele lor
Însemnări asupra poeziei lui Miron Kiropol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15320_a_16645]
-
al poetului acesta a fost și de el îi vom lega și pe mai departe numele". Un tablou real al atitudinilor critice ar fi trebuit să cuprindă această cronică, dacă am fi vrut să avem cît de cît o imagine adevărată a contradicțiilor iscate în jurul acestui poet important. De asemenea, o aducere la zi ar fi fost și ea binevenită. În 1999, a apărut la Craiova cartea unui tînăr universitar, Gabriel Coșoveanu, la origine teză de doctorat, o carte despre Geo
La umbra nucului în floare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15317_a_16642]
-
l-au văzut în spectacole ori de clădirea M.C.C. Am citit în presă scrisoarea dlui Iureș. Nimeni n-a pomenit-o la gală. Cum nimeni n-a pomenit de scrisoarea de refuz a directorului Teatrului "Lucia Sturza Bulandra", nici de adevăratul motiv al absenței de la gală a altor trei laureați importanți, dl Paul Bortnovski și dnele Valeria Seciu și Lia Manțoc. În sfîrșit, un mare semn de întrebare îl ridică tam-tam-ul politic țesut de M.C.C. în jurul evenimentului de la care n-au
Politizarea teatrului by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15311_a_16636]
-
împotmolire fără speranță - de la sfîrșitul anilor '80... În plin dezastru, interlocutoarea mea vine cu o poveste: la ea în curte e un liliac care, de felul lui, nu face flori. A înflorit o singură dată, alb, în '89 (e chiar adevărat: nu e poezie, e botanică!) Și acum, surpriză-stupiză, liliacul ăsta a înflorit din nou, a doua oară! Dar mov! -"Tu ce crezi? Ce poate să însemne?", mă somează ea, perplexă, să interpretez, într-un fel, simbolistica. Între rîs și plîns
Lumea domnișoarei Babalîc by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15354_a_16679]
-
amenajată ca sală de întruniri și recepții, iar localnicii au fost încurajați să practice sistemul de "zimmer-vermietung". Dar, pentru cineaștii, cinefilii & ziariștii prezenți în acest orășel medieval helvet pentru a vedea filme și, mai ales, pentru a discuta despre filme, adevăratele înnoiri au fost nu atât cele "la vedere", cât mai ales cele "ascunse" și descoperite în sălile de cinema. Astfel, oferta de filme - care a fost deosebit de generoasă (ridicându-se la 250 de filme, față de 230 anul trecut) și care
Imagini din țara lui Heidi by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15330_a_16655]
-
ele sună fals. Prostul satului, Femeia ca pământu' sau Boul roș... sunt subiecte demne de Marquez. E uimitor cum I. Nesfântu nu-și dă seama. Oamenii din Erou al Muncii Socialiste, 17 frați și o bunică, Îngropați de vii... sunt adevărate personaje. Destinele și întâmplările lor sunt extrem de interesante. Drumul n-ar fi fost deci greu! Pușcărie cu balamuc este un reportaj de senzație care îți face părul măciucă. Jurnalistul rămâne din greșeală închis peste noapte laolaltă cu bolnavii psihic de la
Reportaje by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15340_a_16665]
-
țină de natură, de cultură (formație, canon etc.) ori de amîndouă? Și, mai cu seamă, să fie fără leac? Nu din orgoliu răsar aceste întrebări, ci din obligația de a ne cunoaște pe noi înșine, dacă dorim (și toți criticii adevărați doresc asta) să-i cunoaștem pe alții. Cum, adică, să pretind a citi bine miile de opere pe care timpul mi le scoate în cale, dacă nici pe mine însumi nu mă pot citi?
Criticul și timpul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15361_a_16686]
-
și demagogia lor! Nu fac nimic să aline suferințele nevoiașilor, dar te taxează fără milă și la Crăciun, și la Paște și peste an! Parc-ar fi călugării-cerșetori din Evul Mediu! Văzând în ce lux stau, cu ce frenezie construiesc adevărate biserici închinate nu sufletului, ci paranoiei, nu mai vrem să avem de-a face cu ei!" problemele de azi își au, desigur, originea în rolul jucat de către biserică în societatea românească începând cu 22 decembrie 1989. Luând ca prin farmec
De-a secu(la)rizarea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15338_a_16663]
-
invidie, ci felul în care acestă seriozitate, atunci cînd e substanțială, reușește să se vîndă într-o formulă atrăgătoare. O văd pe Marta Petreu, înainte de orice, ca pe o mare negustoreasă de cultură, cea care a reușit să facă investigație adevărată cu subiecte culturale și să aducă în spațiul eterat al sistemului literar instrumentele publicisticii combative. Nu e puțin lucru, oricît ar strîmba din nas unii și alții, și e mai ales important astăzi, cînd curajul fie cade în prost gust
Țara rinocerilor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15367_a_16692]