4,644 matches
-
erau două teancuri de hârtii tipărite, legate cu gumilastic cenușiu. A luat unul din teancuri, unul ce părea mai mic, mai subțirel și l-a trântit demonstrativ pe tăblia mesei, "Uite domnule Popianu, uite, acestea sînt adeziunile, semnate. Sute de adeziuni, bărbați adevărați, din oștire și civili. Și acesta este numai începutul. Două luni, atît au trecut de cînd am început campania, doar două luni și uite rezultatul!" Radul Popianu a cântărit din ochi teancul, nu era cine știe ce, dacă mergea tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
atît cît să devină îngrijorătoare. Radul Popianu își arătă sincer nedumerirea. "Domnilor ofițeri, după cîte înțeleg eu, acțiunea dumneavoastră are un caracter, ca să spun așa, destul de deschis, v-ați adresat la un număr de oameni importanți care și-au dat adeziunea la programul expus. Atunci îmi permiteți să pun o întrebare de ce ați venit la Vladia? Aici nu există nici o persoană importantă pe care să o convingeți să vi se alăture. Oamenii de care aveți nevoie sînt în Capitală, la cîteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
este de acord cu una sau alta, dacă nu se cunoaște că batalionul ori compania x sprijină și vrea acel lucru. Numai a doua situație contează și asta o știau, au știut-o cu precizie, toți cei care au semnat adeziunile la programul celor doi ofițeri cu vise bonapartice. Nici n-ar fi fost mare lucru să semneze și el, o va face dacă asta îl va ajuta să-i ducă ușurel, ușurel pînă la culmea dealului și să le dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
patru manifeste semnate de un Comitet executiv, care se vedea că nu era același cu capii grupului, inginerul Stoicescu exprimîndu-se destul de des "va trebui să înștiințăm Executivul, așa a ordonat Executivul", că fiecare membru al grupului avea datoria să adune adeziuni, semnături, se distribuiau cămăși negre, insigne, că era băgată și marina militară, unul din activiștii zeloși fiind Gheorghe Teodoreseu, maistru militar, că sublocotenentul Georgescu, și el inginer, stătea în chirie pe strada Plevnei numărul 130, purta o corespondență neobișnuită cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
lucrări presupune mai multe etape: 1. Alegerea subiectului este o etapă căreia trebuie să i se acorde o maximă atenție, deoarece acesta constituie punctul de plecare în procesul elaborării unei compoziții. Este foarte important dacă subiectul compoziției întrunește sau nu adeziunea autorului. Alegerea subiectului înseamnă în primul rând un dialog cu autorul compoziției, deoarece acesta presupune inventarierea și evaluarea critică a ceea ce urmează să se comunice. S-a observat că cele mai reușite compoziții școlare sunt cele care au libertatea alegerii
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
un anume mod va fi citită o compoziție care descrie un peisaj din natură și în alt mod va fi citită o compoziție care constată desfășurarea unei activități școlare, respectiv procesul verbal. Pentru reușita acestei ultime etape este imperios necesară adeziunea afectivă și participarea sinceră a locutorului la conținutul comunicării. 7. Discutarea compozițiilor este etapa care încununează rezultatele finale ale procesului compozițional, deoarece ea urmărește pas cu pas realizarea obiectivelor operaționale. Realizarea acestei ultime etape creează premisele înlăturării unor greșeli și
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
a intrat "din prima clipă" în plutonul militanților, dar, pînă la sfîrșitul sfîrșitului, i-a arătat cu degetul pe cei care n-o făceau. Ambițioșii adaptabili, ascultători, dar și incolori, o, ei călăreau caii mari. Și, să-ți fie clar: "adeziunile" la politica partidului nu s-au semnat de la început cu revolverul în tîmplă. Ei, care au scris****, bumbesc-livezenii, au fost răsplătiți cu eterne posturi de conducere. "Deci, jos cu literații fără partid!", scandează Șichy. E lozinca lui Lenin, din 1905
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
nu i se cunoaște nici un compromis. Și-a trăit pînă la moarte credința. Rectific: lîngă moarte, în zarcă, la Aiud. Atunci, condamnă-l și pe Titel Petrescu. A cedat. După ani și ani de temniță, a formulat o scrisoare de adeziune pentru regim. Era înfometat. Era șantajat. Psihicul i s-a șubrezit și s-a frînt. Dar Pandrea? Petre Pandrea chiar crezuse în alternativa proletară. A pledat gratis pentru eliberarea a o mie de comuniști. Cu toate astea, a intrat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
să se văruiască zidurile din Piața Universității: "Istoria nu să scrie pă pereți!" Ordinul ăsta ar fi sunat, în timpul evenimentelor de la sfîrșit de an '89, altfel: "NU MÎNJIȚI ZIDURILE CU SÎNGE, TOVARĂȘI!". În faza Șoitu, "organele" se mai mulțumeau cu adeziuni formale. Pasăre, adjunctul, te dojenea că n-ai destul entuziasm pentru tezele de la Ceaușescu cetire ("Cum? Socialismul e o tragedie? Nașterea a fost grea, dar de ce să pui accent numai pe victime, cînd am ajuns la România-armonia?") și cam atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pe "conducător". Îl vizitaseră la București, în '67, Nixon și în '68, de Gaulle. "Șaișoptul" cu scena balconului (regal) i-a adus într-un an, în partid, o sută de mii de membri. Turcitu, aflat atunci la Moscova, își trimisese "adeziunea" și venise înapoi: "Ca-n basme a vorbit, a vorbit ca-n basme, tovarăși", și-a potrivit el pe față expresia de extaz. Începuse hiperbolizarea Marelui Nimic. Ceau trecea drept liberal și nu era; antisovietismul lui nu era deloc anticomunism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
-Cu cât trece timpul, cu atât mă gândesc mai mult că este vorba despre o crimă. Cine altul decât mine ar fi putut fi tentat să i se substituie? Unica întrebare pe care mi-o mai pun, este cea a adeziunii lui Olaf la afacerea asta: consimțise ori fusese manipulat? -Cum poți crede că Olaf ar fi consimțit să moară? -Sigrid, sunt dezolat, dar trebuie să fii de acord că abia îl cunoșteai. -Într-adevăr. Dar știu că era o persoană cumsecade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
cu Angelina, nu te mai plînge, nu are nici un rost și e prea tîrziu, se opune Roja, a fost spre binele tău, era și ea disponibilă, se scîrbise că tu ți-o trăgeai cu tot felul de băiețași în schimbul unor adeziuni verbale, de unde le știu pe toate? face Roja semn din cap, nici nu a fost nevoie să spionez, îi recunoșteam de la o poștă pe cei care se țineau de lucruri slabe. — îmi amintesc ce-mi zicea Angelina, să stau cu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
nu-și atragă ura acelor pături ale societății care sînt cele mai puternice. De aceea, împărații care erau oameni noi și care, din cauza aceasta aveau nevoie de o favoare cu totul deosebită din partea supușilor lor, căutau să cîștige mai curînd adeziunea soldaților decît aceea a poporului, lucrul care li se dovedea apoi mai mult sau mai puțin folositor, după cum fiecare știa sau nu să-și păstreze faima printre soldați. Cauzele mai sus arătate au făcut ca Marcus, Pertinax și Alexandru, care
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
A făcut ca poe tul, care era și actor, să fie cel ce a dat glas, la 15 martie 1848, de pe treptele Muzeului Național din Budapesta, pro cla mației ce avea să aprindă revoluția maghiară impre sio nantă prin unanimitatea adeziunii populare. Numai că miș carea s-a autosubminat, s-a automanipulat paseist, dove dindu-se pe cît de libertară pentru unguri, pe atît de șovină față de neamurile din jur. Poetul și soldatul Petőfi Sándor s-a bătut cu tot curajul pentru
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
eului său. „Am să scriu o carte și am s-o dedic anonimului din mine!, își spunea acesta. Numai așa, aș putea eu mulțumi talentului meu lăuntric, ce-mi conduce adesea condeiul cu atâta siguranță și avânt!” Iar aceasta fu adeziunea supremă, pe care o făcu el față de sine însuși și de la care simțea că nu se mai poate nicidecum abate, până când nu va izbuti a o duce, cu bine, până la capăt. Din acest moment, fu reconfirmat că în el era
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Nu interpretez credința doar în sens strict eclezial sau intelectual. Astăzi, acceptarea pasivă a ceea ce îmi prescrie Biserica în materie de credință valorează foarte puțin chiar și pentru cei mai conservatori dintre catolici. A crede presupune mai mult decât simpla adeziune la anumite afirmații considerate adevăruri de credință. Credința implică și ceea ce mișcă rațiunea, inima și mâna unui om, cuprinde gândul, voința, sentimentul și acțiunea. Față de credința oarbă sau iubirea oarbă am simțit suspiciuni încă din timpul studiilor la Roma; acest
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
la ascultare, dar nu mă constrânge. Ascultarea muzicii este un act de libertate. Același lucru este valabil, chiar dacă într-un mod complet diferit, când trebuie să se decidă acceptarea unei realități metaempirice: și în acest caz este vorba despre o adeziune liberă. Muzica poate fi astfel de mare ajutor, reușind, prin capacitatea sa extraordinară, să suscite și consolideze sentimente. În anumite circumstanțe muzicienii, ca de altfel și poeții, artiștii, persoanele religioase în general, pot imagina, intui sau simți realități care depășesc
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
în studiul său "Cremațiunea și Religia Creștină", că religia ortodoxă nu reprobă incinerarea"103. În același sens, în Raportul de activitate a Consiliului Societății "Cenușa" pentru anul 1935 erau reliefate eforturile și curajul lui Șerboianu. Se arăta, o dată în plus, adeziunea sinceră a acestuia la mișcarea cremaționistă din România: Nu putem trece ușor cu vederea activitatea curajoasă și înțeleaptă a veneratului Arhimandrit Calinic Popp Șerboianu, care a pus în serviciul cauzei cremațiunii toată erudiția sa teologică, dând binecuvântarea bisericii iubiților noștri
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
persoane care au făcut acest gest, ultimul dintre aceștia fiind Calinic I. Popp Șerboianu, cu un împrumut de 10.000 de lei. Gestul arhimandritului reliefează, din nou, implicarea sa militantă în cadrul mișcării cremaționiste din epocă 111. O altă dovadă a adeziunii arhimandritului în mișcarea cremaționistă din România interbelică o reprezintă participarea acestuia la un concurs organizat de Societatea Cenușa în 1937. A fost vorba despre un concurs ce propunea cititorilor revistei Flacăra Sacră găsirea unei inscripții potrivite, formate din cinci cuvinte
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
când era diacon la Capela Ortodoxă Româna din Paris, și datorită relevanței sale, ca limpezime în imaginea evocată și simbolurile aferente, a fost republicată în Glasul Monahilor, în plin scandal ocazionat de deschiderea crematoriului Cenușa în 1928116. Mai târziu, odată cu adeziunea sa la cauza cremaționistă, Calinic Popp Șerboianu explica motivația intervenției sale prime. Pe undeva situația sa de schimbare a taberei se asemenea cu cea a lui Constantin Dissescu, care procedase însă în sens invers. Prima dintre intervențiile sale se remarcă
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
etc. Această interpretare este cea a marxismului tradițional, care își propune o țintă scientistă și pozitivistă și al cărui punct terminus se află în structuralism. Cel de-al doilea, "critica economiei politice" în sensul lui Marx, nu mai este această adeziune naivă la construcția științifică, ci tocmai deconstrucția sa, perceperea economiei în ansamblul său ca simplă echivalare a vieții, ca ersatz, și aceasta deoarece fiecare entitate economică nu are semnificație decât în referirea sa la viață, deoarece, mai cu seamă, ea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
preluării în sarcină a imperativelor coeziunii teritoriale și solidarității naționale; o intervenție mixtă, bazată pe contract între Stat și regiuni, incluzînd și dezvoltarea unui amplu parteneriat public-privat. Prima strategie pare, în condițiile crizei, să nu se mai bucure de o adeziune masivă a elitelor politice și administrative. Se preferă tot mai mult variantele doi și trei, cu precizarea anumitor constrîngeri și fixarea anumitor obiective naționale. Descentralizarea este tot mai dorită și are avantaje certe, dar prezintă un risc major, dacă autoritățile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
român nou, cum se mărturisește, prin altul, într-o scrisoare, Negruzzi cată a scăpa de primul, ca să-l descopere pe cel de-al doilea. E, în vremuri tulburi, rostul scriitorului, pe care el, fără complicate îndrumări estetice, l-a priceput. Adeziunea lui la cauza noului îi cîștigă, astăzi, un loc printre cei vechi.
Locul celor vechi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8062_a_9387]
-
vocație eroică în planul moral. Este exact ceea ce comunismul căuta pentru confirmarea lui simbolică, pentru acreditarea inteligibilă a unui mesaj măreț, cu un conținut cvasiteologic. Postsămănătorist răzvrătit, monumental și auster - ba chiar, după propriile-i mărturisiri, și puțin socialist cu adeziuni explicite la Internațională -, Camil Ressu are, de-a lungul vastei sale opere, o certă sensibilitate față de subiectele sociale, ceea ce imprimă picturii sale sau, mai exact unei mari părți a ei, un caracter de mărturie specifică. În această perspectivă, marile sale
Artiști și vremuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7002_a_8327]
-
prețioase Securității: (...)". Pe cine omagiem? Faptul că în 1940 Ion Barbu aderase la mișcarea legionară nu era o informație pe care Securitatea s-o afle de la Gheorghe Vrânceanu, ci un fapt bine cunoscut de toată lumea. Noutatea era numai explicația acestei adeziuni. Matematicianul-poet credea că regimul legionar i-ar fi putut înlesni dobândirea titlului de profesor universitar (revendicare perfect legitimă, ca urmare a staturii sale științifice excepționale). Gestul din 1940 al lui Ion Barbu este fără îndoială condamnabil, dar cei care l-
Cruzimea istoriei by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/6880_a_8205]